Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
10 Curen+úi +ƒi Tensiuni + N Re+úelele de Alimentare Pentru Trac+úiune PDF
10 Curen+úi +ƒi Tensiuni + N Re+úelele de Alimentare Pentru Trac+úiune PDF
10.1 Introducere
Pe baza cerinţelor electrice definite individual în clauza 2.1.3, acest capitol va trata iniţial
caracteristicile electrice ale instalaţiilor liniilor de contact pentru alimentare pentru acţiunea
c.f.. În acest sens, problemele fundamentale de menţinere a stabilităţii tensiunii într-o reţea
de linie de contact sunt analizate şi concluziile sunt în ceea ce priveşte curenţii de operare
care apar în respectivele reţele.
La sfârşitul acestui capitol, se găseşte o descriere sistematică a celor mai importante moduri
de dispunere a circuitelor liniei de contact.
10.2.1 Generalităţi
Caracteristicile electrice ca impedanţa, distribuţia curentului şi scurgerea cale-pământ
determină comportamentul de transmitere a unei linii de contact. Dimensiunile electrice a
liniei de contact şi protecţia adecvată necesară pentru instalaţiile electrice şi echipamentul în
funcţiune sunt proiectate în legătură cu energia electrică care trebuie transmisă prin această
reţea.Odată ce caracteristicile de transmisie şi puterea care trebuie transmisă sunt cunoscute,
este de asemenea posibil să se evalueze disturbarea electromagnetică şi electrică care este
emisă de o cale ferată electrică şi care se presupune că acţionează ca un conductor foarte
lung instalat aproape de nivelul terenului. Figura 10.1 prezintă relaţiile fundamentale într-o
linie de contact.
X=ωL . (10.2)
ω este frecvenţa unghiulară/pulsaţie/viteza unghiulară şi este proporţională cu frecvenţa f
din reţeaua energie pentru tracţiune:
ω=2 πf (10.3)
L este inductanţa sistemului între punctele 1 şi 2 şi poate fi măsurată atunci când punctele 3
şi 4 sunt scurtcircuitate. Componenta reală a impedanţei R este rezistenţa a firului de contact
şi a căii curentului de retur. Astfel, impedanţa totală este:
pentru Z34 = 0 . (10.4)
10.2.2 Impedanţe
10.2.2.1 Componente
Impedanţa liniei, luată ca impedanţa efectivă a buclei cuprinzând instalaţia liniei de contact
şi circuitul liniei de retur este denumită în mod uzual impedanţa liniei. La instalaţiile c.f. în
curent continuu, impedanţa liniei este suma rezistenţelor tuturor liniilor de contact paralele,
conductoarelor de armare fider sau cablurilor şi rezistenţa efectivă a căii, inclusiv toate
firele /conductoarele paralele de retur.
În plus faţă de aceasta, aşa cum este prezentat în Figura 12.5, rezistenţa efectivă a circuitului
la căi ferate în CA, este determinată de o combinaţie de multiple cuplări electromagnetice şi
ohmice între toate conductoarele instalaţiei liniei de contact, conductoarele sistemului
circuitului de retur şi pământ.
Impedanţa cuprinde componenta de rezistenţă reala R şi componenta reactiva X şi pot fi
prezentate grafic: R ca axă reală şi X ca axă imaginară. În practică, impedanţele liniei de
contact sunt exprimate în mod obişnuit în relaţie cu lungimea.
Fire şi conductoare
Rezistenţa per unitatea de lungime a firelor şi conductoarelor este calculată folosind relaţia
rezistenţe specifice
Tabelele 2.11 şi 2.12 prezintă proprietăţile specifice ale materialelor conductoare ale liniei
de contact la o temperatură normală de 20°C. Aceste tabele prezintă coeficienţii de
temperatură αR ale rezistivităţii materialului conductor.
Şinele de cale
Impedanţa pe unitate de lungime ale şinelor de cale din oţel ale căilor ferate în CA, este de
asemenea în funcţie de permeabilitatea magnetică μT a oţelului, care depinde de asemenea
de caracteristicile materialului la trecerea curentului prin şine, aşa cum se prezintă în Figura
10.2. Permeabilitatea magnetică a metalului este dată de:
A
C
u
r
e 10.2:Permeabilitatea relativă a
Figura
şinelor
n de cale în funcţie de curent pentru
16,7 şi
t 50 Hz.
a) 41 kg/m şină, 16,7 Hz conform cu [10.1]
b) 50 kg/m şină, 16,7 Hz conform cu o [10.1]
c) 48 kg/m şină, 50 Hz conform cu [10.2]
d) UIC 54 şină, 50 Hz conform cu [10.2]
e) 41pkg/m şină, 50 Hz conform cu [10.1]
f) 50ekg/m şină, 50 Hz conform cu [10.1]
r
ş
i
n
ă
Aşa cum derivă din referinţa [10.2] şi [10.3] permeabilitatea relativa este dată de ecuaţia
Li’ este inductanţa internă a şinei şi depinde de frecvenţa datorată distribuţiei curentului în
conductor. Ca o consecinţă a acestuia μr se schimbă de asemenea împreună cu frecvenţa.
Figura 10.2 prezintă permeabilitatea relativă măsurată a şinelor de cale pentru exploatare în
50 Hz. Pentru şinele de 41 kg/m şi 50 kg/m, au fost indicate valorile adiţionale pentru
exploatarea în 16,7 Hz.
Calea curentului de retur la pământ
Conform cu referinţa [10.6], rezistenţa per unitate de lungime a căii de retur la R’E este în
funcţie numai de frecvenţă dacă permeabilitatea relativă a solului se presupune a fi unitate,
în care caz se aplică următoarea formulă fizică:
Tabelul 10.1: Proprietăţile caracteristice ale celor mai
utilizate tipuri de şină de cale.
Tip şină m’ H Fw A U reqU reqA
2
kg/m mm mm mm mm mm mm
S49 49,43 149 125 6297 600 95,5 44,77
R50 50,50 152 132 6450 620 98,7 45,31
S54 54,54 154 125 6948 630 100,0 47,03
UIC54 54,40 159 140 6934 630 100,0 46,98
S60 60,30 172 150 7650 680 108,0 49,35
UIC 60 60,34 172 150 7686 680 108,0 49,46
R65 65,10 180 150 8288 700 111,4 51,36
H = Înălţimea şinei m’= Masă per
Fw = Lăţime talpă şină unitate de
A = Secţiune transversală lungime
reqA = Circumferinţă, rază echivalentă: U= Perimetru
r
eqA =Secţiune transversală-zonă-rază
echivalentă:
Z'rail in
1)
f mΩ/km-1 UIC60
Hz Irail S491) S492) UIC541) R652)
A
0 toate 35,1 32,0 28,9 25,2
valorile
16,7 Hz 100 98 85 73 85
200 100 129 95 80 107
300 136 120 95 129
190
50 Hz 100 180 160
200 240 200
300 290 250
1) Valori măsurate conform cu [10.4]
2) Valori calculate conform cu [10.5]
Prin inserarea ecuaţiei (10.9), aceasta conduce la următoarea ecuaţie pentru rezistenţă per
unitate de lungime a pământului
De exemplu, rezistenţa pe unitate de lungime este calculată la 16,4 mΩ/km pentru o frecvenţă de
16,7 Hz şi 49,3 mΩ pentru 50 Hz. Pentru curenţii CC, rezistenţa per unitate de lungime a
pământului este zero.
