10 Curenţi şi tensiuni în reţelele de alimentare pentru tracţiune

10.1 Introducere

Pe baza cerinţelor electrice definite individual în clauza 2.1.3, acest capitol va trata iniţial
caracteristicile electrice ale instalaţiilor liniilor de contact pentru alimentare pentru acţiunea
c.f.. În acest sens, problemele fundamentale de menţinere a stabilităţii tensiunii într-o reţea
de linie de contact sunt analizate şi concluziile sunt în ceea ce priveşte curenţii de operare
care apar în respectivele reţele.
La sfârşitul acestui capitol, se găseşte o descriere sistematică a celor mai importante moduri
de dispunere a circuitelor liniei de contact.

10.2 Caracteristici electrice ale liniilor de contact

10.2.1 Generalităţi
Caracteristicile electrice ca impedanţa, distribuţia curentului şi scurgerea cale-pământ
determină comportamentul de transmitere a unei linii de contact. Dimensiunile electrice a
liniei de contact şi protecţia adecvată necesară pentru instalaţiile electrice şi echipamentul în
funcţiune sunt proiectate în legătură cu energia electrică care trebuie transmisă prin această
reţea.Odată ce caracteristicile de transmisie şi puterea care trebuie transmisă sunt cunoscute,
este de asemenea posibil să se evalueze disturbarea electromagnetică şi electrică care este
emisă de o cale ferată electrică şi care se presupune că acţionează ca un conductor foarte
lung instalat aproape de nivelul terenului. Figura 10.1 prezintă relaţiile fundamentale într-o
linie de contact.

Figura 10.1: Functii electrice ale liniei de contact

Următoarele ecuaţii sunt formulate pentru căile ferate în curent alternativ monofazate.
Deoarece nu există nici componenta imaginara eficace în alimentările cu curent continuu,
relaţii mai simple care se aplică căilor ferate în curent continuu pot fi deduse din ecuaţiile
pentru CA. Puterea pentru punerea în mişcare a trenului trebuie să fie transferată
vehiculului de tracţiune electrică prin colectori în conformitate cu condiţiile şi valorile
respective la: Strc = Utrc· . Energia trebuie alimentată de la substaţie, iar linia de contact
este mediul prin care energia este transferată trenului. Totuşi, linia de contact şi calea
curentului de retur vor forma o rezistenţă electrică la transmisia de putere. Această
rezistenţă poate fi măsurată prin aplicarea unei tensiuni între punctele 1 şi 2 conform Figurii
10.1 şi punctelor de scurtcircuit 3 şi 4. Mărimea rezistenţei Z12 este atunci determinată de la
tensiunea U12 aplicată între punctele 1 şi 2 şi la curentul rezultat I12. Această rezistenţă, în
general denumită impedanţă, este o valoare complexă

pentru Z34 = 0 . (10.1)

Impedanţa are o componentă reală R şi o componentă reactivă X.

Componenta reactivă a impedanţei X este exprimată de:

X=ωL . (10.2)
ω este frecvenţa unghiulară/pulsaţie/viteza unghiulară şi este proporţională cu frecvenţa f
din reţeaua energie pentru tracţiune:

ω=2 πf (10.3)

L este inductanţa sistemului între punctele 1 şi 2 şi poate fi măsurată atunci când punctele 3
şi 4 sunt scurtcircuitate. Componenta reală a impedanţei R este rezistenţa a firului de contact
şi a căii curentului de retur. Astfel, impedanţa totală este:
pentru Z34 = 0 . (10.4)

Dacă este exprimat în cea mai uzitată formă, Z =Z12, se obţine

În ecuaţia (10.5), Z este valoarea absolută (modul) al impedanţei arctan(X/R) în unghiul

fazei φz . Acest format cis, cum este prezentat mai sus, este recomandat de către IEC pentru
stabilirea unor astfel de dimensiuni şi a devenit acceptat internaţional. Termenul indică
valoarea

10.2.2 Impedanţe
10.2.2.1 Componente
Impedanţa liniei, luată ca impedanţa efectivă a buclei cuprinzând instalaţia liniei de contact
şi circuitul liniei de retur este denumită în mod uzual impedanţa liniei. La instalaţiile c.f. în
curent continuu, impedanţa liniei este suma rezistenţelor tuturor liniilor de contact paralele,
conductoarelor de armare fider sau cablurilor şi rezistenţa efectivă a căii, inclusiv toate
firele /conductoarele paralele de retur.
În plus faţă de aceasta, aşa cum este prezentat în Figura 12.5, rezistenţa efectivă a circuitului
la căi ferate în CA, este determinată de o combinaţie de multiple cuplări electromagnetice şi
ohmice între toate conductoarele instalaţiei liniei de contact, conductoarele sistemului
circuitului de retur şi pământ.
Impedanţa cuprinde componenta de rezistenţă reala R şi componenta reactiva X şi pot fi
prezentate grafic: R ca axă reală şi X ca axă imaginară. În practică, impedanţele liniei de
contact sunt exprimate în mod obişnuit în relaţie cu lungimea.

10.2.2.2 Rezistenţa pe unitate de lungime

Rezistenţa pe unitate de lungime a conductoarelor, firelor, cablurilor şi şinelor este dată de
proprietăţile electrice ale materialelor din care sunt făcute aceste componente. O varietate de
evaluări în ceea ce priveşte caracteristicile individuale apar în publicaţiile de specialitate şi din
această cauză, aceste proprietăţi materiale care au fost specificate în standarde, în publicaţii
profesionale privind materialele liniei de contact şi în raporturile de cercetare asupra noilor
materiale pentru linia de contact sunt listate în Tabelele de la 2.11 la 2.13.
Pentru început, sunt determinate rezistenţele per unitate de lungime ale componentelor
individuale liniilor de contact. Aceste componente sunt firele, conductoarele, şinele şi pământul.

Fire şi conductoare
Rezistenţa per unitatea de lungime a firelor şi conductoarelor este calculată folosind relaţia
rezistenţe specifice

Rezistenţa electrică specifică sau rezistivitatea a materialului conductor depinde de

temperatură. Până la o temperatură de 200°C, această relaţie este

Tabelele 2.11 şi 2.12 prezintă proprietăţile specifice ale materialelor conductoare ale liniei
de contact la o temperatură normală de 20°C. Aceste tabele prezintă coeficienţii de
temperatură αR ale rezistivităţii materialului conductor.

Şinele de cale
Impedanţa pe unitate de lungime ale şinelor de cale din oţel ale căilor ferate în CA, este de
asemenea în funcţie de permeabilitatea magnetică μT a oţelului, care depinde de asemenea
de caracteristicile materialului la trecerea curentului prin şine, aşa cum se prezintă în Figura
10.2. Permeabilitatea magnetică a metalului este dată de:

unde μT este permeabilitate relativă, aceasta fiind o proprietate specifică a materialului.

 1
0
0

A
C
u
r
e 10.2:Permeabilitatea relativă a
Figura
şinelor
n de cale în funcţie de curent pentru
16,7 şi
t 50 Hz.
a) 41 kg/m şină, 16,7 Hz conform cu [10.1]
b) 50 kg/m şină, 16,7 Hz conform cu o [10.1]
c) 48 kg/m şină, 50 Hz conform cu [10.2]
d) UIC 54 şină, 50 Hz conform cu [10.2]
e) 41pkg/m şină, 50 Hz conform cu [10.1]
f) 50ekg/m şină, 50 Hz conform cu [10.1]
r

ş
i
n
ă

Cuprul care este diamagnetic are o permeabilitate relativă de 0,9999904. Aluminiul, cu μr =

1,000021, este clasificat ca fiind paramagnetic. Materialele feromagnetice ca oţelul, fonta şi
fierul forjat au permeabilităţi relative de la 5 la 500. Valoarea μr pentru aer, pământ şi
multe metale neferoase se poate presupune a fi unitate, cu grad adecvat de acurateţe.
Valoarea celuilalt factor, coeficientul propriei inductanţe sau constantei spaţiu magnetic
μ0, este

Aşa cum derivă din referinţa [10.2] şi [10.3] permeabilitatea relativa este dată de ecuaţia

Li’ este inductanţa internă a şinei şi depinde de frecvenţa datorată distribuţiei curentului în
conductor. Ca o consecinţă a acestuia μr se schimbă de asemenea împreună cu frecvenţa.
Figura 10.2 prezintă permeabilitatea relativă măsurată a şinelor de cale pentru exploatare în
50 Hz. Pentru şinele de 41 kg/m şi 50 kg/m, au fost indicate valorile adiţionale pentru
exploatarea în 16,7 Hz.
Calea curentului de retur la pământ
Conform cu referinţa [10.6], rezistenţa per unitate de lungime a căii de retur la R’E este în
funcţie numai de frecvenţă dacă permeabilitatea relativă a solului se presupune a fi unitate,
în care caz se aplică următoarea formulă fizică:
Tabelul 10.1: Proprietăţile caracteristice ale celor mai
utilizate tipuri de şină de cale.
Tip şină m’ H Fw A U reqU reqA
2
kg/m mm mm mm mm mm mm
S49 49,43 149 125 6297 600 95,5 44,77
R50 50,50 152 132 6450 620 98,7 45,31
S54 54,54 154 125 6948 630 100,0 47,03
UIC54 54,40 159 140 6934 630 100,0 46,98
S60 60,30 172 150 7650 680 108,0 49,35
UIC 60 60,34 172 150 7686 680 108,0 49,46
R65 65,10 180 150 8288 700 111,4 51,36
H = Înălţimea şinei m’= Masă per
Fw = Lăţime talpă şină unitate de
A = Secţiune transversală lungime
reqA = Circumferinţă, rază echivalentă: U= Perimetru
r
eqA =Secţiune transversală-zonă-rază
echivalentă:

Tabelul 10.2: Relaţia dintre impedanţa per unitate de lungime Z'rail a

şinelor de cale la 20° C, curentul din şine şi frecvenţa, valori în mΩ/km.

Z'rail in
1)
f mΩ/km-1 UIC60
Hz Irail S491) S492) UIC541) R652)
A
0 toate 35,1 32,0 28,9 25,2
valorile
16,7 Hz 100 98 85 73 85
200 100 129 95 80 107
300 136 120 95 129
190
50 Hz 100 180 160
200 240 200
300 290 250
1) Valori măsurate conform cu [10.4]
2) Valori calculate conform cu [10.5]

Prin inserarea ecuaţiei (10.9), aceasta conduce la următoarea ecuaţie pentru rezistenţă per
unitate de lungime a pământului

De exemplu, rezistenţa pe unitate de lungime este calculată la 16,4 mΩ/km pentru o frecvenţă de
16,7 Hz şi 49,3 mΩ pentru 50 Hz. Pentru curenţii CC, rezistenţa per unitate de lungime a
pământului este zero.
Figura 10.3 O cale ferată în CA monofazată, modelată ca un sistem cu două circuite
conductoare cuplate.
a) contact linie – pământ cuplată la cale-pământ
b) contact linie – cale cuplată la cale – pământ

10.2.2.3 Inductanţă per unitate de lungime

Cum s-a arătat în Figura 4.1, din punctul de vedere al tehnologiei electrice, linia c.f. cu tracţiune
electrică este constituită din diferite conductoare în paralel care formează un sistem de bucle de
curent cuplate reciproc. După cum se arată într-o formă simplificată din Figura 10.3, acest tip de
sistem poate fi interpretat ca fiind fie:
- o linie de contact la circuitul de pământ cuplată cu o cale la circuitul de pământ, sau
- o linie de contact la circuitul de cale cuplata cu o cale la circuitul de pământ.
Dacă punctele 1/2 (alimentare) şi 3/4 (vehicul) cum se prezintă în Figura 10.1 sunt
departe/distanţate, ambele modele vor conduce la aceleaşi rezultate atunci când se calculează
impedanţa. Examinarea a două circuite conductor-pământ cuplate este mai adecvată pentru
modelarea relaţiilor generale care determină impedanţa per unitate de lungime. În cele ce
urmează, impedanţa de operare a liniei de contact a unei linii c.f. simple, adică impedanţa liniei,
este calculată ca impedanţa generală a două circuite conductor la pământ cuplate.
Pentru calculele de inductanţă, se presupune că respectivele conductoare sunt drepte, paralele
unul faţă de celălalt şi cu o lungime infinită. Mai mult, echipamentul liniei de contact este
reprezentant de un singur conductor substitut, de unde distanţa medie dintre firul catenar şi firul
de contact este folosită pentru calculul dimensiunilor conductorului substitut.
În afară de frecvenţă, inductanţa L determină mărimea reactanţei. În practică inductanţa de
lucru este importantă în mod normal. Pentru a se putea determina inductanţele de lucru, trebuie
cunoscute următoarele inductanţe individuale;

- inductanţa proprie a unui conductor, care cuprinde

- inductanţa proprie
interioară şi
- inductanţa exterioară,
 - inductanţa comună/reciprocă a conductoarelor paralele,
- inductanţa proprie a unui circuit conductor-pământ şi
- inductanţa comună/reciprocă a două circuite conductor-pământ.
Inductanţa de lucru este calculată ca diferenţa dintre inductanţa proprie şi inductanţa reciprocă a
două circuite conductor-pământ [10.7].

