Ministère de l'éducation, de la culture et de la recherche

de la République de Moldova
Université technique de Moldavie
Faculté d’Ordinateur, Informatique et Microélectronique
Filière francophone “Informatique”

SAV

Travail pratique nr.1

Thème: Recherche sur le microclimat sur les lieux
de travail

Effectué par l’étudiant de gr FI-181 : Vrabie Teodor

Vérifié par le professeur : Capra Galina

Chișinau 2020
Scopul lucrării: a lua cunoștință de metode și aparatele de control ale parametrilor condițiilor
meteorologice (temperatura, umiditatea relativă, viteza mișcării aerului) la locurile de muncă supuse
controlului.

Noțiuni generale:

Microclimatul aerului zonei de lucru (spațiul cu înălțimea de 2m deasupra pardoselii, podinii de

lucru sau terenului, unde se află locurile de muncă) prezintă starea mediului, care determină senzația
termică a omului și este caracterizat de temperatură (°C), umiditatea relativă (%), viteza mișcării
aerului (m/s) și temperatura suprafețelor înconjurătoare. În ansamblu acești parametri exercită o
anumită influență asupra organismului uman, asupra dispoziției omului și a productivității muncii.
Pentru o activitate vitală normală a omului este necesar ca surplusurile de căldură, ce se
formează în organism în procesul de muncă să se transmită mediului înconjurător, caracterizându-l ca
confortabil. În condiții confortabile căldura cedată de organism trebuie să fie egală cu căldura ce se
formează în el, menținând astfel temperatura corpului în jurul a 36,6 °C. Dacă este dereglat echilibrul
termic, atunci la acumularea căldurii în organism are loc supraîncălzirea acestuia, iar la cedarea intensă
a căldurii – suprarăcirea organismului.
În condiții normale (temperatura 18..20 °C) omul pierde circa 85% de căldură prin piele, iar
15% - pentru încălzirea produselor alimentare și băuturii consumate, a aerului inspirat, precum și
pentru evaporarea apei din plămâni. Din cele 85% de căldură, cedată prin piele, aproximativ 30% se
pierd prin convecție, 45% - prin radiație și 10% - prin transpirație. Aceste relații se schimbă
considerabil în funcție de condițiile microclimatului.
Pentru a aprecia umiditatea sunt folosite următoarele noțiuni:
umiditate maximală (punct de rouă) – cantitatea maximală de apă în grame ce se poate conține
într-un m3 de aer la temperatura dată;
umiditate absolută – cantitatea reală de apă în grame ce se conține într-un m 3 de are la
temperatura stabilită în timpul măsurărilor;
umiditate relativă – raportul exprimat în % dintre umiditatea absolută și umiditatea maximală
la temperatura dată.
Mișcarea aerului sporește cedarea căldurii de către corpul uman prin convecție și în limitele
stabilite joacă un rol pozitiv, atunci când temperatura depășește valorile indicate de norme în direcția
majorării și negativ – în direcția micșorării.

1. Măsurarea vitezei mișcării aerului

Viteza mișcării aerului se măsoară cu diferite aparate: anemometre, catatermometre,

anemografe, etc.
În lucrarea de laborator sunt utilizate anemometrele cu cupe care permit măsurarea vitezei
aerului până la 20 m/s.
În timpul măsurărilor, anemometrele se ridică la așa înălțime ca receptoarele de vânt să nu fie
barate de corpul observatorului sau de alte obstacole. La măsurarea curenților de aer variabili se
efectuează 3-4 măsurări și se află viteza medie a curentului de aer.

Ordinea efectuării măsurărilor

1. Se conectează ventilatorul, urmărind ca dispozitivul de calcul al anemometrului să fie oprit.

2. Se înscrie indicația inițială a anemometrului care constă din 4 cifre (mii, sute, zeci, unități) de
pe cele 3 cadrane ale aparatului.
3. Se pune în funcțiune dispozitivul de calcul al anemometrului odată cu cronometrarea timpului.
 4. După 60 s oprim mecanismul de calcul și înscriem noua indicație a aparatului.
5. Determinăm numărul de diviziuni într-o secundă, împărțind rezultatul obținut la durata
măsurării.
6. Cu ajutorul diagramei (Anexa 1), ce însoțește aparatul, care determină relația diviziuni/secundă
față de metri/secundă, determinăm viteza mișcării aerului în locul efectuării măsurărilor.
7. Datele obținute se înscriu în tabelul 1.

Tabelul 1
Nr. Indicația inițială Indicația finală a Diferența Durata Numărul de Viteza
exp a anemometrului, anemometrului, indicațiilor, măsurării, diviziuni într- mișcării
. diviziuni diviziuni diviziuni sec. o secundă aerului, m/s
1. 2 3 4 5 6 7
1 4691 4774 83 1,38 1,57

2 4774 4851 77 60 1,28 1,47

3 4851 4921 70 1,16 1,36

2. Determinarea umidității relative

Umiditatea relativă se determină cu ajutorul psihrometrelor și higrometrelor (higrografelor).