Figura 10.3 O cale ferată în CA monofazată, modelată ca un sistem cu două circuite
conductoare cuplate.
a) contact linie – pământ cuplată la cale-pământ
b) contact linie – cale cuplată la cale – pământ
de unde L’i este inductanţa proprie interioară per unitate de lungime şi L'a este inductanţa externă
per unitate de lungime a conductorului. Inductanţa externă per unitate de lungime a
conductorului este raza r dată de ecuaţia:
R este raza de la centrul conductorului la un cerc limită în cadrul căruia energia magnetică pe
care se bazează calculul trebuie luată în considerare. Inductanţa proprie a unui conductor masiv
cu o secţiune transversală circulară a rezultat că este oricare ar fi raza. Pentru conductoare,
aceasta corespunde expresiei
care conţine termenul logaritm natural ln şi raza echivalentă req. Considerând ln(R/req) =
0,25, se obtine
Raportând propria inductanţă interioară la o rază echivalentă, este posibil să se descrie
inductanţa interioară a conductoarelor, care poate avea caracteristici magnetice interne diferite.
Inductanţa proprie per unitate de lungime a unui conductor este atunci
Tabelul 10.3: Raze echivalente, inductanţe proprii interioare per unitatea de lungime şi
reactanţe interioare la o frecvenţă de 16,7 Hz.
Conductoare
mH/km mfi/km
Fire de contact 0,7788 0,0500 5,24
Conductoare (pendule, fire catenare,
Fire de armare pentru fider,
7 liţe/sârmăde
conductoare cablu 10...
pământ mm2 0,726
earth50wires) 0,0640 6,70
19 liţe/sârmă cablu 70... 120 mm2 0,758 0,0554 5,80
37 liţe/sârmă cablu 150... 185 mm2 0,768 0,0528 5,53
61 liţe/sârmă cablu 240 ... 500 mm2 0,772 0,0.51.8 5,42
91 liţe/sârmă cablu 630 mm2 0,774 0,0512 5,36
Inductanţa de lucru
Inductanţa combinată, care cuprinde inductanţa proprie şi inductanţa comună este inductanţa de
lucru. Pentru inductanţa de lucru per unitate de lungime a circuitelor conductor-conductor este
În mod analog, cu (10.22) impedanţa comună per unitate de lungime a unui circuit conductor-
pământ va fi
Impedanţa generală per unitate de lungime care rezultă a două circuite conductor-pământ, adică
impedanţa liniei per unitate de lungime, este
Atunci când se calculează impedanţele liniei de contact per unitate de lungime pentru o cale
simplă sau cale multiplă, care probabil sunt echipate cu conductoare de armare
şi conductoare de retur, cuplarea între toate conductoarele trebuie să fie luată în considerare în
sistem. Calculul unor astfel de sisteme poate fi făcut fie treptat, cu ajutorul sistemelor de ecuaţii
diferenţiale respective care sunt descrise în [10.8, 10.9], sau prin aplicarea principiului de circuit
terminal -n- conform cu referinţa [10.10]. În astfel de cazuri, relaţia rezistenţei şinei la curentul
care trece prin şine trebuie, de asemenea, să fie luată în considerare.
În realitate, distanţele medii ale liniei de contact la şine, conductoare de armare şi conductoare
de retur precum şi distanţele dintre aceste elemente vor varia. Mai mult, numărul de căi din
staţii diferă de cel de-a lungul liniei principale. Toţi aceşti factori vor conduce la diferenţe între
impedanţele măsurate per unitate de lungime şi valorile calculate pe baza specificaţiilor de
materiale şi considerate a fi valori medii ale dimensiunilor.
- efecte posibile ale secţiunilor liniei fider care trebuie luate în consideraţie şi,
- dacă respectiva linie de contact este o linie de contact cu tracţiune în CA, puterea
reactivă şi puterea efectivă trebuie măsurate în plus la curent şi la tensiune pentru a
obţine o validare realistă şi valori comparative.
Măsurătorile sunt relativ simple pe linie de contact de tracţiune, în CC. Tot ceea ce trebuie este
de a scurtcircuita linia care este testată şi să se aplice o tensiune de măsurare UT între
echipamentul liniei de contact şi şinele de cale la o distanţă L de la scurtcircuit şi apoi să se
măsoare curentul rezultant IT. Impedanţa liniei per unitate de lungime este apoi calculată ca un
rezultat al sumei rezistenţelor instalaţiei liniei de contact şi şinele de cale, care sunt conectate în
serie şi lungimea secţiunii scurcircuitate.
Valorile corecte ale impedanţei unei linii c.f. CA monofazate pot fi obţinute dacă lungimea
L a secţiunii măsurate este considerabil mai mare decât ordinul de tranziţie sau lungimea de
tranziţie ltr. Ordinul de tranziţie sau lungimea descrie regiunea în cadrul căreia curenţii sunt
observaţi că trec în şi din pământ datorită proceselor de cuplare inductivă electromagnetică.
Termenul de lungime a tranziţiei este explicat în capitolul 12. În mod normal, se află în
regiunea de la 5 la 8 km. Este recomandat să se folosească curenţi de măsurare pe cât de
înalţi pe atât de fezabili şi să se închidă la curenţii de operare.
Odată ce valorile tensiunii U, curentului aparent I şi puterii efective P au fost măsuraţi şi
lungimea L a secţiunii scurtcircuitate este cunoscută, impedanţa per unitate de lungime este
calculată folosind următoarele ecuaţii:
Dacă este prea scurtă, numai impedanţa proprie a circuitului linie de contact – cale este
măsurată.măsurările liniei CA monofazată sunt efectuate în condiţiile în care lungimea
scurtată a liniei L este < 2ltr , va exista o tendinţă să se obţină o rezistenţă per valorile
unităţii de lungime, care sunt prea mari şi reactanţa per valorile unităţii de lungime care
sunt prea mici. Dacă lungimea secţiunii care este testată
Impedanţele per unitate de lungime pot fi determinate mai corect dacă este posibil să se măsoare
cantităţile mai sus menţionate, adică I, U şi P la substaţie şi să se măsoare simultan tensiunea
Utrc la colectorul vehiculului de tracţiune şi puterea efectivă Ptrc consumată de către vehiculul de
tracţiune. Deci, căderea potenţiala şi pierderea de putere : de-a
lungul echipamentului liniei de contact pot fi determinate prin măsurare. Analog, modului în
care ecuaţia (10.32) este derivată şi referitor la Figura10.6
Această metodă a fost folosită pentru a determina impedanţele per unitate de lungime ale
instalaţiei liniei de contact de pe linia Magdeburg-Marienborn, pe 10 mai 1993. Referinţa
[10.1.1] descrie valorile obţinute prin măsurarea cantităţilor specificate la trecerea vehiculului de
tracţiune pe această linie care este de aproximativ 36 km lungime. Figura 10.5 prezintă secţiunile
cu înregistrările măsurătorilor grafice pentru o perioadă de 14 minute. Prin aceste măsurători se
poate vedea clar că trenul care rulează aproape de sfârşitul liniei de testare şi-a redus puterea
după perioda 15:34 pentru a intra în faza finală de testare şi a accelerat din nou de la 15:36:45,
Tabelul 10.2 prezintă rezultatele acestei măsurători.
