APA ȘI DEZASTRELE

– PROBLEME GLOBALE ALE APEI –

ENE OANA MARIA, ȘCOALA ”G.E. PALADE” BUZĂU

COORDONATOR: PROF. MOISE CRISTINA
 1. INTRODUCERE
”Apa este viață. Dar apa este, de asemenea, o amenințare la adresa vieții”
dr. Seung-soo Han, Președintele Organizației HELP
(Grupul experților și liderilor la nivel înalt privind apa și dezastrele)
• în ultimii ani, frecvența și gravitatea dezastrelor provocate de apă au fost în creștere. Acestea au
determinat consecințe negative atât de ordin economic, cât și politic și economic, împiedicând
dezvoltarea durabilă a zonelor afectate. Astfel, conform statisticilor mondiale, cazurile de dezastre
legate de apă, cum ar fi inundațiile, secetele sau tsunami-urile, reprezintă 90% din toate dezastrele în
ceea ce privește numărul de persoane afectate, a căror problemă necesită o abordare foarte serioasă,
pentru continuarea procesului de dezvoltare durabilă a regiunilor.
• În acest sens, a fost înființat Grupul experților și liderilor la nivel înalt privind apa și dezastrele (HELP) cu
scopul de a ajuta comunitatea internațională, guvernele și părțile interesate să mobilizeze voința și
resursele politice. Această organizație are rolul de a promova acțiuni de sensibilizare, de coordonare și
de colaborare, de stabilire a obiectivelor și obiectivelor comune, de monitorizare a progreselor și de
luare de măsuri eficiente pentru abordarea problemelor legate de apă și dezastre.
 2. DEZASTRELE PROVOCATE DE APĂ
DEZASTRU (CATASTROFĂ) : GRAVĂ ÎNTRERUPERE A FUNCŢIONĂRII UNEI
SOCIETĂŢI, GENERÂND PIERDERI UMANE, MATERIALE SAU MODIFICĂRI NEFASTE
ALE MEDIULUI, CARE NU POATE FI REFĂCUTĂ PRIN RESURSELE ACESTEIA.
În literatura de specialitate, a fost realizată o clasificare a dezastrelor în funcție de originea lor:
1. fenomene naturale distructive de origine geologică sau meteorologică, ori îmbolnăvirea unui
număr mare de persoane sau animale, produse în mod brusc, ca fenomene de masă: cutremure,
alunecări şi prăbuşiri de teren, inundaţii şi fenomene meteorologice periculoase, epidemii şi
epizotii;
2. evenimente cu urmări deosebit de grave, asupra mediului înconjurător, provocate de
accidente: acccidente chimice, biologice, nucleare, în subteran, avarii la construţiile
hidrotehnice sau conducte magistrale, incendiile de masă şi exploziilor, accidente majore la
utilaje şi instalaţii tehnologice periculoase, căderi de obiecte cosmice, accidente majore şi avarii
mari la reţelele de instalaţii şi telecomunicaţii.
 2. DEZASTRELE PROVOCATE DE APĂ
În prima categorie se regăsesc dezastrele legate de apă, anume:
- inundaţiile, care presupun acoperirea terenului cu un strat de apă în stagnare sau
mişcare, care prin mărimea şi durata sa provoacă victime umane şi distrugeri materiale ce
dereglează buna desfăşurare a activităţilor socialeconomice din zona afectată;
- fenomenele meteorologice periculoase, care se referă la acele fenomene meteorologice
care afectează violent zone relativ mari de teren pe termen lung, provocând pierderi de
vieţi omeneşti, pagube materiale şi degradarea mediului ambiant.
 2.1. INUNDAŢII
• Definiție: Inundația este definit ca fiind un hazard natural care presupune acoperirea
temporară cu apă a unui teren care nu este acoperit în mod obișnuit cu apă.
• Cauza: revărsarea peste maluri a apelor curgătoare sau a lacurilor. Inundațiile pot avea loc în
timpul viiturilor, în urma ploilor torențiale, a topirii bruște a zăpezilor primăvara sau la gura
râurilor de câmpie, în urma acțiunii vânturilor care bat dinspre mare, a cutremurelor de
pământ submarine.
• Caracteristici generale: viteza de deplasare a viiturii, înălţimea viiturii, durata şi frecvenţa
acesteia.
• Predictibilitate: prognoze meteo pe termen lung, mediu şi scurt, în funcţie de nivelul tehnic al
sistemului de monitorizare al vremii şi al cursurilor de apă.
• Efecte: distrugeri materiale, pierderi umane şi contaminarea surselor de apă.
• Măsuri de prevenire: lucrări de apărare şi amenajare a digurilor, barajelor, etc.
2.1. INUNDAŢII
 2.2. SECETĂ
• Definiție: Seceta reprezintă o stare climatică extremă, caracterizată prin faptul că o anumită regiune suferă din cauza
lipsei necesarului de apă, însoțită frecvent de caniculă.

