- afecțiune determinată de deficit

de SELENIU :

Hipotiroidism

Definiție-

Hormonii tiroidieni asigura functionarea

organismului la „viteza” adecvata. Daca
tiroida nu produce suficienti hormoni, se
instaleaza hipotiroidismul (tiroida
hipoactiva) si, ca rezultat, celulele din
intreg corpul isi incetinesc activitatea.

FORME

-hipotiroidism temporar

-hipotiroidism permanent
Cauze ale hipotiroidismului permanent

1. Boala autoimuna- Cea mai frecventa

cauza a hipotiroidismului permanent
este tiroidita Hashimoto, o boala
autoimuna cronica, in care globulele
albe (limfocitele) creeaza anticorpi
care, incet si gradual, distrug glanda
tiroida. O alta afectiune autoimuna,
tiroidita atrofica, poate determina, de
asemenea, reducerea secretiei de
hormoni tiroidieni. In acest caz,
anticorpii micsoreaza glanda tiroida.
2. Intervențiile chirurgicale-Interventiile
chirurgicale pentru indepartarea
partiala sau totala a tiroidei sunt uneori
necesare la persoanele care au noduli
tiroidieni, gusa, cancer tiroidian sau
boala Graves. Daca ti s-a indepartat in
intregime glanda tiroida, vei deveni
hipotiroidic(a) si vei avea nevoie de
 tratament de substitutie totala a
hormonilor tiroidieni. Poti, de
asemenea, suferi de hipotiroidism si
daca ti s-a indepartat doar o parte din
glanda. Uneori, partea ramasa poate
produce suficienti hormoni tiroidieni
pentru a mentine normale nivelurile
acestora in sange.
3. Tratament sau expunere la radiatii-
Unele persoane cu hipertiroidism sunt
tratate cu iod radioactiv care distruge o
parte sau intreaga glanda tiroida, ceea
ce duce la hipotiroidism. Persoanele cu
boala Hodgkin, limfoame sau cancere
ale capului si gatului care sunt tratate
prin radioterapie cu fascicul extern pot
pierde partial sau total functia glandei
tiroide.
4. Tulburari ale glandei pituitare-Glanda
pituitara, care trimite hormonul de
 stimulare a tiroidei (TSH) in sange
pentru a transmite tiroidei cati hormoni
sa produca, poate, de asemenea, sa
aiba probleme ce o fac in mod eronat
sa incetineasca sau sa opreasca
productia de TSH. Aceasta duce, in
schimb, la secretie insuficienta din
partea tiroidei. Deteriorarea glandei
pituitare poate fi cauzata de o tumora,
radiatii sau interventii chirurgicale.
5. Hipotiroism congenital- Uneori fatul
se naste fara glanda tiroida, cu o
tiroida formata doar partial sau cu o
tiroida care nu se afla in pozitia
corecta. In alte cazuri, fatul se naste cu
o tiroida completa care nu
functioneaza corespunzator.

Cauzele hipotiroidismului temporar

• Tiroidita. Tiroidita, o inflamatie a
glandei tiroide cauzata de un atac
autoimun sau uneori de un virus, duce
la o perioada temporara de
tireotoxicoza (secretie excesiva de
hormoni tiroidieni) urmata de o
perioada de hipotiroidism. In
comparatie cu tiroidita Hashimoto, care
este o forma pe termen lung de
inflamare a tiroidei, unele forme de
tiroidita sunt de relativ scurta durata.
• Medicatia. Medicamente precum
amiodarona, litiu, interferon alfa si
interleukina pot determina
hipotiroidismul, in special la cei care au
o tendinta genetica spre boli tiroidiene
autoimune.
• Prea mult iod. Daca iei prea mult iod,
fie din alimentatie, fie sub forma de
 suplimente, este putin probabil sa
constituie o problema, dar poate
determina aparitia hipotiroidismului la
persoanele care prezinta risc de boli
autoimune sau poate inrautati
hipotiroidia existenta.
• Prea putin iod. Deficitul de iod
cauzeaza hipotiroidism care poate fi
corectat crescand aportul de iod. Acest
deficit nu este intalnit in tarile
dezvoltate, insa deficitul sever poate
provoca afectare permanenta. La copii,
poate duce la probleme de dezvoltare si
retard mental.

