Sunteți pe pagina 1din 25

Universitatea de Nord Facultatea de Resurse Minerale şi Mediu, Baia

Mare

Ingineria şi Protecţia Mediului În Industrie

anul IV

ANALIZA RISCURILOR INDUSE DE INUNDAŢIILE DE PE


RÂURILE AUTOHTONE DIN

NORDUL PODIŞULUI TRANSILVANIEI

Studenţi: Blaga Bianca

Herman Andreea

2011
ANALIZA RISCURILOR INDUSE DE INUNDAŢIILE DE PE RÂURILE
AUTOHTONE DIN

NORDUL PODIŞULUI TRANSILVANIEI

Lucrarea prezintă aspecte de ordin teritorial ṣi temporal referitoare la viiturile


din nordul Podiṣului Transilvaniei în perioada 1980-2000. Datele obţinute din analiza
frecvenţei sezoniere ṣi a elementelor caracteristice inundaţiilor şi proceselor de
versant pot conduce la elaborarea unor studii privind percepţia riscurilor induse de
inundaţii şi procesele geomorfice.

► Elemente de unitate teritorială

Teritoriul luat în studiu se suprapune Podiṣului Someṣan ṣi părţii nordice a


Câmpiei Transilvaniei ṣi este drenat de afluenţii Someṣului între Dej ṣi Jibou.

Podisul Transilvaniei, este format din:

a) Podisul Someselor, traversat de Somes (intre Dej si Jibou) cu altitudini de 500 -


600 m (altitudinea maxima 694 in Dealul Bobilna); mentionam patrunderea unei
structuri montane (Culmea Breaza, 974 m), care inchide o depresiune de trecere
spre podis (Depresiunea Lapusului);

Parte integrantă a Depresiunii Transilvaniei, Podişul Someşan reprezintă


compartimentul nord-nord-vestic al acestuia, fiind cea mai extinsă şi cea mai
complexă unitate din cele trei mari diviziuni ale Podişului Transilvaniei.

b) Cimpia Transilvaniei, intre Somes si Mures, o “cimpie “ in sens agricol, ea fiind o


regiune deluroasa relativ neteda, cu vai scurte pe care s-au amenajat iazuri;

c) la sud de Mures, Podisul Tinavelor, Podisul Hirtibaciului si Podisul Secaselor.

● Complexitatea morfostructurală a regiunii este determinată de evoluţia


geologică manifestată printr-o diversitate a formaţiunilor sedimentare (gresii,
nisipuri, argile, calcare) dispuse pe blocuri cristaline scufundate la diferite adâncimi.
Această particularitate se reflectă în configuraţia şi tipologia reliefului (predominant
structural şi litologic) şi organizarea reţelei de râuri, drenată de Someş spre nord-
vestul ţării prin porţiunea cea mai coborâtă din jugul intracarpatic denumită “Poarta
Someşană” .

● Individualitatea geografică a Podişului Someşan este impusă nu numai de


unitatea sistemului fluviatil, ci şi de climatul de tip “adapost”, datorită poziţiei din
interiorul arcului carpatic dar are totodată influenţe oceanice cu un climat umed şi
moderat termic. Precipitaţiile însumeaza 600-800 mm anual. Predomină Vînturile de
Vest iar în Depresiunea Făgăraş se manifestă Vântu Mare de tip foen.
Clima reprezintă una din variabilele independente ale sistemului
geomorfologic torenţial, cu un impact deosebit în desfăşurarea proceselor
geomorfologice torenţiale prin regimul precipitaţiilor, temperatura şi variaţiile, stând
la baza formării viiturilor.

● Energia de relief reprezintă un foarte bun indictor al intensităţii proceselor


torenţiale, precum şi a tendinţei de evoluţie a formaţiunilor torenţiale. Frecvenţa
cea mai mare a acestor formaţiuni corespunde Culoarului Someşului, ea corelându-
se arealelor cu energie maximă puse în evidenţă în sectoarele: Căpâlna – Gâlgău –
Dăbâceni (la nord de Culoarul Someşului) şi Rus – Vad (în partea sudică).

● Vegetaţia şi fauna sunt caracteristice pădurilor de foioase.

● Cele mai răspândite soluri sunt cernoziomurile levigate bobate în humus şi cu


fertilitate ridicată, solurile argiloiluviale, soluri brune şi brune acide.

● Mai pregnantă este însă identitatea sa demografică şi de habitat, generată de


extensiunea exclusivă a spaţiului rural (Podişul Someşan fiind una dintre puţinele
regiuni ale ţării lipsite de oraşe interioare). Structura etnică şi confesională releva
ponderea covârşitoare a populaţiei româneşti, ortodoxe, grupurile etnice de altă
origine şi religie fiind maghiarii şi ţiganii.

● În privinţa aşezărilor, localizarea, structura, textura şi funcţiile lor răspund pe


deplin condiţiilor naturale ale unui podiş clasic: concentrarea în lunci şi terase, dar şi
pe platourile sau interfluviile mai extinse (exemple tipice pe Platoul Purcăreţ-Boiu
Mare), structură alungită sau lobată, textură răsfirată sau adunată, mărimi
demografice nuanţate; funcţii agricole sau mixte etc.

● Resurse naturale: Depresiunea Transilvaniei dispune de gaz metan, cărbuni (în


cantitati mici), sare, precum şi o serie de resurse fizico-geografice (hidroenergie,
păşuni, păduri, izvoare minerale etc.

VULNERABILITATEA AŞEZĂRILOR RURALE ŞI IDENTIFICAREA


HAZARDELOR NATURALE

Conceptul de risc include trei termeni: pericol (periculozitate), vulnerabilitate şi


expunere. Fiecare dintre acestea este în legătură cu cele trei componente ale
spaţiului geografic: natura, omul şi teritoriu. Noţiunea de vulnerabilitate este
compozită, iar definiţiile propuse ţin seama de diverşi parametri geografici, sociali
sau economici.