Figura 10.5: Măsurători tensiune U şi putere P la substaţie şi Utrc, Ptrc şi curentul de tracţiune I =
Itrc la pantograful trenului de testare [10.11].
Tabelul 10.5: Rezistenţa per unitate de lungime a şinelor de cale tip S 49 şi a căilor conform cu
referinţa [10.12], valori date în m/km.
Şină Pozare Uzură R'
°C
% Şină Cale simplă Cale dublă
-30 intervale 0 31,4 15,7 7,8
34 joante/km
15 36,9 18,5 9,2
Tabelul 10.6: Rezistente per unitate de lungime a şinelor sudate şi a căilor la 20°C atunci când
nu sunt parcurse de nici un curent, valori date în m /km.
Tip de Uzură R’
şină % Şină Linie simplă Linie dublă
S49 0 35,7 17,8 8,9
15 42,0 21,0 10,5
UIC54 0 32,0 16,0 8,0
15 37,6 18,8 9,4
UIC60 0 28,9 15,0 7,5
15 34,0 17,0 8,5
R60 0 28,8 14,9 7,5
15 33,0 17,0 8,5
R65 0 25,2 12,7 6,4
15 29,9 14,9 7,5
Tabelul 10.7: Rezistenţe per unitate de lungime ale tipurilor de şine conductoare, conform
[10.12], valori date în m/km.
Şină Grad de uzură în %
0 10 15 20
Şină conductor de fier moale:5100 mm2, 22,5 m/km, la 20°C,
55 joante/km, 2,5 m şină echivalent per joantă.
-30 17,9 19,9 21,1 22,4
20 25,6 28,4 30,1 32,0
30 27,1 30,1 31,9 33,8
Şină conductor compozit de aluminiu 5100 mm2, 6,77
m/km la 20°C, 14 joante/km, 2,5 m şină echivalent
per joantă
-30 5,84 Nu există date disponibile
20 6,87
30 7,07
Şină conductor compozit de aluminiu-oţel 2100 mm2, secţiune
orificiu extrudat, 16,44 m/km la 20°C, 14 joante/km, 2,5 m şină
echivalent per joantă.
-30 14,47 Nu există date
20 17,02 . disponibile
30 17,53
Tabelul 10.8: Rezistenţă per unitate de lungime R' a echipamentului liniei de contact la 20°C,
valori date în m/km.
Configuraţia liniei de contact Zona de secţiune transversală a firului
50 70 95 de contact
120 în 150mm2
Cu AC-100 şi CA din Bz II 136 125 112 102 91,8
Cu AC-100 şi CA din Cu 119 108 92,4 82,3 62,3
Cu AC-100, 20% uzat CA BzII 160 146 128 115 102
Cu AC-100, 20% uzat CA Cu 137 122 103 90,6 78,6
Cu AC-120 şi CA din Bz II 118 110 99,2 91,5 83,2
Cu AC-120 şi CA din Cu 105 96,1 83,7 75,3 66,9
Cu AC-120, 20% uzat CA BzII 140 129 114 104 93,7
Cu AC-120, 20% uzat CA Cu 122 110 94,3 83,8 73,5
CA = fir catenar
Table 10.9: Rezistenţa per unitate linie R' a liniilor de contact şi şinele conductor la temperaturile
conductorului de 30°C şi 40°C, valori date în m/km [7.10].
Echipament linie de contact R'
Linii de contact la = 40° C
Cu AC-100 213,6
Cu AC-100 + 50 Bz II 157,5
Cu AC-120 178,0
Cu AC-120 + 70 Bz II 108,0
2 x Cu AC-120 + 70 Bz II 67,2
2 x Cu AC-120 + 150 Bz II 52,5
2 x Cu AC-120 + 2 x 150 Bz II. 67,5
Şine conductor la = 30°C
Fier moale 5100 mm2 29,9
Fier moale 7625 mm2 19,3
Compozit aluminiu-oţel 5100 mm2 7,9
Compozit aluminiu-oţel 2100 mm2 14,5
Tabelul 10.10: Impedanţele liniei calculate per unitatea de lungime în /km pentru linie dublă,
linii c.f. 16,7 Hz CA monofazat, în conformitate cu [10.8] şi distribuţia curentului între
conductorii individuali.
Linie OHL FL RC Impedanţe per unitate de Distribuţia curentului (în %)
lungime
aeriană R' X' CW CA FL T RC
Re 200 1 n n 0,148 0,140 0,20645° 0,74 0,27 0,70
1 n y 0,152 0,127 0,19840° 0,74 0,27 0,50 0,32
1 y n 0,073 0,105 0,12755° 0,39 0,14 0,49 0,68
1 y y 0,078 0,085 0,11547° 0,38 0,14 0,49 0,47 0,38
Re 200 2 n n 0,077 0,091 0,119 50° 0,74 0,27 0,70
2 n y 0,080 0,079 0,112 45° 0,74 0,27 0,50 0,32
2 y n 0,038 0,070 0,080 61° 0,38 0,14 0,50 0,68
2 y y 0,043 0,052 0,068 50° 0,37 0,13 0,51 0,45 0,38
Re 250 1 n n 0,122 0,135 0,182 48° 0,71 0,30 0,71
1 n y 0,125 0,123 0,176 44° 0,71 0,30 o;52 0,32
1 y n 0,065 0,101 0,121 57° 0,40 0,17 0,45 0,68
1 y y 0,071 0,082 0,109 49° 0,39 0,16 0,45 0,46 0,38
Re 250 2 n n 0,064 0,087 0,108 54° 0,71 0,30 0,71
2 n y 0,067 0,075 0,100 49° 0,71 0,30 0,51 0,32
2 y n 0,035 0,068 0,076 63° 0,39 0,16 0,45. 0,68
2 y y 0,040 0,051 0,064 52° 0,38 0,16 0,47 0,46 0,38
Re 330 1 n n 0,126 0,126 0,178 45° 0,51 0,49 0,70
1 n y 0,127 0,113 0,171 41° 0,51 0,49 0,51 0,32
1 y n 0,064 0,099 0,120 56° 0,29 0,27 0,44 0,68
1 y y 0,073 0,080 0,108 48° 0,28 0,27 0,45 0,45 0,38
Re 330 2 n n 0,066 0,083 0,105 52° 0,51 0,49 0,70
2 n y 0,068 0,071 0,098 46° 0,51 0,49 0,51 0,32
2 y n 0,036 0,067 0,076 62° 0,29 0,27 0,45 0,68
2 y y 0,040 0,049 0,064 51° 0,28 0,26 0,46 0,45 0,39
n = nu, y = da
Re200 = fir de contact, Cu AC-100, nou; cablu purtător Bz II 50 mm2; şine UIC 60
Re250 = fir de contact CuAg AC-120, nou; cablu purtător Bz II 70 mm2; şine UIC 60
Re330 = fir de contact CuMg AC-120, nou; cablu purtător Bz II 120 mm2; şine UIC 60
OHL = linie de contact aeriană
CW = fir de contact
CA = firul catenarei
FL = conductor de armare Al 240 mm2 (linie fider)
RC = linie conductor de retur Al 240 mm2
T = cale
Acolo unde sunt instalate două linii de contact, acestea sunt conectate în paralel.
