MINISTERUL EDUCAȚIEI

INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN BACAU

COLEGIUL TEHNIC “GHEORGHE ASACHI” ONEȘTI

PROIECT
Pentru examenul de certificare a calității profesionale

Nivel 4

Filiera: Tehnologică
Profil: Resurse naturale și protecția mediului
Calificare profesională: Tehnician ecolog și protecția calității mediului

        Îndrumător proiect:

Prof.MOTEA VIOLETA- MIRELA
                                                   

 
                                                              Elev: MORARU RĂZVAN-IONUŢ
Clasa: a XII-a C2

2023

1
 EFECTELE
PRECIPITAŢIILOR –
INUNDAŢIILE

2
 CUPRINS

ARGUMENT
CAPITOLUL I: Precipitaţiile …………………………………………....................................
1.1. Formarea precipitaţiilor ……………………………………………………...............

1.2. Clasificarea precipitaţiilor …………………………………………………................

1.2.1. Precipitaţii lichide ……………………………………………………….........................................

1.2.2. Precipitaţii solide ………………………………………………………..........................................

1.2.3. Efectele precipitaţiilor …………………………………………………………...............................

CAPITOLUL II: Inundațiile……………………………………...................……...................3

1.1. Definiție şi tipuri de inundații……………………………….........………............….3

1.2. Cele mai mari inundații din lume…………………………............….....…………11

1.3. Cele mai mari inundații din România……………………………….............….…14

CAPITOLUL III: Cauze ce au dus la producerea inundațiilor …...............….....

3.1. Cauze naturale…………………………………………………………..................…7

3.2. Cauze antropice…………………………………………………............……..……10

CAPITOLUL IV : Efectele inundaţiilor ……………….......……..............……………..28

4.1. Efecte sociale…………………………………………………....................…...……15

4.2. Efecte economice…………………………………………………............……….…16

4.3. Efecte ecologice……………………………………………………................…...…17

BIBLIOGRAFIE………………………………………………………...................…………...........
ANEXE

3
 ARGUMENT
Inundațiile reprezintă hazardul cel mai larg răspândit pe Terra, cu numeroase pierderi de vieți
omenești și cu pagube materiale de mari proporții. Anual sunt înregistrate 20.000 de victime, 100 de
milioane fiind afectate, în diferite grade, de producerea acestor fenomene. Inundațiile sunt procese de
scurgere, în lungul albiilor râurilor, a unor cantități mari de apă, care depășesc malurile naturale sau
digurile și se revărsă în lunci, ocupând suprafețe întinse de terenuri folosite de om. Aluviunile
transportate în timpul viiturilor puternice devin o amenințare pentru om, acoperind culturile, căile de
comunicație și uneori așezările. În același timp însă, aluviunile depuse în lunci furnizează dezvoltarea
unor soluri fertile, utilizate intens de om.

Inundațiile pot provoca vătămări și pierderi de vieți omenești, costuri economice considerabile,
precum și daune la nivelul mediului și al patrimoniului cultural. Inundațiile grave au devenit din ce în ce
mai frecvente în Europa. În ultimii ani, numărul viiturilor rapide cu o amploare medie spre mare a crescut
de cel puțin două ori față de cel înregistrat la sfârșitul anilor '80. Schimbările climatice reprezintă un
factor agravant, determinând modificări în ceea ce privește regimul precipitațiilor și tiparele
meteorologice, creșterea nivelului mării și, în consecință, inundații mai frecvente și mai grave.

Este evident ca nu toate tarile sunt afectate in aceeasi masura de inundatii. Cele mai puterice
inundatii se produc in Asia de Sud-Est si sunt datorate ploilor abundente aduse de musoni. Cauza
inundațiilor este revărsarea peste maluri a apelor curgătoare sau a lacurilor. Inundațiile pot avea loc în
timpul viiturilor, în urma ploilor torențiale, topirii bruște a zăpezilor etc. Uneori, inundațiile au loc la
gura râurilor de câmpie, în urma acțiunii vânturilor care bat dinspre mare, a cutremurelor de
pământ submarine etc.
În ultimii ani, în România, inundațiile au provocat mari pierderi materiale. Județele Galați și
Tulcea pot fi printre zonele cele mai afectate de inundații, dar şi Bacău, Vrancea, Vaslui, Teleorman, Olt
şi Dolj pot fi intr-o situație similară, potrivit IGSU. Siretul, Mureșul, Crișurile, Oltul, Prutul şi Dunărea
(vezi Anexa 1) pot provoca pagube extrem de mari.
Conform surselor istorice, viituri catastrofale şi inundații s-au produs cu regularitate pe teritoriul
României, acestea fiind o consecință a climatului temperat-continental: istoria ne informează asupra unor
inundații de proporții încă din secolul al XVI-lea, numărul și intensitatea fenomenelor crescând în timp.
Astfel, în secolul al XX-lea, în țara noastră s-au înregistrat 42 de evenimente de inundații, iar primul
deceniu al secolului XXI a fost unul de-a dreptul catastrofal din punct de vedere al fenomelor hidrologice.
Peste 200 de oameni au murit din cauza furiei apelor.
4
 Pentru prevenirea inundațiilor se construiesc diguri, baraje ș.a. Inundațiile (numite irigații) pot fi
provocate și în mod voit pentru a iriga terenurile agricole. Tot intenționat se provoacă inundații
în amonte de baraje, pentru a construi lacuri de acumulare.
Inundaţiile pot fi prevăzute, cu excepţia celor instantanee, care se manifesta similar spargerii unui
baraj. Astfel, acest tip de dezastru este precedat, de obicei, de intervale mari de prevenire. În funcţie de
amploarea lor, inundaţiile pot distruge imobile, poduri şi recolte, pot ucide oameni, animale domestice şi
fauna. Inundaţiile constituie unele dintre fenomenele naturale care au marcat şi marchează profund
dezvoltarea societăţii umane, ele fiind din punct de vedere geografic cele mai răspândite dezastre de pe
glob şi totodată şi cele mai mari producătoare de pagube şi victime omeneşti. În acelaşi timp, marile
inundaţii au constituit factorul declanşator şi catalizatorul unor mari schimbări în modul de abordare a
acestui fenomen, de la acceptarea inundaţiilor ca pe un capriciu al naturii, la încercarea omului de a se
opune naturii prin abordări de genul lupta împotriva inundaţiilor, la cele de apărare împotriva inundaţiilor
Am ales această temă pentru a mă informa şi a înţelege importanţa naturii atât pentru sănătatea
omului cât şi pentru dezvoltarea florei şi faunei. Una din aceste cauze care duce la accidente ecologice
sunt inundațiile. Sunt două cauze majore care duc la inundații, defrișările și schimbările climatice.
Având în vedere faptul că în ultimii ani se constată accelerarea schimbărilor climatice, acestea ar
putea să forţeze, până în 2050, în jur de 200 de milioane de oameni să-şi părăsească locuinţele, clima şi
manifestările climatice extreme făcând zona de locuire neprielnică. Tot astfel, un număr tot mai mare de
persoane sunt nevoite, în condiţiile rămânerii în acelaşi areal geografic, să se adapteze la noile condiţii de
viaţă şi de muncă, induse de schimbarea iremediabilă a microclimatului.

CAPITOLUL 1 : Precipitaţiile

5
 1.1. Formarea precipitaţiilor

Pentru a înțelege modul de producere a inundațiilor sunt utile câteva noțiuni legate de bazinele
hidrografice și de conformația albiilor de rău.
Bazinul hidrografic este suprafața de pe care își colectează răul apele și poate să fie considerat un
sistem deschis care realizează un schimb permanent de masă și energie cu mediul înconjurător. Bazinul
primește energie (radiație solară) și materie (apa provenită din precipitații) din exterior, fiind într-o
continuă transformare. Pierderile de materie și energie din bazin sunt reprezentate de scurgerea apei și a
aluviunilor, evaporarea apei și de transpirația plantelor.
Când aerul de la suprafață se încălzește, crește în altitudine. Troposfera temperatura acesteia scade
odată cu altitudinea, adică cu cât mergem mai sus, cu atât este mai rece, așa că, atunci când masa de aer
crește, aceasta trece în aer mai rece și devine saturată. Când este saturat, se condensează în picături mici
de apă sau cristale de gheață și înconjoară particule mici cu un diametru mai mic de doi microni
numite nuclei de condens higroscopic. Pentru ca vaporii dintr-o masă de aer care atinge saturația să se
condenseze în picături, trebuie îndeplinite două condiții: prima este aceea că masa de aer s-a răcit
sufficient, al doilea este că în aer există nuclee de condens higroscopic pe care se pot forma picături de
apă.
Când picăturile sunt suficient de mari pentru a depăși forța de tragere, se vor repezi la pământ. Cu
cât picăturile de apă petrec mai mult în nor, cu atât devin mai mari, pe măsură ce se adaugă la alte picături
și la alte nuclee de condensare.

