Tema nr.

2 Sistemul infracţiunilor militare

2.1. Sistemul infracţiunilor militare în legislaţia penală a R. Moldova.

După cum s-a indicat mai sus, relaţiile de serviciu militar se împart în două grupuri:
a) generale (relaţiile de serviciu militare, subiect al cărora poate fi orice militar);
b) speciale (relaţiile de serviciu militare, care se formează în anumite sfere ale activităţii de
serviciu militare; sunt legate de rezolvarea şi îndeplinirea anumitor sarcini speciale, iar subiecţii
lor nu sunt toţi militarii, ci anumite categorii de militari).
În opinia noastră, repartizarea relaţiilor de serviciu militare în categorii (generale şi speciale) a
servit la constituirea sistemului componenţelor infracţiunilor militare în Codul penal: unele fapte
încalcă relaţiile de serviciu militare generale, altele - relaţiile de serviciu militare speciale .
La I-a categorie pot fi atribuite infracţiunile contra ordinii de subordonare şi a relaţiilor statutare
de comportare (neexecutarea intenţionată a ordinului; opunerea de rezistenţă şefului sau
constrângerea acestuia la încălcarea obligaţiilor de serviciu; insultarea militarului; ameninţarea
şefului; acte de violenţă săvârşite asupra şefului; încălcarea regulilor statutare cu privire la
relaţiile dintre militari dacă între ei nu există raporturi de subordonare), cât şi cele care atentează
la patrimoniul militar (distrugerea intenţionată sau din imprudenţă a patrimoniului militar).
La II-a categorie se pot referi celelalte componenţe de infracţiuni militare: încălcarea regulilor
statutare de exercitare a serviciului de gardă şi alte servicii militare speciale etc.
Pentru sistemul infracţiunilor militare sunt importante nu atât ordinea de distribuire a articolelor
în interiorul unui anumit capitol al PS a C.pen., cât coeziunea internă, logica, subordonarea
normelor legii penale principiilor unice şi concepţiei generale a destinaţiei funcţionale a ei în
interesul forţelor social-politice ce se află la putere.
Cu referire la infracţiunile militare, care fac parte dintr-o categorie distinctă, se constată o serie
de trăsături distinctive comune.
Obiectul juridic special al infracţiunilor militare este diferit şi variat, în dependenţă de specificul
infracţiunilor militare şi categoriile lor, acesta fiind criteriul de clasificare şi sistematizare a
infracţiunilor militare.
În acest sens, constatăm următoarele categorii de infracţiuni militare (sistemul infracţiunilor
militare):
infracţiuni care atentează la ordinea de subordonare;
infracţiuni ce atentează la ordinea de comportare între militari;
infracţiuni de serviciu; infracţiuni legate de sustragerea de la îndeplinirea obligaţiunilor
serviciului militar;
infracţiuni ce atentează la ordinea de mânuire a armei şi de manipulare a substanţelor
periculoase;
infracţiuni ce atentează la ordinea de exercitare a serviciului de luptă şi a altor servicii speciale;
infracţiuni ce atentează la ordinea de păstrare a avutului militar;
infracţiuni ce atentează la ordinea de exploatare a tehnicii de luptă;
infracţiuni împotriva ordinii de exercitare a serviciului militar în timp de război sau în condiţii de
luptă. (mai detaliat cu privire la obiectul infracţiunii militare ne vom referi la tema 4).

