Adverbul este o parte de vorbire care exprimă caracteristicile unei acțiuni, stări sau unei însușiri ori

circumstanțele acțiunilor și stărilor. Adverbele pot fi recunoscute folosind întrebări specifice: Când?, Cât
de des?, Cum?, În ce mod?, Unde? Pe unde? sau alte întrebări de același tip.Adverbul este parte de
vorbire neflexibilă deoarece nu se declină și nici nu se conjugă. Totuși el se

aseamănă cu părțile de vorbire flexibile pentru că are grade de comparație asemeni adjectivului.

Părțile de vorbire determinate[modificare | modificare sursă]

Adverbul poate determina:

 un verb sau o locuțiune verbală la mod

 personal - Tu ai răspuns repede.
 nepersonal - Tu ai răspuns repede scriind frumos.
 un adjectiv sau o locuțiune adjectivală
El are o mașină mult mai nouă.

 o interjecție
Hai repede!

 un adverb sau o locuțiune adverbială

Tu ai răspuns puțin ironic.

 un substantiv
[Plecarea de acasă a fost grea.]'

Funcții sintactice[modificare | modificare sursă]

Adverbul poate îndeplini în cadrul propoziției următoarele funcții sintactice:

 predicat verbal
Desigur că va fi bine.

 nume predicativ
E foarte bine că vine acum.
Este bine să asculți sfaturile.

 atribut adverbial
Testul de astăzi a fost ușor.
Du-te în casa de dincolo.
Pentru drumul cel de mâine / De cu azi te pregătește. - M. Eminescu

 complement circumstanțial de loc

Ultima oară l-am văzut aici.

 complement circumstanțial de timp

Ultima oară l-am văzut ieri.

 complement circumstanțial de mod

Ultima oară l-am văzut bine.

 complement circumstanțial concesiv

Cu toate acestea l-am văzut aici.

 complement circumstanțial de cauză

Toți îl felicitau de bine ce răspunsese.

 complement circumstanțial de
scop
Dinadins ai făcut asta.