Constanța - Ilarie Voronca

Portarul acesta al tinereții mele și vasele în sărbătoare,

E duminică; femeile împodobite de soare
Și jocul copiilor fericiți țipând cuvinte
Pe care le asculți visător făr să vrei le înțelege.

Simți că nici o plecare, nici o sosire nu tulbură

Astă mulțime pașnică la ferestrele zilei,
În depărtare o navă nemișcată. Marea
Face un zgomot plăcut de stofe și de plante.

Și mult ai pofti să te așezi la o masă pe terasă

Să schimbi cu oamenii cuvinte amabile.
Ușile caselor sunt deschise și se aud
Râsetele amestecate cu freamătul depărtărilor.

O! De ce am părăsit portul acesta, vârsta aceasta,

Duminica asta și vocile mult timp căutate?
Toate sunt din altă parte... Și cuvintele acestea potolite ale copiilor
Care cumpără ceva de la un vânzător pe plajă.