Lucrare pentru obŢinerea Certificatului de

Calificare ProfesionalA
de Nivel 4
Titlul LucrArii :
LUCRĂRI DE COMBATERE A INUNDAŢIILOR
Filiera: Tehnologica
Profilu: Resurse naturale şi protecţia mediului
Specialitatea:Tehnician hidro-meteorolog

Întocmit de :
ELEV:BERLAN ALINA
Clasa:XIII-B Seral
Coordonator:Prof.AUDI FLORENTINA
 CAP. I Generalitati

Omul trăieşte permanent într-un mediu în care este expus unei mari
diversităţi de situaţii mai mult sau mai puţin periculoase, generate de
mai mulţi factori. Manifestările extreme ale fenomenelor naturale pot
avea influenţă directă asupra vieţii fiecărei persoane şi/sau asupra
societăţii în ansamblu.
Cunoaşterea acestor fenomene, denumite în literatura de specialitate şi
hazarde, permite luarea celor mai adecvate măsuri, atât pentru
atenuarea efectelor lor, cât şi pentru reconstrucţia zonelor sau
regiunilor afectate.
 Inundatii

 De-a lungul timpului, oamenii au fost atraşi de zonele fertile ale câmpiilor
inundabile, unde vieţile lor au fost uşurate datorită proximităţii acestora faţă
de sursele de hrană şi apă. Ironic, acelaşi curs de apă care le uşura
existenţa îi făcea vulnerabili la dezastrele cauzate de revărsarea apelor.
 Inundaţiile reprezintă hazardul cel mai larg răspândit. Nu există naţiune sau
ţară care să nu fi fost afectată de inundaţii.
 Inundaţiile sunt procese de scurgere, în lungul albiilor râurilor, a unor
cantităţi mari de apă, care depăşesc malurile naturale sau digurile şi se
revarsă în lunci, ocupând suprafeţe întinse de teren folosite de om;
 Inundaţia se produce ori de câte ori nivelul unui curs de apă creşte până
când acoperă ceea ce, de regulă, este teren uscat;
 Inundaţie - creştere semnificativă a nivelului apei unui curs de apă, lac,
rezervor sau o regiune de coastă.
Efecte negative ale inundatiilor
 Inundaţiile sunt însoţite întotdeauna de efecte negative de natură economică, socială, şi ecologică,
afectând dramatic colectivităţile umane, habitatul acestora şi reclamă eforturi importante de
recuperare şi reabilitare, de revenire la starea de normalitate anterioară inundaţiei.
 În urma inundaţiilor sunt afectate, înregistrându-se pagube, următoarele:
 Pagubele provocate de inundaţii se grupează în pagube directe şi pagube indirecte.
 Pagubele directe reprezintă valoarea distrugerilor sau avariilor provocate de inundaţii obiectivelor
afectate, la care se adaugă şi valoarea cheltuielilor pentru operaţiunile de apărare în timpul viiturilor.
 Pagubele indirecte reprezintă valoarea bunurilor nerealizate prin oprirea proceselor de producţie, a
pierderilor economice provocate de întârzieri în livrarea unor produse faţă de termenele contractuale,
a cheltuielilor suplimentare de transport şi a cheltuielilor pentru asistenţa medicală şi socială şi
pentru refacerea obiectivelor avariate.
 CAP. II Digurile.Lucrari de
combatere a inundatiilor
 Digurile sunt lucrări hidrotehnice speciale cu înălţime redusă şi lungime mare, executate de obicei,
din pământ în scopul apărării localităţilor, obiectivelor economice şi terenurilor învecinate împotriva
inundaţiilor. Înălţimea şi profilul digului sunt calculate în funcţie de importanţa obiectivelor de
apărat şi valorile maxime ale inundaţiilor anterioare cunoscute.