Cifrele se aplică la una sau două instalaţii catenare, fiecare în relaţie cu două căi şi două linii de
retur.
Când suma componentelor curentului parţial diferă de 1,00, aceasta se datorează diferenţelor de
fază dintre componentele individuale.
linie simplă:
Z' = 0,15 + j 0,14 = 0,21 45° /km
linie dublă:
două linii de contact:
Z' = 0,08 + j 0,09 = 0,12 50° /km, două
linii de contact şi conductoare de retur:
Z’ = 0,08 + j 0,08 = 0,11 45° /km ,
două linii de contact şi linie fider de armare:
Z' = 0,04 + j 0,07 = 0,08 61° km ,
două linii de contact, linie fider de armare şi conductor de retur:
Z' = 0,04 + j 0,05 = 0,07 50° /km .
-linii 1 CA 15 kV 16,7 Hz, curent puternic (Itrc ~ 500A)
linie simplă:
Z' = 0,16 + j 0,19 = 0,25 50° /km
-linii 1 CA 25 kV 50 Hz:
o linie de contact a unei căi duble:
Z' = 0,17 + j 0,40 = 0,45 67° /km,
două linii de contact a unei căi duble: Z' = 0,09 + j 0,27 = 0,28 71° /km.
Pentru a determina specificaţiile releelor de protecţie ale întreruptorilor de circuit,
impedanţele efective trebuie măsurate in situ astfel încât condiţiile reale, ca de exemplu,
numărul căilor şi configuraţia conductorului de retur să fie luate în considerare.
Valoarea reciprocă/comună a rezistenţei între şine sau cale şi pământ este conductanţa YTE.
Valoarea raportată la lungime este denumită scurgere per unitate de lungime Y'TE a acestei
caracteristici are un efect semnificativ asupra conducţiei curentului de retur şi asupra tensiunii
cale-la-pământ, aşa cum este explicat în detaliu în clauza 12.4.3. Şinele şi căile sunt astfel
caracterizate printr-o rezistenţă longitudinală şi o conductanţă la potenţialul de referinţă a
pământului, ambele din aceste proprietăţi depinzând de lungimea sistemului căii. Scurgerea per
unitate de lungime este exprimată în S/km. Rezistenţa dintre şine a unei căi este în funcţie de
rezistenţa balastului, care depinde de construcţia suprastructurii. Pentru a se asigura siguranţa
instalaţiilor care operează cu releele căii, această rezistenţă şină la şină nu trebuie să permită
căderea sub valorile permisibile. Conductanţa cale-la pământ depinde de următorii factori:
- structura suprastructurii,
- structura infrastructurii,
- gradul de poluare asupra suprastructurii,
- condiţiile impuse de vreme şi
- rezistenţa specifică a pământului.
Tabelul 10.11: Impedanţele calculate ale liniei per unitate de lungime în /km, pentru cale
dubla linii c.f. 50 Hz CA, monofazate, conform cu [10.8], [10.13] şi [10.14] şi distribuţia
curentului între conductoarele individuale.
Linie OHL FL EC Impedanţă per unitate lung. Distribuţia curentului (în
aeriană R' X' C%)CA FL T RC
1
Cu AC-100 l ) 0,148 0,422 0,44771° W
+ 12) 0,139 0,414 0,43774°
Cu95 0,110 0,297 0,317700,
21)
2) 0,092 0,289 30372°
21)
Cu AC-100 l 0,139 0,422 0,44472°
2)
+ 12) 0,130 0,414 0,434 73°
1
Cu 120 2 ) 0,097 0,297 0,312 72°
22) 0,088 0,289 0,302 73°
Re 200 1 n n 0,170 0,396 0,431 67° 0,6 0,37 0,70
1 n y 0,172 0,355 0,39464° 0,6 6 0,38 0,47 0,35
1 y n 0,087 0,297 0,30974° 0,3 6 0,22 0,42 0,68
1 y y 0,088 0,233 0,249 65° 0,3 9 0,20 0,46 0,40 0,42
Re 200 2 n n 0,090 0,269 0,27471° 0,6 6 0,37 0,70
2 n y 0,091 0,220 0,23768° 0,6 6 0,37 0,47 0,35
2 y n 0,047 0,199 0,20477° 0,3 6 0,20 0,44 0,68
2 y y 0,048 0,142 0,15071° 0,3 8 0,18 0,49 0,40 0,43
Re 250 1 n n 0,141 0,382 0,407 70° 0,6 4 0,40 0,71
1 n y 0,142 0,342 0,371 68° 20,6 0,41 0,48 0,35
1 y n 0,077 0,289 0,299 75° 0,3 2 0,24 0,40 0,69
1 y y 0,079 0,227 0,247 71D 0,3 8 0,23 0,44 0,41 0,42
Re 250 2 n n 0,075 0,246 0,257 73° 0,6 5 0,40 0,71
2 n y 0,076 0,209 0,222 70° 0,6 2 0,40 0,48 0,35
2 y n 0,043 0,192 0,197 77° 0,3 2 0,22 0,42 0,69
2 y y 0,044 0,138 0,145 72° 0,3 7 0,21 0,47 0,41" 0,42
Re 330 1 n n 0,139 0,366 0,391 70° 0,5 4 0,48 0,71
1 n y 0,132 0,329 0,354 68° 0,5 2 0,49 0,48 0,35
1 y n 0,075 0,284 0,29475° 0,3 1 0,30 0,38 0,69
1 y y 0,077 0,223 0,236 71° 0,3 3 0,28 0,42 0,41 0,42
Re 330 2 n n 0,071 0,240 0,250 74° 0,5 0 0,48 0,71
2 n y 0,071 0,202 0,21471° 0,5 3 0,48 0,48 0,35
2 y n 0,042 0,190 0,19577° 0,3 2 0,28 0,40 0,68
2 y y 0,043 0,136 0,14372° 0,2 3 0,25 0,46 0,41 0,42
1) Şine R 50; 2) Şine R 65 9
Notă: Indicaţiile şi presupunerile conform Tabelului 10.10.