Fig. 1: Condensarea vaporilor de apă la suprafaţa terestră

Aerul aflat în contact cu suprafaţa răcită a solului şi cu diferitele obiecte de pe ea se poate răci pînă la temperatura punctului
de rouă. În funcţie de condiţiile de răcire a aerului, se potforma următoarele produse de condensare sau de sublimare la sol:

6
rouă, brumă, chiciură, polei.Roua se formează, de obicei, în timpul nopţilor senine, spre sfârşitul anotimpului cald. În acest
timp radiaţia nocturnă asigură o răcire intensă a suprafeţei de depunere pînă sub punctul de rouă, care rămîne totuşi pozitiv.
Roua are un efect pozitiv pentru plantele care segăsesc în regiunile aride şi semiaride. În aceste regiuni roua poate să
constituie pînă la 25%din cantitatea de precipitaţii căzute în perioada caldă a anului.
Bruma(Fig.2) apare drept rezultat al sublimării vaporilor de apă în contact cu suprafaţa terestră răcită sub 0°C. Ea este
alcătuită din acicule fine de gheaţă care apar sub forma unui strat albicios, catifelat. Bruma prezintăun pericol pentru plante,
mai ales cînd este însoţită de răciri bruşte.

Fig.2 Bruma

Chiciura(Fig. 3) constituie o masă cristalină albă, fărîmicioasă, cu o structură fină. Ea apare fie prin sublimarea
vaporilor de apă, fie prin îngheţarea picăturilor suprarăcite. În primul caz aparechiciura cristalină, care este alcătuită din
cristale fine de gheaţă. Ea se depune pe ramurilecopacilor, conductoarele aeriene, proeminenţele obiectelor. Formarea
chiciurii este posibilă pe vreme liniştită cu temperaturi negative, aer umed şi ceţos. În condiţii de îngheţare
a picăturilor de ceaţă suprarăcită, apare chiciura granulară.

Fig.3 Chiciura

Poleiul este o depunere solidă sub forma unui strat dens de gheaţă transparentă sau opacă, cese
formează în urma îngheţării picăturilor suprarăcite de ploaie sau de burniţă, care cad pesuprafeţe cu

7
temperaturi cuprinse între 0,1° C şi – 1,0° C. Depunerile de polei sînt deosebit de periculoase, provocînd
pagube economiei: uneori poleiul afectează livezi şi mari suprafeţe forestiere. De asemenea, pot ceda sub
greutatea poleiului cablurile telefonice, electrice etc., rupându-se. Transportul rutier este şi el perturbat,
iar uneori întrerupt din cauza stratuluialunecos de polei depus pe şosele, trotuare etc.
Condensarea vaporilor de apă în stratul inferior al atmosferei. Condensarea vaporilor de apă în
stratul de aer de lîngă suprafaţa terestră duce la formareaceţii şi a pîclei. Sistemul de picături fine de apă
sau de cristale de gheaţă care plutesc în aer, reducînd vizibilitatea orizontală la mai puţin de 1 km,
formează ceaţa. Transparenţa aerului poate fi scăzută şi de acumularea impurităţilor solide. În acest caz,
reducerea vizibilităţiiorizontale între 1 şi 10 km constituie fenomenul de pîclă. O formă particulară a ceţii
este smogul (de la cuvintele engleze smoke fum şi fog, ceaţă, deci ceaţă şi fum). El are culoare
întunecoasă şi poate avea densităţi capabile să reducă vizibilitatea la minimum. Are un gradmare de
nocivitate datorită gazelor conţinute. Zilele cu smog duc la agravarea bolilor de plămîni, de inimă, de
ochi. Combaterea smogului este una dintre sarcinile de bază îndomeniile ocrotirii naturii şi a sănătăţii
oamenilor. Ceţurile protejează plantele de îngheţ întimpul nopţii; în schimb, ele au o influenţă negativă
asupra transporturilor aeronautic şi maritim.
 Condensarea este procesul prin care vaporii de apă din aer sunt transformaţi în apă în stare
lichidă. Condensarea este importantă pentru circutul apei deoarece formează norii. Aceştia pot produce
precipitaţii, care reprezintă principalul mod de întoarcere a apei pe Pământ. Condensarea este opusul
evaporării. Condensarea este de asemenea cauza formării cetei, a aburirii ochelarilor atunci când ieşi
dintr-o camera răcoroasă afară, unde este cald şi umed, a apei care se scurge pe partea exterioară a unui
pahar, precum şi a apei care se formează pe interiorul geamurilor casei dvs într-o zi rece.Chiar şi în zilele
cu cer senin, apă este prezenţa sub formă vaporilor şi particulelor, dar care sunt prea mici pentru a fi
văzute. Moleculele de apă se combină cu micile particule de praf, sare şi fum din atmosfera şi formează
picături mici care se combină unele cu altele, alcătuind norii. Pe măsură ce aceste mici picături se
combină şi îşi măresc dimensiunile, norii se pot dezvoltă şi pot apărea precipitaţii.Norii se formează în
atmosfera deoarece aerul care conţine vapori de apă se ridică şi se răceşte.

8
 1.2. Clasificarea precipitaţiilor

Precipitaţiile atmosferice sunt produse finale ale condensării şi sublimării vaporilor de apă,
constituind totalitatea particulelor de apă lichidă şi solidă care cad din nori şi ating suprafaţa Pămantului.
Pot fi sub formă de: ploaie, zăpadă, lapoviţă, burniţă, măzăriche,grindină etc. Impreună cu depunerile pe
suprafaţa terestră (roua, bruma, chiciura, poleiul etc.) alcătuiesc hidrometeorii.
Condiţiile principale de formare a precipitaţiilor sunt: creşterea picăturilor şi cristalelor din nori ,
astfel ca ele să poată invinge rezistenţa aerului şi forţa curenţilor ascendenţi, pentru a atinge suprafaţa
terestră. Creşterea componentelor din nori (care este cauza principală a genezei) se realizează prin trei
procese: condensarea sau sublimarea directă a vaporilor de apă pe particule noroase, contopirea
particulelor din nori(coalescenţă) şi givraj (ciocnirea cristalelor degheaţă cu picăturile de apă suprarăcită,
care ingheaţă şi formează granule de gheaţă(măzărichea, grindina). Acesta este un fenomen deosebit de
periculos in aeronautică.
Viteza de cădere a particulelor depinde de mărimea lor şiocilează intre 0,3 m/s la o picătură de
0,1 mm diametru (in cazul burniţei) pană la8,0 m/s la o picătură cu diametrul de 5,0 mm (in aversa
puternică de ploaie). Fulgii de zăpadă au o cădere mult mai mică, chiar in situaţia unei averse de zăpadă.
Viteza de cădere a particulelor de apă, gheaţă, grindină etc. este totdeauna maimare cu cat nivelul maxim
de condensare al norilor este situat la mari inălţimi,unde temperatura scade mult sub 0°C (exemplu norii
Cumulonimbus). La latitudini mijlocii (unde este situată şi ţara noastră), ploaia şi zăpada au o geneză
comună innorii cu structură mixtă, instabilă (Nimbostratus şi Cumulonimbus). In situaţia in care cristalele
de gheaţă traversează, in căderea lor, un strat de aer cu o temperatură pozitivă ei se topesc şi ajung la sol
sub formă de ploaie. Cand grosimea stratului de aer cu temperatură pozitivă este mai mică, fulgii de
zăpadă se topesc parţial, seamestecă cu ploaia ajungand la sol sub formă de lapoviţă (precipitaţie mixtă).
In timpul iernii, in situaţia unui strat de aer cu temperaturi negative pe toată grosimealui, cristalele de
gheaţă formate in partea superioară a norului se contopesc cu picăturile suprarăcite din partea centrală a
coloanei de aer, cresc in diametru şi cad sub formă de fulgi de zăpadă .
După timpul când se produc cu frecvența maximă, fenomenele meteorologice care influențează vizibil
calitatea mediului în România se subîmpart astfel:

Fenomene meteorologice de iarnă: înghețul, brumă, chiciură, poleiul, viscolul, ninsorile abundente, stratul
de zăpadă (neobișnuit de gros), depunerile de gheață pe conducătorii aerieni etc.