II.1 Clasificare
După durata retenţiei:
 Diguri cu retenţie permanentă; acestea se execută pe conturul lacurilor de acumulare, în scopul
limitării suprafeţei ocupate de apă;
 Diguri cu retenţie de lungă durată; acestea sunt diguri executate pentru apărarea împotriva
inundaţiilor pe cursurile mari de apă, pe care undele de viitură au durată mare – de la câteva zile la
câteva săptămâni;
 Diguri cu retenţie temporară, de scurtă durată – sunt digurile executate pe cursurile de apă a căror
viitură are durata de la câteva ore la câteva zile.
După forma traseului:
 Diguri în lungul cursului principal;
 Diguri în lungul afluenţilor – numite şi diguri de remuu;
 Diguri în lungul lacului sau al mării;
 Diguri inelare sau de incintă;
 Diguri de compartimentare.
 După soluţia constructivă:
 Diguri de pământ;
 Ziduri parapet;
 Lucrări mixte, dig de pământ continuat cu zid parapet
Elemente constructive ale unui dig
 Taluzurile digului - cele două pante ale digului, văzute în secţiune transversală;
 exterior – pe partea dinspre amonte , adică spre apă;
 interior – pe partea dinspre aval, adică opusă apei.
 Coronamentul digului – reprezintă partea superioară a construcţiei, vârful digului;
 Bombamentul - are rolul de a asigura scurgerea apelor de precipitaţie, evitând stagnarea
lor pe coronament. Poate fi simetric sau asimetric.
 Corpul digului - reprezintă materialul din care digul este construit; de regulă digurile se
realizează din materiale pământoase fără conţinut de materiale organice sau de materiale
solubile în apă.
 Zona de încastrare în fundaţie - este zona decapată de pe terenul pe care creşte digul şi
de la care începe construcţia fundaţiei digului.
 Banchetele – reprezintă terase construite pe dig, atât pe taluzul interior cât şi pe cel
exterior, având următoarele funcţii:
 asigurarea stabilităţii taluzurilor sau a fundaţiei digului;
 traversarea zonelor cu caracteristici slabe (mâluri, turbării etc.);
 traversarea albiilor părăsite sau a zonelor depresionare;
 colectarea apelor de precipitaţie în cazul digurilor cu înălţimi mai mari;
 asigurarea transportului materialelor de intervenţie pe timpul apelor mari;
asigurarea de material (pământ) pentru acţiunile de intervenţie pe timpul apelor mari.
 Solicitările digurilor
 În timpul inundaţiilor, digurile sunt supuse unor presiuni mari din
cauza apelor care se acumulează între ele. Digurile trebuie protejate
împotriva acţiunii apei sau altor factori naturali care pot determina
degradarea acestora:
 Valurile;
 Eroziunea provocată de apele scurse pe taluzuri;
 Scurgeri şi infiltraţii;
 Variaţii de temperatură şi umiditate;
 Acţiunea elementelor biotopului.

 Ca măsuri de protecţie se pot enumera:
 Înierbarea;
 Perdele forestiere de protecţie;
 Îmbrăcăminte de protecţie realizată din piatră sau beton (pereere).
 Întreţinerea curentă a digurilor
 Operaţiuni principale de întreţinere a digurilor:
 Menţinerea protecţiei taluzurilor în bune condiţii;
 Menţinerea cotelor digurilor conform proiectului;
 Astuparea galeriilor săpate de animale;
 Întreţinerea sistemelor de drenaj;
 Întreţinerea lucrărilor de traversare;
 Întreţinerea construcţiilor anexe;
 Respectarea prevederilor legii apelor de către populaţia din
zonă.