Tabelul 10.13 conţine o listă cu valorile conductanţă per unitate de lungime măsurate pe linii
cale simplă şi cale dublă. Efectul câtorva factori importanţi poate fi observat în acest Tabel şi
anumiţi factori dintre aceştia vor fi explicaţi pe scurt aici. De exemplu, măsurările au arătat că
rezistivitatea solului din argilă nisipoasă cu un conţinut de apă de 0 % este 107 m şi căderile
la 40 m dacă conţinutul de apă creşte la 30 %. O altă influenţă importantă o are îngheţul şi
schimbările de temperatură. De exemplu, referinţa [10.1] demonstrează conductanţele şină-
pământ pe unitatea de lungime 0,1 S/km măsurate
Tabelul 10.12: Impedante măsurate ale liniei per unitate de lungime, linii curente. Toate valorile
sunt date în /km.
fn Locul unde s-a măsurat Nr. de Impedanţa per Conf OHL Sursă
căi unitate de CW ig. C FL RC
Hz lung.
lung. mm2 mm A
2
mm2 mm2
1)
16,7 DR 1 0,24045,0° 100 50 [10.15]
DR, valoare medie, 1 0,21549,9° 100 50 [10.16]
CW 10% uzură 1 0,221 47,5° 100 50 ditto
DR, valoare medie 2 0,11753,6° 100 50 ditto
DB 1 0,23045,0° 100 50 [10.17]
DB, o cale cu OHL 2 0,20047,0° 100 50 ditto
DB, linie modernizată 2 0,13048,0° 100 50 ditto
2)
DB, ditto 2 0,11250,0° 100 50 185 ditto
DB, ditto 2 0,11860,0° 100 50 240 ditto
3)
DB, tunel metrou 1 0,15053,0° 100 95 ditto
4)
Magdeburg-Marienborn 2 0,077 40,0° 100 50 240 240 [10.18]
DB, NBL 1 0,17247,2° 120 70 [10.17]
ditto 1 0,11058,8° 120 70 240 ditto
DB, NBL 2 0,10651,6° 120 70 ditto
ditto 2 0,07063,2° 120 70 240 ditto
DB, NBL, tunel 1 0,16545,6° 120 70 ditto
ditto 2 0,09648,2° 120 70 ditto
Grueze-Gossau 2 0,08848,0° 100 50 240 [10.19]
50 Madrid-Sevilla 1 0,330 69,0° 120 70 240 [10.14]
2 0,21071,0° 120 70 240 ditto
Hambach-Bahn 12 0,42069,0° 120 70
0,28070,9° 120 70
Notă: Firul de contact din Cu sau CuAg0,l; fir catenar de Bz II; linie de armare din Al; pe liniile cu
cale dublă echipamentele liniei de contact aeriene sunt conectate în paralel.
El = linie existentă; NBL = linie nou construită
1) Fir catenară oţel
2) ACSR 185/30
3) 2 x Cu AC-100 si două fire catenare din Cu
4) o cale cu linie de armare
la temperaturi sub 0°C şi 0,5 S/km măsurate în acelaşi amplasament atunci când temperatura s-a
ridicat peste 0°C. In [10.23] diferenţele comparabile în raportul de 1:6 sunt arătate pentru Căile
Ferate din Germania.
Tabelul 10.13: Scurgerea per unitate de lungime a căilor (valori orientative) conform
datelor de la capitolele [10.20, 10.21, 10.22], valori date în S/km.
Construcţia şi situaţia balastului căii Linie cale Linie cale
simplă dublă
Traverse din beton sau lemn impregnat, balast pietriş curat, îngheţ 0,02 la 0,04 0,04 la 0,08
puternic 0,04
da, dar fără îngheţ 0,5 la 1,0 1,0 la 2,0
da, dar balast din pietriş murdar / contaminat 1,0 la 2,2 2,0 la 4,4
da, dar cu balast din nisip curat 1,5 la 3,3 3,0 la 6,7
cale distanţă lungă pe balast de pietriş 1,5 la 4,0 3,0 la 8,0
cale plăci de beton pe un strat izolator din piatră 0,25 la 5,0 0,5 la 10,0
bitumizată
sfărâmată/concasată,
traverse din beton sau lemn impregnat pe balast de nisip 3,2 la 5,0 6,0 la 10,0
cu conţinut de argilă
traverse de lemn din lignit exploatat la zi 2,5 la 8,0 6,0 la 16,0
traverse din beton pe balast din pietriş cu pavaj de piatră 2,0 la 5,0 4,0 la 10,0
traverse din beton pe balast din nisip cu pavaj de piatră 3,5 la 10,0 7,0 la 20,0
cale cu dale de beton pe pat din nisip 10,0 la 25,0 20,0 la 50,0
cale în tunel, bine izolată, pat uscat 0,3 la 1,3 0,6 la 2,5
cale în tunel, izolare veche, pat umed 2,0 la 8,0 4,0 la 17,0
Cale care se intersecteaza cu drumul 9,5 la 23,0 19,0 la 45,0
Wk tip suprastructură, nou, uscată 0,005 0,01
Wk tip suprastructură, mai vechi, uscată 0,02 0,04
Wk tip suprastructură, mai vechi, umedă 0,23 0,5
W tip suprastructură, nou, uscată 0,05 0,1
W tip suprastructură, mai vechi, uscată 0,1 0,2
W tip suprastructură, mai vechi, umedă 0,4 0,8
K tip suprastructură, mai vechi, uscată 0,5 la 1,0 1,0 la 2,0
K tip suprastructură, mai vechi, umedă 1,5 la 3,0 3,0 la 6,0
cale cu dale 0,01 0,02
Acolo unde nu este prezentată nici un fel de informaţie specifică în acest Tabel, valorile se aplică
la paturi de căi normal umede. În cazul unui balast murdar şi extrem de umed, valorile trebuie
să fie multiplicate de un factor de la 1,5 la 2,2. În caz de îngheţ, trebuie aplicat un factor de la 0,1
la 0,3.