Determinarea umidității relative după psihrometrele lui August sau Assman este bazată pe diferența de
indicații ale termometrelor uscat și umed, care depinde de umezeala aerului înconjurător.
Metoda psihrometrică prevede măsurarea umidității aerului cu ajutorul psihrometrului cu
aspirație (Assman) sau a psihrometrului static (August). Principiul lucrului acestor aparate constă în
evaporarea apei de pe un substrat, în funcție de cantitatea de umezeală din aer. În mod obișnuit se
folosește psihrometrul Assman.
Psihrometrul Assman este compus din două termometre identice cu mercur, montate într-o
armatură metalică, formată din 2 tuburi cu pereți dubli, nichelați, cu suprafața lucioasă pentru protecția
împotriva radiațiilor termice. La extremitatea superioară este prevăzut un ventilator de aspirație a
aerului, pus în funcțiune pe cale mecanică sau electrică. Rezervorul unui termometru este acoperit cu
un manșon de tifon, numit termometru umed, care se umezește cu apă distilată cu ajutorul unei pipete.
Termometrul cu rezervor uscat indică temperatura reală a aerului la locul determinării. Termometrul cu
rezervor umed, datorită pierderii de căldură prin evaporarea apei de pe manșonul lui în funcție de
deficitul de saturație a aerului pentru temperatura respectivă, indică o temperatură mai scăzută decât
termometrul cu rezervor uscat. Pentru determinarea umidității aerului, psihrometrul este suspendat
vertical pe un suport. Preventiv se umezește manșonul de tifon al termometrului umed, apoi se pune în
mișcare ventilatorul de aspirație. Citirea indicațiilor de pe scara ambelor termometre se face când
nivelul mercurului s-a stabilizat (5-7 min). Cunoscând că evaporarea este un proces endotermic,
evident că în încăpere indicația termometrului umed va fi întotdeauna mai mică decât a termometrului
uscat, ceea ce permite după tabelul sau graficul psihrometric să determinăm umiditatea relativă a
aerului.

Ordinea efectuării măsurărilor

1. Umezim batistul din partea de jos a termometrului din dreapta cu ajutorul pipetei.
2. Conectăm electromotorul cuplat cu ventilatorul aparatului.
3. Peste 5-7 min după pornirea ventilatorului înscriem în tabelul 2 indicațiile termometrelor umed
și uscat.
 Tabelul 2

Presiunea atmosferică, mm Hg
Umiditatea

Viteza mișcării aerului, m/s

Elasticitatea

Umiditatea absolută, g/m3

relativă
Indicațiile vaporilor de
Umiditatea relativă conform
termometrelor apă la indicația
conform, % HG nr.
, °C termometrelor,
353 din
mm Hg
05.05.2010

calcul

grafic
umed

umed
uscat

uscat

tabel
2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
[1,8- 23,55 11,9
25 18 744 15,375 50,6 47 47 30%-70%
2,7] 0 3

Umiditatea absolută se determină după formula:

R  Pum  [0,5 (Tus  Tum )  B/ 760]

unde: Pum – umiditatea maximală a aerului, conform indicației termometrului umed (Anexa 2);
Tus, Tum – corespunzător indicațiile termometrelor uscat și umed;
B – presiunea atmosferică în timpul măsurărilor, mm Hg.

Știind umiditatea absolută, determinăm umiditatea relativă după formula:

R
r 100%
Pus

unde: R – umiditatea absolută, g/m3;

Pus – umiditatea maximală a aerului conform indicației termometrului uscat (Anexa 2)

Calcule:

R=12,699−[0,5 (22−15)⋅762 /760]=9,19( g /m3 )

9,19
r= ⋅ 100 %=46,659 %
19,659

Determinarea umidității relative se efectuează de asemenea după tabelul (Anexa 2) și graficul

psihrometric (Anexa 3). Determinarea umidității relative după graficul psihrometric se efectuează în
modul următor: pe axa temperaturilor notăm temperaturile ce corespund indicațiilor termometrelor
uscat (linii verticale) și umed (linii oblice), iar pe grafic găsim punctul de intersecție al verticalei T us cu
linia înclinată Tum care ne va indica valoarea umidității relative, exprimată în procente pe axa
umidității.
 3. Măsurarea temperaturii aerului și determinarea
temperaturilor echivalentă și echivalent-efectivă

Pentru măsurarea temperaturii aerului sunt folosite termometrele cu lichid (mercur, spirt
colorat), termometrele electrice și termografele. Determinarea temperaturii aerului în lucrarea de
laborator se efectuează conform indicației termometrului uscat al psihrometrului.
Pentru determinarea și aprecierea senzațiilor termice de confortabilitate, cea mai largă aplicare
a obținut-o metoda temperaturilor echivalente. Prin echivalentă se subînțelege temperatura aerului
nemișcat și saturat cu umezeală până la 100% la care omul îmbrăcat normal se simte aproximativ așa
precum la temperatura și umiditatea apreciată. La determinarea temperaturii echivalent-efective,
printre factorii apreciați este inclusă și viteza mișcării aerului. Determinarea acestor temperaturi se
efectuează după nomograma temperaturilor echivalentă și echivalent-eficientă (Anexa 4).
Datele obținute se înscriu în tabelul 3, în care se înscriu și valorile optimale ale parametrilor
microclimatului conform HG nr. 353 din 05.05.2010.