Inductanţa proprie a unui conductor

Inductanţa per uniate de lungime a unui conductor într-un circuit de conductoare masive de
dimensiuni egale este

de unde L’i este inductanţa proprie interioară per unitate de lungime şi L'a este inductanţa externă
per unitate de lungime a conductorului. Inductanţa externă per unitate de lungime a
conductorului este raza r dată de ecuaţia:

R este raza de la centrul conductorului la un cerc limită în cadrul căruia energia magnetică pe
care se bazează calculul trebuie luată în considerare. Inductanţa proprie a unui conductor masiv
cu o secţiune transversală circulară a rezultat că este oricare ar fi raza. Pentru conductoare,
aceasta corespunde expresiei

care conţine termenul logaritm natural ln şi raza echivalentă req. Considerând ln(R/req) =
0,25, se obtine
Raportând propria inductanţă interioară la o rază echivalentă, este posibil să se descrie
inductanţa interioară a conductoarelor, care poate avea caracteristici magnetice interne diferite.
Inductanţa proprie per unitate de lungime a unui conductor este atunci

Aceasta este o ecuaţie general aplicabilă. Razele echivalente, exprimate ca multiplii ai

razelor conductoarelor şi a firelor folosite în mod normal în liniile de contact, sunt listate în
Tabelul 10.3.
Datorită faptului că pentru un fir de contact, inductanţa firului de contact per
unitate de lungime este

Inductanţa reciprocă a doua conductoare

Inductanţa comună per unitate de lungime a doua conductoare amplasate la o distanţă
uniformă a este

Tabelul 10.3: Raze echivalente, inductanţe proprii interioare per unitatea de lungime şi
reactanţe interioare la o frecvenţă de 16,7 Hz.

Conductoare
mH/km mfi/km
Fire de contact 0,7788 0,0500 5,24
Conductoare (pendule, fire catenare,
Fire de armare pentru fider,
7 liţe/sârmăde
conductoare cablu 10...
pământ mm2 0,726
earth50wires) 0,0640 6,70
19 liţe/sârmă cablu 70... 120 mm2 0,758 0,0554 5,80
37 liţe/sârmă cablu 150... 185 mm2 0,768 0,0528 5,53
61 liţe/sârmă cablu 240 ... 500 mm2 0,772 0,0.51.8 5,42
91 liţe/sârmă cablu 630 mm2 0,774 0,0512 5,36

Inductanţa de lucru
Inductanţa combinată, care cuprinde inductanţa proprie şi inductanţa comună este inductanţa de
lucru. Pentru inductanţa de lucru per unitate de lungime a circuitelor conductor-conductor este

Inductanţa proprie a unui circuit conductor-pământ

În conformitate cu Carson [10.6] inductanţa proprie a unui circuit conductor-pământ poate fi
exprimată ca
L’LE = L’i + L’aE (10.17)
Aici, din nou, inductanţa proprie interioară este calculată folosind (10.14).
Modulul inductanţei externe a unui circuit conductor – pământ se calculeză astfel:

În această ecuaţie, este rezistivitatea solului specifică şi  este adâncimea de penetrare a

curentului în pământ.
Dacă toate cantităţile sunt exprimate în unităţi corecte SI şi se presupune că pământul are o
permeabilitate relativă de 1, inductanţa externă per unitate lungime

În (10.19) termenul KE este conductivitatea specifică a şinei sau pământului.

Adâncimea de penetrare a curenţilor în pământ poate de asemenea să fie estimată relativ uşor
folosind următoarele formule numerice
pentru

Pentru a calcula adâncimea de penetrare, pentru simplificare, se consideră că pământul este un

corp omogen cu secţiune transversală semicirculară cu raza amplasată sub linia electrică. Ca o
regulă, rezistivitatea solului este de obicei considerată ca fiind mai mare la adâncimi mai mari
decât imediat sub infrastructura căii. Adâncimea de penetrare a curenţilor de retur în pământ se
discută mai în detaliu în capitolul 12. Ţinând cont de relaţiile de mai sus –inductanţa proprie per
unitate de lungime este:

Inductanţa comună a două circuite conductor-pământ

Inductanţa comună sau inductanţa de cuplare per unitate de lungime a două circuite este deter-
minată în mod analog cu inductanţa proprie per unitate de lungime. Această rezultă în
următoarea expresie pentru inductanţa comună externă per unitate de lungime a două circuite
conductor-pământ ai căror conductoare sunt amplasate la distanţa a:
Inductanţa generală a două circuite conductor-pământ
Inductanţa generală a două circuite conductor – pământ este egală cu diferenţa dintre L'LE şi
L'KE. Dacă este luată în consideraţie ecuaţia (10.17), aceasta devine

10.2.2.4 Impedanţa per unitate de lungime

Impedanţa proprie per uitate de lungime a unui circuit conductor – pământ calculată prin
combinarea ecuaţiilor (10.2), (10.5), (10.6), (10.10) şi (10.21), din care rezultă

În mod analog, cu (10.22) impedanţa comună per unitate de lungime a unui circuit conductor-
pământ va fi

Impedanţa generală per unitate de lungime care rezultă a două circuite conductor-pământ, adică
impedanţa liniei per unitate de lungime, este

Atunci când se calculează impedanţele liniei de contact per unitate de lungime pentru o cale
simplă sau cale multiplă, care probabil sunt echipate cu conductoare de armare

Table 10.4: Rezistenţe per unitate de lungime a

conductoarelor la 20° C, valori în m/km.
Conductoare A R'
mm2 CW CW 20 %
nou uzat
Cu AC-80 80 21 269
Cu AC-100 100 17
5 223
Cu AC-120 120 14
9 186
Cu AC-150 150 11
6 149
Ca din BzII 50 56
9
CA din BzII 70 43
0
Ca din BzII 95 129
CA din BzII 120 23
7
CA din BzII 150 718
RC dinAl 240 11
7
RC din Al 625 84
CA din oţel 50 444 5,
CW = fir de contact 02
CA = fir de catenară
RC= conductor de armare

şi conductoare de retur, cuplarea între toate conductoarele trebuie să fie luată în considerare în
sistem. Calculul unor astfel de sisteme poate fi făcut fie treptat, cu ajutorul sistemelor de ecuaţii
diferenţiale respective care sunt descrise în [10.8, 10.9], sau prin aplicarea principiului de circuit
terminal -n- conform cu referinţa [10.10]. În astfel de cazuri, relaţia rezistenţei şinei la curentul
care trece prin şine trebuie, de asemenea, să fie luată în considerare.
În realitate, distanţele medii ale liniei de contact la şine, conductoare de armare şi conductoare
de retur precum şi distanţele dintre aceste elemente vor varia. Mai mult, numărul de căi din
staţii diferă de cel de-a lungul liniei principale. Toţi aceşti factori vor conduce la diferenţe între
impedanţele măsurate per unitate de lungime şi valorile calculate pe baza specificaţiilor de
materiale şi considerate a fi valori medii ale dimensiunilor.

10.2.2.5 Măsurarea impedanţelor liniilor de contact

Impedanţa per unitate de lungime a unei linii de contact poate fi determinată prin măsurarea
curenţilor şi tensiunilor.
Principiul măsurării impedanţei este prezentat în Figura 10.4.
Se recomandă ca
- impedanţele liniei să fie măsurate de mai multe ori în condiţii identice pentru a obţine
rezultate statistice corecte,
- toate măsurările să fie efectuate în aceleaşi condiţii, adică metoda folosită pentru stabilirea
scurtcircuitului şi mărimii curentului prin bucla de scurtcircuit.

Figura10.4:Principiul măsurătorilor impedanţei la echipamentul liniei de contact.

- efecte posibile ale secţiunilor liniei fider care trebuie luate în consideraţie şi,
- dacă respectiva linie de contact este o linie de contact cu tracţiune în CA, puterea
reactivă şi puterea efectivă trebuie măsurate în plus la curent şi la tensiune pentru a
obţine o validare realistă şi valori comparative.
Măsurătorile sunt relativ simple pe linie de contact de tracţiune, în CC. Tot ceea ce trebuie este
de a scurtcircuita linia care este testată şi să se aplice o tensiune de măsurare UT între
echipamentul liniei de contact şi şinele de cale la o distanţă L de la scurtcircuit şi apoi să se
măsoare curentul rezultant IT. Impedanţa liniei per unitate de lungime este apoi calculată ca un
rezultat al sumei rezistenţelor instalaţiei liniei de contact şi şinele de cale, care sunt conectate în
serie şi lungimea secţiunii scurcircuitate.
Valorile corecte ale impedanţei unei linii c.f. CA monofazate pot fi obţinute dacă lungimea
L a secţiunii măsurate este considerabil mai mare decât ordinul de tranziţie sau lungimea de
tranziţie ltr. Ordinul de tranziţie sau lungimea descrie regiunea în cadrul căreia curenţii sunt
observaţi că trec în şi din pământ datorită proceselor de cuplare inductivă electromagnetică.
Termenul de lungime a tranziţiei este explicat în capitolul 12. În mod normal, se află în
regiunea de la 5 la 8 km. Este recomandat să se folosească curenţi de măsurare pe cât de
înalţi pe atât de fezabili şi să se închidă la curenţii de operare.
Odată ce valorile tensiunii U, curentului aparent I şi puterii efective P au fost măsuraţi şi
lungimea L a secţiunii scurtcircuitate este cunoscută, impedanţa per unitate de lungime este
calculată folosind următoarele ecuaţii:

Dacă este prea scurtă, numai impedanţa proprie a circuitului linie de contact – cale este
măsurată.măsurările liniei CA monofazată sunt efectuate în condiţiile în care lungimea
scurtată a liniei L este < 2ltr , va exista o tendinţă să se obţină o rezistenţă per valorile
unităţii de lungime, care sunt prea mari şi reactanţa per valorile unităţii de lungime care
sunt prea mici. Dacă lungimea secţiunii care este testată

Exemplu: Pe o linie c.f. CA monofazată de 50 Hz, măsurătorile au fost făcute pe o secţiune de

3,58 km şi s-au obţinut următoarele valori:
U = 23,8 V; I = 19 A şi P = 190 W .

