IMPORTANŢA RESTABILIRII CONTACTELOR DENTO-DENTARE FUNCŢIONALE

PENTRU CALITATEA VIEŢII - PREZENTARE DE CAZ

Autori: Albertina Stănilă, Mariana Sabău, Mona Ionaş,

Rezumat:
Acest articol subliniază importanţa restabilirii contactelor dento-dentare funcţionale
în cazul protezării arcadelor dentare ale unui pacient, prin structuri protetice complexe mobile şi
mobilizabile. Integrarea pieselor protetice în sistemul stomatognat are rol primordial în exercitarea
corectă a funcţiilor aparatului dento-maxilar şi deci în creşterea calităţii vieţii pacienţilor edentaţi
total sau parţial.
Cuvinte cheie: proteza, ocluzie, masticaţie
Introducere:
Prin funcţiile pe care le îndeplineşte şi componentele sale morfologice, aparatul
dento-maxilar este considerat a fi cel mai complex şi echilibrat aparat al organismului uman [4].
Această structură cuprinde componente osoase: maxilarul şi mandibula, precum şi
alte structuri, cum ar fi faţa inferioară a stâncii temporalului cu tuberculul articular şi osul hioid, a
căror conexiune se face prin intermediul inserţiilor muşchilor coborâtori ai mandibulei şi ai
planşeului oral. [1,2]
Unităţile dentare cuprinse în procesele alveolare ale oaselor maxilare formează cele
două arcade dentare cu rol primordial în dezvoltarea funcţiilor aparatului dento-maxilar:
masticaţie, deglutiţie, fonaţie şi fizionomie, cea mai importantă dintre aceste funcţii este cea
mastocatorie, ce se exercită prin relaţiile intermaxilare, în cadrul cărora se stabilesc contacte dento-
dentare ocluzale.
În cadrul studiului sistemului stomatognat şi al proteticii dentare moderne, relaţiile
intermaxilare au rol primordial deoarece, orice process de mobilizare orală prin tratament protetic
necesită analiza ocluziei dentare. Ocluzia poate fi modificată, fie în sens negativ (ceea ce are grave
repercursiuni în timp asupra aparatului dento-maxilar), fie poate fi corect redată prin lucrările
protetice efectuate.[3,5]
 Prezentare de caz

Pentru a sublinia ideile de bază prezentate anterior privind importanţa contactelor

dento-dentare stabile asupra funcţionalităţii aparatului dento-maxilar, vom prezenta cazul clinic al
unei paciente care a fost reabilitată oral prin realizarea unor piese protetice mobile şi
mobilizabile.
Pacienta în vârstă de 45 ani s-a prezentat în serviciul nostru de specialitate deoarece
se afla în imposibilitatea realizării procesului de masticaţie, deşi fusese protezată anterior. Pacienta
avea două proteze acrilice, o proteză parţială cu croşete de sârmă la maxilarul superior şi o proteză
acrilică totală inferioară, proteze pe care nu le purta zilnic, ci doar ocazional, acuzând faptul că nu
au stabilitate şi că nu se poate alimenta corespunzător. Pentru stabilirea unui plan protetic de
reabilitare orală, am cerut efectuarea unei radiografii panoramice redată în figura 1.