2.2. Sistemul infracţiunilor militare în ţările CSI şi Baltice

În doctrina şi legislaţia penală a altor ţări nu există unanimitate de păreri cu privire la definiţia,
conţinutul şi sistemul infracţiunilor militare.
Dacă în legislaţia penală a republicilor unionale a ex-URSS exista unul şi acelaşi capitol al
Codului penal, întitulat “Infracţiunile militare”, în prezent, legislaţiile penale a acelor foste
republici, în prezent state independente, cât şi a altor state, întitulează aceste componenţe de
infracţiuni în mod diferit, în special: infracţiuni militare, infracţiuni contra serviciului militar,
crime şi delicte contra capacităţii de apărare a ţării etc.
De exemplu:
În Republica Estonia Codul penal a fost adoptat la 6 iunie 2001 şi a intrat în vigoare la 1 mai
2002. Componenţele infracţiunilor militare sunt reglementate de Cap.24, întitulat “Infracţiunile
militare”.
Codul penal al Republicii Belarusi, adoptat la 9 iulie 1999 şi pus în aplicare începând cu 1
ianuarie 2001, ” în nota la Cap.37 - “Infracţiunile militare” - indică că militare sunt considerate
acele infracţiuni prevăzute de Codul penal, contra ordinii de exercitare a serviciului militar, care
sunt săvârşite de militarii ce exercită serviciul militar în FA ale Republicii Belarusi, în alte trupe
şi formaţiuni militare ale Republicii Belarusi, cât şi persoanele care sunt recrutate la
instrucţiunile militare.
Legislaţiile penale ale Republicii Armenia , Uzbechistan au păstrat denumirea de “Infracţiuni
militare” în Cap. XXI al PS a C.pen. şi, respectiv, Cap. XXII al PS a C.pen. Definiţia
infracţiunilor militare din ipoteza acestor legislații este asemănătoare cu definiţia infracţiunii
militare, formulată în art.128 C.pen. al RM.
Codul penal al Federaţiei Ruse a fost pus în aplicare la 1 ianuarie 1997. El a fost a doua lege
penală adoptată pe teritoriul fostei URSS, după cea a Uzbechistanului, care a fost adoptată în
1994. Adoptării lui ia premers 15 ani de muncă de pregătire. Modelul teoretic al noului C.pen.
rus se discuta încă din anii 80 ai secolului trecut. Legislaţia penală a Rusiei incriminează
infracţiunile militare în Cap.33 C.pen. întitulat “Infracţiuni contra serviciului militar.”
Conform art.331 C.pen., Infracţiuni contra serviciului militar se consideră infracţiunile prevăzute
de acest capitol al Codului penal contra ordinii stabilite de exercitare a serviciului militar,
săvârşite de către militari, care exercită serviciul militar obligatoriu (în termen) sau pe contract în
FA ale FR, în alte trupe şi formaţiuni militare ale FR, cât şi cetăţenii care au fost recrutaţi din
rezervă, în timpul exercitării de către dânşii a instrucţiunilor militare.
În acest context, în corespundere cu aceste norme ale legii poartă răspundere penală şi
constructorii militari din detaşamentele (unităţile) militare de construcţii ale Ministerului
Apărării ale FR, ale altor ministere şi departamente ale FR.
Art.333 alin.(3) C.pen. prevede că răspunderea penală pentru infracţiunile contra serviciului
militar, săvârşite în timp de război sau în condiţii de luptă este reglementată de Legislaţia