De aceea, rezultă următoarele pentru impedanţa măsurată a liniei:

Impedanţele per unitate de lungime pot fi determinate mai corect dacă este posibil să se măsoare
cantităţile mai sus menţionate, adică I, U şi P la substaţie şi să se măsoare simultan tensiunea
Utrc la colectorul vehiculului de tracţiune şi puterea efectivă Ptrc consumată de către vehiculul de
tracţiune. Deci, căderea potenţiala şi pierderea de putere : de-a
lungul echipamentului liniei de contact pot fi determinate prin măsurare. Analog, modului în
care ecuaţia (10.32) este derivată şi referitor la Figura10.6

Resistenţa R, care este căutată, se calculează folosind

Pierderea sau unghiul de impedanţă poate fi calculată acum, folosind valorile R şi Z:

care permite să fie calculată impedanţa per unitate de lungime

Această metodă a fost folosită pentru a determina impedanţele per unitate de lungime ale
instalaţiei liniei de contact de pe linia Magdeburg-Marienborn, pe 10 mai 1993. Referinţa
[10.1.1] descrie valorile obţinute prin măsurarea cantităţilor specificate la trecerea vehiculului de
tracţiune pe această linie care este de aproximativ 36 km lungime. Figura 10.5 prezintă secţiunile
cu înregistrările măsurătorilor grafice pentru o perioadă de 14 minute. Prin aceste măsurători se
poate vedea clar că trenul care rulează aproape de sfârşitul liniei de testare şi-a redus puterea
după perioda 15:34 pentru a intra în faza finală de testare şi a accelerat din nou de la 15:36:45,
Tabelul 10.2 prezintă rezultatele acestei măsurători.

Figura 10.5: Măsurători tensiune U şi putere P la substaţie şi Utrc, Ptrc şi curentul de tracţiune I =
Itrc la pantograful trenului de testare [10.11].

Tabelul 10.5: Rezistenţa per unitate de lungime a şinelor de cale tip S 49 şi a căilor conform cu
referinţa [10.12], valori date în m/km.
Şină Pozare Uzură R'
°C
% Şină Cale simplă Cale dublă
-30 intervale 0 31,4 15,7 7,8
34 joante/km
 15 36,9 18,5 9,2

sudate 0 27,3 13,6 6,8

3,4 joante
/km.
15 32,0 16,0 8,0
20 intervale 0 41,0 20,5 10,3
34 joante /km

15 48,2 24,1 12,2

sudate 0 35,7 17,8 8,9
3,4 joante
/km
15 42,0 21,0 10,5
40 intervale 0 44,9 22,4 11,2
34 joante /km

15 52,8 26,4 13,2

sudate 0 39,0 19,5 9,8
3,4 joante
/km
15 45,8 22,9 11,4
Valorile se bazează pe: Măsurătorile de rezistenţă pe o şină cu 35,07 rn/km la 20°C.

10.2.2.6 Impedanţe calculate şi măsurate per unitate de lungime – comparaţii

valorile prezentate în următoarele tabele sunt valorile impedanţei circuitului şi impedanţele per
unitate de lungime care au fost calculate şi obţinute prin măsurare. Pentru căile ferate în CC, se
poate observa că valorile calculate şi valorile măsurate corespund destul de bine. Totuşi, aşa
cum prezintă Tabelele 10.10, 10.11 şi 10.12 arata, o largă varietate de factor care afectează
impedanţele per unitate de lungime a căilor ferate în CA, monofazat, poate conduce la diferenţe
considerabile între valorile calculate şi valorile măsurate.

Rezistenţa per unitate de lungime, sisteme de tracţiune în CC

Următoarele tabele prezintă rezistenţele per unitate de lungime ale echipamentelor liniei de
contact şi circuitele de retur ale curentului. Calculele au fost efectuate folosind valori ale
proprietăţilor fizice date în Tabelele 2.11 şi 2.12.
Tabelul 10.4 prezintă rezistenţele per unitate de lungime a firelor de contact, firelor catenare şi
conductoarelor torsonate folosite în mod obişnuit la construcţia liniei de contact. Tabelul 10.5
prezintă rezistenţele per unitate de lungime a şinelor de tip S49, care sunt folosite de căile ferate
metropolitane din Berlin (S-Bahn). Tabelul 10.6 prezintă valorile echivalente ale altor tipuri de
şine.
Tabelul 10.7 conţine o listă cu rezistenţe per unitate de lungime a tipurilor de şină conductor,
folosite uzual. Rezistenţele pe unitate de lungime a echipamentului liniei de contact la 20°C şi
la alte temperaturi de funcţionare sunt listate în Tabelele 10.8 şi 10.9. Ecuaţia (10.7) e folosită
pentru calculul rezistenţelor per unitate de lungime la temperaturi, altele decât 20°C.

Tabelul 10.6: Rezistente per unitate de lungime a şinelor sudate şi a căilor la 20°C atunci când
nu sunt parcurse de nici un curent, valori date în m /km.
Tip de Uzură R’
şină % Şină Linie simplă Linie dublă
S49 0 35,7 17,8 8,9
15 42,0 21,0 10,5
UIC54 0 32,0 16,0 8,0
15 37,6 18,8 9,4
UIC60 0 28,9 15,0 7,5
15 34,0 17,0 8,5
R60 0 28,8 14,9 7,5
15 33,0 17,0 8,5
R65 0 25,2 12,7 6,4
15 29,9 14,9 7,5

Tabelul 10.7: Rezistenţe per unitate de lungime ale tipurilor de şine conductoare, conform
[10.12], valori date în m/km.
Şină Grad de uzură în %
0 10 15 20
Şină conductor de fier moale:5100 mm2, 22,5 m/km, la 20°C,
55 joante/km, 2,5 m şină echivalent per joantă.
-30 17,9 19,9 21,1 22,4
20 25,6 28,4 30,1 32,0
30 27,1 30,1 31,9 33,8
Şină conductor compozit de aluminiu 5100 mm2, 6,77
m/km la 20°C, 14 joante/km, 2,5 m şină echivalent
per joantă
-30 5,84 Nu există date disponibile
20 6,87
30 7,07
Şină conductor compozit de aluminiu-oţel 2100 mm2, secţiune
orificiu extrudat, 16,44 m/km la 20°C, 14 joante/km, 2,5 m şină
echivalent per joantă.
-30 14,47 Nu există date
20 17,02 . disponibile
30 17,53

Tabelul 10.8: Rezistenţă per unitate de lungime R' a echipamentului liniei de contact la 20°C,
valori date în m/km.
Configuraţia liniei de contact Zona de secţiune transversală a firului
50 70 95 de contact
120 în 150mm2
Cu AC-100 şi CA din Bz II 136 125 112 102 91,8
Cu AC-100 şi CA din Cu 119 108 92,4 82,3 62,3
Cu AC-100, 20% uzat CA BzII 160 146 128 115 102
Cu AC-100, 20% uzat CA Cu 137 122 103 90,6 78,6
Cu AC-120 şi CA din Bz II 118 110 99,2 91,5 83,2
Cu AC-120 şi CA din Cu 105 96,1 83,7 75,3 66,9
Cu AC-120, 20% uzat CA BzII 140 129 114 104 93,7
Cu AC-120, 20% uzat CA Cu 122 110 94,3 83,8 73,5
CA = fir catenar

Table 10.9: Rezistenţa per unitate linie R' a liniilor de contact şi şinele conductor la temperaturile
conductorului de 30°C şi 40°C, valori date în m/km [7.10].
Echipament linie de contact R'
Linii de contact la = 40° C
Cu AC-100 213,6
Cu AC-100 + 50 Bz II 157,5
Cu AC-120 178,0
Cu AC-120 + 70 Bz II 108,0
2 x Cu AC-120 + 70 Bz II 67,2
2 x Cu AC-120 + 150 Bz II 52,5
2 x Cu AC-120 + 2 x 150 Bz II. 67,5
Şine conductor la = 30°C
Fier moale 5100 mm2 29,9
Fier moale 7625 mm2 19,3
Compozit aluminiu-oţel 5100 mm2 7,9
Compozit aluminiu-oţel 2100 mm2 14,5

Impedanţele liniei căilor ferate CA monofazat

Tabelul 10.10 prezintă valorile calculate ale rezistenţei, reactanţei şi impedanţei per unitate de
lungime a trei proiecte standard pentru linie de contact folosite la DB, precum şi distribuţiile
curentului în diferite configuraţii. Tabelul 10.11 prezintă datele privind impedanţele per unitate
de lungime, liniile c.f. CA, monofazat, 50 Hz şi Tabelul 10.12 pentru comparare, valorile
măsurate ale impedanţei pentru liniile c.f. în CA monofazat. Sunt vizibile diferenţele între
impedanţele per unitate de lungime ale liniilor modernizate şi cele noi construite ale Căilor
Ferate Germane. Pentru impedanţele linie de contact de tip Re 200 în relaţie cu şinele de cale
tip UIC 60, sunt recomandate următoarele impedanţe per unitate de lungime, ca valori
orientative;
- 1 CA 15 kV, linii 16,7 Hz, curent slab (Itrc ~ 0)

Tabelul 10.10: Impedanţele liniei calculate per unitatea de lungime în /km pentru linie dublă,
linii c.f. 16,7 Hz CA monofazat, în conformitate cu [10.8] şi distribuţia curentului între
conductorii individuali.
Linie OHL FL RC Impedanţe per unitate de Distribuţia curentului (în %)
lungime
aeriană R' X' CW CA FL T RC
Re 200 1 n n 0,148 0,140 0,20645° 0,74 0,27 0,70
1 n y 0,152 0,127 0,19840° 0,74 0,27 0,50 0,32
1 y n 0,073 0,105 0,12755° 0,39 0,14 0,49 0,68
1 y y 0,078 0,085 0,11547° 0,38 0,14 0,49 0,47 0,38
Re 200 2 n n 0,077 0,091 0,119 50° 0,74 0,27 0,70
2 n y 0,080 0,079 0,112  45° 0,74 0,27 0,50 0,32
2 y n 0,038 0,070 0,080 61° 0,38 0,14 0,50 0,68
2 y y 0,043 0,052 0,068 50° 0,37 0,13 0,51 0,45 0,38
Re 250 1 n n 0,122 0,135 0,182 48° 0,71 0,30 0,71
1 n y 0,125 0,123 0,176 44° 0,71 0,30 o;52 0,32
1 y n 0,065 0,101 0,121 57° 0,40 0,17 0,45 0,68
1 y y 0,071 0,082 0,109 49° 0,39 0,16 0,45 0,46 0,38
Re 250 2 n n 0,064 0,087 0,108 54° 0,71 0,30 0,71
2 n y 0,067 0,075 0,100 49° 0,71 0,30 0,51 0,32
2 y n 0,035 0,068 0,076 63° 0,39 0,16 0,45. 0,68
2 y y 0,040 0,051 0,064 52° 0,38 0,16 0,47 0,46 0,38
Re 330 1 n n 0,126 0,126 0,178 45° 0,51 0,49 0,70
1 n y 0,127 0,113 0,171 41° 0,51 0,49 0,51 0,32
1 y n 0,064 0,099 0,120 56° 0,29 0,27 0,44 0,68
1 y y 0,073 0,080 0,108 48° 0,28 0,27 0,45 0,45 0,38
Re 330 2 n n 0,066 0,083 0,105 52° 0,51 0,49 0,70
2 n y 0,068 0,071 0,098 46° 0,51 0,49 0,51 0,32
2 y n 0,036 0,067 0,076 62° 0,29 0,27 0,45 0,68
2 y y 0,040 0,049 0,064 51° 0,28 0,26 0,46 0,45 0,39
n = nu, y = da
Re200 = fir de contact, Cu AC-100, nou; cablu purtător Bz II 50 mm2; şine UIC 60
Re250 = fir de contact CuAg AC-120, nou; cablu purtător Bz II 70 mm2; şine UIC 60
Re330 = fir de contact CuMg AC-120, nou; cablu purtător Bz II 120 mm2; şine UIC 60
OHL = linie de contact aeriană
CW = fir de contact
CA = firul catenarei
FL = conductor de armare Al 240 mm2 (linie fider)
RC = linie conductor de retur Al 240 mm2
T = cale
Acolo unde sunt instalate două linii de contact, acestea sunt conectate în paralel.
Cifrele se aplică la una sau două instalaţii catenare, fiecare în relaţie cu două căi şi două linii de
retur.
Când suma componentelor curentului parţial diferă de 1,00, aceasta se datorează diferenţelor de
fază dintre componentele individuale.

linie simplă:
Z' = 0,15 + j 0,14 = 0,21 45° /km
linie dublă:
două linii de contact:
Z' = 0,08 + j 0,09 = 0,12 50° /km, două
linii de contact şi conductoare de retur:
Z’ = 0,08 + j 0,08 = 0,11 45° /km ,
două linii de contact şi linie fider de armare:
Z' = 0,04 + j 0,07 = 0,08 61° km ,
două linii de contact, linie fider de armare şi conductor de retur:
Z' = 0,04 + j 0,05 = 0,07 50° /km .
-linii 1 CA 15 kV 16,7 Hz, curent puternic (Itrc ~ 500A)
linie simplă:
Z' = 0,16 + j 0,19 = 0,25 50° /km
-linii 1 CA 25 kV 50 Hz:
o linie de contact a unei căi duble:
Z' = 0,17 + j 0,40 = 0,45 67° /km,
două linii de contact a unei căi duble: Z' = 0,09 + j 0,27 = 0,28 71° /km.
Pentru a determina specificaţiile releelor de protecţie ale întreruptorilor de circuit,
impedanţele efective trebuie măsurate in situ astfel încât condiţiile reale, ca de exemplu,
numărul căilor şi configuraţia conductorului de retur să fie luate în considerare.