9
Fenomene meteorologice de vară: insolația excesivă, evapotranspirația excesivă, suhoveiurile, ploile
torențiale, grindină etc.
 Fenomene meteorologice caracteristice sezoanelor de tranziție: ceața și negura, ploile de lungă durată.

Fenomene meteorologice caracteristice întregului an: uscăciunea și seceta. Geneza acestor fenomene
rezidă în particularitățile circulației generale a atmosferei, în interacțiune cu suprafața active deosebit de
variată.

Particulele de apă lichidă ori solidă (cristalizată ori amorfă) care cad din nori (rar şidin ceaţă)
atingând suprafaţa terestră poartă numele de precipitaţii atmosferice. Eleconstitue veriga prin care se
încheie circuitul apei în natură şi unul din cele mai importanteelemente meteorologice.
Mecanismul formării precipitaţiilor
Creşterea picăturilor de apă până la dimensiuni ce le va permite învingerea forţelorcurenţilor
ascendenţi se realizează pe 2 căi: coalescenţa (coagularea) şi condensarea sausublimarea.
Coalescenţa este creşterea prin unire a picăturilor de apă care se ciocnesc. Estespecifică norilor cu
structură mixtă, contribuind nesemnificativ la formarea precipitaţiilor.
Condensarea sau sublimarea constitue principalul proces de creştere a particulelorcare alcătuiesc
norii, până la dimensiuni apte să determine căderea precipitaţiilor. Procesulare loc numai în condiţii de
suprasaturaţie în vapori cu apă a aerului din jurul particulelor.Dacă într-un nor sunt picături de apă
suprarăcită, vapori de apă şi particule degheaţă, de dimensiuni diferite, picăturile de apă şi vaporii au
tendinţa de a condensa. Înnorii formaţi din picături de apă cu dimensiuni diferite, aceeaşi tensiune a
vaporilor poateasigura condiţii de subsaturaţie pentru picăturile mici (cu curbură mare) şi de
suprasaturaţiepentru picăturile mari (cu curbură mică). Drept consecinţă, cele dintâi se evaporă
asigurândsuprasaturaţia necesară creşterii în continuare a celor din urmă. Creşterea lentă apicăturilor
generează burniţe şi ploi slabe. Astfel de procese se întâmplă în norii Stratus şiStratocumulus ale căror
picături capătă dimensiuni diferite în urma unor mişcări turbulente.Cea mai puternică instabilitate se
înregistrează insă în norii de mare dezvoltareverticală în care coexistă toate cele trei faze ale apei:
gazoasă, lichidă şi solidă. Întrucâttensiunea de saturaţie deasupra gheţii este mai mică decât deasupra
apei, aerul din jurulpicăturilor de apă poate fi nesaturat cu vapori, pe când cel din jurul cristalelor de
gheaţăeste suprasaturat. Drept urmare cristalele cresc (prin sublimarea vaporilor din jur), iar deficitul de
saturaţie din jurul picăturilor se accentuează, creând condiţii pentru continuareaevaporării acestora. Are
loc aşadar un permanent transfer de vapori care asigură creştereacristalelor de gheaţă, pe seama evaporării

10
picăturilor de apă. Acestui proces, esenţial pentru formarea precipitaţiilor, i s-a dat numele de „efect
Bergeron”. El este caracteristic mai alespentru norii cu structură mixtă, Nimbostratus şi Cumulonimbus,
care dau cele mai maricantităţi de precipitaţii, atât lichide, cât şi solide. Este prezent însă şi în cazul
norilorCumulus Congestus şi Altostratus. În cazul acestora din urmă, ninsorile sunt slabe, iar ploilede
asemenea slabe, se evaporă adesea înainte de a atinge suprafaţa terestră, dând naşterefenomenului numit
virga.Din cele prezentate mai sus se înţelege, că cel puţin in regiunile temperate, oriceploaie importantă
sub raport cantitativ este la început zăpadă. Aceasta se datoreazăcreşterii cristalelor de gheaţă prin
„efectul Bergeron” şi unirii lor în aglomerate (fulgi dezăpadă) prin coliziune şi agăţare. Starea de agregare
a precipitaţiilor care ajung pesuprafaţa terestră căzând din norii cu structură mixtă, coloidal instabilă,
depinde detemperatura stratului de aer dintre acesta şi baza norilor. Când temperatura este destul
deridicată pentru a topi în întregime fulgii de zăpadă formaţi în nor, precipitaţiile cad subformă de ploaie,
iar când fulgii se topesc parţial, precipitaţiile cad sub formă de lapoviţă, iarcând fulgii nu se topesc deloc,
precipitaţiile cad sub formă de ninsoare.

Clasificarea făcută nu exclude prezența unora dintre ele și în alte anotimpuri, iar uneori în tot anul,
dacă condițiile de timp sunt favorabile. Așa de exemplu pot avea loc unele fenomene meteorologice de
iarnă în miez de vară, pe vârf de munte, sau unele fenomene meteorologice de vară, în miez de iarnă, pe
terenurile orizontale sau ușor înclinate și bine însorite. Aceste fenomene nu sunt specific acestoe
anotimouri și prezența lor este cu totul întâmplătoare, iar frecvența, destul de mică și nesemnificativă. Dar
prin acțiunea lor asupra mediului, ele au o influență mai mult sau mai puțin negative. De aceea, este
necesar să se cunoască condițiile lor grnrtice, succesiunea, periodicitatea, frecvența, și consecințele lor.
Toate acestea sunt posibile pe baza observațiilor directe din natură, efectuate la stațiile și posturile din
rețeaua meteorological de stat, la stațiile agrometeorologice, fenologice, sau topoclimatice, cu un personal
calificat, sau cel puțin instruit în scopul supravegherii sinoptice a tuturor acestor fenomene ce au loc în
mediul înconjurător.
Tipul precipitațiilor depinde în mod fundamental de condițiile de mediu în care se formează norul
și de tipul de nor care se formează. În acest caz, precipitațiile cele mai frecvente sunt tipurile frontale,
orografice și convective sau furtunoase.
Precipitațiile frontale sunt ceel în care norii sunt asociați cu fronturile, atât calde, cât și reci.
Trecerea dintre un front cald și unul rece formează nori care dau precipitații de tip frontal. Un front rece
se formează atunci când o masă de aer rece împinge și deplasează o masă mai caldă în sus. În ascensiunea

11
sa, se răcește și dă naștere la formarea norilor. În cazul unui front cald, o masă de aer cald alunecă peste
una care este mai rece decât aceasta.
Când apare formarea unui front rece, în mod normal, tipul de nor care se formează este
un Cumulonimbus sau Altocumulus. Acești nori tind să aibă o dezvoltare verticală mai mare și, prin
urmare, declanșează precipitații mai intense și cu volum mai mare. De asemenea, dimensiunea picăturii
este mult mai mare decât cele care se formează pe un front cald.
Norii care se formează pe un front cald au o formă mai stratificată și sunt de
obicei Nimbostratus, Stratus, Stratocumulus. În mod normal, precipitațiile care apar pe aceste
fronturi sunt mai moi, de tip ploaie.
În cazul precipitațiilor din furtuni, numite și „sisteme convective”, norii au o dezvoltare verticală
mare (cumulonimbus) deci vor produce ploi intense și de scurtă durată, adesea torențial.