timpului de război a FR.
O reglementare asemănătoare o are Codul penal al Tatarstanului, care incriminează infracţiunile
militare pe timp de război separat de cele comise pe timp de pace. Spre deosebire de legislaţia
penală a FR, însă, acestea sunt incluse în Codul penal şi nu într-o lege penală separată.
Astfel, dacă în general, infracţiunile militare reglementate de C.pen. al FR se aseamănă cu cele
din C.pen. al R.M., în esenţă şi după conţinut ele se deosebesc prin aceea că C.pen. (legislaţia
penală) al R.M. prevede răspunderea penală pentru infracţiunile militare atât în timp de pace, cât
şi în cel de război, pe când C.pen. al FR prevede răspunderea penală pentru infracţiunile militare
comise doar în timp de pace. Cu referire la infracțiunile militare comise pe timp de război, ele au
o reglementare specială, printr-o lege penală specială. Prin această principală trăsătură legislaţia
penală militară rusă se deosebeşte şi de toate celelalte legislaţii penale militare din ţările CSI şi
Țările Baltice.
În Republica Azerbajan C.pen. a fost adoptat la 30 decembrie 1999 şi a intrat în vigoare la 2
septembrie 2000. Capitolul final al PS a C.pen., întitulat “Infracţiuni contra serviciului militar”,
conţine o redacţie concretizată a majorităţii componenţelor de infracţiune a Cap.XXI a PS a
vechiului C.pen., care era întitulat “Infracţiuni militare.” C.pen. al Republicii Azerbajan, spre
deosebire de C.pen. al FR, prevede răspunderea penală pentru infracţiunile militare atât pe timp
de pace, cât şi pe timp de război sau în condiţii de luptă. Definiţia infracţiunilor contra
serviciului militar este oferită prin art.328 C.pen., iar conţinutul ei este similar cu cel al C.pen. a
FR.
Astfel, spre deosebire de C.pen. al RM, care nu conţine în PS noţiuni generale cu privire la unele
definiţii sau noţiuni ale instituţiilor penale, C.pen. al Republicii Azerbajan conţine în PS a C.pen.
atât reglementări penale speciale cât şi generale.
Este interesant tratamentul infracţiunilor militare în C.pen. al Ucrainei, care a fost adoptat de
Rada Supremă a Ucrainei la 5 aprilie 2001 şi a intrat în vigoare la 1 septembrie 2001. La
construcţia dispoziţiilor PS a C.pen. al Ucrainei şi-au găsit reflectare cele mai caracteristice
tendinţe, specifice dezvoltării legislaţiilor penale a statelor care anterior intrau în componenţa
URSS . Astfel, Cap. XIX C.pen. al Ucrainei a fost întitulat “Infracţiuni contra ordinii stabilite de
exercitare a serviciului militar”, iar în paranteze, a menţinut şi denumirea veche a acestor
infracţiuni: Infracţiuni militare.
Ca şi legislaţiile penale a ţărilor din sistemul CSI şi Ţările Baltice, spre deosebire de cea a RM,
C.pen. ucrainean, în art.401 C.pen. (din PS) defineşte infracţiunile militare drept acele infracţiuni
prevăzute de acest capitol al C.pen., contra ordinii stabilite de legislaţie de exercitare a
serviciului militar, săvârşite de către militari, cât şi de către supuşii militari în timpul trecerii de
către ei a instrucţiunilor de învăţământ, control sau speciale.