10.2.3 Scurgerea cale-la-pământ per unitate de lungime

Valoarea reciprocă/comună a rezistenţei între şine sau cale şi pământ este conductanţa YTE.
Valoarea raportată la lungime este denumită scurgere per unitate de lungime Y'TE a acestei
caracteristici are un efect semnificativ asupra conducţiei curentului de retur şi asupra tensiunii
cale-la-pământ, aşa cum este explicat în detaliu în clauza 12.4.3. Şinele şi căile sunt astfel
caracterizate printr-o rezistenţă longitudinală şi o conductanţă la potenţialul de referinţă a
pământului, ambele din aceste proprietăţi depinzând de lungimea sistemului căii. Scurgerea per
unitate de lungime este exprimată în S/km. Rezistenţa dintre şine a unei căi este în funcţie de
rezistenţa balastului, care depinde de construcţia suprastructurii. Pentru a se asigura siguranţa
instalaţiilor care operează cu releele căii, această rezistenţă şină la şină nu trebuie să permită
căderea sub valorile permisibile. Conductanţa cale-la pământ depinde de următorii factori:
- structura suprastructurii,
- structura infrastructurii,
- gradul de poluare asupra suprastructurii,
- condiţiile impuse de vreme şi
- rezistenţa specifică a pământului.
Tabelul 10.11: Impedanţele calculate ale liniei per unitate de lungime în /km, pentru cale
dubla linii c.f. 50 Hz CA, monofazate, conform cu [10.8], [10.13] şi [10.14] şi distribuţia
curentului între conductoarele individuale.
Linie OHL FL EC Impedanţă per unitate lung. Distribuţia curentului (în
aeriană R' X' C%)CA FL T RC
1
Cu AC-100 l ) 0,148 0,422 0,44771° W
+ 12) 0,139 0,414 0,43774°
Cu95 0,110 0,297 0,317700,
21)
2) 0,092 0,289 30372°
21)
Cu AC-100 l 0,139 0,422 0,44472°
2)
+ 12) 0,130 0,414 0,434 73°
1
Cu 120 2 ) 0,097 0,297 0,312 72°
22) 0,088 0,289 0,302 73°
Re 200 1 n n 0,170 0,396 0,431 67° 0,6 0,37 0,70
1 n y 0,172 0,355 0,39464° 0,6 6 0,38 0,47 0,35
1 y n 0,087 0,297 0,30974° 0,3 6 0,22 0,42 0,68
1 y y 0,088 0,233 0,249 65° 0,3 9 0,20 0,46 0,40 0,42
Re 200 2 n n 0,090 0,269 0,27471° 0,6 6 0,37 0,70
2 n y 0,091 0,220 0,23768° 0,6 6 0,37 0,47 0,35
2 y n 0,047 0,199 0,20477° 0,3 6 0,20 0,44 0,68
2 y y 0,048 0,142 0,15071° 0,3 8 0,18 0,49 0,40 0,43
Re 250 1 n n 0,141 0,382 0,407 70° 0,6 4 0,40 0,71
1 n y 0,142 0,342 0,371 68° 20,6 0,41 0,48 0,35
1 y n 0,077 0,289 0,299 75° 0,3 2 0,24 0,40 0,69
1 y y 0,079 0,227 0,247 71D 0,3 8 0,23 0,44 0,41 0,42
Re 250 2 n n 0,075 0,246 0,257 73° 0,6 5 0,40 0,71
2 n y 0,076 0,209 0,222 70° 0,6 2 0,40 0,48 0,35
2 y n 0,043 0,192 0,197 77° 0,3 2 0,22 0,42 0,69
2 y y 0,044 0,138 0,145 72° 0,3 7 0,21 0,47 0,41" 0,42
Re 330 1 n n 0,139 0,366 0,391 70° 0,5 4 0,48 0,71
1 n y 0,132 0,329 0,354 68° 0,5 2 0,49 0,48 0,35
1 y n 0,075 0,284 0,29475° 0,3 1 0,30 0,38 0,69
1 y y 0,077 0,223 0,236 71° 0,3 3 0,28 0,42 0,41 0,42
Re 330 2 n n 0,071 0,240 0,250 74° 0,5 0 0,48 0,71
2 n y 0,071 0,202 0,21471° 0,5 3 0,48 0,48 0,35
2 y n 0,042 0,190 0,19577° 0,3 2 0,28 0,40 0,68
2 y y 0,043 0,136 0,14372° 0,2 3 0,25 0,46 0,41 0,42
1) Şine R 50; 2) Şine R 65 9
Notă: Indicaţiile şi presupunerile conform Tabelului 10.10.

Tabelul 10.13 conţine o listă cu valorile conductanţă per unitate de lungime măsurate pe linii
cale simplă şi cale dublă. Efectul câtorva factori importanţi poate fi observat în acest Tabel şi
anumiţi factori dintre aceştia vor fi explicaţi pe scurt aici. De exemplu, măsurările au arătat că
rezistivitatea solului din argilă nisipoasă cu un conţinut de apă de 0 % este 107 m şi căderile
la 40 m dacă conţinutul de apă creşte la 30 %. O altă influenţă importantă o are îngheţul şi
 schimbările de temperatură. De exemplu, referinţa [10.1] demonstrează conductanţele şină-
pământ pe unitatea de lungime 0,1 S/km măsurate

Tabelul 10.12: Impedante măsurate ale liniei per unitate de lungime, linii curente. Toate valorile
sunt date în /km.
fn Locul unde s-a măsurat Nr. de Impedanţa per Conf OHL Sursă
căi unitate de CW ig. C FL RC
Hz lung.
lung. mm2 mm A
2
mm2 mm2
1)
16,7 DR 1 0,24045,0° 100 50 [10.15]
DR, valoare medie, 1 0,21549,9° 100 50 [10.16]
CW 10% uzură 1 0,221 47,5° 100 50 ditto
DR, valoare medie 2 0,11753,6° 100 50 ditto
DB 1 0,23045,0° 100 50 [10.17]
DB, o cale cu OHL 2 0,20047,0° 100 50 ditto
DB, linie modernizată 2 0,13048,0° 100 50 ditto
2)
DB, ditto 2 0,11250,0° 100 50 185 ditto
DB, ditto 2 0,11860,0° 100 50 240 ditto
3)
DB, tunel metrou 1 0,15053,0° 100 95 ditto
4)
Magdeburg-Marienborn 2 0,077 40,0° 100 50 240 240 [10.18]
DB, NBL 1 0,17247,2° 120 70 [10.17]
ditto 1 0,11058,8° 120 70 240 ditto
DB, NBL 2 0,10651,6° 120 70 ditto
ditto 2 0,07063,2° 120 70 240 ditto
DB, NBL, tunel 1 0,16545,6° 120 70 ditto
ditto 2 0,09648,2° 120 70 ditto
Grueze-Gossau 2 0,08848,0° 100 50 240 [10.19]
50 Madrid-Sevilla 1 0,330 69,0° 120 70 240 [10.14]
2 0,21071,0° 120 70 240 ditto
Hambach-Bahn 12 0,42069,0° 120 70
0,28070,9° 120 70
Notă: Firul de contact din Cu sau CuAg0,l; fir catenar de Bz II; linie de armare din Al; pe liniile cu
cale dublă echipamentele liniei de contact aeriene sunt conectate în paralel.
El = linie existentă; NBL = linie nou construită
1) Fir catenară oţel
2) ACSR 185/30
3) 2 x Cu AC-100 si două fire catenare din Cu
4) o cale cu linie de armare
la temperaturi sub 0°C şi 0,5 S/km măsurate în acelaşi amplasament atunci când temperatura s-a
ridicat peste 0°C. In [10.23] diferenţele comparabile în raportul de 1:6 sunt arătate pentru Căile
Ferate din Germania.

10.2.4 Capacităţi per unitate de lungime

Propagarea oscilaţiilor armonice într-o reţea a instalaţiei liniei de contact este afectată de
capacităţile electrice per unitate de lungime. Fiecare conductor într-o instalaţie a liniei de
contact constituie de asemenea o capacitate electrică în raport cu pământul şi astfel este capabilă
să stocheze o anumită cantitate de energie electrică. Această caracteristică depinde de forma şi
dimensiunea conductorului şi de mediul dielectric în limitele câmpului electric luat în
considerare.

Tabelul 10.13: Scurgerea per unitate de lungime a căilor (valori orientative) conform
datelor de la capitolele [10.20, 10.21, 10.22], valori date în S/km.
Construcţia şi situaţia balastului căii Linie cale Linie cale
simplă dublă
Traverse din beton sau lemn impregnat, balast pietriş curat, îngheţ 0,02 la 0,04 0,04 la 0,08
puternic 0,04
da, dar fără îngheţ 0,5 la 1,0 1,0 la 2,0
da, dar balast din pietriş murdar / contaminat 1,0 la 2,2 2,0 la 4,4
da, dar cu balast din nisip curat 1,5 la 3,3 3,0 la 6,7
cale distanţă lungă pe balast de pietriş 1,5 la 4,0 3,0 la 8,0
cale plăci de beton pe un strat izolator din piatră 0,25 la 5,0 0,5 la 10,0
bitumizată
sfărâmată/concasată,
traverse din beton sau lemn impregnat pe balast de nisip 3,2 la 5,0 6,0 la 10,0
cu conţinut de argilă
traverse de lemn din lignit exploatat la zi 2,5 la 8,0 6,0 la 16,0
traverse din beton pe balast din pietriş cu pavaj de piatră 2,0 la 5,0 4,0 la 10,0
traverse din beton pe balast din nisip cu pavaj de piatră 3,5 la 10,0 7,0 la 20,0
cale cu dale de beton pe pat din nisip 10,0 la 25,0 20,0 la 50,0
cale în tunel, bine izolată, pat uscat 0,3 la 1,3 0,6 la 2,5
cale în tunel, izolare veche, pat umed 2,0 la 8,0 4,0 la 17,0
Cale care se intersecteaza cu drumul 9,5 la 23,0 19,0 la 45,0
Wk tip suprastructură, nou, uscată 0,005 0,01
Wk tip suprastructură, mai vechi, uscată 0,02 0,04
Wk tip suprastructură, mai vechi, umedă 0,23 0,5
W tip suprastructură, nou, uscată 0,05 0,1
W tip suprastructură, mai vechi, uscată 0,1 0,2
W tip suprastructură, mai vechi, umedă 0,4 0,8
K tip suprastructură, mai vechi, uscată 0,5 la 1,0 1,0 la 2,0
K tip suprastructură, mai vechi, umedă 1,5 la 3,0 3,0 la 6,0
cale cu dale 0,01 0,02
Acolo unde nu este prezentată nici un fel de informaţie specifică în acest Tabel, valorile se aplică
la paturi de căi normal umede. În cazul unui balast murdar şi extrem de umed, valorile trebuie
să fie multiplicate de un factor de la 1,5 la 2,2. În caz de îngheţ, trebuie aplicat un factor de la 0,1
la 0,3.
Rezultă că liniile de contact, şinele conductor şi chiar căile vor avea o capacitate electrică spe-
cifică în raport cu pământul. Capacităţile electrice per unitate de lungime pot fi descrise, după
cum urmează:

Echipamentul liniei de contact la pământ

În această ecuaţie,

cu = permitivitate/constantă dielectră relativă ~ 1 pentru aer şi

h = înălţimea echipamentului de contact deasupra terenului  6,5 m şi

= raza echivalentă a echipamentului liniei de contact.
Raza echivalentă este calculată folosind ecuaţia

în care
r = raza conductorului prin care curge cel mai puternic curent,
= proporţia curentului care curge prin acest conductor şi
= distanţa între conductoare
 Presupunând că r = 0,006 m pentru un fir de contact Cu AC-100, = 1,2 m, o distanţare a
căii de 4 m şi o înălţime medie de 6,5 m deasupra terenului, capacitatea electrică per unitatea
de lungime a două catenare paralele pentru o linie cale dublă în raport cu pământul este
calculată la 17,1 nF/km. Măsurătorile capacităţii electrice per unitate de lungime a liniei cale
dublă au arătat că valoarea este în jur de 31 nF/km [10.24].