1.2.1. Precipitaţii lichide

Datorită mării variabilități a condițiilor de circulație atmosferei active în sezoanele de trecere de la

iarna la vara și invers, adesea, la întâlnirea a două mase de aer cu caracteristici termice diferite, ca și la
advecția unei mase de aer rece peste una caldă, vaporii de apă se condensează dând naștere anumitor
fenomene meteorologice. Asemenea fenomene pot apărea și în cazul iernii, dar frecvența lor este mai
mare în sezoanele de tranziție când gradul de instabilitate atmosferică este mai mare. Când contrastul
termic dintre masa de aer de la sol și cea din altitudine este cel mai mare, au loc precipitații sub formă de
ploaie. În zonele de tranziție, primavera și toamnă, datorită persistenței circulației de vest care transporta
aerul oceanic umed, precipitațiile sunt mărunte și de lungă durată. Ca urmare, fenomenele specifice
acestor două sezoane sunt: ceață, negură, ploile de lungă durată.
Ceata si negura. Ceata (Fig 4) este alcatuita din particule fine de vapori de apa aflati in suspensie
in atmosfera inferioara, care readuc vizibilitatea la cativa zeci de metri.
Ceața tipică care se formează în văile și platourile din interiorul peninsulei, de preferință în lunile
de iarnă, este ceața radiantă. Răcirea nocturnă în apropierea solului, unde aerul este calm într-o atmosferă
stabilă, face ca aceste cețe să formeze maluri largi, iar în condiții deosebit de favorabile (înainte pline de
umiditate și temperaturi scăzute sau foarte scăzute, de la 0 la 5 ºC) deosebit de durabile. Acești nori sunt
statici, spre deosebire de ceața de advecție, care este creată atunci când cantități mari de aer cald și umed
alunecă peste un ocean sau un sol rece. În acest caz, sunt cețuri tipice de coastă care nu urmează un ciclu
zi-noapte și pot erupe în orice moment al anului și în orice moment al sezonului.
12
 Mecanismele de evaporare creează, de asemenea, ceață de mare, ca majoritatea ceață de advecție,
dar în acest caz ceața se formează atunci când vaporii de apă de la o suprafață relativ caldă a mării intră în
contact cu aerul mai rece deasupra acesteia. Această ceață este comună în mările polare și este cunoscută
sub numele de „fum arctic”(vezi Anexa 1) de asemenea evaporarea este un proces cheie în formarea unor
ceţuri frontale. Fronturile calde burniță uneori și, în termeni simpli, este comună identificarea ambelor
fenomene, fără a face distincția între burniță, picături de ploaie foarte mici și ceață.

De fapt, nu există o mare diferență între cele două tipuri de meteori (burniță și ceață), deoarece picăturile
noastre de ploaie sunt puțin mai mari decât în mod normal în cei din urmă. Sub denumirile de ceață
plângătoare, meonas sau chorreras, sunt cunoscute acele cețe umede și supuse precipitațiilor ușoare.

Negura(Fig.5) este alcătuită dintr o ceață foarte densă, care se produce în special toamna, când o
masă de aer rece se deplasează pe teritoriile foarte încălzite în zilele precedente, fenomen care reduce
vizibilitatea la câțiva metri. Din punct de vedere meteorologic, aceste fenomene se caracterizează printre
o cantitate mai mică sau mai mare de umiditate ca și prin temperaturi relativ coborâte adesea marcând
inversiuni de temperatură ceea ce exercită o influență deosebita asupra calitatii mediului. Datorită aerului
umed și rece pulberile de praf și noxele industriale nu se pot înălța în atmosferă ele fiind menținute în
stratul de aer de lângă sol în care se desfășoară întreaga viață și activitățile umane.

Fig4 Ceaţa Fig.5 Negura

Lapovița(Fig6) este o formă de precipitaţie semisolidă. Lapovița reprezintă zăpada care s-a topit

parțial pe parcursul căderii sale spre sol, aerul din jur fiind suficient de cald pentru a topi o parte din
zăpadă, dar nu suficient de cald pentru a o topi în întregime astfel încât să producă ploaie. Astfel, lapovița
reprezintă un amestec (o simultaneitate) de ploaie și ninsoare.

13
 În general, în condițiile de formare a lapoviței, temperatura solului este peste temperatura de
îngheț și, drept urmare, lapovița nu are o tendință de a se acumula pe sol. Totuși, în situațiile în care
temperatura solului este sub cea de îngheț, lapovița poate forma straturi de gheață invizibilă pe suprafața
solului, numite gheață neagră. Același fenomen se produce dacă ploaia îngheață la contactul cu solul.

Fig.6 Lapovita

1.2.2 Precipitaţii solide

Ninsoarea
Pentru latitudinile temperate caracteristice României fenomenele de lapoviță și ninsoare sunt
obișnuite în sezonul rece al anului. In cele mai multe situații, aceste fenomene influențează favorabil
anumite domenii ale economiei naționale cum este agricultura, prin asigurarea rezervei de umiditate din
sol pentru începerea noului ciclu de vegetație. Sunt însă și cazuri când aceste fenomene se pot caracteriza
prin apariția foarte timpurie sau foarte târzie prin abundență, durată și intensitate mare fapt ce are efecte
negative și necesită luarea unor măsuri de preintampinare a lor.
Ninsoarea(Fig.7) este o formă de precipitaţie care are loc de obicei pe parcursul lunilor de iarnă:
decembrie, ianuarie, februarie. Acest fenomen este frecvent în zone unde temperaturile sunt scăzute, zone
cu climă temperată (cu 4 anotimpuri) şi în zone polare.

14
 Ninsoarea reprezintă căderea fulgilor pe pământ, formând astfel zăpada, numită şi omăt sau nea.
Fulgii se formează prin transformarea vaporilor de apă din atmosferă în mici cristale de gheaţă care se
unesc. Dacă se adună suficiente  cristale de gheaţă, vor deveni sufiecient de grele pentru a cădea pe
pământ. Acest proces are loc atunci când temperatura scade sub 2 grade Celsius. Poate dura între 15 şi 45
de minute pentru ca un fulg de zăpadă să se formeze complet şi să cadă pe pământ. Forma fulgului
depinde de cât de rece şi de umed este aerul, dar şi de curentul care îl poartă în zbor.

Fig.7 Ninsoarea

Dacă temperatura depăşeşte 2 grade Celsius, atunci fulgii de zăpadă se topesc şi ajung la sol sub
formă de lapoviţă. Zăpada este foarte benefică în agricultură. Stratul de omăt protejează culturile de
temperaturile scăzute ale iernii, iar topirea acestuia la începutul primăverii asigură necesarul  de apă
pentru plante.
Grindina(Fig.8) este o formă de precipitații, particulele de apă din atmosferă căzând pe suprafața
solului în formă de gheață. Se formează atunci când picăturile de ploaie traversează straturi de aer cu
temperaturi scăzute (sub 0 °C).

15
 Fig.8 Particulă de grindină cu diametrul de aproximativ 6 cm.

Particulele de gheață au în general o formă neregulată, diametrul mediu fiind în general de 5 –

50 mm, dar putând fi mult mai mare în cazul furtunilor electrice. Particulele sunt formate din gheață
transparentă sau dintr-o alternanță de staturi de gheață transparentă și gheață translucidă, grosimea
straturilor fiind de cel puțin 1 mm. Cea mai grea grindină a avut 1 kilogram și a căzut în anul 1986 în
Gopalganj, Bangladesh. Grindina se produce mai ales în sezonul cald, fiind asociată cu averse, vânt și
descărcări electrice. În România este mai frecventă în Bărăgan, Dobrogea și sudul Moldovei și este
întotdeauna provocată de nori cumulo-nimbus.
Prin acțiunea de izbire, grindina poate cauza prejudicii majore asupra culturilor agricole, poate
deteriora acoperișurile imobilelor sau caroseriile mașinilor. Sunt cunoscute cazuri în care, din cauza
dimensiunilor mari ale fragmentelor, au murit 300 de persoane în Bangladesh. Pe teritoriul României, în
data de 20 iunie 1997, în 2 localități din județul Dolj, au murit 4 persoane. Martorii spun că dimensiunile
unui fragment depășeau mărimea unui ou de struț, stratul de grindină atingând atunci cca 50 cm. De
asemenea, la 3 săptămâni după vijelie, pe câmp încă mai erau iepuri morți, iar în crâng nu se mai auzea
ciripit de păsări. Fragmente cu dimensiuni mari (cca 80 mm) au fost înregistrate și în Comuna Rucăr la
data de 13 august 1999.