echivalent-efectivă, °CTemperatura
Tabelul 3
de muncă certificat, °CTemperatura aerului la locul

Temperatura echivalentă, °C
Viteza mișcării aerului, m/s

Condițiile optimale conform

Umiditatea relativă, %

HG nr. 353 din 05.05.2010

aerului conform
Temperatura

Viteza mișcării
aerului, m/s

Umiditatea
relativă, %
normelor, °C

1 2 3 4 5 6 7 8
0.1-
25 50,66 1,46 19,5 21 23-26 30-70%
0.3m/s

4. Normarea parametrilor microclimatului la posturile de lucru

Extras din HG nr. 353 din 05.05.2010

1. Microclimatul la posturile de lucru este determinat de temperatura şi umiditatea aerului, de

viteza curenţilor de aer şi de radiaţiile calorice emise în zona de lucru.
2. Condiţiile de microclimat la posturile de lucru trebuie să asigure menţinerea echilibrului termic
al organismului uman, corespunzător cu nivelul activităţii desfăşurate.
3. Componentele microclimatului la posturile de lucru se normează în raport cu metabolismul
organismului uman.
4. Limitele termice minime admise la posturile de lucru sunt prevăzute în tabelul:

Metabolismul, (M) W Temperatura aerului, °C Viteza curenţilor de aer, m/s

M ≤ 117 18 ≤ 0,2
117 < M ≤ 234 16 ≤ 0,3
234 < M ≤ 360 15 ≤ 0,4
M > 360 12 ≤ 0,5
5. Limitele termice maxime admise la posturile de lucru sunt prevăzute în tabelul:

Metabolismul, (M) W Temperatura aerului, °C

M ≤ 117 32
117 < M ≤ 234 29
234 < M ≤ 360 26
360 < M ≤ 468 22
M > 468 18

6. Umiditatea relativă a aerului nu va depăşi 60 %.

7. Valorile temperaturilor şi vitezelor curenţilor de aer reprezintă valori medii în secţiunea
transversală a fluxului de aer la nivelul jumătăţii superioare a corpului lucrătorului.
8. La unele posturi de lucru (birouri, camere de comandă, încăperi cu videoterminale, încăperi
social-culturale etc.), unde desfăşurarea activităţii profesionale necesită confort termic, trebuie
asigurate următoarele condiţii:
1) în perioada 16 aprilie – 15 octombrie:
 temperatura între 23 – 26 °C;
 diferenţa pe verticală a valorilor temperaturii aerului la 1,1 m şi 0,1 m deasupra pardoselii
(nivelului capului şi al gleznelor) mai mică de 3 °C;
 umiditatea relativă a aerului între 30 – 70 %;
 viteza medie a curenţilor de aer între 0,1 – 0,3 m/s;
2) în perioada 16 octombrie – 15 aprilie:
 temperatura între 20 – 24 °C;
 diferenţa pe verticală a valorilor temperaturii aerului la 1,1 m şi 0,1 m deasupra pardoselii
(nivelului capului şi al gleznelor) mai mică de 3 °C;
 umiditatea relativă a aerului între 30 – 70 %;viteza medie a curenţilor de aer între 0,1 – 0,3
m/s;
 diferenţe mai mici de 10 °C între temperatura de radiaţie a ferestrelor sau a altor suprafeţe
verticale şi temperatura de radiaţie a obiectelor din încăpere.
 Concluzii:

Scopul lucrării date a fost calcularea parametrilor (temperatura, umiditatea relativă, viteza
mișcărei aerului) ce caracterizează microclimatul la locul de muncă.
Fiecare dintre acești parametri influențează organismului uman și asupra productivității
acestuia la postul de muncă. Pentru fiecare dintre acești parametri am folosit un aparat diferit, pentru
măsurarea vitezei mișcărei aerului am folosit un anemometru cu cupă, pentru determinarea umedității
relative am folosit psihrometrul Assman, iar pentru a măsura temperatura aerului am folosit
termometrul uscat al psihrometrului. Datele obținute le-am scris în tabele și după le-am comparat cu
valorile optimale ale parametrilor microclimatului conform HG nr. 353 din 05.05.2010. Am observat
că unele date nu corespund cu valorile optimale, ca de exemplu viteza mișcărei aerului este mărită ceea
ce înseamnă că nivelul radiațiilor calorice la fel va fi mărit.
În final aș vrea să spun că lucrarea a avut un rol foarte important în dezvoltarea mea ca
specialist.