► Îmbunătăţirea metodologiei de cercetare a vulnerabilităţii aşezărilor


rurale

În elaborarea unei metodologii de lucru adecvate este necesar ca în prima etapă


să se analizeze elementele componente ale vulnerabilităţii şi tipurile de
vulnerabilitate.

■ Elemente componente ale vulnerabilităţii


Vulnerabilitatea include componente extrinseci (elementele expuse şi
factorii de vulnerabilitate) şi intrinseci (rezilienţa, senzitivitate etc).

Elementele vulnerabile pot fi de ordin social, cultural, estetic şi environmental,


grupând în principal persoane, bunuri şi activităţi. Dintre elementele vulnerabile cel
mai important este cel uman.

Expunerea este dispunerea pe un teritoriu a unui ansamblu de bunuri cu


scopul de a fi păstrate şi care pot suferi de pe urma unui pericol natural.

Vulnerabilitatea implică o serie de factori ce determină măsura în care viaţa,


existenţa, proprietatea şi alte bunuri ale cuiva sunt supuse riscului de un eveniment
(sau serii de evenimente) discret sau identificabil în natură sau societate. Principalii
factori de vulnerabilitate sunt de natură demografică, economică şi socială..
Condiţiile sociale joacă un rol important în stabilirea gradului de vulnerabilitate, dar
trebuie luate în considerare şi alte variabile cum ar fi:. ocupaţia, casta, etnia, vârsta,
sexul, handicapul şi statutul de sănătate, şi statul imigraţional (legal sau ilegal),
natura şi extinderea reţelelor sociale.

Vulnerabilitate umană trebuie căutată într-o multitudine de factori aflaţi în


interacţiune: geografici, demografici, instituţionali, organizaţionali, politici,
conjucturali, tehnici, socio-economici, culturali sau psihologici (Blaikie şi colab.,
1994; D’Ercole, 1994; Thouret şi D’Ercole, 1996).

Factorii luaţi în calcul pentru analizarea vulnerabilităţii au fost grupaţi în trei


categorii: fizici, sociali şi motivaţionali (atitudinali).

Factorii luaţi în considerare la evaluarea vulnerabilităţii

În evaluarea vulnerabilităţii trebuie urmărite mai multe etape: definirea regiunii


de studiu şi selectarea subregiunilor care vor fi supuse analizei; identificarea
tipurilor de hazarde care ar putea afecta regiunea cercetată; definirea elementelor
vulnerabile; stabilirea factorilor pentru analizarea vulnerabilităţii; alegerea
instrumentelor care vor fi utilizate pentru evaluarea şi diminuarea vulnerabilităţii.
Estimarea vulnerabilităţii la riscul de inundaţii
Aplicând modelul Presiune şi relaxare (Pressure and release - PAR) elaborat de
Blaikie et
al., în 1994, se pot identifica cauzele principale, presiunile dinamice şi condiţiile
care influenţează
vulnerabilitatea comunităţilor la inundaţii.

Modelul Presiune si Relaxare aplicat în cazul inundatiilor


Evaluarea calitativă a riscului

► Sursa o reprezintă inundaţiile de pe râurile autohtone din nordul


Podişului Transilvaniei.

► Calea de acţionare este prin intermediul relaţiei: mediu-receptor


uman.

► Receptor : populatia, locuinţele situate în imediata apropiere, solul,


fauna și flora.

► Managementul riscului la inundaţii


Are ca scop reducerea riscului de inundaţii şi/sau a impactului inundaţiilor.
Experienţele au dovedit că cel mai eficient mod de abordare este prin dezvoltarea
unor programe care trebuie să includă următoarele elemente:
• Prevenirea: prevenirea pagubelor cauzate de inundaţii prin evitarea
construirii de case sau unităţi industriale în zone susceptibile de
inundaţii; dezvoltarea respectivelor zone porneşte de la prezenţa
acestui risc, promovând utilizarea potrivită a terenurilor, a practicilor
agricole şi silvice;
• Protecţia: luarea de măsuri structurale sau nestructurale, pentru a
reduce posibilitatea apariţiei inundaţiei şi/sau impactul inundaţiei într-
un loc anume;
• Pregătirea: informarea populaţiei despre riscurile de inundaţii şi cum
anume se procedează în caz de inundaţie;
• Răspunsul/reacţia în caz de urgenţă: dezvoltarea de planuri de acţiune
în caz de urgenţă a unei inundaţii;
• Recuperarea şi învăţarea din evenimentul consumat: revenirea la
condiţii normale cât mai curând posibil şi reducerea impactului social şi
economic asupra populaţiei afectate.

► Identificarea hazardelor naturale


Dintre hazardele naturale care afectează aşezările rurale din Podişul Someşan
mai semnificative sunt cele hidrice (inundaţiile) şi geomorfice (procese de
versant).

1.Fenomene Hidrice de Risc

► Identificarea proceselor şi fenomenelor generatoare de


inundaţii.
Inundaţiile reprezintă fenomene hidrice extreme generate de apele mari sau de
viituri!