1.2.3 Efectele precipitatiilor

1. Inundatiile. Se estimează că schimbările climatice vor conduce la o creștere a precipitațiilor în

multe zone. Creșterea volumului de precipitații pe perioade îndelungate va avea ca efect, în principal,

16
inundații fluviale și revărsări de râuri, în timp ce ruperile de nori pot provoca inundații pluviale (atunci
când precipitațiile extreme provoacă singure inundații, fără să existe revărsări de ape).
Inundațiile fluviale(Fig. 9) reprezintă un dezastru natural comun în Europa. Alături de furtuni, au
provocat decese, au afectat milioane de persoane și au generat pierderi economice masive în ultimele trei
decenii. Este probabil ca în anii care vin, schimbările climatice să determine tot mai multe inundații în
toată Europa. Se estimează că ploile torențiale se vor înmulți și vor fi mai intense din cauza temperaturilor
ridicate, iar viiturile vor surveni mai des pe tot teritoriul Europei.
În unele regiuni, anumite riscuri precum inundațiile la început de primăvară, ar putea scădea pe
termen scurt, odată cu împuținarea zăpezii pe timp de iarnă. Însă riscul crescut de viituri în zonele
montane de natură să supraîncarce sistemul hidrografic poate compensa, pe termen mediu, aceste efecte.

Fig.9 Inundaţiile fluviale

2. Ploaia acidă (Fig.10) este o formă de poluare care include precipitații cu componente acide, așa
cum este azotul sau acidul sulfuric. Ea poate să ajungă pe pâmânt, atât sub formă umedă, cât și uscată.
Cele mai dese fenomene sunt ploaia, grindina și zăpada, însă se poate întâlni și sub formă de ceață sau
praf extrem de coroziv. Particulele se pot împrăștia pe distanțe foarte întinse și este de la sine înțeles că
ploaia acidă are consecințe grave asupra oamenilor, apelor, solului, pădurilor, animalelor, printre altele. 
Ploaia acidă are două forme prin care se depune: umedă și uscată. Ambele sunt la fel de nocive pentru
faună, floră și sănătatea umană. Totuși, este indicat să le cunoaștem caracteristicile și să le putem
identifica pentru a ști ce măsuri trebuie luate. 
Depunerea umedă este cea mai des întâlnită și se regăsește sub formă de ploaie, grindină, mană,
zăpadă sau chiar și ceață. Aceste precipitații atacă în principal solul, plantele, apa și pământul. 
17
 Depunerea uscată apare în perioadele secetoase. Se poate observa cum particule de gaze și acid se
depun pe plante, clădiri sau acumulări de apă. Aceste particule pot avea dimensiuni variate, iar cele din
urmă sunt cele mai nocive pentru sănătatea umană. Odată ce „praful” este spălat de ploaie, substanțele
ajung în pământ și dăunează plantelor, contaminează apa și afectează peștii și alte vietăți acvatice, dar și
viața sălbatică de suprafață. 
Este foarte ușor să îți dai seama dacă precipitațiile sunt sau nu acide. Tot ce trebuie să faci este să
măsori pH-ul lichidului. La fel ca și pielea umană, apa din atmosferă are un pH. Acesta are ca punct
neutru indicele 7,0, pe o scară de la aciditate, la alcalinitate. Dacă el scade sub 7, înseamnă că te confrunți
cu o substanță acidă. În schimb, dacă este mai mare de 7, ea este alcalină. Ploaia normală este ușor acidă
din cauza dioxidului de carbon și are un pH situat între 5 și 6. Atunci când vorbim de precipitații cu
adevărat acide, indicele scade deja către 4.

Fig.10 Ploaia acidă

18
 CAPITOLUL II: Inundaţiile

2.1. Definiție şi tipuri de inundații

Viiturile și inundațiile fluviale sunt fenomene naturale, ce fac parte din regimul normal al
scurgerii apei unui organism fluviatil. În funcție de cauzele care le generează ele au amploare diferită și o
anumită frecvența deproducere în timp. Viiturile pot deveni dezastre în situația în care apele se revărsa
peste limitele albiei minore, provocând inundarea albiei majore, cu efecte grave asupra activităților
social-economice, clădirilor, elementelor deinfrastructura desfășurate în astfel de zone, expuse riscului la
inundații. Dimensiunea dezastrului este rezultatul, pede o parte, al amplorii fenomenului natural, iar pe de
alta, al gradului de ocupare și valorificare antropică a spatiuluisupus în mod natural revărsărilor sau
inundațiilor.
Inundația este un fenomen natural care înseamnă acoperirea temporară cu apă a unui teren care nu
este acoperit în mod obișnuit cu apă. Inundațiile pot fi provocate de revarsarea peste maluri a apelor de
suprafață (curgătoare sau stătătoare) peste marginile cursurilor sau bazinelor de apă, aruperii digurilor sau
malurilor, inclusiv din precipitații atmosferice abundente (ploi torențiale) oritopirea bruscă a zăpezii sau
gheții.
Apariția inundațiilor este cauzată de o serie de factori climatici ,condițiile climatice ce generează
cantități mari de precipitații, furtuni, topirea zăpezilor dar și de despăduririle efectuatede om. În România
în ciuda executării a numeroase lucrări hidrotehnice destinate reducerii debitelor de vârf inundaţiile
continuă să fie prezente, provocând mari pagube materiale şi pierderi de vieţi omeneşti.
Inundaţiile reprezintă un risc normal. Este, deci, firesc ca urmare a unor ploi puternice apele să
invadeze cursul major al râurilor şi fluviilor, unde omul a construit căi de comunicaţii, aglomeraţiirurale
şi urbane, obiective industriale sau le foloseşte ca ogoare pentru culturi. Pagubele provocate de revărsările
sezoniere sau ocazionale ale unui curs de apă sunt rezultatul unui fenomen comun, pe care trebuie să
privim ca fiind mai banal decât pe un cutremur, o erupţie vulcanică sau o alunecare deteren gravitaţională.
Sinistrele provocate de revărsările fluviale sunt înainte de toate rezultatul unorocupaţii umane inadaptate
căilor naturale de drenaj a apelor, sau de emergenţa pânzelor de apă freatică.

19
 În sfârşit, plantele şi solurile câmpiilor aluviale constituie un filtru natural pentru retenţia a
numeroşi produşi poluanţi sau toxici, a căror diseminare este astfel limitată, ceea ce favorizează calitatea
apelor din aval lor, reducând aprioric costul tratamentelor de ape uzate.
Două tipuri principale de catastrofe naturale sunt datorate ridicării cotelor apelor fluviative:
a) inundaţii de câmpie ce se produc în părţile medii şi inferioare a bazinelor de versanţi, în urma unor
puternice precipitaţii. Apele debordează cursul obişnuit (patul/albia minoră) şi invadează albia
majoră constituită din câmpia aluvială uneori numită şi câmpie de inundaţie. Durata ploilor este
adesea destul de lungă (mai multe zile sau săptămâni), ceea ce antrenează pierderi considerabile
de vieţi umane. Ridicarea cotelor de ape se face de manieră progresivăşi după un interval de timp
scurs, fiind determinate de intensitatea ploilor ca şi de configuraţiareţelei hidrogeografice.
Confluenţa de râuri importante, care drenează regiuni supuse unor ploi puternice, determină
oridicare rapidă şi puternică de ape. Ansamblul de precipitaţii dintr-un bazin poate să fie reprezentat
printr-o pluviogramă (cantitatea de apă căzută într-un timp dat).
b)viituri torenţiale(Fig.11) care survin în regiuni montane, ca urmare a precipitaţiilor de durată
relativ scurtă dar foarte violente apele de ploaie se reunesc în valuri şi invadează cursul torenţilor, a căror
nivel se ridică rapid (flashflood). Apele cară adesea mari cantităţi de materiale solidesmulse din terenurile
străbătute (lave torenţiale), care se acumulează la capătul torenţilor calargi conuri de dejecţie.

Fig.11 Viitură torentială

Tipuri de inundatii
În functie de factorii care contribuie la producerea lor si de spatiile care sunt afectate, se disting
mai multe tipuri de inundatii, dintre care cele mai frecvente sunt inundatiile fluviale, litorale siurbane.
Inundatiile fuviale(Fig.12) sunt generate de revarsarea apei unui organism fluviatil peste limitele
albiei minore in spatiul albiei majore. Ele pot fi provocate de mai multe cauze, precum: precipitatiile

20
bogate, cresterea nivelului apei ca urmare a agradarii albiei prin aluvionare, blocaje de gheata, ruperea
digurilor si barajelor s.a.
Inundațiile litorale (Fig.13) Afectează zonele costiere, fiind generate de cauze precum: furtuni
puternice ce provoacă valuri de mari dimensiuni ce pot conduce uneori la ruperea digurilor;
cresterilemareice amplicate de furtuni. În funcție de factorii generatori, inundațiile litorale pot fi cu apă
saratasau salmastră.

