Prezentare

Tema: PROCESELE ȘI FENOMENELE GEOGRAFICE DE RISC:VALURI PUTERNICE,

ȚUNAMI,AISBERGURI,INUNDAȚII.
Procesele şi fenomenele geografice de risc prezintă diferite procese naturale ce
cauzează multe pagube asupra naturii şi omului.
Tsunamiul sau valul seismic reprezintă o undă energetică de tip mecanic care se
propagă prin apa oceanelor, ca urmare a producerii unor erupții subacvatice, sau
a unor cutremure submarine sau de coastă foarte puternice (7-9 grade pe scara
Richter).
Cauze:
 Prăbușirea unor meteoriți în oceane.
 Seisme sau alunecări submarine.
 Dislocări abrupte de roci[1] (de exemplu alunecarea bruscă în trecutul
geologic a unei părți a insulei Réunion în ocean).
 Dislocări bruște de ghețari în oceane.
 Cutremure în mijlocul oceanelor sau a mărilor.

În larg, la ape adânci, valul mareic prezintă viteze foarte mari: de la 300 la 700
Km/h, și se propagă în toată masa apei (pe toata adâncimea oceanului/mării), nu
doar la suprafață ca valul obișnuit creat de vânturi. Înălțimea lui variază de la
câteva zeci de centimetri până la câțiva metri. El se înalță spre coastă, căpătând
aspectul unui mal teșit, măturând în continuare fundul oceanului, pentru ca la mal
să se manifeste ca un zid de apă care năvălește pe uscat. Un tsunami poate
provoca pe țărm în câteva minute victime umane numeroase și pagube majore.
Aisberg un bloc mare de gheață desprins din una din calotele polare glaciale ale
Terrei, care navighează spre zonele calde ale globului influențând clima zonelor
învecinate și stingherind navigația maritimă.
Din moment ce densitatea acesteia este de aproximativ 920 kg/m3, în timp ce a
apei sărate a mărilor și oceanelor este de circa 1025 kg/m3, aproximativ 90–92%
(11/12 după alte estimări) din întreg volumul unui aisberg este subacvatic. Ca
atare, forma porțiunii scufundate poate fi estimată cu greu, doar privind partea
vizibilă de deasupra apei. Nu întâmplător, acest fapt a dus la crearea expresiei
„partea văzută (sau nevăzută) a aisbergului” desemnând orice problemă ale cărei
implicații sunt mult mai complexe decât aparenta privire a acesteia.

Inundația este un hazard natural care înseamnă acoperirea temporară cu apă a

unui teren care nu este acoperit în mod obișnuit cu apă.

Cauza inundațiilor este revărsarea peste maluri a apelor curgătoare sau

a lacurilor.
Inundațiile pot avea loc în timpul viiturilor, în urma ploilor torențiale, topirii
bruște a zăpezilor etc. Uneori, inundațiile au loc la gura râurilor de câmpie, în
urma acțiunii vânturilor care bat dinspre mare, a cutremurelor de
pământ submarine etc.
Unii cercetători au menționat efectul de stocare în zonele urbane cu coridoare de
transport create prin tăiere și umplere. Umpluturile pline de umplutură pot fi
transformate în rezervoare dacă straturile sunt blocate de resturi și fluxul poate fi
deviat de-a lungul străzilor. Mai multe studii au analizat modelele de flux și
redistribuirea pe străzi în timpul evenimentelor de furtună și implicațiile asupra
modelării inundațiilor.

Valul este unda formată la suprafața mărilor sau oceanelor prin mișcarea

oscilatorie a apei, datorită vântului sau cutremurelor.
 După cauzele care le dau naștere, deosebim:

 a) valuri de vânt;
 b) valuri seismice;
 c) valuri anemobarice;
 d) valuri de maree;
 e) valuri de navă.

 Valorile maxime ale lungimii valurilor determinate pe baza unor numeroase

observații sunt următoarele:

 170m în bazinul nordic al Oceanului Atlantic;

 214 m în bazinul sudic al aceluiași ocean;
 233 m în Oceanul Pacific;
 342 m în bazinul sudic al Oceanului Indian.

În afară de acțiunea cu rol modificator asupra uscatului, valurile de vânt formate

pe suprafața mărilor și oceanelor constituie unul dintre principalele elemente
hidro-meteorologice care influențează direct siguranța navigației.

Zeinalov Dmitrii, gr.DT193C