• Cauza: deficit fluviometric, degradarea solului, creşterea temperaturii apei oceanelor, creşterea concentraţiei de dioxid de
carbon în atmosferă.

• Caracteristici generale: dezastru cu efect temporar, în special asupra agriculturii, care depinde de o serie de factori,
precum existenţa sistemului de irigaţii, etc.

• Predictibilitate: perioadele de precipitaţii reduse sunt normale pentru toate sistemele climatice. Prognozele meteorologice
fac posibilă avertizarea timpurie asupra posibilităţii de producerea a fenomenului.

• Efecte: scăderea producţiei agricole, viticole şi zootehnice, creşterea preţurilor, creşterea ratei inflaţiei, reducerea stării
nutriţionale a populaţiei, îmbolnăviri, criza energetică, etc.

• Măsuri de prevenire: determinarea arealelor de manifestare a fenomenului de secetă, protecţia factorilor de mediu în
condiţii de secetă, reabilitarea şi dezvoltarea sistemelor de irigaţii, crearea de perdele şi cordoane forestiere,
îmbunătăţirea regimului hidrologic în zonele îndiguite ale râurilor, terasarea terenurilor în pantă pentru reţinerea apei
pe versanţi, promovarea tipurilor de culturi agricole alternative, rezistente la secetă şi a măsurilor agrotehnice speciale,
reconstrucţia ecologică a pădurilor afectate de uscare, gestionarea resurselor de apă în condiţii de secetă, monitorizarea
zonelor afectate de deşertificare şi secetă, monitorizarea zonelor cu terenuri degradate.
2.2. SECETĂ
 2.3. VIITURILE TORENȚIALE
• Definiție: Viitura torențială este reprezentată de o creștere bruscă a debitului unui torent.
• Cauza: lichidă; foarte rapidă; mai mult sau mai puțin încărcată de material: solid (nisip,
pietriş, roci), dizolvat (argilă), plutitor (arbori, tufișuri, resturi).
• Efecte: eroziunea (albia şi malurile torentului sunt erodate de apă), fenomene de rupere a
opusturilor (aglomerare de materiale diverse care obstrucţionează albia formând baraje
ce se pot rupe brutal și pot determina viitura), depozitarea anarhică.
 2.4. AISBERGURILE
• Definiție: Aisbergul desemnează un bloc mare de gheață desprins din una din calotele polare glaciale ale
Terrei, care navighează spre zonele calde ale globului influențând clima zonelor învecinate și
stingherind navigația maritimă; un gheţar desprins (rupt de propria greutate sau din cauza fisurilor
produse de apa oceanului) din calota glaciară, care ajunge să plutească în ocean şi se deplasează împins
de curenţi.
• Caracteristici generale: dimensiunile aisbergurilor variază de la o lăţime de 5-10 metri până la peste 1000
de metri; blocuri de gheață de apă pură, aproximativ 90–92% (8/9 sau 11/12 după alte estimări) din
întreg volumul unui aisberg este subacvatic (de exemplu, un aisberg care are 45 de metri înălţime
deasupra nivelului mării poate avea partea scufundată de aproape 400 de metri); traseul acestuia nu
este influenţat de vânt, ci de curenţii marini. Ei se deplasează din zona arctică, unde s-au format, către
zone mai calde, unde sfârşesc topindu-se.
• Efecte: forma porțiunii scufundate a unui aisberg poate fi estimată cu greu, doar privind partea vizibilă
de deasupra apei, masa de gheață a aisbergurilor este extrem de compactă, durabilă și dură, putând
provoca serioase daune, chiar distrugerea unui vas; aisbergurile reprezintă un mare pericol pentru vase
atunci când ajung în zonele în care acestea navighează.
2.4. AISBERGURILE
 2.5. VALURILE EOLIENE
• Definiție: Mișcări ondulatorii regulate produse la suprafața mărilor și oceanelor, care, privite
de pe țărm, creează impresia că înaintează, însă în realitate apa saltă pe loc și doar forma
valului se deplasează.
• Caracteristici generale: înălțimi de 8–10 metri.
• Cauze: se formează în urma acțiunii intermitente a vântului asupra stratului de apă de la
suprafața mării aflat în stare de repaus; datorită diferențelor de temperatură ale apei,
datorită mișcării lunii, a mișcărilor crustei oceanice.
• Efecte: valurile, hula, curenții marini, mareele, eroziunea. Valurile eoliene puternice produse
de furtuni sunt periculoase pentru navigație și au un impact însemnat asupra coastelor.
• Atunci când fluxurile de apă care apar sunt contrare, curenții turbulenți pot să devină
primejdioși: malstrom-ul (un curent turbionar marin), mascaret-ul (un val provocat de
maree, care urcă în amonte pe un curs de apă, bara (valuri care se sparg paralel cu coasta sau
malul, formate datorită creșterii bruște a nivelului fundului apei), frecvent la vărsarea unor
râuri în mare sau la intrarea în porturi.
2.5. VALURILE EOLIENE
 2.6. TSUNAMI