Inundațiile urbane sunt datorate dimensionării necorespunzătoare sau a întreținerii defectuase a

sistemului de drenaj urban, care, în timpul episoadelor pluviale puternice, nu poate asigura scurgerea
apelor pluviale.

Fig.12 Inundatie fluviala din Paris Fig.13 Inundatie de pe insula Creta

1.2. Cele mai mari inundații din lume

Inundațiile din China din 1931(Fig.14). Seria de inundații care a avut loc în China Centrală în
anul 1931, pe perioada decadei Nanjing, este considerată, la modul general, cel mai devastator cataclism
natural despre care au existat vreodată date. Între iulie și noiembrie 1931, aproximativ 100.000 km² au
fost complet sau parțial inundați. Fluviul Galben și Râul Yangtze au ieșit din matcă. Între 3,7 și 4
milioane de oameni au murit înecați, din cauza foametei sau a bolilor.
Între anii 1928 și 1930, o secetă teribilă a precedat potopul. Conform unor atestări, o vreme
anormală a început în centrul Chinei în iarna lui 1930. Ninsorile masive au fost urmate de dezghețul
primăverii, care a venit cu ploi abundente ce au ridicat și mai mult nivelul Fluviului Galben. Ploaia s-a
întețit în iulie și august 1931. Numai în luna iulie au lovit șapte cicloane. Acest lucru a provocat inundații
uriașe ca urmare a umflării fluviilor Galben, Yangtze și Huai. Fluviul Galben, al cărui nivel a crescut
până la 30 de metri, a ucis între unu și două milioane de oameni, inundând 87 km² și lăsând 80 de
milioane de oameni fără case.Yangtze a ucis 145.000 de persoane și a afectat 28,5 milioane. În final,
Huai, al cărui nivel a crescut cu 16 metri, a ucis peste 200.000 de oameni.
21
 Bineînțeles că proporțiile dezastrului se datorează faptului că bazinele celor două mari fluvii sunt
intens populate, dar dezastrul a luat proporții deoarece digurile ce trebuiau să reziste celor mai mari ploi
torențiale au cedat în sute de locuri inundând peste 330.000 de hectare de teren. Peste 40.000.000 de
chinezi au rămas fără locuințe și o mare parte din culturile Chinei au fost distruse, unele suprafețe
agricole rămânând sub ape timp de șase luni.

Fig.14 Inundațiile din China din 1931

Lacul de acumulare Banqiao (Fig.15)

Barajul era în așa fel proiectat ca să reziste în cazul inundațiilor, care după versiunea chineză apar
o dată la o mie de ani. In luna august 1975 se produce inundația din cauza unui taifun puternic, ecluzele
cedează în fața cantităților mari de apă, efect accelerat de sedimentul depozitat. In dimineața zilei de 8
august 1975 se rupe digul barajului mic Shimantan, către ora 1 noaptea masa de apă ajunge la barajul
Banqiao care este de asemenea rupt și atrage după sine ruperea în continuare a 62 de baraje. Această
rupere în cascadă a digurilor determină formarea unui val care se deplasează în aval cu o viteză 50 km/h,
inundând regiunea de șes. China a încercat blocarea răspândirii știrilor despre catastrofă, căutând să
diminueze numărul victimelor. În prezent au fost reclădite o parte din digurile distruse la fel și
așanumitul Baraj de Fier barajul Banqiao.

22
 Fig.15 Lacul de acumulare Banqiao 

2.3. Cele mai mari inundații din România

În anul 1970 au fost devastate de ape mai mult de 1.500 de localități din România. Peste un
milion de hectare au fost acoperite de ape.
Au fost total afectate de ape 83 de localități, iar parțial 1.528. De asemenea au fost avariate 385
de unități economice, au fost inundate 85.000 de case, dintre care peste 13.000 au fost complet distruse.
Cele mai mari pagube au fost înregistrate la Satu Mare. Aici, apele au spart un dig și o uzină
electrică și au lăsat în întuneric oamenii ce incercau să se salveze. Însă au murit totuși 52 de persoane.
Inundaţiile din 1970 din Satu Mare(Fig.16). 56 de oameni şi peste 20.000 de animale a ucis
Someşul în data de 14 mai 1970. Alţi mii de sătmăreni şi-au pierdut agoniseala, după ce apele învolburate
au acoperit o treime din judeţ şi mai bine de jumătate din oraşul Satu Mare. În cifre seci, pierderile
suferite de populaţie au fost estimate de autorităţile de atunci la 259 de milioane de lei. Peste 20.000 de
animale şi 56 de vieţi omeneşti-acestea sunt pagubele rămase în urma inundaţiilor catastrofale din 1970,
din municipiul Satu Mare, când nivelul apei a atins doi metri.
În cartierul de jos al municipiului Satu Mare, nivelul apei la inundaţiile catastrofale din 1970 a
atins doi metri. Zona este denumită acum cu numele „14 mai“, după data în care Someşul a luat 56 de
vieţi omeneşti şi a făcut pagube de aproape 300 de milioane de lei. Digul s-a rupt în zona localităţilor
Văii Vinului, Culciu Mare, Apa şi Odoreului. Apa a inundat terenurile agricole, satele, dar şi o jumătate
din municipiul Satu Mare. Cele mai mari pagube s-au înregistrat în cartierul de jos al oraşului, denumit
azi „14 Mai”, unde a fost măsurată şi cota maximă a apei: doi metri. Nicio casă din acest cartier nu a

23
rămas neatinsă. Echipele de pompieri au fost ajutate de sute de sătmăreni. Unii au oferit refugiu
familiilor sinistrate, alţii au adunat pături, haine, apă potabilă şi mâncare pentru aceştia.

Fig.16 Inundaţiile din 1970 din Satu Mare

Barajul Belci(Fig.17)

Barajul Belci a fost un baraj de pământ executat în perioada 1958-1962 pe râul Tazlău, pentru
alimentarea cu apă a Centralei Termoelectrice Borzești. În 1991, barajul Belci a fost distrus de
o viitură excepțională și nu a mai fost refăcut.
În noaptea de 28–29 iulie 1991, după o zi senină și fără precipitații, în bazinul râului Tazlău au
căzut precipitații torențiale, cu caracter excepțional. Ploile torențiale care au căzut în 28–29 iulie 1991 în
Carpații Orientali, în Subcarpații Moldovei și ai Curburii au provocat o undă de viitură pe râul Tazlău
(județul Bacău), de circa 7 metri înălțime.

Nivelul apei în lac a crescut foarte repede. Conform proiectului inițial, digul de pe malul drept fiind
realizat la o cotă mai joasă decât coronamentul barajului, trebuia să cedeze în asemenea situații,
permițând deversarea debitelor peste versantul drept. Supraînălțarea digului îm 1970-73 până la cota
coronamentului barajului a împiedicat această supapă de siguranță să funcționeze și, în consecință, a
determinat succesiunea de evenimente care au dus la ruperea barajului.

La ora 2:15 apa a ajuns la nivelul coronamentului și a început deversarea peste barajul de pământ. În jurul
orei 4:50 s-a produs o creștere a debitelor în aval la cca 1.800 m³/sec, ceea ce denota prăbușirea digului.
La ora 7:15 lacul era aproape gol, iar la 7:50 râul Tazlău curgea printr-un șenal format în depunerile
aluvionare din lac și trecea în aval printr-o breșă formată în digul mal stâng al barajului de pământ.

24
 Fig.17 Barajul Belci
Debitul maxim al viiturii de pe râul Tazlău din 28-29 iulie 1991 a fost de 3100 mc/s.
Cauzele accidentului au fost următoarele: în faza de proiectare, barajul a fost încadrat la clasa I-a
de importanță, pentru care debitele de calcul cu asigurare de 0,1% și de verificare de 0,01% erau mult
inferioare valorilor determinate pe baza observațiilor din cei peste 25 de ani de exploatare și a
observațiilor hidrologice, respectiv de 1515 m³/sec și 2450 m³/sec. Deși era cunoscută, modificarea
debitelor maxime nu a condus la mărirea capacității de evacuare. În aceste condiții deversarea peste baraj,
și apoi cedarea, s-au produs datorită viiturii excepționale din noaptea accidentului, apreciate la 2800 –
3000 m³/s și a imposibilității manevrării echipamentelor hidromecanice, datorată întreruperii alimentării
cu energie electrică.