Inundaţia defineşte un flux al apei determinat de intrarea ei în sistemul


fluviatil cu o rată mai mare decât poate fi transportată în interiorul canalului.
Inundaţiile au apărut foarte frecvent de-a lungul istoriei pământului şi vor apărea
atâta timp cât va exista ciclul natural al apei. Debitul apei din canal, acolo unde apa
se extinde în afara marginilor canalului, se numeşte debit de inundaţie.
Stadiul de inundaţie corespunde nivelului ridicat al apei deversate în afara
canalului. Inundaţia poate produce distrugeri, pagube materiale şi umane,
devenind hazard natural.
Riscul la inundaţii este caracterizat prin natura şi probabilitatea sa de
producere, gradul de expunere al receptorilor (numărul populatiei şi al bunurilor),
susceptibilitatea la inundaţii a receptorilor şi valoarea acestora, rezultând implicit că
pentru reducerea riscului trebuie acţionat asupra acestor caracteristici ale sale.
Ţinte\receptori –pot include fiinţe umane, animale, plante, resurse de
apa şi clădiri.

► Cauzele inundaţiilor sunt legate de cantitatea totală şi distribuţia


precipitaţiilor, de rata cu care apa se infiltrează în rocă sau sol, de topografie,
vegetaţie, rata de evaporare în atmosferă.

Condiţiile locale meteorologice, variaţiile legate de anotimpuri influenţează mult


caracterul de hazard al inundaţiilor. Unele inundaţii sunt produse de topirea zăpezii,
primăvara, sau de creşterea bruscă a debitului precipitaţiilor.

Deşi cauzele acestor consecinţe sunt complexe şi variate totuşi unele sunt
evidente:
• intensificarea utilizării terenurilor şi creşterea valorii economice a zonelor
periclitate;
• creşterea vulnerabilităţii clădirilor şi infrastructurilor;
• deficienţe de concepţie şi de construcţie ale unor măsuri de protecţie;
• un grad de protecţie asigurat apropiat de valoarea minimă;
• neglijenţe în privinţa întreţinerii şi exploatării unor lucrări de protecţie şi a
albiilor cursurilor de apă;
• variabilitatea climatică tot mai accentuată manifestată prin creşterea
frecvenţei fenomenelor meteorologice extreme, posibile semnale ale
unor schimbări climatice.

În cazul inundaţiilor, cauzele principale sunt asociate lucrărilor de prevenire a


inundaţiilor şi
de protecţie împotriva acestora. În toate regiunile, inclusiv în cea studiată, aceste
lucrări de
amenajare se fac selectiv, în funcţie de o serie de factori: zonele cele mai expuse
riscului de
inundaţii, caracteristicile albiei, disponibilitatea financiară a autorităţilor etc.

Viiturile constituie o fază importantă în regimul de scurgere a râurilor, atât prin


caracterul lor extrem, cât ṣi prin efectele pe care le au asupra componentelor
mediului înconjurător.

Pentru a pune în evidenţă diferenţele de ordin teritorial ṣi temporal a viiturilor


din nordul Podiṣului Transilvaniei au fost analizate ṣi prelucrate datele provenite de
la 12 staţii hidrometrice amplasate pe principalele râuri autohtone din Podiṣul
Someṣan (8) ṣi Câmpia Transilvaniei (4).

Pentru prevenirea ṣi combaterea efectelor generate de inundaţii se


preconizează o serie de măsuri structurale si nestructurale. Cele din urmă vizează
aplicarea unui management corespunzător (zonare), elaborarea unor planuri de
acţiune operativă ṣi eficienţe, o prevedere ṣi avertizare exactă în caz de inundaţii,
îmbunătăţirea percepţiei de către populaţie a acestui eveniment extrem etc.

Percepţia hazardelor este un proces complex, care se formează la interferenţa


mai multor factori. Prin aplicarea “metodei preferinţelor exprimate” se pot acumula
informaţii care permit elaborarea unor studii privind percepţia riscurilor induse de
inundaţii.

Cunoaşterea genezei şi a mecanismelor de producere a viiturilor oferă


posibilitatea prevenirii şi combaterii efectelor pe care le pot provoca. Pentru a pune
în evidenţă diferenţele de ordin teritorial şi temporal al viiturilor din Podişului
Someşan au fost analizate şi prelucrate datele provenite de la 12 staţii hidrometrice
(Tabelul 1.).

Tabelul 1

Date referitoare la staţiile hidrometrice luate în studiu


► Geneza şi frecvenţa de producere a viiturilor.

În intervalul mai – noiembrie frecvenţa maximă revine viiturilor de origine


pluviala (50-55% din cazurile analizate). Urmează ca pondere viiturile de
provenienţă pluvio-nivală, care se produc în timpul iernii ṣi la începutul primăverii.
Frecvenţa maximă de producere a viiturilor se inregistrează în martie (19-28% din
numarul total al viiturilor selecţionate) pe pârâurile din dealurile Clujului, Simiṣna-
Gârbou ṣi Ciceului ṣi din centrul ṣi nord-estul Câmpiei Transilvaniei (Fizes ṣi Dipṣa),
iar in aprilie (15-20 %) pe cele din Podiṣul Boiului ṣi vestul Dealurilor Ciceului.
În vestul Câmpiei Transilvaniei ṣi Depresiunea Almaṣ viiturile se produc cu o
frecvenţă ridicată în luna mai (20-26 %), iar pe cele din Depresiunea Agrij, în iunie.
Frecvenţa cea mai redusă a viiturilor se inregistreză toamna (septembrie ṣi
noiembrie) ṣi iarna (februarie). Pe anotimpuri, frecvenţa maximă se remarcă
primavara (40-45%), iar minima toamna. Pe unele pârâuri din Podiṣul Someṣan
(Olpret), nord-estul Câmpiei Transilvaniei (Meleṣ) ṣi din Dealurile Ciceiului (Iliṣua),
viiturile din timpul iernii le depăṣesc ca frecvenţa pe cele din timpul verii. (Fig.1.)

00

00
00 Fizescu G.
00 Cristestii C.

