Mormântul lui Ovidius, ascuns în zona Constanţei?

Alina MATEI

Personalitate marcantă a oraşului de la malul mării, este imposibil să te gândeşti la

Ovidius, fără să te gândeşti la Tomis, zona unde şi-a petrecut anii faimosului exil,
și unde a rămas să se odihnească, se pare, peste veacuri.

În elegiile sale, poetul afirmă că îi era teamă că nu va mai vedea niciodată Roma, și
că va închide ochii în locul unde își petrecea tristul exil. Și totuși, unde, pe raza
municipiului nostru, este situat mormântul marelui poet?

Publius Ovidius Naso s-a născut cu 43 de ani înaintea erei noastre, la Sulmo, azi
Sulmona, la aproape 140 de kilometri de Roma. Anul probabil al morții sale se
consideră a fi anul 17 sau 18 după Hristos. Ovidiu avea un stil caacterizat de
perfecţiune formală și umor fin, datorită cărora a devenit unul dintre clasicii
literaturii latine, pe aceeași treaptă cu Horaţiu şi Virgiliu. Poetul a ales forma
distihului elegiac, cu excepția Metamorfozelor, care erau scrise în hexametru
dactilic.

Trebuia să devină funcţionar public

Tatăl său aparţinea nobilimii şi ar fi dorit ca fiul sau să devină funcţionar public,
dar Ovidiu alege să se dedice carierei artistice, călătorind în Atena, Sicilia și Asia
Mică. Se întoarce, mai apoi, la Roma, iar operele lui sunt pe placul înaltei societăţi
și a împăratului Augustus. După moartea lui Horaţiu, Ovidius devine cel mai
cunoscut şi apreciat poet din Roma. În anul 8 după Hristos, în mod complet
neaşteptat, împăratul Augustus hotărăşte exilarea lui Ovidiu la Tomis, pe ţărmul
Mării Negre, la graniţele Imperiului Român. Ovidiu scria că motivul ar fi fost
„carmen et error”, o poezie şi o greşeală, iar poezia cu pricina pare să fie Ars
amatoria, care ar fi contrazis principiile morale stricte ale împăratului. Poetul a
făcut numeroase încercări de a obţine graţia lui Augustus, rămase lipsite de succes.

Moartea sa şi celebrul epitaf

Pentru piatră sa funerară, marele poet a compus – în parte patetic, în parte ironic –
un epitaf conceput sub formă unei scrisori trimise soţiei sale. Faimosul text se află
pe soclul statuii poetului din Piaţa Ovidiu, în centrul istoric al orașului de la malul
marii.
Epitaful

„Hic ego qui iaceo tenerorum lusor amorum

Ingenio perii, Naso poeta meo.
At tibi qui transis, ne sit grave quisquis amasti,
Dicere: Nasonis molliter ossa cubent.”

În traducerea lui Theodor Naum:

„Sub astă piatră zace Ovidiu, cântăreţul

Iubirilor gingaşe, răpus de-al său talent,
O, tu, ce treci pe-aice, dac-ai iubit vreodată,
Te roagă pentru dânsul: să-i fie somnul lin.”

În ceea ce privește localizarea precisă a mormântului, informaţiile care s-au păstrat

din izvoarele istorice și literare este că mormântul lui Ovidius este situat într-un loc
de cinste, în apropierea unei porți a Tomisului, de unde putea fi văzut de toți
oamenii care intrau sau ieșeau din oraș. Există, pe raza județului nostru, două
inscripții distincte cu versul ovidian “ hic ego qui iaceo ”, și una similară în
Bulgaria, la Razgrad, care ne lasă mărturie în acest sens. De altfel, singura dorința
care i-a fost îndeplinită poetului fiind prezența epitafului pe piatra mormântului
sau. Probabil, dintr-un loc ascuns mulțimilor, în liniște, poetul Ovidius își doarme
visul lin, mult mai aproape de noi decât ne închipuim.