Rezultă că liniile de contact, şinele conductor şi chiar căile vor avea o capacitate electrică spe-
cifică în raport cu pământul. Capacităţile electrice per unitate de lungime pot fi descrise, după
cum urmează:
În această ecuaţie,
în care
r = raza conductorului prin care curge cel mai puternic curent,
= proporţia curentului care curge prin acest conductor şi
= distanţa între conductoare
Presupunând că r = 0,006 m pentru un fir de contact Cu AC-100, = 1,2 m, o distanţare a
căii de 4 m şi o înălţime medie de 6,5 m deasupra terenului, capacitatea electrică per unitatea
de lungime a două catenare paralele pentru o linie cale dublă în raport cu pământul este
calculată la 17,1 nF/km. Măsurătorile capacităţii electrice per unitate de lungime a liniei cale
dublă au arătat că valoarea este în jur de 31 nF/km [10.24].
Conductor şine-pământ
Capacitatea electrică per unitate de lungime a unei şine conductor în raport cu pământul
poate fi aproximată folosind ecuaţia prezentată mai sus pentru calculul electric per unitate de
lungime la o catenară. Raza echivalentă pentru o şină conductor la aceste calcule este
Patul căii-pământ
În conformitate cu referinţa [10.25], capacitatea electrică se calculează astfel
în care
a = gabaritul căii (distanţa între şine)
h = înălţimea şinelor deasupra pământului
req = rază şină echivalentă
2... 3 pentru un pat de pământ uscat.
Aici, de asemenea, valorile calculate sunt mai mici decât valorile respective măsurate.
În referinţa [10.22], capacitatea electrică măsurată per unitate de lungime a celor patru şine a
unei linii cale-dublă în raport cu pământul s-a înregistrat a fi 120 nF/km.
În mod reciproc, dacă un vehicul este capabil să alimenteze energia de frânare înapoi în reţeaua
pe care o frânează, tensiunea la poziţia vehiculului de tensiune, va creşte pentru a transfera
energia de frânare reţelei de contact.
Astfel, potenţialul la pantograful unui vehicul de tracţiune va depinde de caracteristicile electrice
ale instalaţiei liniei de contact, precum şi de consumul actual de energie a tuturor vehiculelor de
tracţiune electrică în secţiunea de alimentare precum şi distanţa lor faţă de punctul de
alimentare. În condiţii normale de exploatare, tensiunile nu trebuie niciodată să depăşească sau
să cadă sub toleranţele nominale ale tensiunii date în Tabelul 1.1. La liniile c.f. de mare viteză
sau cu transport greu, recomandările sunt mai stricte [10.26], stabilind că tensiunea reţelei liniei
de contact cu tracţiune electrică nu trebuie niciodată să cadă sub tensiunea normală la nici un
punct din reţea în condiţii de exploatare normală. În fişa UlC 796-0 din Decembrie 1996, este
definită o tensiune medie de folosinţă la pantograf, aceasta fiind de 2,8 kV pentru c.f. de 3 kV,
14,2 kV pentru căi ferate de 15 kV şi 22,5 kV pentru căi ferate de 25 kV. Aceste tensiuni sunt
definite ca fiind tensiuni minime. Sunt formulate cerinţe mai stricte pentru traficul de mare
viteză, stabilind că tensiunea medie de folosinţă trebuie să fie aproape egală cu tensiunea
nominală pentru a utiliza complet puterea vehiculelor şi să se obţină o înaltă performanţă.
10.3.2 Principii fundamentale
În toate aplicaţiile practice, căderea laterală de tensiune produsă de curentul de tracţiune Itrc este
neglijabilă, astfel încât este posibil să se folosească căderea de tensiune longitudinală în loc
de căderea de tensiune totală .
Într-o reţea de alimentare cu energie de tracţiune CA, căderea de tensiune dintre substaţie şi
vehiculul de tracţiune amplasat la distanţa de l km şi la care este tras un curent Itrc, poate fi
descrisă cu suficientă corectitudine de către ecuaţiile :
unde
În reţelele cu alimentare cu energie de tracţiune în CC, ecuaţia corespunzătoare este
O comparaţie între diagramele din Figurile 10.6 b) şi 10.6 c) arată că dacă un tren este frânat
electric cu recuperarea energiei, tensiunea Utrc la pantograf trebuie să fie mărită pentru a
alimenta energia înapoi în instalaţia liniei de contact. Energia de frânare poate fi folosită pentru
alte vehicule de tracţiune în aceeaşi secţiune de alimentare şi/sau să fie alimentată înapoi în
reţeaua de alimentare electrică care alimentează reţeaua c.f. de tracţiune. Tensiunea
pantografului vehiculului de tracţiune care returnează energia spre reţea este determinată de
condiţiile respective de recuperare a energiei. Ecuaţiile de mai sus diferă numai sub aspectul
rezistenţelor. Cum s-a explicat deja în clauza 10.2, suma rezistenţelor per unitate de lungime a
liniei de contact şi conductoarele cu curent de retur este relevantă în sistemele de tracţiune
CC, în timp ce în sistemele de tracţiune CA monofazate, modulul impedanţei liniei per unitatea
de lungime Z' determină căderea de tensiune.
Căderile de tensiune şi curenţii care trec prin instalţatiile liniei de contact sunt asociaţi cu
disipările corespunzătoare de energie, adică pierderile de putere. Pierderile de putere sunt
cauzate de rezistenţele efective ale reţelei liniei de contact. Fiecare rezistenţă efectivă R prin care
trece un curent I va disipa puterea
Căderea maximă de tensiune va apărea atunci când trenul ajunge în capătul îndepărtat al
secţiunii de alimentare. În acest caz:
Dacă vehiculul de tracţiune rulează de-a lungul secţiunii cu o viteză constantă, graficul poate fi
trasat contra timpului în loc de distanţă. Căderea de tensiune presupusă este
sau, dacă aceasta este generalizată, se descriu n trenuri într-o secţiune de alimentare
dacă numărul trenurilor dintr-o secţiune de alimentare este foarte mare, cazul limitei teoretice a
unei sarcini distribuite uniform pe linie este realizat aşa cum se prezintă în Figura 10.7. Sarcina
pe linie într-o secţiune de alimentare a liniei de contact poate fi definită în raport cu lungimea,
după cum urmează
Figura 10.7: Căderi de tensiune într-o secţiune cu alimentare într-un singur capăt.
a) un tren în secţiune
b) două trenuri în secţiune
c) sarcină uniform distribută (sarcina pe linie)
Dacă se presupune că toate trenurile rulează de-a lungul secţiunii cu o viteză constantă, se poate
face aceeaşi presupunere ca mai sus. Luând aceasta în consideraţie, valoarea medie este
şi valoarea maximă
poate fi calculată.