00 Maia
Rusude Jos
00

0
Iarna Primavara Vara Toamna

Fig. 1 Frecvenţa viiturilor pe anotimpuri


► Elementele caracteristice ale viiturilor.

Durata viiturilor este un element important de care depinde marimea efectelor


pe care le pot genera. Pe majoritatea pârâurilor cea mai mare frecvenţă revine
viiturilor a căror durată totală se menţine între 5,5 ṣi 10 zile (29-42 % din numărul
total de cazuri). Fac excepţie o serie de pârâuri la care sunt mai frecvente viiturile
cu o durată de peste 20 de zile (Fizeṣ la Fizeṣu Gherlii, 39 %, Borṣa la Borṣa, 29 %),
între 15.5 ṣi 20 de zile (Sălătruc la Căṣei, 40 %). Viiturile cu durată mai mică de 5
zile au cea mai mare frecvenţă în bazinele Agrij, Almaṣ ṣi Nădaṣ, fiind condiţionate
de caracterul torenţial al precipitaţiilor, de suprafaţă redusă a bazinului (Nădaṣ la
Aghireṣ, 39,1 km2) ṣi de pantă relativ mare (15 m/km).

Durata de creṣtere a viiturilor este un alt element de care depinde modul de


manifestare al acestora. Astfel, la pârâuri cu suprafeţe bazinale apropiate, timpul de
creṣtere este diferit, depinzând în primul rând de caracterul precipitaţiilor (Fig.2.).

Fig. 2 Frecvenţa viiturilor (%) cu diferite grade de creştere

Un alt element caracteristic al viiturilor este debitul maxim, adică momentul în


care pericolul de inundare este cel mai mare. Debitele maxime multianuale au
variat între 34,2 m3/s (Gădălin la Bonţida) ṣi 220 m3/s (Agrij la Românaṣi), depinzând
de condiţiile climatice ṣi de suprafaţa bazinelor (Fig.3.).
Fig.3 Variaţia cronologică a debitelor maxime anuale (1981-2000)

Debitele maxime se înregistrează cu o frecvenţă ridicată în lunile martie pe


râurile din Dealurile Clujului ṣi Dejului ṣi din bazinul Fizeṣului (36-40%), aprilie pe
cele din nord-estul Câmpiei Transilvaniei, mai (30%) ṣi iunie (35%) pe cele din
Depresiunea Alamṣului. Debite maxime cu probabilitate de producere între 1-5% s-
au înregistrat în anii 1981,1989 ṣi 1998 când s-au produs ṣi viituri catastrofale.

Pe pârâurile din Depresiunea Alamṣului, Dealurile Clujului ṣi Câmpia


Transilvaniei, cele mai mari viituri s-au înregistrat în 1989 ṣi 1998, iar pe cele din
Dealurile Dejului, Şimiṣna-Gârbou, Ciceului ṣi din Podiṣul Boiu Mare-Purcăreţ în
1997, 1995 ṣi 1981.

► Pagubele produse de inundaţii.

În majoritatea situaţiilor inundaţiile generează efecte negative de ordin social,


economic ṣi ecologic. Pagubele materiale ṣi umane provocate de principalele
inundaţii din perioada analizată (1981-2002) sunt redate în( tabelul 2).

Procesele de degradare a albiei ṣi malurilor pârâurilor s-au intensificat în urma


viiturilor. Lungimea cursurilor de apă afectate de asemenea procese s-a menţinut
între 2690m ṣi 4135m pe Nadăṣ, respectiv 210 ṣi 1440m pe Luna (tabelul 3).

Pagubele indirecte, adică acelea care au afectat desfaṣurarea normală a


activităţilor socio-economice sunt mai greu de cuantificat. În acest sens menţionăm
indisponibilitatea de a utiliza pe o anumită perioadă serviciile furnizate de reţelele
de energie electrică si de transport, sursele de alimntare cu apă potabilă ṣi de a
valorifica suprafeţe agricole însemnate (peste 4000ha), etc.

Tabelul 2

Pagubele provocate de principalele inundaţii din Dealurile Clujului şi


Dejului (date provenite de la Regia Apelor, Filiala Cluj-Napoca)
Tabelul 3

Lungimea cursurilor de apă (m)afecatte de procese de degradare a albiei


şi malurilor (date provenite de la Regia Apelor, Filiala Cluj-Napoca)

► Percepţia riscurilor induse de inundaţii

Studiul percepţiei populaţiei potenţial afectate de riscul inundaţiilor dintr-o


subdiviziune a regiunii studiate (Dealurile Clujului ṣi Dejului) s-a efectuat pe baza
unui chestionar conceput pe 17 întrebări ṣi pe ṣase capitole.

■ Date de identificare.

Au răspuns îtrebărilor 160 subiecţi cu domiciliul în 15 localităţi rurale.Din totalul


persoanelor intervievate, majoritatea au gospodăiile situate în zona de maxim risc
(68,1%) corespunzătoare luncii(Fig.4).

Fig. 4 Distribuţia gospodăriilor pe trepte de relief şi bazine hidrografice

Percepţia hazardelor este un proces complex, care se formează la interferenţa


mai multor factori, dintre care cei sociali au rol important. De vârstă depinde
experienţa ṣi atitudinea individului faţă de evenimentele extreme. Grupele de
vârstă cuprinse între 19-30 ani ṣi peste 60 de ani deţin câte 22 % din totalul
intervievaţilor, iar la celelalte grupe de vârstă ponderea este ceva mai redusă, între
17 ṣi 20 %.Urmărind structura eṣantionului pe sexe se remarcă faptul că procentul
deţinut de băbaţi (49 %) este foarte apropiat de cel care revine femeilor (51 %).
Nivelul de pregătire influeţază gradul de percepţie a evenimentelor naturale
extreme ṣi comportamentul individului î timpul desfăṣurăii acestora. Din totalul
subiecţilor intervievaţi în jur de 20 % au un nivel de pregătire redus (4 clase), 49,4
% mediu ṣi numai 4,4 % au studii superioare (Fig.5).