10
Capitolul III. Lucrări de intervenţie la diguri pe timpul apelor mari
1. Apărarea împotriva bătăilor de valuri
 Valurile acţionează asupra taluzului exterior al digurilor datorită forţei lor dinamice care
este cu atât mai mare cu cât înălţimea digului este mai mare. Mărimea valurilor este
influenţată de tăria vântului, lungimea suprafeţei luciului de apă şi adâncimea apei.
Acţiunea cea mai distructivă se produce când vântul este perpendicular pe dig.
 Metodele de apărare împotriva fenomenului
 Măsuri cu caracter permanent:
 Întărirea digurilor;
 Pereea digurilor (acoperirea taluzului interior cu piatră, plăci de beton sau alte
materiale);
 Realizarea perdelelor de protecţie din vegetaţie în faţa digului.
 Măsuri de intervenţie cu caracter provizoriu:
 Prin lucrări plutitoare de fascine;
 Fixarea unor materiale (nuiele) pe taluzul exterior;
 Impermeabilizarea taluzului exterior.
 De regulă, toate măsurile de reducere a impactului bătăilor de valuri asupra digurilor pe
timpul apelor mari se bazează pe lestarea în apa din imediata apropiere a malului digului
a unor materiale, care, chiar dacă nu anulează total efectul bătăilor de valuri (eroziunea şi
distrugerea digului), diminuează foarte mult forţa lor pâna la un nivel lipsit de pericol.
Apărarea împotriva alunecării digului
 Apărarea împotriva pericolului de depăşire a
coronamentului digului
 Lucrările de apărare - digurile - sunt de regulă construite pentru un anumit nivel de
producere a inundaţiei (numit nivel de asigurare) şi se determină pe baza frecvenţei şi
amplitudinii inundaţiilor anterioare. Există însă situaţii când se pot produce viituri al
căror nivel maxim poate depăşi înălţimea digului, aşa cum a fost el determinat prin
nivelul de asigurare stabilit pentru nivelul maxim al inundaţiei acceptat pe cursul de apă
respectiv.
 În acest caz, apa va curge peste dig, ceea ce poate provoca, pe o perioadă mai îndelungată,
erodarea şi chiar distrugerea lui.
 Tipurile de lucrări de intervenţie pentru combaterea unor asemenea fenomene:
 Supraînălţarea digului - realizarea digurilor iepureşti;
 Din pământ - în straturi succesive bine tasate;
 Cu pari frontali - în locurile cu bătăi puternice de valuri, când şocul loviturii acestora
este preluat de materialul lemnos;
 Cu perete de scânduri - în situaţiile când timpul este foarte limitat;
 Cu saci de pământ - când nu este disponibil materialul lemnos;
 Diguri iesle - din material lemnos şi pământ;
 Alte procedee noi dar mai costisitoare bazate pe materiale prefabricate şi care necesită
spaţii minime de stocare.
 Lucrul cu sacii
 Sacii reprezintă „unealta” principală de intervenţie pe timpul inundaţiilor. Ignorarea
modului de lucru cu sacii poate determina îngreunarea activităţilor de intervenţie şi
prelungirea timpului de desfăşurare a acestora.
 Reguli de bază:
 Greutatea sacului plin nu trebuie să depăşească 16 - 20 kg;
 Înălţimea recomandată pentru sac este de 10 cm;
 Cantitatea de nisip pentru umplerea a 100 de saci este de 1 - 1,3 m3;
 Necesarul de saci pentru realizarea unor lucrări de apărare:
 1 m liniar de dig din saci 3 buc.;
 1 m de saci
2 8 - 10 buc.;
 1 rând de saci de 100 m lungime 300 buc.;
 2 rânduri de saci 100 m lungime 900 buc.;
 3 rânduri de saci 100 m lungime 1800 buc.;
 Ce pot face 10 persoane care manipulează saci:
 umplut saci (fără legat) - 1000 saci/oră;
 umplut şi legat saci - 400 saci/oră;
 încărcat 400 de saci - 20 minute;
 barem ridicare dig din saci (cu efectuarea unor deplasări de maximum 20 m) - aproximativ
400 saci/oră.
 Capitolul IV. Asigurarea reduceri vulnerabilităţii
unei comunităţi faţă de inundaţii.
 Una din cele mai importante activităţi necesare a se realiza după producera
unei inundaţii care afectează comunitatea o reprezintă elaborarea unui plan
de reducere a vulnerabilităţii împotriva unor inundaţii viitoare de aceiaşi
intensitate şi amploare.
 Pentru a putea defini vulnerabilitatea este neapărat necesar să facem
referire la noţiunile de risc şi hazard.
 1.În cazul producerii inundaţiilor ,fenomenul hidrologic periculos denumit
hazard este evenimentul întâmplător ,datorat unor procese naturale sau de
natură antropică datorate activităţii umane care stau la baza formării
viiturilor;acest eveniment care marchează debordarea apei din albia râului în
albia majoră este imprevizibil la scară temporală adică nu se cunoaşte cu
certitudine timpul când se va produce ,chiar dacă pe termen scurt,la nivel de
zile sau săptămâni ,imprezivibilitatea se poate reduce prin prognoze
hidrologice. Acest factor aleator se asocează cu o lege de distribuţie de
probabilitate ,astfel încât,deşi nu se poate preciza momentul apariţiei sale se
poate spune că magnitudinea inundaţiei corespunde unei perioade de
revenire care în medie este inversul probabilităţi sale de a fi egalată sau
depăşită .Se sublinează faptul că perioada de revenire nu presupune o
periodicitate perfectă.
Capitolul V. Faza de restaurare şi reconstrucţie
Activităţi generale ce se efectuează în perioada post inundaţie.

 1.Eliminarea apei din subsoluri şi incintele inundate.