Totuşi, în practică, căderea de tensiune va fi mai mare decât o valoare calculată folosind (10.42),
deoarece un număr realist de trenuri pe o singură secţiune de alimentare a liniei de contact va fi
între 1 şi 3 la 5 şi nu infinit de mare, aşa cum se presupune atunci când se deduce (10.40). Pentru
a rezolva această problemă, referinţa [10.27] specifică o ecuaţie care va avea rezultate adecvate
pentru căderea medie de tensiune. Această ecuaţie este
În care a este câtul perioadei dintre două procese de acceleraţie şi perioada totală de timp în
care energia este extrasă din reţeaua liniei de contact. Valorile a obţinute prin metode empirice
se situează de la 2 pentru traficul obişnuit al trenului la aproximativ 4 la 6 pentru traficul
trenurilor tranzit de masă metropolitane [10.28],
Luând substaţia A ca un punct de referinţă, consideraţiile de mai sus duc la o expresie pentru
căderea de tensiune între substaţie şi un punct x
Dacă instalaţiile liniei de contact a unei linii cu cale dublă sunt cuplate transversal/încrucişat la
punctul median al secţiunii de alimentare, căderea de tensiune datorată rulării trenului pe una din
secţiunile paralele este descrisă prin următoarele ecuaţii [10.28]:
Tabelul 10.14: Căderi de tensiune în secţiunile de alimentare ale reţelei liniei de contact [10.28].
Tip de Număr de trenuri Valoare Valoare medie Valoare maximă
alimentare în secţiune instantanee
Dacă tensiunile UA şi UB a celor două substaţii nu sunt egale, partea dreaptă a ecuaţiei (10.48)
trebuie să fie suplimentată cu expresia xA,k (UA — UB)/L. În acest caz, un curent de compensare
Ia va trece prin secţiunea liniei de contact de la o substaţie la alta, dacă nu există nici o sarcină
de-a lungul sectiunii. Valoarea acestui curent de compensatie fără sarcină va fi
dacă factorul a şi numărul de trenuri n care sunt curente în secţiunea de alimentare sunt
cunoscute, atunci valoarea medie va fi
Tabelul 10.14 arată expresiile necesare pentru calcularea căderilor de tensiune pentru diferite tipuri de
secţiuni de alimentare a liniei de contact. Pentru a permite o comparare mai uşoară a rezultatelor, toate
lungimile sunt exprimate în raport cu o secţiune a liniei de contact cu lungimea l, de unde
10.4.1 Generalităţi
Energia electrică pentru tracţiune este transferată la un tren în mişcare printr-o curgere de curent
prin instalaţia liniei de contact. Acest curent de tracţiune este condus prin tensiunea aplicată la
pantograful vehiculului de tracţiune şi mărimea sa este invers proporţională cu impedanţa
efectivă a vehicului de tracţiune. Impedanţa vehicului de tracţiune, în schimb, este invers
proporţională cu puterea nominală a vehiculului şi de asemenea depinde de reglarea curentului
din circuitul de control al energiei vehiculului.
În sistemele de alimentare în care tensiunea nominală este caracteristica descriptivă a vehiculului
de tracţiune, puterea nominala a vehiculului de tractiune va fi cantitatea pe care trebuie să se
bazeze calculele curentului de operare. Funcţia timp la curenţii de tracţiune traşi de trenurile în
mişcare poate fi analizată prin simularea rulării trenului şi e determinată de parametrii rulării
respective. Într-o instalaţie de linie de contact, curenţii de tracţiune ai tuturor trenurilor care
rulează pe aceleaşi secţiuni de alimentare la un timp dat vor fi suprapuşi.
Figura 10.12: Curenţi în linia de contact IOHL între două substaţii presupunând o sarcină
uniform distribuită pe linie I'0HL conform cu (10.39).
să se foloseacă sarcini de curent de linie IOHL in respectivele calcule. Sarcina pe linie poate fi
dedusă din puterea per unitatea de lungime P' pe care s-a bazat de la început proiectarea
sistemului electric c.f.:
I’OHL = P’/ (Un∙ cosφ)
Aşa cum se prezintă în Figura 10.12, curgerea curentului la orice punct la o distanţă x faţă de
punctul de alimentare de pe partea stângă a unei instalaţii a liniei de contact este
valorile prezentate în Tabelul 10.16 pot servi ca valori orientative realiste pentru sarcinile tipice de
putere per unitate de lungime. Pentru căile ferate 1 AC 15 kV 16,7 Hz , factorul mediu de putere
Tabelul 10.16: Valori orientative pentru puterea per unitate de lungime P' pe linii c.f.
electrice cu dublă cale, valori date în kW/km.
Tipul de c.f. şi trafic P'
În fişa UIC Nr. 795-0 din decembrie 1996, este menţionată o valoare de 3 MVA/km ca
fiind puterea per unitate de lungime care trebuie instalată pentru liniile de mare viteză cu
cale dublă. Această valoare este foarte mare. Valoarea de 5,5 MVA/km mentionată în
aceeaşi publicaţie ca fiind cerinţa de putere pentru o linie cu intervale între trenuri de 2
minute şi viteze de până la 200 km/h, se aplică numai în cazuri exceptionale. Aceste
specificaţii pentru puterea instalaţiei ţin cont de capacitatea de rezervă care nu e detaliată în
nici un fel în respectivul document. Din această cauză, calculele pentru curenţii aşteptaţi
trebuie să se bazeze, de preferinţă, pe puterea de tractiune per unitate de lungime, valori
date în Tabelul 10.16.
Dacă distanţa dintre substaţii de pe această linie cu alimentare la două capete este de 50 km,
trebuie folosita în calcule o lungime de secţiune de alimentare pentru linia de contact de 25
km.
Curentul de alimentare pentru o cale este atunci următorul
Curenţii calculaţi folosind ecuaţia (10.53) pot fi consideraţi ca fiind curenţi traşi în ora cu
sarcină de vârf conform ecuaţiei (11.11), deoarece ei au fost derivaţi de la presupusele valori
maxime de sarcină. Valorile corespunzătoare pot atunci să fie folosite pentru calculul
curenţilor pentru perioade definite, aşa cum se descrie în clauza 11.1.1.2.
Deşi curenţii de sarcină în secţiunile cu alimentare la două capete a liniilor cu trafic greu, cu
sarcini mari sunt intermitenţi, ei pot fi descrişi într-o formă simplificată cu ajutorul ecuaţiilor
(10.51) la (10.53).
Datorită frecvenţei mari a trenurilor pe astfel de linii rulate greu, curenţii de sarcină prezintă o
variaţie statistică joasă. Exprimată cantitativ, o dispersie normalizată, adică un coeficient de
variaţie de mai puţin de 0,1, poate apărea în aceste cazuri. Deoarece aceasta corespunde
condiţiei că variaţiile trebuie să fie foarte mici, cantitatea presupusă, descrisă ca fiind curentul de
sarcină per unitatea de lungime, poate fi folosită ca o bază acceptabilă pentru estimarea
capacităţii substaţiei necesare.
Exemplu: Care este curentul per unitatea de lungime şi curentul de alimentare dintr-o
instalaţie de linie de contact la o linie c.f. locală cu cale dublă cu trafic greu, dacă puterea per
unitate de lungime este 3 MW/km, tensiunea de alimentare este de CC 1500 V şi distanţarea
substaţiei este l = 4 km?