• Definiție: Tsunami-ul sau valul seismic reprezintă o undă energetică de tip mecanic care se
propagă prin apa oceanelor, ca urmare a producerii unor erupții subacvatice, sau a unor
cutremure submarine sau de coastă foarte puternice (7-9 grade pe scara Richter).
• Caracteristici generale: viteze foarte mari: de la 300 la 700 Km/h, se propagă în toată masa apei
(pe toată adâncimea oceanului), nu doar la suprafață ca valul obișnuit creat de vânturi,
înălțimea lui variază de la câteva zeci de centimetri până la câțiva metri; aspect de mal teșit.
• Cauze: prăbușirea unor asteroizi în oceane, seisme sau alunecări submarine, dislocări abrupte
de roci in oceane, dislocări bruște de ghețari în oceane, schimbari violente de temperatură.
• Efecte: se înalță spre coastă, mătură fundul oceanului, iar la mal se manifestă ca un zid de apă
care năvălește pe uscat. Un tsunami poate provoca pe țărm în câteva minute victime umane
numeroase și pagube majore. Un tsunami produce multe victime, de exemplu: în 1755, în
Portugalia, un seism urmat de un tsunami a provocat 20000 de morţi, în Alaska, în 1964, un
seism a spart rezervoarele de petrol, care au luat foc și un val imens, plin de petrol arzând, s-
a năpustit asupra unui sat, înghiţind clădiri de trei etaje.
2.6. TSUNAMI
 2.7. URAGANELE
• Definiție: Uraganul este un ciclon tropical cu viteză mare de deplasare și care se
manifestă în special în Marea Caraibelor; prin generalizare orice vânt care atinge sau
depășește 12 grade pe scara Beaufort.
• Caracteristici generale: viteză mare de deplasare, care atinge sau depășește 64 noduri/oră
= 118 km/oră.
 3. CAUZE CARE DETERMINĂ APARIȚIA
DEZASTRELOR PRODUSE DE APĂ
Apariția dezastrelor legate de apă este determinată de schimbările climatice și alte schimbări
globale. Schimbările climatice presupun nu numai modificarea temperaturii medii, ci și
schimbari ale diverselor aspecte ale vremii, cum ar fi tipurile de vânt, cantitatea și tipul de
precipitații, precum și tipul și frecvența evenimentelor meteorologice extreme.
Astfel de schimbări climatice globale sunt:
a. Creșterea nivelului mării
Temperaturile mai ridicate determină expansiunea termică a oceanelor și topirea ghețarilor și
calotei glaciare, care duc la creșterea suplimentară a volumului de apă din oceanele lumii și a
nivelului mării (conform ultimelor estimări de specialitate, pe termen mediu nivelul mării va
crește cu o medie de 5 cm pe deceniu). Zonele de coastă vor fi expuse la dezastre naturale
precum furtuni, inundații, eroziunea coastei și incursiuni ale apei sărate. În aceste zone se
găsesc ecosisteme valoroase și trăiește peste 50% din populația globului.
 3. CAUZE CARE DETERMINĂ APARIȚIA
DEZASTRELOR PRODUSE DE APĂ
b. Intensificarea ciclului hidrologic
Creșterea evaporării și precipitațiilor, în special în zonele tropicale și la latitudini înalte, va determina o
intensificare considerabilă a ciclului hidrologic. Pe areale mari din continentul european se vor înregistra
mai multe precipitații iarna și mai puține vara, frecvența ploilor abundente, dar și a zilelor fără precipitații
va crește, creând o tendință de creștere a frecvenței fenomenelor hidrometeorologice extreme, în special a
furtunilor intense.
c. Disponibilitatea și lipsa apei
Rezervele de apă sunt direct influențate de variațiile climei globale, prin modificarea regimului
precipitațiilor și a evaporării solului împreună cu cea provenită din vegetație. Există anumite zone ale
globului în care oamenii suferă de o lipsă acută a apei, fenomen care se va intensifica și se va extinde către
mai multe regiuni.
d. Creșterea populației, urbanizarea rapidă
Acestea, alături de problemele legate de evacuarea apelor subterane reprezintă un risc suplimentar în
zonele predispuse la inundații.
 4. ACȚIUNI DE PREVENIRE A EFECTELOR
DEZASTRELOR CAUZATE DE APĂ
Grupul experților și liderilor la nivel înalt privind apa și dezastrele (HELP) a stabilit o
serie de măsuri în acest sens:
a. Promovarea gradului de conștientizare în rândul tuturor părților interesate cu privire la
urgența și importanța adaptării la impactul asupra dezastrelor legate de apă cauzate de
schimbările climatice și alte schimbări globale;
b. Asigurați-vă că apa și dezastrele sunt poziționate la un nivel ridicat în perioada post-
2015 dezvoltare;
c. Asistarea comunității internaționale cu monitorizarea și realizarea la nivel internațional,
asupra unor obiective privind apa și dezastrele;
d. Promovarea unei platforme pentru dialogul periodic privind apa și dezastrele de la
ONU.
EFECTELE DEZASTRELOR PRODUSE DE APĂ
Efectele inundațiilor:

