MATERIALE DENTARE

LP 12
MEDICINĂ DENTARĂ

AMALGAMUL DE ARGINT

Prepararea

Prepararea are drept rezultat eliminarea filmului de oxid care se

găseşte la suprafaţa particulelor de aliaj, permiţând astfel mercurului să
reacţioneze cu acestea.
Se poate executa clasic cu ajutorul mojarului şi pistililui. Proporţiile
corecte de aliaj şi mercur sunt aşezate în mojar, ulterior se antrenează pistilul
printr-o mişcare de rotaţie în contact cu pereţii mojarului până se obţine o
pastă netedă şi omogenă. Proprietăţile depind de trei factori variabili: viteza
de acţionare a pistilului, forţa exercitată de pistil asupra conţinutului
mojarului şi timpul de preparare.
Amalgamatoarele mecanice simplifică mult procesul de preparare:
aliajul şi mercurul se găsesc în capsule predozate, amestecarea celor două
componente urmând să se realizeze prin agitarea capsulei fixate într-un
suport adecvat. Capsulele pot conţine în interiorul lor şi pistile care uşurează
amalgamarea.
Amalgamul subpreparat (timpul de preparare este insuficient în
comparaţie cu cantitatea preparată) este dificil de manipulat – se sfărâmă cu
uşurinţă iar inserţia în cavitate este anevoioasă. Supraprepararea este de
asemenea nedorită întrucât reduce timpul de lucru.

1
 Inserţia amalgamului în cavitate

Se face cu ajutorul portamalgamelor care se pot prezenta fie sub

forma unor instrumente cu o extremitate prevăzută cu striaţii care asigură
aderenţa amalgamului, fie sub forma unor seringi-pistoale, utilizarea
acestora din urmă fiind mai comodă.

Cantităţile de aliaj şi mercur care urmează a fi utilizate

O cantitate cuprinsă între 400 şi 800mg de aliaj împreună cu cantitatea

corespunzătoare de mercur dă naştere unei mase de amalgam suficiente
pentru majoritatea reconstituirilor. Folosirea unor cantităţi suplimentare de
ingrediente la aceeaşi preparare pot antrena o amalgamare incompletă dacă
timpul de preparare este constant.