25
 CAPITOLUL III: Cauze ce au dus la producerea inundațiilor

3.1. Cauze naturale

Apariția inundațiilor se datorează în primul rând unor factori naturali legați de condițiile climatice care
generează cantități mari de precipitații, furtuni.

Cauzele climatice presupun o creștere a nivelurilor sau a debitelor peste valorile normale și revărsarea
apelor în arealele limitrofe că urmare a unor fenomene climatice deosebite.Ploile și în special cele
torențiale (Fig.18), constau în căderea unor cantități mari de precipitații într-un timp foarte scurt, astfel
încât capacitatea de infiltrare a solului este repede depășită și aproape întreaga cantitate de apă căzută se
scurge spre rețeaua de vai generând viituri, depășirea capacitafii de transport a albiilor minore și
deversarea apelor în albiile majore provocând inundații. În cazul râurilor, viiturile cu amplitudini mari de
nivel stau la baza producerii inundațiilor în albiile majore. Cea mai importantă caracteristică a unei viituri
este înălțimea apei în albie, pentru că înainte de toate, ea este generată de o creștere a nivelului apelor.
Pentru a se produce o inundație este însă necesar ca în lungul râului să existe o luncă inundabilă. Excepție
fac sectoarele de chei și defilee din lungul râurilor unde nu se produc inundații chiar la creșteri
spectaculoase ale nivelurilor. Pentru a caracteriza o viitură sunt necesare o serie de valori cantitative .

Fig.18 Ploi Torentiale

Topirea bruscă a zapezilor(vezi Anexa.1) este un alt factor important al producerii inundatiilor mai ales
in zonele climatelor temperat si rece. De regula, procesul de topire a zapezilor genereaza apele mari de

26
primavara sau de vara in zonele inalte. Acest proces poate fi insa accelerat de invaziile de mase de aer
cald sau se poate asocia cu ploile cazute in acest interval.

3.2. Cauze antropice

Despăduririle(vezi Anexa 4) efectuate de om in decursul timpului in toate regiunile globului au

modificat foarte mult o serie de verigi ale circuitului hidric si prin aceasta au favorizat o scurgere mai
puternica a apelor pe versanti. Ca urmare, amplitudinea viiturilor a crescut, de unde si niveluri mai mari si
o sporire a pericolului de inundare a terenurilor joase din lungul raurilor.
Constructiile hidrotehnice(vezi Anexa.3) efectuate fara a se cunoaste suficient de bine probabilitatea de
aparitie a nivelurilor si a debitelor maxime pot pune in pericol comunitati umane si bunuri materiale. In
cazul barajelor de exemplu, accidentele pot fi legate de o serie de calcule gresite ale planului barajului, de
defectele rezultate la incastrarea corpului barajului in roca de baza, de calcularea gresita a rezistentei
barajului, de deficiente de control a rezistentei barajului etc.
Dintre toate accidentele produse pe plan mondial, 69% au aparut la barajele din pamant si din
anrocamente si in 31% la alte tipuri de baraje. Se pare ca una din cauze consta in faptul ca aceste baraje
au o mare neomogenitate a materialelor de umplutura si pot aparea procese de sufoziune fizica, de
eroziune regresiva, de tasari, sau de aparitie a unor viituri exceptional inainte de terminarea constructiei.

27
 CAPITOLUL IV : Efectele inundaţiilor

Pagube economice indirecte constau din efectele pe care le au inundațiile asupra întreruperii
temporare sau permanente a proceselor de producție, asupra întârzierilor produse în livrarea produselor și
chiar prin reducerea exportului. Intervin apoi costurile suplimentare de transport, cele de apărare prin
măsurile adoptate în timpul inundațiilor, fără a mai vorbi de cheltuielile efectuate pentru normalizarea
situației și reluarea activităților economice, ca și pentru plată asigufarii bunurilor materiale și umane.

Pe lângă pagubele economice, care pot fi cuantificate, inundațiile au și efecte care se răsfrâng atât
asupra vieții sociale cât și asupra mediului înconjurător prin consecințele de ordin ecologic pe care ele le
pot produce.
Efectele sociale negative constau în primul rând din pierderile de vieți omenești și consecințele ulterioare
ale acestora asupra vieții comunităților umane și ale societății în general. În timpul inundațiilor se
desfășoară ample acțiuni de evacuare a populației care duce la generarea de panică cu efecte psihologice
negative. Dacă nu sunt luate măsurile de protecție medicală necesare, se poate ajunge la declanșarea unor
epidemii.
Pe perioada inundațiilor sunt drastic diminuate veniturile populației fie prin întreruperea
activităților fie prin pagubele directe pe care le suporta comunitățile riverane. Tot în această categoric
trebuie să introducem și distrugerea unor valori culturale ale comunităților umane din arealele inundate.
Efectele ecologice negative sunt evidente prin degradarea mediului ambiant prin afectarea stării de
calitate a factorilor săi. În timpul inundațiilor are loc poluarea apelor de suprafața prin antrenarea în
albiile de rău a tuturor deșeurilor de pe malurile apelor, prin descompunerea animalelor înecate și
transportate, prin raperea conductelor de transport a produselor petroliere s.a. Are loc o poluare a apelor
subterane și chiar poluarea solurilor din zonele inundate în cazul în care apele transporta astfel de
substanțe.

28
4.1. Efecte sociale
Efecte sociale negative constau în primul rind din pierderile de vieți omenești și consecințele ulterioare
ale acestora asupra vieții comunităților umane și ale societății în general. În timpul inundațiilor se
desfășoară ample acțiuni de evacuare a populației care duc la generarea de panică cu efecte psihologice
negative. Dacă nu sunt luate măsurile de protecție medicală necesare se poate ajunge la declanșarea unor
epidemii. Pe perioada inundațiilor sunt drastic diminuate veniturile populației fie prin întreruperea
activităților, fie prin pagubele directe care le suporta comunitățile riverane. Tot în această categorie
trebuie să introducem și distrugerea unor valori culturale ale comunităților umane din arealele inundate.
(Fig.19)

Fig. 19 Case inundate

29
 4.2. Efecte economice

Pagubele economice directe constau, așa cum s-a arătat la fiecare caz în parte, din pierderile de
vieți omenești din localitățile afectate total sau parțial, din numărul de case distruse (Fig. 20) sau avariate,
din obiectele industriale afectate cu pagube în funcție de gradul de afectare și de profilul întreprinderii.
Tot pagube directe se pot produce și la obiectivele agricole și zootehnice care inregisreaza pierderi de
animale în cazul acesta nu au putut fi evacuate din zona devastată. Este afectată direct cu pagube
materiale rețeaua de drumuri și cai ferate prin distrugere completă sau prin avarierea de poduri, drumuri și
cai ferate. Rețeaua de linii electrice și de comunicații are de suferit în cazul în care stilpii de susținere au
fost avariați, la fel rețeaua de conducte de transport de gaze, petrol sau apa potabilă și industrială. Așa
după cum a reieșit din multitudinea de exemple, pot fi afectate o serie de construcții hidrotehnice, lacuri
de baraj, prin distrugere completă, avariere sau pur și simplu colmatare. Astfel de situații se pot intimpla
frecvent, mai ales acolo unde lacurile de acumulare au fost construite în regiuni cu un transport mare de
aluviuni în suspensie. Alte pagube directe se pot produce la depozitele de materiale sau de materii prime
dacă acestea sunt amplasate în zonele inundabile. Pagubele economice indirecte constau din efectele pe
care le au inundațiile asupra întreruperii temporare sau permanente a proceselor de producție asupra
intirzierilor produse în livrarea produselor și chiar prin reducerea exportului. Intervin apoi costurile
suplimentare de transport, cele de apărare prin măsurile adoptate în timpul inundațiilor fără a mai vorbi de

30
cheltuielile efectuate pentru normalizarea situației și reluarea activităților economice, ca și pentru plată
asigurării bunurilor materiale și umane.

Pe lingă pagubele economice care pot fi cuantificate inundațiile au și efecte care se rasfring ațiț asupra
vieții sociale cit și asupra mediului înconjurător prin consecințele de ordin ecologic pe care ele le pot
produce.