Conductor şine-pământ
Capacitatea electrică per unitate de lungime a unei şine conductor în raport cu pământul
poate fi aproximată folosind ecuaţia prezentată mai sus pentru calculul electric per unitate de
lungime la o catenară. Raza echivalentă pentru o şină conductor la aceste calcule este

dacă permitivitatea se presupune a fi 2,5 pentru a lua în consideraţie patul de pietriş de

sub şină, capacitatea electrică per unitate de lungime a unei şine conductor într-o zonă de
secţiune transversală 5100 mm2 şi h = 300 mm rezultă a fi 60 nF/km [10.24]. Măsurătorile
efectuate de fosta companie c.f. din Germania de Est, DR, au arătat capacităţile electrice per
unitate de lungime încadrându-se între 70 şi 100 nF/km.

Patul căii-pământ
În conformitate cu referinţa [10.25], capacitatea electrică se calculează astfel

în care
a = gabaritul căii (distanţa între şine)
h = înălţimea şinelor deasupra pământului
req = rază şină echivalentă
 2... 3 pentru un pat de pământ uscat.
Aici, de asemenea, valorile calculate sunt mai mici decât valorile respective măsurate.
În referinţa [10.22], capacitatea electrică măsurată per unitate de lungime a celor patru şine a
unei linii cale-dublă în raport cu pământul s-a înregistrat a fi 120 nF/km.

10.3 Variaţia tensiunii în reţelele liniei de contact

10.3.1 Cerinţe fundamentale
Atunci când energia electrică este transmisă de la substaţii la vehiculele de tracţiune care
rulează de-a lungul liniei de contact, căderile de tensiune vor apărea de-a lungul liniei de
contact.
 Figura 10.6: Relaţiile tensiunii într-o reţea de linie de contact cu alimentare electrică pentru
tracţiune.
a) Circuit echivalent
b) Diagrama vector a căderilor de tensiune, curent de tragere a trenului
c) Diagramă vector a căderilor de tensiune, frânarea trenului

În mod reciproc, dacă un vehicul este capabil să alimenteze energia de frânare înapoi în reţeaua
pe care o frânează, tensiunea la poziţia vehiculului de tensiune, va creşte pentru a transfera
energia de frânare reţelei de contact.
Astfel, potenţialul la pantograful unui vehicul de tracţiune va depinde de caracteristicile electrice
ale instalaţiei liniei de contact, precum şi de consumul actual de energie a tuturor vehiculelor de
tracţiune electrică în secţiunea de alimentare precum şi distanţa lor faţă de punctul de
alimentare. În condiţii normale de exploatare, tensiunile nu trebuie niciodată să depăşească sau
să cadă sub toleranţele nominale ale tensiunii date în Tabelul 1.1. La liniile c.f. de mare viteză
sau cu transport greu, recomandările sunt mai stricte [10.26], stabilind că tensiunea reţelei liniei
de contact cu tracţiune electrică nu trebuie niciodată să cadă sub tensiunea normală la nici un
punct din reţea în condiţii de exploatare normală. În fişa UlC 796-0 din Decembrie 1996, este
definită o tensiune medie de folosinţă la pantograf, aceasta fiind de 2,8 kV pentru c.f. de 3 kV,
14,2 kV pentru căi ferate de 15 kV şi 22,5 kV pentru căi ferate de 25 kV. Aceste tensiuni sunt
definite ca fiind tensiuni minime. Sunt formulate cerinţe mai stricte pentru traficul de mare
viteză, stabilind că tensiunea medie de folosinţă trebuie să fie aproape egală cu tensiunea
nominală pentru a utiliza complet puterea vehiculelor şi să se obţină o înaltă performanţă.
10.3.2 Principii fundamentale

Figura 10.6 prezintă o diagramă a circuitului echivalent simplificată a elementelor instalaţiei

liniei de contact şi diagramele vector cu diferenţă de potenţial corespunzătoare.
În această figură, căderea de tensiune longitudinaă datorată curentului de tracţiune Itrc care
trece prin rezistenţă şi reactanţa pot fi deduse din următoarea formulă

pentru căderea laterală de tensiune per unitate de lungime

astfel pentru căderea totală de tensiune

În toate aplicaţiile practice, căderea laterală de tensiune produsă de curentul de tracţiune Itrc este
neglijabilă, astfel încât este posibil să se folosească căderea de tensiune longitudinală în loc
de căderea de tensiune totală .
Într-o reţea de alimentare cu energie de tracţiune CA, căderea de tensiune dintre substaţie şi
vehiculul de tracţiune amplasat la distanţa de l km şi la care este tras un curent Itrc, poate fi
descrisă cu suficientă corectitudine de către ecuaţiile :

unde
În reţelele cu alimentare cu energie de tracţiune în CC, ecuaţia corespunzătoare este

O comparaţie între diagramele din Figurile 10.6 b) şi 10.6 c) arată că dacă un tren este frânat
electric cu recuperarea energiei, tensiunea Utrc la pantograf trebuie să fie mărită pentru a
alimenta energia înapoi în instalaţia liniei de contact. Energia de frânare poate fi folosită pentru
alte vehicule de tracţiune în aceeaşi secţiune de alimentare şi/sau să fie alimentată înapoi în
reţeaua de alimentare electrică care alimentează reţeaua c.f. de tracţiune. Tensiunea
pantografului vehiculului de tracţiune care returnează energia spre reţea este determinată de
condiţiile respective de recuperare a energiei. Ecuaţiile de mai sus diferă numai sub aspectul
rezistenţelor. Cum s-a explicat deja în clauza 10.2, suma rezistenţelor per unitate de lungime a
liniei de contact şi conductoarele cu curent de retur este relevantă în sistemele de tracţiune
CC, în timp ce în sistemele de tracţiune CA monofazate, modulul impedanţei liniei per unitatea
de lungime Z' determină căderea de tensiune.
Căderile de tensiune şi curenţii care trec prin instalţatiile liniei de contact sunt asociaţi cu
disipările corespunzătoare de energie, adică pierderile de putere. Pierderile de putere sunt
cauzate de rezistenţele efective ale reţelei liniei de contact. Fiecare rezistenţă efectivă R prin care
trece un curent I va disipa puterea

in forma de energie termică. În mod corespunzător la aceasta, pierderea de putere datorată

rezistenţei per unitate de lungime de-a lungul unei linii de contact pentru tracţiune în CC sau
rezistenţa efectivă per unitate de lungime a unei linii de contact pentru linie de tracţiune în CA,
este

10.3.3 Calculul căderii de tensiune

10.3.3.1 Introducere
În următoarea secţiune, vor fi calculate căderile de tensiune care apar între substaţia de
alimentare şi poziţia curentului a unui sau mai multor trenuri în cadrul aceleaşi secţiuni de
alimentare.În afară de curentul de tracţiune, distanţa şi impedanţa per unitate de lungime, tipul de
alimentare vor determina căderile de tensiune care sunt aşteptate. Cele mai puţin complicate
relaţii se aplică în alimentări la un singur capăt la un curent care trage un singur tren de la
reţeaua de alimentare pentru tracţiune.

10.3.3.2 Alimentare la un singur capăt

Un tren în secţiunea de alimentare
În Figura 10.7, căderea de tensiune de la substaţie până la o poziţie x se poate interpreta ca

Căderea maximă de tensiune va apărea atunci când trenul ajunge în capătul îndepărtat al
secţiunii de alimentare. În acest caz:

Dacă vehiculul de tracţiune rulează de-a lungul secţiunii cu o viteză constantă, graficul poate fi
trasat contra timpului în loc de distanţă. Căderea de tensiune presupusă este

Mai multe trenuri în secţiunea de alimentare

Dacă sunt folosite desemnările echivalente din Figura 10.7, căderea de tensiune dintre substaţie
şi al treilea tren poate fi calculată astfel

sau, dacă aceasta este generalizată, se descriu n trenuri într-o secţiune de alimentare

dacă numărul trenurilor dintr-o secţiune de alimentare este foarte mare, cazul limitei teoretice a
unei sarcini distribuite uniform pe linie este realizat aşa cum se prezintă în Figura 10.7. Sarcina
pe linie într-o secţiune de alimentare a liniei de contact poate fi definită în raport cu lungimea,
după cum urmează
 Figura 10.7: Căderi de tensiune într-o secţiune cu alimentare într-un singur capăt.
a) un tren în secţiune
b) două trenuri în secţiune
c) sarcină uniform distribută (sarcina pe linie)

curgerea curentului în secţiunea de linie de contact la o distanţă x de punctul de

alimentare este atunci

aşa cum se poate vedea în Figure 10.7c).

Această expresie face posibilă ecuaţia pentru căderea de tensiune între substaţie şi punctul x
care se poate defini pentru o distribuţie de sarcină uniformă pe linii:

Pentru cazul special de n trenuri care trag curenţi egali Itrc,

Dacă se presupune că toate trenurile rulează de-a lungul secţiunii cu o viteză constantă, se poate
face aceeaşi presupunere ca mai sus. Luând aceasta în consideraţie, valoarea medie este

şi valoarea maximă
poate fi calculată.
Totuşi, în practică, căderea de tensiune va fi mai mare decât o valoare calculată folosind (10.42),
deoarece un număr realist de trenuri pe o singură secţiune de alimentare a liniei de contact va fi
între 1 şi 3 la 5 şi nu infinit de mare, aşa cum se presupune atunci când se deduce (10.40). Pentru
a rezolva această problemă, referinţa [10.27] specifică o ecuaţie care va avea rezultate adecvate
pentru căderea medie de tensiune. Această ecuaţie este

În care a este câtul perioadei dintre două procese de acceleraţie şi perioada totală de timp în
care energia este extrasă din reţeaua liniei de contact. Valorile a obţinute prin metode empirice
se situează de la 2 pentru traficul obişnuit al trenului la aproximativ 4 la 6 pentru traficul
trenurilor tranzit de masă metropolitane [10.28],

10.3.3.3 Alimentare la două capete

Un tren în secţiunea de alimentare
Condiţiile de alimentare pot fi văzute în Figura 10,8. L este distanţa dintre cele două substaţii de
alimentare. În alimentările la două capete, lungimea unei secţiuni de alimentare este definitiă ca
l = L/2, şi presupunând că UA = UB = U şi că R' şi Z' sunt constante între cele două substaţii,
regula divizorului tensiunii conduce la ecuaţia

Luând substaţia A ca un punct de referinţă, consideraţiile de mai sus duc la o expresie pentru
căderea de tensiune între substaţie şi un punct x

şi pentru maximum care poate apărea la punctul x = L/2

Luând în consideraţie presupunerea de mai sus, adică L = 2l , se obţine

Figura 10.8: Căderile de tensiune şi curenţii liniei de contact în secţiune cu alimentare la două
capete.
a) Un tren în secţiune
b) n trenuri în secţiune
c) sarcină uniform distribuită (sarcină pe linie)

