MATERIALE DENTARE

LP 6
MEDICINĂ DENTARĂ

ALIAJE PENTRU CONFECŢIONAREA PROTEZELOR FIXE

Tehnica de lucru
Aliajele nobile cu intervalul de topire redus pot fi ambalate în mase pe
bază de sulfaţi.
Aliajele nobile cu interval de topire ridicat, aliajele pe bază de argint –
paladiu sunt compatibile cu mase de ambalat pe bază de fosfaţi sau silicaţi.
Sursa de căldură utilizată cel mai des pentru topire este flacăra gaz
natural – aer.
După turnare, când conul de turnare devine roşu închis (chiuveta a
fost lăsată să se răcească lent până în acest moment). Chiuveta este
scufundată în apă. Structura omogenă a aliajului este astfel durificată prin
îmbătrânire. Prin modificarea bruscă de temperatură, o mare parte a masei de
ambalat se fracturează, resturile fiind îndepărtate cu instrumente de mână.
Masa de ambalat poate fi îndepărtată şi prin sablare. Sablarea constă
în bombardarea suprafeţelor metalice cu un jet de particule antrenate cu
ajutorul unei coloane de aer comprimat. Aliajele nobile pot fi sablate cu
particule din polimetacrilat de metil care produce doar o deformare plastică a
suprafeţelor metalice fără să se producă lipsă de substanţă.
Piesa turnată trebuie să aibă o culoare deschisă, dată de depozitele de
oxizi sau de sulf de pe suprafeţă. Acestea se curăţă cu ajutorul decapanţilor
(soluţii acide sau amestecuri de acizi) recomandate de producători.

1
 Corectarea plusurilor mari se face cu pietre cu mai fine. Folosind
mijloace abrazive cu granulaţie din ce în ce mai fină se obţin suprafeţe
netede şi se poate trece « prelustruire ». Pastele speciale (pe bază de oxid de
fier – « roşu de Paris ») sunt antrenate cu conuri de filţ şi perii aspre din păr
de porc. Se obţine o suprafaţă cu un uşor luciu. Se spală piesa cu apă şi cu
săpun. Lustruirea se face cu paste speciale acţionate cu perii din material
textil, la turaţii înalte, cu schimbarea permanentă a direcţiei de prelucrare.
Lustruire finală se face cu ajutorul discului de lână care permite obţinerea
unui luciu de oglindă. Lustruirea se poate face şi electrolitic.
Aliajele ne – nobile având un interval de topire ridicat, necesită
ambalarea în mase pe bază de fosfaţi.
Expansiunea termică a maselor de ambalat nu compensează complet
contracţia de solidificare a aliajelor ne – nobile, piesele turnate rezultând
“strâmte”. Acest neajuns poate fi corectat prin aplicarea unui strat mai gros
de lac distanţator pe model.
Pentru topire este necesară flacăra acetilenă/oxygen, gaz
natural/oxygen sau inducţia electrică. Oxizii de la suprafaţă sunt îndepărtaţi
odată cu zgura.
Sablarea se face cu particule din cuarţ şi corund.
Duritatea şi rezistenţa crescută fac necesară prelucrarea cu un
instrumentar rotativ special (freze extradure). Urmează folosirea pietrelor cu
granulaţie mare, apoi din ce în ce mai fină. Prelustruirea se face cu paste pe
bază de oxid de crom (verde), apoi este urmărită aceeaşi succesiune care a
fost prezentată şi în cazul aliajelor nobile.