Fig. 5 Nivelul de pregătire al subiecţilor intervievaţi

► Nivelul de experienţă, cunoştinţe şi de informare.

Din cei intervievaţi 43,1% au afirmat că nu au fost afectaţi de inundaţii, iar


restul de 56,9% au fost afectaţi în diferite grade, suferind pagube materiale. Un
procent foarte redus de subiecţi (1,9%) au declarat că pe lângă pagube materiale s-
au înregistrat morţi şi răniţi. (Fig.6)

Fig. 6 Percepţia efectelor produse de inundaţii

Dintre subiecţii care au declarat că nu au fost afectaţi de inundaţii, procentul


maxim revine persoanelor tinere (sub30 ani), care nu au avut cum să cunoască
dezastrele produse d einundaţiile din mai 1970 şi iulie 1975. Obişnuinţa de a urmări
prognoze meteo sau hidro poate avea un rol important în reducerea consecinţelor
dezastruoase pe care le pot produce inundatiile. Din totalul subiecţilor intervievaţi
peste jumătate urmăresc cu regularitate prognozele meteo şi hidro (63,1%0, peste
un sfert doar ocazional (29,4%), iar un procent redus, foarte rar (5,0%) sau chiar
deloc (Fig.7).

a b

Fig. 7 Frecvenţa cu care sunt urmărite prognozele meteo şi hidro la nivel


de regiune studiată (a) şi bazine hidrografice (b).

Receptivitatea informaţiilor prin mass-media este influenţată într-o oarecare


măsură de vârstă şi de sex. Astfel, dintre subiecţii cu vârstă sub 40 de ani, doar o
singură persoană a declarat că urmăreşte foarte rar prognozele meteo hidro.
Bărbaţii se informează mai puţin decât femeile (Fig.8).

Fig. 8 Frecvenţa cu care sunt urmărite prognozele meteo şi hidro în


funcţie de

vârstă (A) şi sex (B)

În urma testării disponibilităţii de a părăsi localitatea sau regiunea au rezultat


concluzii interesante.Astfel, mai bine de jumătate din subiecţii intervievaţi (55,6%)
apreciază faptul că riscul la inundaţii nu constituie un motiv de a părăsi regiunea
numai la recomandarea autorităţilor. În jur de un sfert (25,6%) prefera să înfrunte
inundatiam iar 18,8% sunt dispuşi să părăsească localitatea din proprie iniţiativă.

Disponibilitatea de a părăsi localitatea depinde nu numai de nivelul de


experienţă şi de informare, ci şi de vârstă şi sex. Astfel, din cei care au declarat că
preferă să înfrunte inundaţia majoritatea sunt femei (61%). Peste jumătate din
subiecţii incluşi în grupele de vărsta cuprinse între 19 şi 60 de ani au declarat că
părăsesc localitatea numai la recomandarea autorităţilor. Dintre subiecţii care
preferă să înfrunte inundaţia aproape un sfert (74%) au peste 50 de ani, iar
proporţia celor tineri este foarte redusă (7%).

Majoritatea subiecţilor intervievaţi (78%) refuză să părăsească localitatea


deoarece nu au unde sa se ducă şi mai puţin de un sfert (22%) motivează acest
refuz prin faptul că toată viaţa au stat pe aceste meleaguri.

► Percepţia cauzelor care au generat şi amplifcat inundaţiile.

Un procent însemnat (68,1%) din subiecţii intervievaţi au afirmat că


precipitaţiile bogate constituie cauza principală a declanşării inundaţiilor, iar într-o
proporţie mai redusă (23,7%) au răspuns că inundaţiile au fost provocate de
precipitaţii bogate şi topirea zăpezii.

Un procent redus din subiecţii intervievaţi au semnalat ca şi cauză a


inundaţiilor, pe lângă precipitaţii şi obturarea podurilor (6,9%) şi înfundarea
canalelor. (1,3%).

► Percepţia implicării autorităţiilor în acţiunile de prevenire şi


de diminuare a pagubelor provocate de inundaţii.

Un procent destul de redus din subiecţii intervievaţi (20,6%) se bazează doar pe


interenţia autorităţilor. Dintre aceştia majoritatea sunt femei (63%) sau peste 50 de
ani (60%). Jumătatea din totalul subiecţilor intervievaţi (50,6%) consideră că
autorităţile nu fac tot ce trebuie pentru prevenirea inundaţiilor, mai bine de un
sfertm nu au opinie în acest sens (29,4%), iar 20% au o percepţie pozitivă.

Dintre acţiunile întreprinse, frecvenţa revine lucrărilor de curăţire şi întreţinere a


cursurilor de apă. Peste o treime din cei intervievaţi (36,8%) au afirmat că
autorităţile nu au întreprins acţiuni pentru prevenirea inundaţiilor, iar în ceea ce
priveşte îndiguirile şi amenajarea de acumulări sunt apropae inexistente. Peste
jumătatea dintre participanţi I la interviu (66%) susţin că autoritătile nu au luat
măsuri pentru diminuarea pagubelor provocate de inundaţii. În jur de o treime din
cei intervievaţi (34%) au afirmat că autorităţile au anunţat populaţia de iminenţa
inundaţiilor şi ca urmare pagubele ce s-ar fi produs în urma acestor evenimente s-
au diminuat.

► Dispnibilitatea la acţiuni de voluntariat.