Semne si simptome generale

• Oboseala extrema. Daca nivelurile
hormonilor tiroidieni sunt scazute, la
 fel este si nivelul energiei. Simptomul
clasic de hipotiroidism este epuizarea
totala, care se manifesta prin dorinta de
a dormi intreaga zi desi ai dormit toata
noaptea.
• Intoleranta la frig. Incetinind, celulele
au nevoie de mai putina energie, si,
prin urmare, corpul produce mai putina
caldura. Este posibil sa constati ca esti
cel/cea care vrea intotdeauna sa dea
caldura mai tare cand altora le este
bine. Vremea rea devine greu de tolerat
si ai nevoie de un strat suplimentar de
haine.
• Pierderea poftei de mancare. Cand
nevoile energetice se reduc, organismul
are nevoie de mai putine calorii, deci
pofta de mancare scade.
• Cresterea in greutate. Este destul de
normal ca cineva care este hipotiroidic
sa ia in greutate. Chiar si atunci cand
constati o scadere a apetitului, mananci
mai multe calorii decat arzi, deoarece
corpul a incetinit, iar celulele
convertesc in energie un numar mai
mic de calorii. Prin urmare, o mai mare
cantitate de energie este stocata sub
forma de grasime, ceea ce se vede pe
cantar. In hipotiroidism, cresterea in
greutate rezulta si din retentia
lichidelor. Totusi, in hipotiroidism,
excesul ponderal este de cateva
kilograme si nu poate fi blamata boala
pentru obezitate.
• Puls lent. Nivelurile scazute de
hormoni tiroidieni pot incetini
functionarea inimii si chiar cauza
 bradicardia (ritm cardiac scazut), cu
sub 60 de batai pe minut.
• Glanda tiroida marita (gusa). Daca
hipotiroidismul este cauzat de tiroidita
Hashimoto sau de deficienta de iod, se
dezvolta gusa.
• Depresie. Hipotiroidismul si depresia
au multe caracteristici comune.
Oboseala, pierderea poftei de mancare
si cresterea in greutate sunt adesea
simptome de depresie. Unele persoane
care sunt hipotiroidice prezinta si o
stare permanenta de nefericire
(disforie) care este adesea interpretata
gresit drept depresie clinica. Un studiu
estimeaza ca tiroidita autoimuna este
prezenta la 20% din pacientii
diagnosticati cu depresie, in comparatie
cu 5%-10% din populatia sanatoasa.
 Depresia este mai des intalnita la cei
care au un istoric familial de
hipotiroidism, dar ramane o afectiune
separata, care nu este cauzata de
hipotiroidism.
•

Tratament-
medicatie care inlocuieste hormonii
tiroidieni de care corpul duce lipsa.

-afecțiune determinată de dezechilibru de

vitamina A
Hipovitaminoza A

DEF
-Este frecventă în ţările slab dezvoltate,
din anul 1998 până în 2008 fiind
înregistrate 1,25
milioane de decese la copii prin deficit de
vitamina A asociat de foarte multe ori şi
altor deficienţe
nutriţionale.
FORME-
-primară – există un deficit de aport
(malnutriţie, prematuri)
- secundară – aportul este normal, dar
biodisponibilitatea vitaminei este redusă
sau necesarul
depăşeşte cu mult aportul zilnic.
CAUZE
-aport insuficient – prin consum redus de
legume, fructe, alimente de origine
animală (peşte,
ficat). Deficitul se instalează după o
perioadă mai lungă de restricţie alimentară
datorită
capacităţii organismului de a depozita o
cantitate suficientă de vitamină A şi de a
utiliza aceste
depozite. În general hipovitaminoza este
detrminată de malnutriţie combinată, cu
deficit
nutriţional sever
- tulburări de absorbţie – la pacienţii cu
boală celiacă, colită ulceroasă, stază biliară
– vitamina A
sau carotenii nu pot fi emulsionaţi cu
sărurile biliare (lipsesc sau sunt în cantitate
mică) sau nu
se absorb datorită lezării mucoasei
intestinale
- deficit de zinc – scade absorbţia,
transportul vitaminei A deoarece zincul
este implicat în mod
direct în sinteza globulinei transportoare şi
în sinteza enzimelor care catalizează
transformarea
retinolului în retinal
- capacitatea redusă a organismului de a
transforma carotenii în vitamină A datorită
deficienţelor
enzimatice la nivel intestinal sau hepatic
- tulburări de depozitare în ficat – la
pacienţii cu ciroză nu este sintetizată
globulina specifică
pentru transportul retinoizilor, astfel
retinolul rămâne cantonat în cantitate mare
în ficat şi nu
va fi transportat la ţesuturi; la aceşti
pacienţi concentraţia plasmatică a
retinolului este foarte
mică
- creşterea eliminării renale în caz de
nefrită
- carenţă de proteine – scade cantitatea de
globuline care fixează şi transportă
vitamina A de la ficat la organe

- expunerea la oxidanţi – fumat, alcoolism

(sunt intensificate procesele oxidative şi
scade
capacitatea de depozitare a vitaminei la
nivel hepatic), poluanţi industriali.