Valorile medii sunt deduse într-un mod similar

Dacă instalaţiile liniei de contact a unei linii cu cale dublă sunt cuplate transversal/încrucişat la
punctul median al secţiunii de alimentare, căderea de tensiune datorată rulării trenului pe una din
secţiunile paralele este descrisă prin următoarele ecuaţii [10.28]:
Tabelul 10.14: Căderi de tensiune în secţiunile de alimentare ale reţelei liniei de contact [10.28].
Tip de Număr de trenuri Valoare Valoare medie Valoare maximă
alimentare în secţiune instantanee

Un singur capăt n sarcini X 1/2 l

n, sarcină
individuale ln/2
uniformă
1 l(n + 1,5-l)/3 l(n + 1,5-1)/2

Două capete n sarcini x{1-x/(2l)) 2/3 1/2

sarcină
individuale
n, ln/5 ln/4
uniformă
1 A se vedea ec. l  ( n + 2 - l ) / 6 l(n + 2a-1)/4
Două capete n sarcini 2
(10.48)
x - 3x /(4l) l/4 1/3
cu cuplare sarcină
individuale
n, l n/ 12 ln/S
transversală/ uniformă
1 l  ( n +3  -1)/12 l(n + 3-1)/8
încrucişată
Notă: Toate formulele şi.expresiile trebuie să fie multiplicate cu ItrcR' pentru
instalaţiile de căi ferate în CC şi de ItrcZ' pentru instalaţii de căi ferate cu CA

Mai multe trenuri în secţiunea de alimentare

În conformitate cu presupunerile şi condiţiile descrise mai sus, valoarea instantanee a căderilor
de tensiune între substaţia A şi numărul k al trenului este dată de

Dacă tensiunile UA şi UB a celor două substaţii nu sunt egale, partea dreaptă a ecuaţiei (10.48)
trebuie să fie suplimentată cu expresia xA,k (UA — UB)/L. În acest caz, un curent de compensare
Ia va trece prin secţiunea liniei de contact de la o substaţie la alta, dacă nu există nici o sarcină
de-a lungul sectiunii. Valoarea acestui curent de compensatie fără sarcină va fi

Presupunând că, curenţii de tracţiune sunt egali şi aplicând (10.40):

dacă factorul a şi numărul de trenuri n care sunt curente în secţiunea de alimentare sunt
cunoscute, atunci valoarea medie va fi
Tabelul 10.14 arată expresiile necesare pentru calcularea căderilor de tensiune pentru diferite tipuri de
secţiuni de alimentare a liniei de contact. Pentru a permite o comparare mai uşoară a rezultatelor, toate
lungimile sunt exprimate în raport cu o secţiune a liniei de contact cu lungimea l, de unde

Figura 10.9: Graficul căderii de

tensiune în cazurile cu sarcini totale egale, diferite tipuri de alimentare, fără cuplare transversală,
cu o cuplare transversală şi cu trei cuplări transversale, în raport cu căderea de tensiune
care apare la o alimentare la un singur capăt şi cu un tren în secţiunea de alimentare. Semnificaţia
indicilor: e = alimentarea la un singur capăt
z = alimentare la două capete
k = număr de cuplări încrucişate între substaţii
Lungimea secţiunii luată în consideraţie în cazul alimentării la două capete este definită ca
jumătate din distanţa L
O secţiune de alimentare cu lungimea 1 este astfel considerată să se extindă de la punctul de
alimentare până la punctul de cuplare între substaţii sau pentru secţiunile terminale până la
capătul secţiunii. Limita teoretică n →∞ şi Itrc→0 conferă o valoare pentru sarcina uniformă pe
linie care poate fi calculată folosind (10.39).
Figura 10.9 prezintă o comparare grafică a diferitelor situaţii de căderi de tensiune pentru sarcini
totale egale în secţiunea dintre substaţii. Acest grafic, de asemenea, demonstrează că un număr
mai mare de cuplări încrucişate couplings în cadrul unei secţiuni de alimentare îmbunătăţeşte
situaţia tensiunii într-o reţea de linii de contact cu alimentare pentru tracţiune.

10.3.4 Alţi algoritmi de calcul

Pentru liniile cu viteze mari şi trafic greu, se recomandă să se calculeze valorile determinate
pentru condiţiile tensiunii în reţeaua liniei de contact deoarece modelele caracteristice de trafic
ale trenurilor nu pot fi presupuse ca fiind procese întâmplătoare. [10.29] Un algoritm pentru
calculul căderilor de tensiune este dezvoltat în acest scop. Simularea respectivă a traficului
trenului, cu calculele asociate pentru reţeaua c.f. sunt descrise în detaliu în referinţa [10.28].
Datele şi descrierile condiţiilor situaţiei tensiune, deduse prin această metodă pentru căile de
mare viteză sunt date în [10.30].
Figura 10.10 prezintă exemple de tenisiuni ale pantografului trenului de mare viteză calculate
[10.29] pe baza metodei descrise în [10.30]. Partea de sus a figurilor prezintă dispunerea
alimentării pentru cele două sisteme, 1 CA 15 kV 16,7 Hz şi 1 CA 25 W 50 Hz. O diferenţă
importantă între dispunerile de alimentare cu energie este aceea că alimentările la un singur
capăt sunt folosite în sistemele de 50 Hz, contrar alimentărilor la două capete pentru sistemul de
16,7 Hz . Partea de mai jos a Figurii 10.10 prezintă tensiunile pantografului vehiculului de
tracţiune pe măsură ce rulează de-a lungul liniei, care are o lungime de 200 km. S-au dezvoltat
de asemenea alte metode pentru evaluarea tensiunii în reţelele liniei de contact pentru căi ferate
conventionale, cu sarcină normală. Acestea includ:
- calculul căderilor de tensiune pentru situaţia de sarcină mixtă,
- calculul căderilor de tensiune folosind metode stochastice si estimarea calculului căderilor
maxime de tensiune. Aceste metode sunt de asemenea descrise în detaliu în [10.28].
 Figura 10.10: Tensiunile calculate la pantograf pentru trenurile de mare viteză
cu alimentări de 16,7 Hz şi 50 Hz.
a) Structura alimentării pentru tracţiune pentru 1 AC 15 kV 16,7 Hz
b) Structura alimentării pentru tracţiune pentru 1 AC 25 kV 50 Hz
c) Tensiunea la pantografe pentru 1 AC 15 kV 16,7 Hz, intervale la 4, 10 şi 30
minute
d) Tensiunea la pantografe pentru 1 AC 25 kV 50 Hz, intervale la 4 rnin.

10.4 Curenţi de operare

10.4.1 Generalităţi
Energia electrică pentru tracţiune este transferată la un tren în mişcare printr-o curgere de curent
prin instalaţia liniei de contact. Acest curent de tracţiune este condus prin tensiunea aplicată la
pantograful vehiculului de tracţiune şi mărimea sa este invers proporţională cu impedanţa
efectivă a vehicului de tracţiune. Impedanţa vehicului de tracţiune, în schimb, este invers
proporţională cu puterea nominală a vehiculului şi de asemenea depinde de reglarea curentului
din circuitul de control al energiei vehiculului.
În sistemele de alimentare în care tensiunea nominală este caracteristica descriptivă a vehiculului
de tracţiune, puterea nominala a vehiculului de tractiune va fi cantitatea pe care trebuie să se
bazeze calculele curentului de operare. Funcţia timp la curenţii de tracţiune traşi de trenurile în
mişcare poate fi analizată prin simularea rulării trenului şi e determinată de parametrii rulării
respective. Într-o instalaţie de linie de contact, curenţii de tracţiune ai tuturor trenurilor care
rulează pe aceleaşi secţiuni de alimentare la un timp dat vor fi suprapuşi.

10.4.2 Curenţii de tracţiune pentru unităţile de tracţiune

Curentul de tracţiune al unităţilor de tracţiune, adică, curentul necesar pentru a conduce un tren
depinde de profilul liniei, vitezele de rulare şi alţi parametri dinamici ai trenului şi se exprimă în
mod obişnuit in funcţie de timp: Itrc(t). Figura 10.11 prezintă exemple tipice de curent de
tracţiune/grafice timp. Tabelul 10.15 prezintă valorile orientative pentru curenţii maximi de
funcţionare care sunt aşteptaţi să apară. Aceste valori s-au bazat pe experienţă şi măsurări.

10.4.3 Curenţi într-o secţiune a liniei de contact

10.4.3.1 Consideraţii de bază
 secţiune de alimentare a liniei de contact este acea secţiune a unei linii electrice pentru
trenuri care este alimentată de o anumită substaţie. În sistemele cu alimentări la două
capete, secţiunea se consideră a se întinde de la capătul de alimentare la punctul median
între punctele consecutive de alimentare. În funcţie de lungimea l a secţiunii şi de vitezele
trenului, unul sau mai multe trenuri pot să se afle în aceeaşi secţiune de alimentare în
condiţii normale de trafic, aşa cum se prezintă în Figura 10.7 şi 10.8.
Figura 10.11: Curenţii de tracţiune Itrc reprezentaţi grafic ca funcţii de timp
a) DB ICE cu 2 vehicule de tracţiune rulând pe linia de mare viteză Hanovra-Wurzburg,
fără opriri [10.31]
b) Trenuri locale
1: tramvai T4D (Dresda) T4D+T4D+B4D în secţiunea la nivel, comenzi cu întrerupere
periodică/modulator, chopper controls
2: Tramvai GT6N (Mannheim), neocupat, rulare pentru efectuarea măsurătorilor
[10.32]

c) Trafic de lungă distanţă, locomotive cu acţionare

1: Trenuri de călători, 400 t, vmax - 110 km/h
2: Trenuri de marfă 1500 t, vmax = 70 km/h
Sarcinile trenului şi deci curenţii de sarcină ai secţiilor de alimentare pentru linia de contact
ale liniilor c.f. cu scop general, pot fi descrise ca funcţii stochastice, aşa cum s-a demonstrat
în clauza 11.1.1.2. Totuşi, în traficul de mare viteză, în mod normal există numai un tren în
fiecare secţiune de alimentare la un anumit timp. Sarcina curentului este astfel intermitentă.
Astfel de sarcini sunt descrise în detaliu în clauza 11.1.1.3.

