Mănăstirea Moldovița

Mănăstirea Moldovița este una din vechile așezări călugărești, cu un important și glorios trecut
istoric, străjuitoare de veacuri la hotarul Moldovei de nord, situată în comuna Vatra Moldoviței la o
distanță de circa 15 km de comuna Vama.
Biserica pictată a mănăstirii este înscrisă pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.
Originea acestei mănăstiri rămâne învăluită în negura vremii, tradiția amintind de existența ei
încă din timpul voievozilor Mușatini, care au ocrotit-o.
Sub pașnica domnie a lui Alexandru cel Bun, ocrotită și înzestrată de ctitori, mănăstirea a dăinuit
până la sfârșitul secolului al XV-lea când, din cauza unei alunecări de teren, s-a prăbușit. Ruinele ei se văd
și astăzi, la circa 500 m distanță de actuala mănăstire.
Voievodul Petru Rareș, iubitor de artă ca și tatăl său, Ștefan cel Mare, vrând să continue
existența Mănăstirii Moldovița, a ales locul puțin mai la șes de vechea biserică a lui Alexandru cel Bun și a
construit actuala biserică a Moldoviței în anul 1532, închinând-o aceluiași hram „Buna Vestire”. În aceeași
epocă, Domnul împrejmuiește Biserica cu ziduri și turnuri de apărare, dându-i aspectul unei mici fortărețe.
Fără îndoială că au existat locuințe, după fundațiile care se văd în partea nordică, pe a căror
temelii episcopul Efrem de Rădăuți, între anii 1610-1612, a construit clișarnița (casă egumenească) pentru
locuința sa, pentru păstrarea odoarelor bisericii și organizarea unei școli de copiști și miniaturiști,
continuând în acest fel opera culturală a lui Petru Rareș.
Biserica a fost pictată în 1537, atât în interior, cât şi în exterior. Diferenţele de stil semnificative
între scene variate indică faptul că trebuie să fi muncit mai mulţi pictori la Moldoviţa. În 1607 Episcopul de
Rădăuţi Efrem a decis construirea solidă a incintei cu trei turnuri.
Pictura exterioară a Bisericii „Buna Vestire” s-a păstrat cel mai bine, dintre toate bisericile
bucovinene. Mai ales în faţadele sudică şi estică există picturi care nu au fost şterse de trecerea timpului şi
care sunt capabile să arate cât de luminoase erau faţadele decorate în timpul domniei lui Petru Rareş.
Chiar sub streşini, sunt 105 nişe, fiecare cu un înger pictat. Pe pilonul vestic, în partea stângă a intrării şi pe
înalta deschizătură a faţadei sudice, sunt trei Sfinţi militari pe cai care stau în picioarele dinapoi şi cu o
sabie sau o suliţă în mâini.
Muzeul mănăstirii păstrează manuscrise din secolul al XV-lea în care se fac referiri prețioase la
modul de organizare a școlii mănăstirești, la activitatea culturală în general.
Cele mai valoroase manuscrise sunt cele din secolul al XV-lea – adevarate comori de cultura și artă
feudală, astăzi păstrate în biblioteca Mănăstirii Dragomirna. Aici au fost caligrafiate, printre altele,
Tetraevangheliarul (1613) și o Psaltire (1614). Mănăstirea Moldovița este unul dintre puținele monumente
care mai deține ansambluri originale de mobilier sculptat. Jilțul domnesc din vremea lui Petru Rareș
(secolul al XVI-lea) este cea mai valoroasă operă de acest gen din Moldova, în bună vecinătate cu
broderiile dăruite de Voievodul Ștefan cel Mare (secolul al XV-lea).