I’OHL = 3000 Kw/( km∙1,5 kV) = 2000 A/km
Ix = 0 = (I’OHL/2)∙l/2 = 1000 A/km ∙ 2 km = 2000 A
10.5.3 Circuitele instalaţiei liniei de contact folosite de către Căile Ferate Germane, DB
Circuitul instalaţiei liniei de contact folosit la DB este descris în această secţiune ca un exemplu
al unui circuit pentru linie de contact pentru tracţiune în CA. O secţiune a substaţiei tipică va
include toate liniile de contact, conductoarele de alimentare şi fiderii de şuntare, toate fiind
conectate de nu mai mult de doi întreruptori pe circuit. Puterea electrică este alimentată la o
secţiune de alimentare de la o instalaţie de distribuţie care poate fi fie o substaţie de comutare
sau un post de comutare. Un post de comutare, aşa cum se arată în 1.3.3.1, este o substaţie de
comutare de 15 kV cuprinzând mai mult de un întreruptor de circuit. Ramificaţia liniei de
contact corespunzătoare poate alimenta ramificaţiile liniei, ramificaţiile staţiei sau ramificaţiile
fiderului substitut, aşa cum se poate vedea în Figura 10.14.
Limitele secţiunilor de alimentare a substaţiei sunt la joncţiunile de secţionare sau la punctele de
cuplare, aşa cum se prezintă în Figura 10.15.
Într-o direcţie longitudinală, secţiunile de alimentare a substaţiei sunt subdivizate în subsecţiuni
care pot fi izolate electric. Se face o distincţie între subsecţiunile sectoarelor deschise a liniilor
c.f. şi subsecţiunilor din staţii. Limitele unei subsecţiuni boundary
coincid în mod normal cu joncţiunile izolate. În acelaşi timp, trebuie să se asigure că joncţiunile
izolate sunt în cadrul acoperirii de semnal, adică că este imposibil pentru un vehicul cu tracţiune
electrică cu pantograful ridicat să vină la oprire direct sub joncţiunile izolate.
Distanţele dintre amplasările semnalului şi punctul de pornire a primelor puncte, aşa cum sunt
specificate pentru proiectele standard ale liniilor de contact, sunt prezentate în Figura 6.17. În
această figură, limitele unei subsecţiuni sunt prezentate într-o zonă haşurată pe partea liniei
curente a limitei.
Subsecţiunea staţiei este divizată în grupuri de comutare individuale care sunt secţiuni ale liniei
de contact care pot fi închise, de exemplu individual izolate. De obicei, grupuri de comutare
separate sunt instalate pentru liniile principale şi liniile secundare. În gările foarte lungi,
grupurile de comutare principale sunt chiar divizate longitudinal. Din punct de vedere electric,
grupurile de comutare sunt legate prin izolator de secţionare sau joncţiuni izolate.
Ultimele sunt folosite în special acolo unde trenurile rulează de-a lungul secţiunilor cu mai
mult de 130 km/h, izolatoarele din secţionare nefiind corespunzătoare în particular pentru
astfel de viteze. Separatoarele şi aparatajul de conexiuni sunt folosite în instalaţiile de linie
de contact pentru următoarele scopuri.
- Separatoare de secţie leagă subsecţiile,
- Separatoare conectori conectează echiapamentul auxiliar la linia de contact,
comutatoarele de bază ale secţiei leagă secţiunile de bază,
- Separatoare secundare de rezervă pentru încărcare separă liniile de contact ale
liniilor secundare/de rezervă de încărcare de la instalaţie şi le conectează la pământ,
- Separatoare longitudinale sunt toate separatoarele folosite pentru a lega secţiunile
longitudinale,
- Separatoare conector transversali leagă liniile de contact ale căilor principale ale unei
secţiuni de alimentare a substaţiei,
- Separatoare de protecţie pentru secţiunea neutră leagă liniile de contact adiacente ale
căilor principale ale secţiunii de alimentare a substaţiei,
- Separataore fideri conectează linia de contact cu fiderii sau liniile de conectare,
- Separatoare fideri de ocolire/derivaţie conectează liniile prin fideri de ocolire/derivaţie şi
- Separatoare de legătură la secţiunile substaţiei conectează liniile de contact a
diferitelor secţiuni de alimentare a substaţiei.
Compania c.f. germană DB foloseşte un cod numeric pentru a identifica semnificaţiile
separatorului. Aceasta este specificată în regulamentul de operare Gbr 997.0102 [10.33]
Unităţi:
1 Separator de secţionare, partea de sud sau vest, pe căile de sosire, linii cale
dublă,
2 Separator de secţie – numai pe liniile de cale dublă – partea de sud sau de vest,
cale de plecare,
3 Separator de secţie, partea de nord sau est, pe linii cu cale dublă, cale de plecare,
4 Separator de secţie – numai pe linii cale dublă – partea de nord sau de est, cale de
sosire,
5 Separator conector transversal, (de obicei cu transformator de semnalizare a
scurtcircuitului),
6 Separator de rezervă de încărcare, separtor izolator pentru depou atelier (cu
contact de împământare),
7 Separator de secţie de bază pentru căile de pe partea staţiei cu un număr impar
de separatori de secţie,
8 Separator de secţie de bază pentru căile de pe partea staţiei cu un număr par de
separatori de secţie,
9 Separator de secţie de bază, unde este necesar, preferabil pentru aplicaţii speciale
0 Comutator de legare a secţiunii substaţiei (numai împreună cu numerele zecimale
corespunzătoare /tens
digits).
Zeci (în combinaţie cu cifrele unitare descrise mai sus):
1 la 9 Suplimentar, numerele curente/de ordine, dacă este necesar.
Pentru separatoarele de secţionare ale liniilor de sosire sau plecare, numerele
impare sunt folosite împreună cu unităţile impare şi numerele zecimale pare sunt
folosite împreună cu unităţile pare pentru liniile principale directe.
Sute:
1 Separator de secţionare de bază, în cazurile în care numerele zecimale nu sunt
suficiente,
2 Separatoarele instalaţiilor de exploatare pentru liniile curente,
3 Cazuri speciale, de exemplu linii auxiliare private, ateliere de întreţinere
şi reparaţii ale vehiculelor, secţionări auxiliare longitudinale, conexiuni
secundare la sistemele de putere c.f., aparataj de conexiuni pentru
conversia sistemului, instrucţiuni speciale pentru a preveni confuzia etc.,
4 Separatoare longitudinale în gări,
5 Separatoare de secţionare de bază pentru conexiuni secundare in
gări,
6 la 9, ca pentru 3.
10.5.4 Separatoare
Joncţiunile dintre secţiunile de bază în reţeaua c.f. DB sunt şuntate/derivate de către
separatoare. Acestea sunt capabile să întrerupă curentii până la o anumită mărime şi
număr de cicluri de comutare. De aceea, este recomandabil să fie comutate fără sau
numai cu o mică sarcină.