Din subiecţii intervievaţi 96% ar participa prin muncă voluntară la acţiunile de


prevenire a inundaţiilor prin construirea de diguri, curăţirea albiei, repararea
pourilor etc. Procentul celor care nu s-*ar implica în asemenea lucrări este foarte
redus (4%). Disponibilitatea la acţiuni de voluntariat este aproape identică la bărbaţi
(50,3%) şi femei ( 49,7%).

Tinerii sunt mai dispuşi să participe la diferite acţiuni de prevenire, combatere şi


reconstrucţie. Spre exemplu toţi subiecţii intervievaţi cu vârstă sub 40 de ani au
declarat că sunt dispuşi la voluntariat. Dinre cei care nu sunt dispuşi la diferite
acţiuni de voluntariat majoritatea sunt femei (71%) şi peste 50 de ani (71%).

► Nivelul de asigurarea şi ajutorare acordate în caz de inundaţii.

Una din măsurile nonstructurale de prevenire a pagubelor pe care le pot


provoca fenomenele naturale extreme constă în asigurarea bunurilor materiale şi a
vieţii oamenilor. Această măsură, mult folosită în ţările avansate, este foare slab
percepută. Dovada este rezultatul obţinut în urma răspunsurilor date în legătură cu
întrebarea dacă sunt asigurate bunurile materiale sau viaţa în caz de
inundaţii.Astfel, din totalul subiecţilor intervievaţi doar 6,2% au răspuns afirmativ la
întrebarea menţionată. Dintre subiecţii intervievaţi afectaţi de inundaţii peste un
sfert (29%) declară că au primit ajutoare din partea autorităţilor.

► Evaluarea riscului de mediu

Conform Ord. 184/1997 al MAPPM prezentăm metoda generală de


Realizarare a unei Evaluări de Risc.

Obiectivul evaluării riscului este acela de a controla riscul prin estimarea şi


calcularea lui pentru luarea deciziilor privind evitarea sau minimizarea
consecinţelor.
► Tipuri de evaluare a riscului

Evaluări ale sănătăţii

Inundaţiile pot creşte potenţial transmiterea următoarelor îmbolnăviri:

1. Boli cu transmitere hidrică cum ar fi: febra tifoidă, holera, leptospirozele


şi hepatita A;

2. Boli cu transmitere prin vectori, cum ar fi: malaria, febra hemoragică,


febra galbenă.

Îmbolnăvirile cu transmitere hidrică

Inundaţiile sunt asociate cu un risc crescut de infecţie, însă , DACĂ nu există


o deplasare semnificativă a populaţiei şi/sau sursele de apă nu sunt
compromise, riscul este scăzut .

Există un risc crescut de infecţie prin îmbolnăviri hidrice contractate direct


prin contactul cu apele poluate, cum ar fi infecţiile plăgilor, dermatitele,
conjunctivitele şi infecţiile din sfera O.R.L

Producerea unei inundaţii după ploi torenţiale facilitează răspândirea


microorganismului datorită proliferării rozătoarelor care au germenul
patogen în urină.

Singura îmbolnăvire cu alură epidemică care poate fi transmisă direct prin


apele contaminate este leptospiroza care este o îmbolnăvire
antropozoonotică bacteriană.

Este probabil ca schimbările mediului înconjurător să producă o creştere a


populaţiei de rozătoare care facilitează transmiterea acestui tip de epidemii.

Rămăşiţele umane prezintă doar un pericol pentru sănătatea publică, doar în


relativ puţine din cazuri ce necesită precauţiuni speciale, cum ar fi : decesele
în urma holerei sau a febrelor hemoragice.

Alte riscuri prezentate de inundaţii

• Acestea includ înecul, rănirile şi traumatismele.

Tetanosul NU este obişnuit după rănirile ce apar în inundaţii, iar


programele de VACCINARE antitetanică de masă NU sunt indicate.
Hipotermia poate de asemenea să fie o problemă, în particular la copii,
dacă au fost “încarceraţi” în apele de inundaţie pentru perioade mai lungi.

De asemenea poate să fie un risc crescut de infecţii ale tractului respirator


datorită expunerii (prin pierderea locuinţei, expunere la apele de inundaţie şi
la ploaie).

Evaluarea cantitativă a riscului

► Un risc crescut de infecţie prin îmbolnăviri hidrice, contractate direct prin


contactul cu apele poluate sunt: infecţiile plăgilor.

Probabilitatea de îmbolnăvire (3), Gravitate (2) .

Risc(Infectii)=3x2=6

► Leptospiroza, imbolnavire care are loc prin contactului pielii cu apele


murdare,vegetatia sau noroiul contaminat cu urina de rozatoare.
Probabilitatea de îmbolnăvire (3), Gravitate (2).

Risc(Leptospiroza)=3x2=6

► Probabilitatea de îmbolnăvire cu Tetanos este redusă(1), precum şi


Gravitatea (2).

Risc(Tetanos)=1x2=2

► Febra Vest Nile este preluata prin intermediul intepaturilor de tantari


aparuti dupa inundatii. Probabilitatea imbolnavirii este de (1), iar Gravitatea
(2)

Risc(Nile)=1x2=2

MĂSURILE PREVENTIVE
Riscul de îmbolnăviri transmisibile în urma inundaţiilor poate fi masiv redus
dacă se respectă următoarele recomandări.

Măsuri pe termen scurt

Clorinarea apei. Furnizarea neintrerupta de apa potabila.

Asigurarea unei alimentări continue cu apă sigură de băut este cea mai
importantă măsură preventivă ce poate fi aplicată după o inundaţie, în
scopul de a reduce riscul de epidemie cu boli cu transmitere hidrică.
Clorul liber este larg şi cel mai uşor de folosit, ca şi cel mai abordabil dintre
dezinfectanţii pentru apa de băut.