Fig.20 Casa distrusa de inundatie

4.3. Efecte ecologice

Efectele ecologice negative sunt evidente prin degradarea mediului ambiant, prin afectarea stării
de calitate a factorilor săi. În timpul inundațiilor are loc poluarea apelor de suprafața prin antrenarea în
albiile de riu a tuturor deșeurilor de pe malurile apelor, prin descompunerea animalelor înecate și
transportate, prin ruperea conductelor de transport a produselor petroliere s.a. Are loc o poluare a apelor
subterane și chiar poluarea solurilor din zonele inundate în cazul în care apele transporta astfel de
substanțe.

Efectele geomorfologice ale viiturilor și ale inundațiilor sunt foarte importante și prin urmările lor.
Sunt cazuri cind la viituri se produc spectaculoase eroziuni de maluri și în albie. La fluviul Galben sunt
sectoare în care patul albiei se înălță cu circa 10 cm la fiecare viitură și uneori eroziunile de mal ajung la
300 m/zi în timpul viiturilor puternice. Așa se explică de ce în ultimii 2000 de ani cursul fluviului a
suferit 26 de modificări majore, pe actualul traseu stabilindu-se în anul 1851.
În ultimul secol comunitățile umane stabilite sau cu activități în regiunile supuse inundațiilor au depus un
efort conjugat, bazat pe experiența și informațiile acumulate, pentru a-și proteja bunurile și viețile
omenești contra furiei acestor fenomene. Dintre acestea de cea mai mare importanță sunt digurile și
lacurile de acumulare.
31
Digurile scot de sub influența inundațiilor suprafețe apreciabile de teren arabil, apară localități și alte
bunuri materiale situate în arealele expuse. În acest scop, în lungul Nistrului și Prutului (partea noastră) s-
au construit diguri care au scos de sub influența apelor ațiț luncă lor, cit și incintele bălților. Pentru reușită
unor astfel de lucrări se fac studii detaliate asupra regimului de scurgere al riurilor pentru a vedea
peridiocitatea de apariție a unor astfel de fenomene și amplitudinea nivelurilor la diferite probabilități
pentru a ști cit de înalte să se construiască digurile.

Construirea lacurilor de acumulare. Se știe bine că regimul de scurgere al arterelor hidrografice este foarte
neregulat, cu perioade scurte în care există un excedent de apă care depășește cu mult consumurile din
bazin și altele mult mai lungi în care resursele sunt mult reduse și nu ajung pentru acoperirea necesităților.
Pentru a înlătura acest inconvenient, s-au construit salbe de lacuri de acumulare cu scopul de a reține
apele din perioadele cu exces și a le folosi în perioadele cu deficit. În acest fel se produce o atenuare a
undelor de viitură și apele se pot folosi pentru hidroenergie, alimentari cu apa potabilă și industrială,
piscicultura, irigații și agrement. Proiectarea lacurilor de acumulare și construirea lor cer foarte multe
fonduri și eforturi materiale din care cauză se impun studii aprofundate asupra efectelor pe care pot să le
aibă astfel de construcții asupra mediului.
Măsuri de protecție în inundații

În ultimul secol comunitățile umane stabilite sau cu activități în regiunile supuse inundațiilor au depus un
efort conjugat, bazat pe experiența și informațiile acumulate, pentru a-și proteja bunurile și viețile
omenești contra furiei acestor fenomene. Dintre acestea de cea mai mare importanță sunt digurile și
lacurile de acumulare.
Digurile (vezi Anexa 5) scot de sub influenza inundațiilor suprafețe apreciabile de teren arabil, apară
localități și alte bunuri materiale situate în arealele expuse. În acest scop, în lungul Dunării s-au construit
diguri care au scos de sub influența apelor atât luncă Dunării cât și incintele băilor lalomitei și Brăilei.
Pentru reușită unor astfel de lucrări se fac studii detaliate asupra regimului de scurgere al râurilor pentru a
vedea periodicitatea de apariție a unor astfel de fenomene și amplitudinea nivelurilor la diferite
probabilități, pentru a ști cât de înalte să se construiască digurile. În cazul Dunării, remarcăm că digurile
construite au rezistat cu bine viiturii maxime produse pe cursul inferior al Dunării în anul 1970.
Construirea lacurilor de acumulare. Se știe că regimul de scurgere al arterelor hidrografice este foarte
neregulat, cu perioade scurte în care există un excedent de apă care depășește cu mult consumurile din
bazin și altele cu mult mai lungi în care resursele sunt mult reduse și nu ajung pentru acoperirea
32
necesităților. Pentru a înlătura acest inconvenient, s-au construit salbe de lacuri de acumulare cu scopul de
a reține apele din perioadele cu exces și a le folosi în perioadele cu deficit. În acest fel se produce o
atenuare a undelor de viitură și apele se pot folosi pentru hidroenergie, alimentari cu apa potabilă și
industrială, piscicultura, irigații și agrement. Aceste lacuri, de regula construite în salbă, cum se observă
pe Bistrița, Argeș, Olt, preiau surplusul de apă din timpul viiturilor, îl stochează și îl refolosesc în cazul în
care scurgerea are valori minime și sunt necesare mai multe resurse de apă. În felul acesta este eliminat
pericolul inundațiilor sau al viiturilor catastrofale. Proiectarea lacurilor de acumulare și construirea lor cer
foarte multe fonduri și eforturi materiale din care cauză se impun studii aprofundate asupra efectelor pe
care pot se le aibă astfel de construcții asupra mediului. Apoi se pune acut problema eficienței lor. Un
exemplu concludent îl constitute lacurile de pe Argeș din regiunea subcarpatică și în special lacul Pitești
care la numai patru ani de la darea în folosință a fost aproape complet calamitat fără a mai putea fi folosit
pentru scopurile pentru care a fost construit.

Măsuri de prevedere în a a ne apăra de inundații

Măsurile de prevedere reprezintă un alt mijloc major de a ne apăra de inundații, mai ales acolo unde nu s-
a reușit să se construiască diguri sau lacuri de acumulare. Aceste măsuri merg de la măsurarea și
transmiterea nivelurilor până la supravegherea situațiilor critice prin sateliți
Măsurarea și transmiterea nivelurilor care se înregistrează la mirele hidrometrice instalate în lungul
râurilor este o măsură de prevedere care se impune. La fiecare miră hidrometrică s-au stabilit dinainte
două repere importante. Este vorba de cota de atenție și de cota de inundare, care dacă este depășită apele
răului se revărsa în albia majoră provocând inundații și pagube materiale. De exemplu, inundațiile din
luna mai 1970 au inundat o suprafață de 1.112.000 ha, dintre care 699.179 ha erau deja însămânțate. În
astfel de cazuri, transmiterea cotelor nivelurilor este de foarte mare importanță pentru prognoza
nivelurilor și diminuarea pagubelor pe cât posibil.
Dintre toate accidentele produse pe plan mondial, 69% au apărut la barajele din pământ și din
anrocamente și în 31% la alte tipuri de baraje. Se pare că una din cauze constă în faptul că aceste baraje
au o mare neomogenitate a materialelor de umplutură și pot apărea procese de sufoziune fizică, de
eroziune regresivă, de tasări, sau de apariție a unor viituri excepțional înainte de terminarea construcției.

33
 BIBLIOGRAFIE

1. Studii geografice cu elevii asupra calitatii mediului  înconjurător – Redactor: gr.I VASILE
VĂRĂȘTEANU

2. https://ro.scribd.com/doc/249897399/FORMAREA-PRECIPITATIILOR#

3. https://www.ebacalaureat.ro/c/inundatiile-cauzele-si-efectele-inundatiilor-masuri-de-protectie-in-
inundatii/1048

4. https://ro.wikipedia.org/wiki/Inunda%C8%9Biile_din_China_din_1931

5. https://ziare.com/inudatii/inundatii-romania-1970-catastrofa-naturala-ploi-zapada-topita-1804843

6. https://www.meteorologiaenred.com/ro/tipos-de-niebla.html#Tipos_de_niebla

ANEXE

Anexa 1 –Fum arctic Anexa 2 – Despaduririle

34
Anexa 3 - Constructie hidrotehnica Anexa 3 - Topirea zapezilor

Anexa 5 – Cel mai mare dig din Romania

35