Dinamica plăcilor

litosferice

Elaborat:Rața Maria-Cătălina
Placă litosferică-porțiune de dimensiuni diverse din scoarța terestră, care se
mișcă față de altă placă cu viteze de ordinul centrimetrilor pe an.Poate crește în
lungul unui rift sau se pote consuma prin subducție.
 Tipuri de plăci litosferice

Plăci majore: Plăci medii: Microplăci:

Pacifică,Americană de Nord,
Americană de Sud,
Euroasiatică,Africană, Indo-
Australiană, Antarctică
Cocos,Nazca,Caraibilor, Moesică,Placa Mării
Chineză,Indiană,Somaleză, Negre cu Dobrogea
Filipineză
 Curenții subcrustali (de convecție):

• Forța principală care deplasează plăcile litosferice;

• Iau naștere în astenosferă;
• La început sunt ascendenți (mișcare din astenosferă spre
scoarță,de jos în sus), scoțând din astenosferă cantități mari de
topituri,soluții și gaze;
• În unele zone cauzează topirea sau ruperea crustei, astfel
formându-se o vale de rift;
• Apoi ramurile curenților devin orizontale și se mișcă sub
crustă până la periferia continentelor ;
• La periferia continentelor substanța se răcește, curenții devin
descendenți și coboară în manta;
• Ramurile ascendente, orizontale și descendente se unesc și
formează celule de convecție .
 Dorsalele medio-oceanice:
• Reprezintă lanțuri vulcanice submarine;
• Sunt formate din lavă bazaltică;
• Se extind pe fundul oceanelor pe o distanță de 60.000-80.000 km;
• Sunt foarte active tectonic;
• Crestele lor (părțile mai înalte), în unele regiuni apar la suprafața apei,
formând insule;
• Ridge sau dorsale de tip atlantic- dorsale oceanic cu rifturi;
• Rise sau dorsale de tip pacific- dorsale oceanice fără văi de rift;
Văi de rift(sau rifturi):
• Reprezintă fracturi sub forma unor văi înguste și adânci;
• Situate de-a lungul axei dorsalor medio-oceanice;
• Au lățimea de câțiva km și adâncimea de 1,5-2 km;
• Pe fundul văilor de rift ,sub formă de topituri ies la suprafață lave
bazaltice (materia din astenosferă);
• Deviază brusc într-o parte sau alta, creînd rupturi laterale-falii
transformante ;
• Se formează deasupra ramurilor ascendente ale curenților subcrustali;
 Subducția :
Proces de alunecare a unei plăci litosferice sub o altă placă și asimilarea ei în
astenosferă, unde se topește.
• Zonele de subducție se caracterizează prin seismicitate intensă și vulcanism
activ;

• În zonele de subducție au luat naştere marile ansambluri orogenice ale

planetei care marchează marginea activă a plăcilor litosferice şi pun în
evidenţă marile contraste geomorfologice ale continentelor şi oceanelor;

• se produc cele mai active procese geotectonice ce participă la definirea

structurală şi petrografică a lanţurilor orogenice: litogeneza,
metamorfismul, magmatismul, orogeneza;

• Se realizează pe un plan înclinat, numit Plan Benioff(sau Wadati-Benioff);

Plan Benioff- plan cu înclinarea 45-55° al unei plăci litosferice de-a lungul căreia
are loc subducția. Constituie focar al mișcărilor seismice și ale vulcanismului.
Convergenţa dintre o placă oceanică şi una continentală:
Este una din cele mai întâlnite situaţii şi duce la formarea de arcuri vulcanice
continentale

a. Convergenţa dintre o placă oceanică şi una continentală.

b. Subducţia Plăcii Nazca sub partea continentală a Plăcii Sud-Americane de-a
lungul fosei Peru-Chile a dat naştere catenei Anzilor.
 Convergenţa dintre două plăci oceanice:
Procesele de subducţie, în acest caz, duc la formarea de vulcani, în timp erupţiile
de lavă formează edificii submarine care se ridică deasupra nivelului oceanic
formând arcuri vulcanice insulare.

a. Convergenţa dintre două plăci oceanice

b. Lanțul insulelor Aleutine format prin mișcarea convergentă dintre două plăci
oceanice
 Coliziunea:
Proces prin care placa oceanică împinsă dinspre
rift se ciocnește cu placa continentală care se
deplasează în sens opus.
• Este însoțit de eliminarea unor mari cantități
de energie;
• În urma coliziunii, placa continentală,fiind mai
ușoară se suprapune pe cea oceanică. Ea se
îngroașă și se cutează formând lanțuri de
munți cutați;
• Coliziunea se atestă și în cazul ciocnirii a 2
plăci continentale.
Convergenţa dintre doua placi continentale:
Convergenţa dintre două plăci continentale (sau porţiuni continentale ale
plăcilor oceanice ) are ca efect formarea unor lanţuri muntoase continentale.

a. Convergenţa dintre două plăci continentale

b. Subcontinentul India, imagine în infraroşu din satelit, în coliziune cu continentul asiatic
pe măsură ce se deplasează către nord, odată cu întreaga placă indiană. Impactul a dus la
ridicarea unei mase imense de roci ce a format lanţul muntos Himalayan (acoperit cu
zăpadă, în colţul din dreapta sus a imaginii); c. Muntele Everest – rezultat al coliziunii dintre
cele două mase continentale (creasta umbrită din fundalul imaginii)