Vaccinarea împotriva hepatitei A:

• Folosirea vaccinurilor antihepatită A în imunizări de masă este


contraindicată.

• Vaccinarea grupurilor expuse la pericol de îmbolnăvire , cum ar fi


persoanele implicate în managementul şi gestionarea situaţiilor de criză,
poate fi luată în considerare.

Îngrijirile medicale: cu o combinaţie terapeutică în cazuri febrile poate deveni


necesară pentru a reduce mortalitatea în ariile îndepărtate şi cu un acces
redus la facilităţile de îngrijiri medicale.

Măsuri pe termen lung

- masuri legislative si administrative;

- instruirea populatiei, cu ajutorul unor programe de pregatire, in caz de


catastrofe;

- dezvoltarea posibilitatilor de actiune la nivel local, national si international;

- furnizarea de apa potabila;

- aplicarea unor standarde ridicate de igiena;

- posibilitate de interventie la nivel tehnic in caz de calamitate naturala;

- modernizarea mijloacelor de tratare a apei si a canalizarilor;


- mentinerea controlului asupra bolilor infectioase prin strategii eficiente.

► Măsuri de prevenire şi combatere a inundaţiilor.

Reducerea vulnerabilităţii teritoriilor expuse inundaţiilor se realizează prin


aplicarea măsurilor structurale în interacţiune cu cele nestructurale.

● Măsuri structurale

Pentru reducerea nivelurilor maxime din albiile principalelor pârâuri, in perioada


analizata, s-au efectuat lucrari pentru apărarea malurilor (9913 m)ṣi de regularizare
a albiei (21079 m).Reducerea duratei viiturilor s-a făcut prin desecarea terenurilor
arabile ṣi a păṣunilor ṣi fâneţelor din luncile pârâurilor Nadăṣ, Borṣa, Luna ṣi Olpret.
Pentru a apăra bunurile ṣi populaţia din albia majoră de efectul inundaţiilor s-au
amenajat 18 poduri pe Nadăṣ ṣi Borṣa.

De menţionat faptul că lipsesc lucrările prin care se reduce debitul de vârf ai


viiturilor (acumulări permanente ṣi nepermanente,terasarea ṣi conservarea solului
pe versanţi, împăduriri etc.), iar întreţnerea lucrărilor hidrotehnice de apărare
împotriva inundaţiilor nu este pe măsura cerinţelor, deṣi este la fel de importanta ca
ṣi activitatea de promovare de noi lucrări sau construcţi.

● Măsuri nestructurale.

Dintre măsurile nestructurale (planuri de acţiune, prevedere, avertizare,


evacuare, acordarea de ajutoare, evaluarea rezistenţei clădirilor etc.) ne vom referi
la cele care privesc percepţia inundaţiilor cu toata complexitatea fenomenului ṣi a
măsurilor de prevenire ṣi combatere. Dezvoltarea percepţiei reale a hazardului
ocupă un loc de seamă între măsurile nonstructurale de reducere a vulnerabilităţii
unei comunităţi, iar analiza sociala devine o parte integrantă a managementului
hazardelor.

Măsurile de prevenire şi regularizare a inundaţiilor includ:

● structuri inginereşti şi proiecte cum ar fi digurile şi pereţii care acţionează ca


bariere fizice împotriva apei;
● rezervoare de apă care permit stocarea ei şi eliberarea ulterioară cu rate
sigure;
● bazine de retenţie a apei sau sisteme de retenţie;
● îmbunătăţirea canalizării prin creşterea mărimii canalului şi deversarea rapidă
a apei;
● modificarea rutei canalului, astfel încât să deverseze apele în afara ariilor care
necesită protecţie.
Problema care derivă din toate măsurile luate în amontele văii pentru evitarea
inundaţiei este aceea de creare a unei false siguranţe, pentru că măsurile din
amonte provoacă sau accentuează inundaţiile în aval.

Regularizarea luncii este măsura cea mai potrivită de minimizare a avariilor


inundaţiilor în ariile urbane. Procesul de regularizare implică:
● realizarea hărţii ariei cu risc potenţial de inundaţii şi acordarea ei cu
programele de utilizare a terenurilor;
● urmărirea evoluţiei bazinului hidrografic, eventualele modificări de curs al
apei, magnitudinea şi frecvenţa inundaţiilor de-a lungul unui interval mai lung
de timp;
● separarea a două zone: una în care se permite existenţa fermelor, a
păşunilor, parcărilor, terenurilor de tenis şi de golf, depozitelor, docurilor pentru
bărci; a doua zonă, între limita primei zone şi nivelul maxim cunoscut de inundaţie,
în care se permite construirea de locuinţe cu structuri solide, dar nu se permite
stocarea nici unui tip de material care ar putea provoca daune populaţiei în caz de
incendiu.

Canalizarea. Ea reprezintă o tehnică inginerească, efectuată cu scopul de a


controla inundaţiile şi eroziunea prin regularizarea cursului apei.
Efectele benefice, pe lângă regularizarea propriu-zisă a apei, sunt
următoarele:
● curăţă deşeurile urbane;
● poate fi un punct de atracţie dacă este amenajat cu parcuri pe margine şi
păstrează alura originală, meandrarea şi vegetaţia originală; pentru a se atinge
acest scop, se apelează la procese de restaurare care îmbină naturalul cu
inginerescul.
Pe ansamblu, canalizarea înseamnă îndreptarea, adâncirea, lărgirea, curăţarea şi
alinierea
canalelor apelor curgătoare.
Masuri / Soluţii “prietenoase mediului”- exemple

Protectia malurilor /
reamenajarea cursurilor de apa -
gard de nuiele

Amenajare zone umede

Meandrarea si stabilizarea malurilor

Re-vegetarea malurilor

Remodelarea malurilor supuse eroziunii

Aparare de mal cu geocompozit si caroiaj


de fascine
Concluzii

Inundaţiile din regiunea cercetată sunt provocate de viituri, care se manifestă


diferenţiat în timp şi spaţiu. Primăvara se produc între 40 şi 60% din viiturile
analizate. Pe pârâurile din nord-estul Câmpiei Transilvaniei şi din Dealurile Ciceului.
Viiturile din lunile de iarnă au o frecvenţă destul de ridicată (20-30%) depăşindu-le
pe cele din timpul verii (10-17%).