10.4.3.2 Linii c.f. de scop general

 Clauza 11.1.1.2 descrie caracteristicile căilor ferate pentru trafic general. Sarcina
dependentă de timp într-o anumită secţiune poate fi descrisă folosind ecuaţiile (11.7), (11.11)
şi (11.52). Pentru a putea determina parametrii electrici, sunt necesare date privind curenţii
de sarcină care urmează să apară. Deoarece cazurile cu sarcină instantanee care sunt
prezentate în Figura 10.8, se aplică numai la un anumit moment de timp, este necesar
Tabelul 10.15: Valori orientative ale curenţilor maximi de operare care vor apărea în
diferite sist. de alim. currents in various power
Vehicul/ Sistem Putere Auxiliare Curenţii maximi probabili
tip de tren de nomila Vehicul/Tren Tracţiune Secţiune
alimentare Individual dublă linie
kW kW A A A
contact
T4D Dresden DC 600 V 172 70 600 1200 3000
GT6N DC 600 V 480 80 780 1700 4000
AEL Hong
Mannheim Kong DC 1500 V 5300 800 4500 4500
Munich subway DC 750 V 2340 1050 3000 1) 4500
Berlin heavy rail DC 750 V 2400 800 3200 2) 4500
DB,BR420 AC 15 kV 2400 110 250 500 1200
DB, BR 120 ditto 6400 800 460 800 1800
DB, BR 112/143 ditto 3720 600 290 550 1000
DB, ICE ditto 4800 500 420 3) 840 1500
DB, ICE 3 ditto 8000 500 725 1450 2000
SNCF, Thalys AC 25 kV 4440 500 200 400 800
DC 1500 V 1840 500 1500 3000
1) Tren triplu; 2) 4xBr 481+482; 3) per vehicul de tracţiune

Figura 10.12: Curenţi în linia de contact IOHL între două substaţii presupunând o sarcină
uniform distribuită pe linie I'0HL conform cu (10.39).

să se foloseacă sarcini de curent de linie IOHL in respectivele calcule. Sarcina pe linie poate fi
dedusă din puterea per unitatea de lungime P' pe care s-a bazat de la început proiectarea
sistemului electric c.f.:
I’OHL = P’/ (Un∙ cosφ)
 Aşa cum se prezintă în Figura 10.12, curgerea curentului la orice punct la o distanţă x faţă de
punctul de alimentare de pe partea stângă a unei instalaţii a liniei de contact este

Chiar la punctul de alimentare, curgerea curentului în contact este

valorile prezentate în Tabelul 10.16 pot servi ca valori orientative realiste pentru sarcinile tipice de
putere per unitate de lungime. Pentru căile ferate 1 AC 15 kV 16,7 Hz , factorul mediu de putere

Tabelul 10.16: Valori orientative pentru puterea per unitate de lungime P' pe linii c.f.
electrice cu dublă cale, valori date în kW/km.
Tipul de c.f. şi trafic P'

Linii cu trafic mic, trenuri cu viteza pana la pana la 300

120 km/h
Linii cu sarcini mai grele de trafic, trenuri pana la 500
pana la 160 km/h
Linii cu sarcini de trafic foarte greu, viteza pana la 600
pana la 200 km/h
Cai ferate locale, 10000 calatori pe ora si pana la 750
directie, vit. Pana la 80 km/h, pornind de la
acceleratia 1,1 m/s2
Cai ferate locale, 40000 calatori pe ora si pana la 3000
directie, vit. pana la 80 km/h, pornind de la
acaeleratia 1,1 m/s2
Cai ferate de mare viteza, 6 minute pana la 1300
intervale, pana la 330 km/h, 8000 calatori
pe ora si directie 80km/h, pornind de la
aceleratia 1,1 m/s2
se poate considera ca fiind 0,83 şi pentru căile ferate 1 AC 25 kV 50 Hz, se poate considera
ca fiind 0,76 dacă valorile exacte nu sunt disponibile .

În fişa UIC Nr. 795-0 din decembrie 1996, este menţionată o valoare de 3 MVA/km ca
fiind puterea per unitate de lungime care trebuie instalată pentru liniile de mare viteză cu
cale dublă. Această valoare este foarte mare. Valoarea de 5,5 MVA/km mentionată în
aceeaşi publicaţie ca fiind cerinţa de putere pentru o linie cu intervale între trenuri de 2
minute şi viteze de până la 200 km/h, se aplică numai în cazuri exceptionale. Aceste
specificaţii pentru puterea instalaţiei ţin cont de capacitatea de rezervă care nu e detaliată în
nici un fel în respectivul document. Din această cauză, calculele pentru curenţii aşteptaţi
trebuie să se bazeze, de preferinţă, pe puterea de tractiune per unitate de lungime, valori
date în Tabelul 10.16.

Exemplu: Determinarea sarcinii pe linie şi curentului într-o secţiune de alimentare a liniei

de contact pentru o cale ferată cu trafic foarte greu, 15 kV tensiune nominală şi pe care
trenurile rulează la până la 200 km/h. În Tabelul 10.16, puterea per unitate de lungime
necesară pentru acest tip de trafic este 600 kW/km. Cu un factor de putere mediu presupus a
fi 0,83, curentul per unitate de lungime este

Dacă distanţa dintre substaţii de pe această linie cu alimentare la două capete este de 50 km,
trebuie folosita în calcule o lungime de secţiune de alimentare pentru linia de contact de 25
km.
Curentul de alimentare pentru o cale este atunci următorul

Curenţii calculaţi folosind ecuaţia (10.53) pot fi consideraţi ca fiind curenţi traşi în ora cu
sarcină de vârf conform ecuaţiei (11.11), deoarece ei au fost derivaţi de la presupusele valori
maxime de sarcină. Valorile corespunzătoare pot atunci să fie folosite pentru calculul
curenţilor pentru perioade definite, aşa cum se descrie în clauza 11.1.1.2.

10.4.3.3 Linii c.f. de mare viteză şi de trafic greu

Aşa cum s-a explicat în detaliu în clauza 11.1.1.3, curenţii de sarcină a liniilor ferate de
înaltă viteză şi trafic greu au un caracter intermitent. Sarcinile efective pot fi calculate
folosind algoritmii descrişi în aceste clauze.

Deşi curenţii de sarcină în secţiunile cu alimentare la două capete a liniilor cu trafic greu, cu
sarcini mari sunt intermitenţi, ei pot fi descrişi într-o formă simplificată cu ajutorul ecuaţiilor
(10.51) la (10.53).
Datorită frecvenţei mari a trenurilor pe astfel de linii rulate greu, curenţii de sarcină prezintă o
variaţie statistică joasă. Exprimată cantitativ, o dispersie normalizată, adică un coeficient de
variaţie de mai puţin de 0,1, poate apărea în aceste cazuri. Deoarece aceasta corespunde
condiţiei că variaţiile trebuie să fie foarte mici, cantitatea presupusă, descrisă ca fiind curentul de
sarcină per unitatea de lungime, poate fi folosită ca o bază acceptabilă pentru estimarea
capacităţii substaţiei necesare.
 Exemplu: Care este curentul per unitatea de lungime şi curentul de alimentare dintr-o
instalaţie de linie de contact la o linie c.f. locală cu cale dublă cu trafic greu, dacă puterea per
unitate de lungime este 3 MW/km, tensiunea de alimentare este de CC 1500 V şi distanţarea
substaţiei este l = 4 km?
I’OHL = 3000 Kw/( km∙1,5 kV) = 2000 A/km
Ix = 0 = (I’OHL/2)∙l/2 = 1000 A/km ∙ 2 km = 2000 A

10.5 Circuitele liniei de contact

10.5.1 Cerinţe fundamentale privind circuitele liniei de contact
Pentru a asigura o exploatare sigură a liniilor c.f. electrice, instalaţia liniei de contact trebuie să
fie subdivizată în secţiuni electrice care pot fi deschise sau închise sau izolate astfel încât să se
asigure exploatarea în caz de defecţiuni sau separare planificată a anumitor secţiuni.
Atunci când se concep configuraţiile, proiectarea şi construirea instalaţiilor liniei de contact,
următoarele aspecte trebuie luate în considerare în ceea ce priveşte circuitul liniei de contact:
- Circuitul trebuie să permită o eficienţă optimă a instalaţiilor liniei de contact installation
with the least possible voltage and power losses in regular operation.
- Circuitul instalaţiei liniei de contact trebuie să permită ca secţiunile mici, distincte,
localizate a liniei de contact să fie izolate în caz de lucrări de întreţinere sau reparaţii sau
în caz de scurtcircuit. Traficul pe şina electrică trebuie să continue în secţiunile neafectate.
Acest principiu de proiectare a circuitului, împreună cu conceptul de protecţie respectiv
este denumit configuraţie de selectivitate.
- Circuitul instalaţiei liniei de contact trebuie să fie clar şi uşor de monitorizat pentru a
preveni conexiunile eronate şi accidentele de muncă. Din această cauză, circuitele folosite
în reţeaua c.f. publică trebuie să fie proiectate în conformitate cu practicile şi aspectele
standardizate.
- Echipamentul care operează în reţeaua liniei de contact suplimentară necesar în
respectivul proiect de circuit, ca de exemplu întreruptori de circuit, separatoare de
secţiune, izolatoare de secţiune şi joncţiunile izolate trebuie să fie restricţionat la
minimum necesar.

Dezvoltarea configuraţiei circuitului liniei de contact şi proiectul implică astfel realizarea

unei balanţe sensibile între respectivele măsuri necesare pentru a respecta cerinţele:
ingineriei electrice, protecţiei, exploatării c.f., întreţinerii şi problemele economice.
În plus, aspectele de sistematizare orăşeneasacă trebuie să fie frecvent luate în consideraţie
atunci când se realizează configuraţiile circuitului liniei de contact pentru reţelele c.f. electrice
locale. Sunt luate în consideraţie criteriile listate mai sus precum şi cerinţele calculate de putere,
amplasarea liniilor de alimentare de la sursele principale de energie, profilul liniei c.f. şi
amplasarea instalaţiilor fixe c.f. sunt folosite pentru redactarea configuraţiilor de alimentare a
liniei, denumite planuri de alimentare a liniei la DB. Acestea sunt folosite ca bază pentru
proiectele circuitului liniei de contact.

10.5.2 Tipuri de circuite de bază

Substaţiile alimentează cu energie electrică vehiculele de tracţiune electrică în cadrul unei
anumite secţiuni ale reţelei. Această parte a instalaţiei liniei de contact este denumită
secţiune de alimentare a substaţiei. Secţiunea liniei de contact care îşi primeşte puterea de
la o ramificaţie de alimentare a secţiunii sau o secţiune terminală a unei substaţii printr-o
linie de alimentare specială este denumite secţiune de alimentare a liniei de contact. În
special în cazul liniilor c.f. principale, secţiunile de alimentare a liniilor de contact dintre
două substaţii sunt subdivizate în secţiuni de comutare şi acestea, la rândul lor, sunt divizate
apoi în grupuri de comutare. Acest principiu este explicat în detaliu în 10.5.3.
Figura 10.13 prezintă circuitele de bazp ale instalaţiilor liniei de contact pentru căile ferate
electrice. Pentru claritate, nu a fost pus în acestea nici un fel de aparataj de conexiuni. Cele
mai importante circuite de bază sunt
- Alimentare la un singur capăt (alimentare într-o singură direcţie), Figura 10.13 a):
Energia este alimentată în fiecare secţiune de alimentare printr-un întreruptor de
circuit separat. Din punct de vedere al protecţiei, acest tip de circuit este uşor de
controlat. Este folosit câteodată la căile ferate locale şi frecvent în sistemele 1 AC 25
kV 50 Hz cu cuplări încrucişate. ;
- Alimentare la două capete (alimentare într-o singură direcţie), Figura 10.13b):
La capetele secţiunilor de alimentare a substaţiilor respective, liniile de contact sunt
cuplate împreună prin întreruptoare de circuit sau separatoare amplasate într-o carcasă
cu aparataj de conexiune. Aşa cum s-a prezentat în clauza 10.3, alimentarea la două
capete reduce considerabil căderile de tensiune şi pierderile de putere.
- Alimentarea la două capete cu cuplare(i) încrucişate , Figurile 10.13c) şi
10.13d):
Cuplarea încrucişată a instalaţiilor liniei de contact a două căi reduce în plus căderile de
tensiune şi pierderile de putere. În caz de defecţiune, toate cele patru întreruptoare de
circuit sunt decuplate/declanşate, aceasta însemnând că ambele căi ale secţiunii dintre
substaţii vor fi iniţial izolate. După aceasta, separatoarele din cuplările încrucişate sunt
deschise. Dacă numai unul din grupurile de comutare are un permanent scurtcircuit sau
altă defecţiune, puterea este returnată la secţiunile neafectate în aproximativ 1-2 minute
după ce testarea necesară şi procesul de comutare au fost executate astfel permiţându-se
trenurilor să reînceapă să ruleze în acea secţiune.
Conexiune încrucişată a ambelor instalaţii de linie de contact cu alimentare la două
capete,
Figura 1013 e):
Acest circuit este caracterizat prin faptul că ambele căi sunt alimentate cu putere de la
substaţie prin întreruptor de circuit comun.
Acest circuit a trebuit să fie introdus în instalaţiile liniei de contact a liniilor c.f. cu cerinţe de
foarte mare putere pentru a preveni diferenţe de potenţial prea mari apărând la izolatoare de
secţionare. Unde apar diferenţe de potenţial de mai mult de 800 V la izolatoare de secţionare din
reţelele c.f. 15 kV, apar frecvent arcuri şi disturbări în linia de contact atunci când vehiculele de
tracţiune rulează peste izolatoarele de secţionare. Legarea încrucişată a liniilor de contact
în vecinătatea gărilor c.f. reduce diferenţele de potenţial la izolatoarele de secţionare.
Selecţionarea defecţiunilor în caz de disturbanţe se realizează prin separarea secţiunilor de bază
defecte. Timpul necesar pentru a face aceasta afectează puţin traficul trenului pe acele secţiuni
care nu sunt defecte.
Figura 10.13:
Circuite de bază ale instalaţiilor liniei de contact
a) Alimentarea la un singur capăt
b) Alimentare la două capete cu cuplare longitudinală
c) Alimentare la două capete cu cuplare longitudinală şi încrucişată
d) Alimentare la două capete cu număr mare de
cuplări încrucişate
e) Circuit de conexiune încrucişată
f) Alimentare diagonală
g) Alimentare la un singur capăt cu conductoare de armare şi o cuplare încrucişată
h) Alimentare la două capete cu conductoare de armare numai pe o cale şi cuplări încrucişate
i) Alimentări la două capete cu conductoare de armare de-a lungul secţiunilor parţiale ale
celor două căi
j) Alimentări distribuite
 Figura 10.14:Ramificaţii de alimentaţie a secţiunii de linie cu o ramificaţie de alimentaţie a
gării.
• separatoare închise în poziţie normală
separatoare deschise în poziţie normală

