Arhitectura este știința și arta de a proiecta și construi clădiri și ansambluri de clădiri potrivit

anumitor proporții și reguli, în funcție de caracterul și destinația construcțiilor. Știința ei constă în

rezolvarea funcțională și tehnică a clădirilor. Arta arhitecturii este o componentă mai specială a
artelor în general, care are un caracter mai deosebit, deoarece cu elemente reale, utile, se creează
și se compun imagini plastice nonfigurative, de esență abstractă, fară să imite deci modele ale
naturii.
Arhitectura nu poate fi comparată cu natura înconjurătoare decât prin aceea ca este un organism
artificial implantat într-un mediu natural cu care trebuie să se armonizeze atât funcțional cât și
estetic.
Arhitectura forma cea mai cuprinzătoare de organizare a spațiului, urmărind rezolvarea echilibrată,
armonioasă, a funcțiunilor complexe, multilaterale. Arta se știe este un fenomen conștient,
arhitectura, pe lângă această calitate mai este cognitivă și ontologică. Până la sfârșitul secolului
trecut arhitectura era considerată "o decorație a structurii" (John Ruskin), iar în secolul nostru Frank
Lloyd Wright redefinește arhitectura prin stilul său de integrare armonioasă a structurilor în natură,
fiind exponentul cel mai de seamă al arhitecturii organice.
Arhitectura (din latină: architectura , din greacă ἀρχιτέκτων arkhitekton „arhitect”, din ἀρχι, arché-
„bătrân”, „șef" și τέκτων, tekton - „creator", „făuritor”[1][2]) este atât procesul, cât și produsul de
planificare, proiectare și construire a clădirilor și a altor structuri fizice.

Teoria arhitecturii

Arhitectura este arta și știința de proiectare a clădirilor și a unor structuri de construcție. Cea mai
veche lucrare scrisă de pe tema arhitecturii este De arhitectura , de către arhitectul
roman Vitruviu la începutul sec. I e.n.[4] Potrivit lui Vitruviu, o clădire bună ar trebui să satisfacă cele
trei principii: firmitas, utilitas, venustas.[5] Echivalența modernă ar fi:

 durabilitate - o clădire trebuie să fie în stare bună;

 utilitate - trebuie să fie adecvată scopurilor pentru care este utilizată;
 frumusețe - trebuie să fie plăcut din punct de vedere estetic.

Profesia de arhitector (în sens larg) include:

 arhitect (în sens restrâns), dezvoltă secțiunea arhitecturală a documentației de proiect

pentru construcții, asigură și efectuează controlul documentației de proiect pe tot parcursul
implementării proiectului arhitectural;
 arhitect principal al proiectului, organizează și coordonează procesul de elaborare a
tuturor secțiunilor documentației de proiect și a seturilor de desene de lucru;
 arhitect-planificator urban, elaborează planurile generale ale localităților și documentații
de planificare urbană;
 arhitect principal al orașului, asigură controlul implementării și executării prevederilor
actelor legislative de reglementare ale administrațiilor locale în domeniul urbanismului;
 istoric și teoretician de arhitectură, implicat în activități de cercetare și de predare în
domeniul arhitecturii;
 arhitect-restaurator, restaurarea monumentelor arhitecturale;
 arhitect-expert, efectuează examinarea documentației de proiect.