Înainte După Înainte După

EFECTELE DEZASTRELOR PRODUSE DE APĂ
Efectele secetei:

Înainte După

Înainte După
 EFECTELE DEZASTRELOR PRODUSE DE APĂ
Efectele valurilor eoliene:

Înainte După Înainte După

EFECTELE DEZASTRELOR PRODUSE DE APĂ
Efectele tsunami-urilor:

După

Înainte
EFECTELE DEZASTRELOR PRODUSE DE APĂ
Efectele uraganelor:

Înainte

După

Înainte După
 BIBLIOGRAFIE
1. Adunarea Generală a Națiunilor Unite, Internationally agreed glossary of basic terms related to
disaster management, Deceniul Internațional pentru Reducerea Dezastrelor Naturale (IDNDR),
Geneva, 1992.
2. Dumitru, Mihai, Convenția Națiunilor Unite privind combaterea deșertificării și
implementareaacesteia în România, Brașov, 2005.
3. Han, Seung-soo, Leaflet, High-Level Experts Panel on Water and Disaster, Conferința Water and
Disasters (HELP) Organization, Noiembrie 2014.
4. Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, Principalele tipuri de dezastre și caracteristicile
acestora, 2012.
5. Ministerul Administrației și Dezvoltării Regionale, Strategia Națională privind reducerea efectelor
secetei, prevenirea și combaterea degradării terenurilor și deșertificării, pe termen scurt, mediu și
lung, 2008.
6. Terra Mileniul III, Fenomenul schimbarilor climatice. Ghid introductiv, București, 2012.