2.3. Sistemul infracţiunilor militare în alte ţări din Europa.

În aproape toate ţările din Europa, unde există forţe armate organizate au fost adoptate şi norme
penale specifice vieţii militare, fie că aceste norme au făcut obiectul unei legi penale distincte, fie
că au fost cuprinse în codul penal, într-un capitol distinct.
Primul sistem a fost adoptat, de pildă, în legislaţia elveţiană şi franceză.
Legislaţia penală a Elveţiei o constituie C.pen. al Elveţiei, adoptat în 1937, iar legislaţia militar
penală este reglementată separat, într-un cod aparte, întitulat Codul militar-penal, care a fost
adoptat la 13 iunie 1927, iar procedurile în asemenea cazuri sunt reglementate de Codul Militar
procesual-penal din 23 martie 1979.
Ca şi legislaţia penală a Elveţiei, legislaţia penală a Franţei o constituie C.pen. al Franţei, adoptat
la 22 iulie 1992 şi intrat în vigoare la 1 martie 1994, iar legislaţia militar - penală este
reglementată separat, într-un cod aparte, întitulat Codul justiţiei militare, care a intrat în vigoare
la 1 ianuarie 1966 şi modificat la 21 iulie 1982 şi care conţine toate reglementările atât generale,
cât şi cele speciale cu privire la infracţiunile militare cât şi noţiunea infracţiunii militare.
Vorbind despre dezvoltarea legislaţiei penală militară în Franţa, ţinem să menţionăm că în
Franţa, în anul 1857, a fost adoptat primul Cod al justiţiei militare, care a fost în vigoare până în
anul 1928, când a fost adoptat un nou Cod al justiţiei militare franceze, iar în anul 1938 a fost
adoptat un Cod al justiţiei militare special pentru marină.
O structură similară au şi legile penale militare din Italia, Spania, Portugalia.
Apropiată ca structură şi conţinut este şi legea penală militară germană din 1979, care
incriminează faptele contra datoriei de serviciu a militarilor (absenţa nejustificată, dezertarea,
automutilarea, sustragerea de la serviciul militar prin înşelăciune, etc.); faptele contrare
obligaţiilor de serviciu care revin subordonaţilor (insubordonarea, nesupunerea la ordin şi altele);
faptele săvârşite de comandanţi cu privire la îndatoririle lor de serviciu, precum şi alte fapte cu
privire la îndatoririle militare generale.
În ţările din centrul şi estul Europei s-a adoptat sistemul reglementării infracţiunilor contra
capacităţii de apărare în cadrul Codului penal, în titluri şi capitole distincte.
De exemplu, C.pen. al Poloniei este constituit din trei părţi: Partea generală, Partea Specială şi
Partea Militară, prin ce se deosebeşte esenţial de toate celelalte legislaţii penale analizate.
Partea militară este constituită din șase capitole, dintre care un capitol reglementează noţiuni
generale cu privire la infracţiunile militare, iar celelalte cinci - constituie sistemul infracţiunilor
militare:
Codul penal al Ungariei cuprinde infracţiunile militare în cap. XVII. (art. 312-339). Similar, sunt
incriminate infracţiunile militare şi în codurile penale ale Bulgariei şi altele.
C.pen. al României din 1969 , în Titlul X, incriminează infracţiunile contra capacităţii de apărare
a României. Acest Titlu conţine trei capitole, fiecare din ele fiind împărţite în secţiuni:
Cap.I - “Infracţiuni săvârşite de militari” - constă din trei secţiuni: Secţiunea I - Infracţiuni contra
ordinii şi disciplinei militare; Secţiunea a II-a - Infracţiuni pe câmpul de luptă; Secţiunea a III-a -
Infracţiuni specifice aviaţiei şi marinei militare. Capitolul II este întitulat “Infracţiuni săvârşite de
militari sau civili”. Capitolul III are titlul “Infracţiuni săvârşite de civili.”
Noul Cod penal Român, aprobat în a. 2009, în Titlul XI, incriminează Infracţiuni contra
capacităţii de luptă a Forţelor Armate.
Într-o asemenea modalitate, precum C.pen. român vechi, acest Titlu conţine două capitole:
Capitolul I - “Infracţiuni săvârşite de militari” (art. 413-431) şi Capitolul II - “Infracţiuni
săvârşite de militari sau civili” (art. 432-437).
Codul penal al Suediei reglementează infracţiunile militare în Cap.21 întitulat “Despre
infracţiunile militarilor”.
Specificul acestei legislaţii penale, care o deosebeşte esenţial de celelalte legislaţii militar–
penale, se conţine în art.1 al acestui capitol, conform căruia prevederile acestui capitol trebuie să
fie aplicate doar în cazurile când Regatul se află în stare de război. Dacă Regatul se află în
pericol de intrare în stare de război, sau dacă prevalează aşa condiţii ori împrejurări excepţionale,
care pot fi provocate de război sau de pericolul unui război, în care Regatul poate să se afle,
atunci Guvernul poate ordona ca prevederile acestui capitol să fie aplicabile.
Art.2 al acestui capitol stipulează: la momentul încetării unor aşa condiţii şi împrejurări,
prevăzute la art.1, Guvernul trebuie să dispună, ca prevederile acestui capitol să nu mai fie
aplicabile.
Considerăm că semnele specifice, proprii doar infracţiunilor militare, şi care le delimitează de
orice alte componenţe de infracţiuni, sunt următoarele:
1. Infracţiuni militare sunt doar acelea care sunt săvârşite de un subiect deosebit, special al
tuturor infracţiunilor militare: de militar sau de alte persoane cu statut de militar sau asimilate,
prin lege, cu militarii;
2. Infracţiuni militare sunt doar acele infracţiuni care au un caracterul deosebit al faptei
infracţionale: fapta penală este îndreptată direct contra disciplinii militare şi ordinii stabilite de
satisfacere a serviciului militar
Pentru existenţa infracţiunii militare este strict necesară prezenţa ambelor criterii. În cazul în care
lipseşte vre-o unul din criteriile susindicate, fapta nu va constitui nici într-un caz infracţiune
militară.