Debitele de vârf ale viiturilor, care unerori ating valori de zeci şi chiar sute de
, generează efecte negative de ordin social, economic şi ecologic ce pot fi prevenite
prin realizarea de acumulări permanente sau nepermanente în arealele cu grad
ridicat de torenţialitate a precipitaţiilor şi în amont de pieţele de adunare a apelor.

Studiile care abordează percepţia inundaţiilor sunt încă puţine, deşi


conştientizarea opiniei publice în privinţa perceperii corecte a acestor evenimente
şi a responsabilităţilor ce le revin la nivel individual, de colectivitatea şi
administraţie locală trebuie să ocupe un loc prioritar în prevenirea şi combaterea
efectelor generate de asemena evenimente.

Formarea unei percepţii incorecte privind acţiunile întreprinse de autorităţi


pentru prevenirea şi combaterea inundaţiilor poate avea consecinţe dezatruoase în
managemntul riscurilor induse de acest eveniment.

Disponibilitatea de a participa la acţiuni de salvare, de prevenire şi combatere a


inundatiilor, precum şi de refacere a unor areale afectate de asemenea fenomene
naturale este ridicată cu diferenţe uneori importante impuse de mai mulţi factori
(sex, vârstă etc).

2.Procesele de Risc Geomorfic

Podişul Someşan fiind o unitate deluroasă, predomină versanţii cu diferite


înclinări, expoziţii, lungimi şi formă. De aici rezultă că principalele hazarde
geomorfice sunt procesele de versant.

Dintre acestea, principalul proces de risc este cel al deplasărilor, iar în cadrul
acestora, acela de alunecare.

Procesul de alunecare este favorizat de alternanţa stratelor cu diferite însuşiri


(în mod special acelea permeabile, cum sunt gresiile, nisipurile, calcarele etc.) cu
cele impermeabile (argilele şi marnele). Alcătuirea geologică determină faptul că
partea sudică a Podişului Someşan este mai afectată şi mai periclitată de acest
proces.
● Alunecările masive (glimee) s-au format în urmă cu mii de ani, şi doar
condiţii extreme le-ar putea genera acum. Prin forma lor ascuţită rămân însă arii cu
procese geomorfologice deosebit de active, dar la scară mică: prăbuşiri, eroziunea
areolară, alunecări secundare etc., ca în bazinele văilor Feiurdeni sau Valea Caldă.

● Alunecările superficiale (în brazde, lenticulare, în cuiburi etc.) sunt


posibile în aproximativ două treimi din suprafaţa Podişului Someşan.

Cercetările de teren din 2009 au arătat că suprafeţe întinse au fost afectate, din
cauza secetei, de fisuri de uscăciune, depăşind uneori 50-60 cm adâncime, care,
prin infiltrarea precipitaţiilor pot deveni cornişe de desprindere. În partea nordică,
unde versanţii sunt mai înclinaţi, dar mai scurţi şi mai împăduriţi fenomenele de
alunecare sunt mai puţin evidente şi înlocuite de alte procese de versant. În
general, secţiunea de versant cea mai periclitată de procesele de alunecare este
jumătatea superioară. VÃ MULŢUMIM PENTRU ATENŢIE !

Eroziunea torenţială în Podişul Someşan este destul de răspândită.


În partea sudică: cu toate că formaţiunile geologice sunt friabile, organismele
torenţiale sunt mai puţin importante decât alunecările de teren, din cauza evoluţiei
avansate a văilor.
În partea nordică: unde înclinarea versanţilor este mai mare, eroziunea
torenţială este mai importantă.
Areale cu o dezvoltare mare a organismelor torenţiale sunt la sud-est de satul
Sălătruc, în bazinul inferior al văii Vadului, în bazinul Şimişna, în special dealungul
cursului principal, arealul dintre satele Briglez şi Cristolţ, în împrejurimea satelor
Gârbou, Panticeu, Şoimeni, în bazinul superior al văii Feurdeni etc. Evident, în
majoritatea cazurilor activitatea antropică duce la intensificarea, uneori chiar la
declanşarea acestor procese geomorfice de risc.

Bibliografie

http://schimbariclimatice.amr.ro/documente/strategia_nationala_de_manag
ement_al_riscului_la_inundatii.pdf

http://schimbariclimatice.amr.ro/documente/strategia_nationala_de_manag
ement_al_riscului_la_inundatii.pdf

http://www.mmediu.ro/vechi/departament_ape/gospodarirea_apelor/inunda
tii/prezentarinoiembrie2009/Daniela%20Radulescu_ses.%20III_26%20nov
%202009.ppt%20%5BCompatibility%20Mode%5D.pdf
http://www.isusatumare.ro/prevenire/scoli/teme/INUNDATIILE%20SI
%20IMBOLNAVIRILE%20TRANSMISIBILE.ppt

http://geografie.acad-cluj.ro/ID_2549/rezultate.htm

http://www.racai.ro/RISC1/VictorSorocovschi.pdf