Figura1: Imaginea radiografică

Analiza radiologică relevă:
- edentaţia totală mandibulară cu resorbţia marcantă a osului alveolar, atât în zonele
laterale, până în imediata apropiere a canalului mandibular, dar şi în zona frontală.
- edentaţia latero-terminală maxilară cu resorbţia osului maxilar, mai accentuate pe
partea stângă, unde nu mai prezintă unităţi mastocatorii.
- reacţia periapicală cu granulom constituit la nivelul caninului şi a incisivului
lateral superior drept.
- dispozitive corono-radiculare la nivelul incisivului central şi lateral superior drept.
La examinarea clinică intraorală a pacientei decelăm prezenţa la maxilar unei
lucrări acrilice la nivelul grupului frontal superior, o coroană metalo-acrilică pe caninul superior
drept şi coroană metalică pe primul molar superior drept. Mucoasa orală este eritematoasă, cu
inflamaţia papilelor interdentare şi, de asemenea, se observă o fistulă pe mucoasa vestibulară fixă
la nivelul dinţilor, ce pe radiografie prezentau granulom periapical.
 La mandibulă decelăm clinic resorbţia osului, creasta alveolară este mică, înaltă de
1-1,5 mm, cu lăţime de 1 mm, inserţia musculaturii aproape de marginea crestei face ca vestibulul
oral să fie inexistent, glandele sublinguale herniază pe creasta edentată, ceea ce determină
instabilitatea protezei existente şi face ca orice lucrare protetică mobilă să se efectueze cu
dificultate de menţinere şi stabilitate.
Planul de tratament este complex, atât protetic, cât şi chirurgical. În prima etapă a
tratamentului am descris eradicarea chirurgicală a focarelor de infecţie, prin efectuarea rezecţiilor
apicale la nivelul caninului superior şi a incisivului lateral superior drept şi efectuarea intraoperator
a tratamentului endodontic corect.
În ceea ce priveşte protezarea pacientei am decis, împreună cu aceasta, realizarea la
maxilar a unei proteze scheletate ancorată cu sisteme speciale şi croşet turnat la nivelul molarului
superior drept (figura 2), iar inferior realizarea unei noi proteze acrilice totale care să restabilească
contacte dento-dentare corecte.
Etapele tratamentului protetic la maxilarul superior cuprind:
- ablaţia coroanelor metalice şi metalo-acrilice de pe caninul superior drept şi
molarul doi superior drept.
- ablaţia lucrării acrilice frontale.
- tratamente endodontice la nivelul molarului şi al incisivului central superior drept.
- şlefuirea şi amprentarea bonturilor protetice maxilare.
- realizarea unei proteze scheletate cu sisteme speciale şi croset turnat.
- grupul frontal este solidarizat printr-o lucrare protetică metalo-ceramică ce are la
extremităţi două sisteme speciale tip Bredent.
- molarul este restaurat printr-o coroană metalică la nivelul căreia se ancorează
proteza scheletată printr-un croset turnat (figura 2).

Figura 2: Aspectul clinic intraoral al restaurării protetice la arcada superioară

 La mandibulă am realizat o nouă proteză totală acrilică bine funcţionalizată ocluzal
ce se restabileşte contacte dento-dentare multiple şi stabile cu lucrarea protetică antagonistă (figura
3 a şi b) aşa cum ne-am propus sa realizăm prin această reabilitare orală.

a b
Figura 3: a) evidenţierea contatactelor dento-dentare stabile, b) piesele protetice
realizate ca elemente integrate în complexitatea aparatului dento-maxilar al pacientei

În urma tratamentului efectuat pacienta se declară mulţumită, menţionând faptul că

proteza totală inferioară este acum mai stabilă, masticaţia este mai eficientă şi, implicit calitatea
vieţii, este cert îmbunătăţită.

Concluzii:
1. Dezechilibrele ocluzale determinate de protezări incorecte sau incomplete produc
traumatisme articulare, cu dezechilibre la nivelul aparatului dento-maxilar şi al funcţiilor acestuia.
2. Protezarea mobilă şi mobilizabilă restabileşte contacte dento-dentare funcţionale
multiple.
3. Prin acest tip de protezare toate funcţiile aparatului dento-maxilar sunt restabilite
integrând astfel piesele protetice în sistemul stomatognat.
4. Restabilirea contactelor dento-dentare funcţionale prin protezare, îmbunătăţeşte
calitatea vieţii pacienţilor.

Bibliografie:

1. Alan B.Carr, Glen P. McGivney, David T. Brown: Mc Cracken’s removable partial

prosthodontics Ed Mosby 2005
2. Ioniţă S, Petre A,: Ocluzia dentară, Ed. Didactică şi pedagogică Bucureşti 1996
3. Ionescu Andrei: Clinica şi tehnica de laborator a protezei scheletate, ed Cerma. Bucureşti
1996
4. Randasu Ion, "Protezele Dentare" (Vol. I, II), Ed. Medicala 2002, (editia a II-a)
5. Donciu Vasile, David Dumitru, Patrascu Ion,"Tehnologia Protezei Partiale Mobilizare",
Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti 1996