 2.Degajarea clădirilor ,subsolurilor şi a căilor de acces de mâl,şi gonoaie.
 3.Inspectarea locuinţelor privind gradul de afactare de inundaţie şi de siguranţă în folosire.
 4.Igienizarea locuinţelor.
 5.Decontaminarea solului,terenului,clădirilor.
 6.Măsuri de combatere a apariţiei ţânţarilor şi a altor insecte care pot provoca boli sau disconfort.
 7.Verificarea şi refacerea reţelelor de utilitate publică ,a sistemelor de alimentare cu
apă,electricitete,căldură,gaze.
 8.Decolmatarea cursurilor de apă,a şanţurilor şi a rigolelor în vederea asigurării scurgerii apei la
producerea unei alte inundaţii.
 9.Verificarea gradului de poluare a terenului.
 10.Asanarea terenului de cadavrele animalelor.
 11.Decontaminarea terenului şi a fântânilor ,a surselor de apă.
 12.Vaccinări preventive.
 13.Asigurarea hranei animalelor.
 14.Asigurarea apei potabile.
 15.Refacerea lucrărilor de apărare.
 16.Refacerea capacităţii de intervenţie,completarea materialelor folosite la intervenţie.
 17.Plata cheltuielilor efectuate pe durata acţiunilor de intervenţie.
 18.Reconstrucţia caselor distruse.
 19.Analiza oportunităţii reconstrucţiei în fosta locaţie.
 Semnificaţia culorii codurilor avertizărilor meteorologice şi
hidrologice
 Avertizări meteorologice

 COD ROŞU
– sunt prognozate fenomenemeteorologice de intensitate foarte mare (vânt, ploi
abundente, descărcări electrice, grindină, caniculă, ger). Există risc de viituri
majore.

 COD PORTOCALIU
 sunt prognozate fenomene meteorologice periculoase de intensitate mare (vânt,
ploi abundente, descărcări electrice, grindină, caniculă, ger). Există risc de viituir pe
râurile mici.

 COD GALBEN
 – Fenomenele meteorologice prognozate (averse, descărcări electrice, intensificări
de vânt, temperaturi ridicate) sunt obişnuite pentru zona respectivă, dar temporar
pot deveni periculoase pentru anumite activităţi. Există risc de creşteri de debite şi
niveluri.

 COD VERDE
 – Nu sunt prognozate fenomene meteorologice periculoase.
Avertizări hidrologice

 COD GALBEN
 – Risc de viituri sau creşteri rapide ale nivelului apei , neconducând la pagube
semnificative, dar necesită o vigilenţă sporită în cazurile de activităţi sezoniere
şi/sau expuse la inundaţii. Depăşire COTE DE ATENŢIE.

 COD PORTOCALIU
 - Risc de viituri generatoare de revărsări importante susceptibile de a avea impact
semnificativ asupra vietii colectivităţilor şi siguranţei bunurilor şi persoanelor.
Depăşire COTE DE INUNDAŢIE.

 COD ROŞU
 – Risc de viituri majore. Ameninţare directă şi generalizată asupra siguranţei
persoanelor şi bunurilor. Depăşire COTE DE PERICOL.

 Semnalele de alarmare :
 Semnalul ALARMĂ LA DEZASTRE se compune din 5 sunete a 16 secunde fiecare, cu
pauză de 10 secunde între ele.
 Semnalul ÎNCETAREA ALARMEI se compune dintr-un sunet continuu, de aceeaşi
intensitate, cu durate de 2 minute.
 Concluzii
 Inundaţiile reprezintă fenomenul de ridicare a apei în
cursurile de apă asfel încât să depăşească limita albiei
minore apele revărsându-se peste teritoriile învecinate.
 Inundaţiile sunt de trei categorii:naturale,accidentale şi
dirijate.
 În concluzie putem spune că inundaţiile sunt fenomene de
risc ce pot produce pagube materiale,pierderi de vieţi
omeneşti ,distrugerea terenurilor agricole,case,locuinţe,căi
ferate.
 Pentru combaterea inundaţilor se construiesc diguri de
diferite tipuri .
 Inundaţiile sunt însoţite întotdeauna de efecte negative de
natură economică, socială, şi ecologică, afectând dramatic
colectivităţile umane, habitatul acestora şi reclamă eforturi
importante de recuperare şi reabilitare, de revenire la starea
de normalitate anterioară inundaţiei.
 Una din cele mai importante activităţi necesare a se realiza
după producera unei inundaţii care afectează comunitatea o
reprezintă elaborarea unui plan de reducere a vulnerabilităţii
împotriva unor inundaţii viitoare de aceiaşi intensitate şi
amploare.
 Bibliografie
1.Apărarea împotriva inundaţilor,editura tehnică Bucureşti 1993.
2.Îndrumător tehnic de apărare împotriva inundaţilor,editura agrico-sivică
Bucureşti 1968.
3.Măsuri nestructurale de apărare împotriva inundaţiilor,editura HGA
Bucureşti 2002.
4.Inundaţiile din 1970 şi efectele lor asupra agriculturii din vestul R.S
România.
5.Câte ceva despre inundaţii ‚ colonel Lucaciu Marcel