SIMPTOME
-tulburări de vedere până la orbire – sunt
înregistrate 250.000-500.000 cazuri de
orbire la copii
în Asia de SE şi Africa datorită deficitului
de vitamină A
- hemeralopie – reducerea acuităţii vizuale
la lumina crepusculară
- nictalopie – tulburări de adaptare a
vederii la întuneric deoarece deficitul de
retinal determină
reducerea ratei de sinteză a rodopsinei cu
distrugerea opsinei
- xeroftalmie – uscăciunea mucoasei
oculare şi a corneei care poate determina
ulceraţii ale
corneei. Se observă şi o keratinizare a
epiteliului glandelor lacrimale. Pacienţii
prezintă
senzaţia de corp străin în ochi,
concomitent scade şi secreţia lacrimală
ceea ce determină
reducerea lubrefierii conjunctivei şi creşte
riscul de dezvoltare a infecţiilor oculare
(datorită
reducerii nivelului imunoglobulinelor în
secreţia lacrimală). Afectarea este mai
evidentă la
sugari şi copiii mici comparativ cu adulţii
şi la băieţi mai frecvent compartiv cu
fetele
- keratomalacie cu afectarea corneei până
la orbire în deficitul sever; corneea este
tumefiată sau
atrofiată şi se observă o regresiune a
globului ocular
- retinită pigmentară – boala poate fi
determinată şi genetic şi este caracterizată
prin scăderea
progresivă a capacităţii vizuale la întuneric
astfel încât se ajunge progresiv la orbire de
noapte
şi reducerea câmpului vizual iniţial
periferic şi apoi central. Ca tratament se
administrează
vitamină A 15.000 UI/zi care va reduce
ritmul de progresie al bolii (cu 4-6 ani),
dar aceasta nu
se va asocia cu vitamina E care
favorizează progesia bolii. Aceste doze
trebuie asociate cu
anticoncepţionale dacă pacientele sunt
active sexual.
- spoturi Bitot – apariţia de puncte gri pe
conjunctivă care sunt reprezentate de
granule de
keratină de diferite forme, concomitent se
produce deshidratarea conjunctivei
- xerodermie – uscăciunea epiteliilor şi
îngroşarea acestora urmată de descuamare
datorită
atrofiei foliculilor piloşi, reducerii secreţiei
de mucus şi stimulării keratinizării.
Afectarea mucoasei căilor respiratorii
determină apariţia rinitei atrofice cu
afectarea respiraţiei şi a vorbirii

- anemie – deoarece scade cantitatea de

trasferină care transportă fierul în
organism, reducându-
se astfel sinteza de hemoglobină şi
capacitatea de diferenţiere a celulelor stem
în eritrocite

- deformare osoasă cu neuropatie şi

hipoplazia smalţului dentar deoarece în
cantităţi normale
favorizează în mod indirect procesul de
mineralizre osoasă, respectiv dentară

- reducerea rezistenţei la infecţii cu

creşterea frecvenţei infecţiilor respiratorii
şi digestive (boli
diareice), agravarea simptomatologiei în
infecţia HIV cu creşterea riscului de a
transmite
această infecţie de la mamă la făt. S-a
demonstrat că în perioad ăîn care
organismul este expus
la infecţii este redusă sinteza hepatică de
RBP
- disfuncţii ale gonadelor cu afectarea
spermatogenezei şi afectarea mucoasei
uterine cu
reducerea capacităţii de implantare a
zigotului crescând riscul de avort spontan
- afectare cardiacă – deficitul de vitamină
A determină la nivel cardiac creşterea
depunerilor
anormale de colesterol, creşeterea
concentraţiei fosfatidiletanolaminei, a
acidului fosfatidic,
reducerea concentraţiei cardiolipinei,
creşte oxidarea acizilor graşi cu formarea
de peroxizi
- creşte riscul de litiază renală cu
depunerea uraţilor şi reducerea rezistenţei
epiteliului renal la
acţiunea iritantă a uraţilor

TRATAMENT
-La administrarea de vitamină A tulburările
oculare minore dispar în 2-3 zile, iar cele
cutanate
mult mai lent în funcţie de gravitatea
deficitului.