Circuit de alimentare diagonal, Figura 10.13f):

Alimentările diagonale cu cuplări încrucişate au aceleaşi caracteristici ca circuitele de conexiuni
încrucişate. Acest circuit este folosit, de exemplu, pentru liniile metroului din Berlin. Poate fi
modificat prin cuplări încrucişate suplimentare, acestea fiind amplasate în mod normal în gări
sau în alte puncte de oprire.
Circuite cu conductoare fideri de armare, Figurile 10.13g, h,i):
Conductoarele fideri de armare sunt în permanenţă conectaţi electric la linia de contact la
intervale specifice şi pot fi instalaţi în paralel cu ambele sau numai o linie de contact ale unei
linii cu cale dublă. În practică este folosită varianta prezentată în Figura 10.13 i, care are numai
conductoare de armare în vecinătatea substaţiilor.
Alimentări distribuite, Figura 10.13j):
Acest circuit apare frecvent în alimentările cu putere pentru tracţiunea tramvaielor în provinciile
Germaniei de Est şi s-a dovedit a fi foarte eficient. Circuitul este caracterizat prin cabluri de
alimentare instalate paralel şi conectate la linia de contact prin joncţiunile de distribuţie ale
cablului, aşa cum se prezintă în schemă.

10.5.3 Circuitele instalaţiei liniei de contact folosite de către Căile Ferate Germane, DB
Circuitul instalaţiei liniei de contact folosit la DB este descris în această secţiune ca un exemplu
al unui circuit pentru linie de contact pentru tracţiune în CA. O secţiune a substaţiei tipică va
include toate liniile de contact, conductoarele de alimentare şi fiderii de şuntare, toate fiind
conectate de nu mai mult de doi întreruptori pe circuit. Puterea electrică este alimentată la o
secţiune de alimentare de la o instalaţie de distribuţie care poate fi fie o substaţie de comutare
sau un post de comutare. Un post de comutare, aşa cum se arată în 1.3.3.1, este o substaţie de
comutare de 15 kV cuprinzând mai mult de un întreruptor de circuit. Ramificaţia liniei de
contact corespunzătoare poate alimenta ramificaţiile liniei, ramificaţiile staţiei sau ramificaţiile
fiderului substitut, aşa cum se poate vedea în Figura 10.14.
Limitele secţiunilor de alimentare a substaţiei sunt la joncţiunile de secţionare sau la punctele de
cuplare, aşa cum se prezintă în Figura 10.15.
Într-o direcţie longitudinală, secţiunile de alimentare a substaţiei sunt subdivizate în subsecţiuni
care pot fi izolate electric. Se face o distincţie între subsecţiunile sectoarelor deschise a liniilor
c.f. şi subsecţiunilor din staţii. Limitele unei subsecţiuni boundary

Figura 10.15: Circuitele liniei de contact folosite de DB

a) Alimentare- directie, cuplare longitudinala prin posturi de comutare
b) Conexiune transversala cu separatoare montate pe stalp
c) Conexiune transversala cu post de cuplare
d) Conexiune transversala cu post de cuplare si sectiune neutra ( nu este folosita la noile linii
construite)
SS - substatii
SP- post de comutare
CP - post de cuplare

coincid în mod normal cu joncţiunile izolate. În acelaşi timp, trebuie să se asigure că joncţiunile
izolate sunt în cadrul acoperirii de semnal, adică că este imposibil pentru un vehicul cu tracţiune
electrică cu pantograful ridicat să vină la oprire direct sub joncţiunile izolate.
Distanţele dintre amplasările semnalului şi punctul de pornire a primelor puncte, aşa cum sunt
specificate pentru proiectele standard ale liniilor de contact, sunt prezentate în Figura 6.17. În
această figură, limitele unei subsecţiuni sunt prezentate într-o zonă haşurată pe partea liniei
curente a limitei.
Subsecţiunea staţiei este divizată în grupuri de comutare individuale care sunt secţiuni ale liniei
de contact care pot fi închise, de exemplu individual izolate. De obicei, grupuri de comutare
separate sunt instalate pentru liniile principale şi liniile secundare. În gările foarte lungi,
grupurile de comutare principale sunt chiar divizate longitudinal. Din punct de vedere electric,
grupurile de comutare sunt legate prin izolator de secţionare sau joncţiuni izolate.

Ultimele sunt folosite în special acolo unde trenurile rulează de-a lungul secţiunilor cu mai
mult de 130 km/h, izolatoarele din secţionare nefiind corespunzătoare în particular pentru
astfel de viteze. Separatoarele şi aparatajul de conexiuni sunt folosite în instalaţiile de linie
de contact pentru următoarele scopuri.
- Separatoare de secţie leagă subsecţiile,
- Separatoare conectori conectează echiapamentul auxiliar la linia de contact,
comutatoarele de bază ale secţiei leagă secţiunile de bază,
- Separatoare secundare de rezervă pentru încărcare separă liniile de contact ale
liniilor secundare/de rezervă de încărcare de la instalaţie şi le conectează la pământ,
- Separatoare longitudinale sunt toate separatoarele folosite pentru a lega secţiunile
longitudinale,
- Separatoare conector transversali leagă liniile de contact ale căilor principale ale unei
secţiuni de alimentare a substaţiei,
- Separatoare de protecţie pentru secţiunea neutră leagă liniile de contact adiacente ale
căilor principale ale secţiunii de alimentare a substaţiei,
- Separataore fideri conectează linia de contact cu fiderii sau liniile de conectare,
- Separatoare fideri de ocolire/derivaţie conectează liniile prin fideri de ocolire/derivaţie şi
- Separatoare de legătură la secţiunile substaţiei conectează liniile de contact a
diferitelor secţiuni de alimentare a substaţiei.
Compania c.f. germană DB foloseşte un cod numeric pentru a identifica semnificaţiile
separatorului. Aceasta este specificată în regulamentul de operare Gbr 997.0102 [10.33]

Unităţi:
1 Separator de secţionare, partea de sud sau vest, pe căile de sosire, linii cale
dublă,
2 Separator de secţie – numai pe liniile de cale dublă – partea de sud sau de vest,
cale de plecare,
3 Separator de secţie, partea de nord sau est, pe linii cu cale dublă, cale de plecare,
4 Separator de secţie – numai pe linii cale dublă – partea de nord sau de est, cale de
sosire,
5 Separator conector transversal, (de obicei cu transformator de semnalizare a
scurtcircuitului),
6 Separator de rezervă de încărcare, separtor izolator pentru depou atelier (cu
contact de împământare),
7 Separator de secţie de bază pentru căile de pe partea staţiei cu un număr impar
de separatori de secţie,
8 Separator de secţie de bază pentru căile de pe partea staţiei cu un număr par de
separatori de secţie,
9 Separator de secţie de bază, unde este necesar, preferabil pentru aplicaţii speciale
0 Comutator de legare a secţiunii substaţiei (numai împreună cu numerele zecimale
corespunzătoare /tens
digits).
Zeci (în combinaţie cu cifrele unitare descrise mai sus):
1 la 9 Suplimentar, numerele curente/de ordine, dacă este necesar.
Pentru separatoarele de secţionare ale liniilor de sosire sau plecare, numerele
impare sunt folosite împreună cu unităţile impare şi numerele zecimale pare sunt
folosite împreună cu unităţile pare pentru liniile principale directe.

Sute:
1 Separator de secţionare de bază, în cazurile în care numerele zecimale nu sunt
suficiente,
2 Separatoarele instalaţiilor de exploatare pentru liniile curente,
3 Cazuri speciale, de exemplu linii auxiliare private, ateliere de întreţinere
şi reparaţii ale vehiculelor, secţionări auxiliare longitudinale, conexiuni
secundare la sistemele de putere c.f., aparataj de conexiuni pentru
conversia sistemului, instrucţiuni speciale pentru a preveni confuzia etc.,
4 Separatoare longitudinale în gări,
5 Separatoare de secţionare de bază pentru conexiuni secundare in
gări,
6 la 9, ca pentru 3.

Litere cod folosite pentru a identifica comutatoarele şi întreruptoarele de circuit:

A Separator de protecţie pentru secţiune neutră, partea de sud sau vest, pe linie cale
dublă
calea cu un număr impar de comutatoare de secţie,
B Separator de protecţie pentru secţiune neutră, numai pe liniile cale dublă, partea
de sud sau vest, calea cu separatoare de secţionare în număr par,
C Separator de protecţie pentru secţiune neutră, partea de nord şi est, pe liniile cu
cale dublă şi cale cu un număr impar de separatoare de secţionare,
D Separator de protecţie pentru secţiune neutră, numai pe liniile curente - partea
de nord sau est, cale cu separatoare de secţionare,
E Separatoare de împământare (numai pentru cazuri speciale, de exemplu porţi
de protecţie inundaţii),
F Separator pentru conectarea secţiunilor de bază la liniile fider de ocolire,
G Separator pentru conectarea liniilor de contact a liniei principale la liniile
fider de ocolire,
L Separator conector pentru utilajele de încărcare ,
Q Separator conector pentru utilaje terţă parte,
R, Separator fider pentru ramificaţiilor de alimentare de înlocuire cu bară
colectoare de alimentare suplimentară pe partea exterioară,
S Separator fider pentru ramificaţiile de alimentare a gării şi ramificaţiile de
alimentare de protecţie,
T Separator pentru subdiviziunea longitudinală a fiderilor, fideri de ocolire şi
linii de conectare,
 U Separator fider ai ramificaţiilor de alimentare ale secţiunii de linie,
V Separator fider care conectează liniile de contact la liniile conectoare,
W Separator conector pentru încălzitoarele de macaz
Z Separator conector pentru echipamentele de încălzire a trenurilor.
Figurile 10.16 şi 10.17 prezintă o diagramă de bază a circuitului de secţiune, simplificată,
pentru o gară de pe o linie electrică şi echipamentele de operare pentru proiectele de
construcţie a unei noi linii.

Figure 10.16: Diagramă a circuitului de bază a secţiunii, simplificat pentru o gară.

 Figura 10.17: Diagramele de bază ale circuitului secţiunii, simplificate, pentru
secţiunile transversale/de intersecţie/tranziţie şi staţiile de preluare în proiectele pentru
linii noi.
a) Staţie de preluare
b) A- sectiune transversala de tranzitie/ de intersectie
c) V- sectiune transversala de tranzitie / de intersectie

10.5.4 Separatoare
Joncţiunile dintre secţiunile de bază în reţeaua c.f. DB sunt şuntate/derivate de către
separatoare. Acestea sunt capabile să întrerupă curentii până la o anumită mărime şi
număr de cicluri de comutare. De aceea, este recomandabil să fie comutate fără sau
numai cu o mică sarcină.