11 Capacitate transport curent şi prevederi privind protecţia Formatted: Font: 12 pt

11.1 Capacitate transport curent ale liniilor de contact pentru tracţiune electrică Formatted: Font: 12 pt

11.1.1 Sarcina de putere pentru tracţiunea electrică

11.1.1.1 Cerinţe de putere
Cerinţele de putere ale unei căi ferate rezultă din puterea fizică necesară pentru a realiza
scopul transportului. Însuşi procesul de transport a diferit mult în decursul timpului şi
este dependent de amplasarea geografică. Puterea fizică necesară pentru a realiza un
transport specific pe linie necesar depinde de mulţi parametri. Cei mai importanţi sunt
următorii:
- viteza, puterea necesară este proporţională cu cubul vitezei,
- greutatea trenului,
-frecvenţa serviciului,
- declivităţile liniei,
- frecvenţa repornirilor,
- disponibilitatea regenerării sistemelor de frânare, şi
- stilul de a conduce al mecanicilor de tren.
Pentru a realiza un proiect optim pentru liniile de contact, caracteristicile sarcinilor de
tracţiune trebuie determinate cu acurateţe şi descrise ca atare.

11.1.1.2 Căi ferate pentru trafic general

Căile ferate pentru traficul general sunt, din punctul de vedere al aspectului tehnic c.f.,
caracterizate prin faptul că trenurile de diferite categorii folosesc linia la viteze de până la
200 km/h ceea ce duce la cereri de energie per unitate de lungime de până la aproximativ
de 300 kW/km. Caracteristica lor de distribuire a sarcinii poate fi descrisă cu ajutorul
funcţiilor de variaţie stocastică [11.1]. Componentele funcţiilor idealizate aleatoriu care
descriu sarcinile pe căile ferate principale pentru un trafic general sunt prezentate în
Figura 11.1. Graficul a) din Figura 11.1 prezintă variaţia în valorile sarcinii medii lunare
într-o substaţie în cursul unui an. Modelul variaţiei sarcinii anuale este determinat, de
exemplu, de necesitatea de a încălzi trenurile de călători în timpul iernii, de traficul de
vacanţă în lunile de vară sau de alte cereri ale transportului de masă sezoniere. Pentru
calculele de proiectare, coeficientul de sarcină pe zi cd determinat statistic este foarte
important. Coeficientul de sarcină pe zi este
cd = Pdmax/Pj
 Formatted: Font: 12 pt
Formatted: Font: 12 pt

Figura 11.1: Componentele

funcţiilor aleatorii idealizate care
descriu sarcinile de pe liniile cf.
a) Variaţia valorilor medii lunare, Formatted: Font: 12 pt
săptămânale sau zilnice Pd în
cursul unui an.
b) Variaţia valorilor medii pe oră Formatted: Bullets and Numbering
sau jumătate de oră Pd în cursul
unei zile.
c)Variaţia de sarcină în cursul unei
ore prezentată ca o distribuţie
aleatorie

Sarcina medie anuală Pj

Sarcina medie zilnică Pd

Formatted: Font: 12 pt

Figura 11.2: Coeficientul de

sarcină pe zi cd şi coeficientul de
sarcină pe oră ch ca funcţii ale
sarcinii medii anuale Pj, în [11.1].

unde Pdmax este maximum sarcinii medii zilnice care apare în întregul an şi Pj este sarcina
medie anuală. Experienţa a demonstrat că coeficientul sarcinii zilnice este dependent
virtual numai de valoarea medie anuală. Figura 11.2 prezintă relaţia dintre cd şi Pj.
Graficul b) din Figura 11.1 arată variaţia tipică între valorile de sarcină într-o substaţie de
linie principală în cursul unei zile. Aceasta este caracterizată prin vârfuri evidente în
timpul traficului de vârf, dimineaţa şi seara, şi perioade cu sarcini mici în mijlocul zilei
sau noaptea. Printr-o evaluare statistică a unui număr mare de instalaţii implementate este
posibilă determinarea unui coeficient de sarcină pe oră ch definit după cum urmează:

În această ecuaţie, Ph este maximum consumului mediu de energie pe oră în timpul unei
zile iar Pd este puterea medie zilnică corespunzătoare. Coeficientul de sarcină pe oră este
de asemenea dependent numai de puterea medie anuală. Această relaţie este prezentată în
Figura 11.2. Variaţia sarcinii de putere într-o oră reprezintă suma sarcinilor respective
care apar în sistem datorită rulării trenurilor individuale pe tronsonul de linie luat în
consideraţie în acel timp. Această sarcină de putere poate fi descrisă ca o funcţie
aleatorie. Folosind ecuaţiile (11.1) şi (11.2 valoarea medie a puterii unei secţiuni de
alimentare în timpul unei ore cu sarcina cea mai mare din întregul an Phmax, este
următoarea

Sarcina medie anuală Pj poate fi calculată de la consumul total anual de energie Wj de pe

sector.
Din punct de vedere tehnic, folosirea acestor componente idealizate face mai uşoară
descrierea sarcinii ca o funcţie aleatorie. Acelaşi lucru este valabil pentru sarcinile pe o
linie de tramvai [11-2]. În multe cazuri chiar este posibil să se descrie sarcina de putere
pentru tracţiune ca o variabilă care nu este dependentă de timp. În cazul alimentărilor
folosite pentru a furniza putere direct liniei de contact, este posibilă de asemenea
descrierea curenţilor pentru sarcini mari ca variabile nedependente de timp.
Este acceptabil să se presupună că sarcinile de putere pentru tracţiune urmează o funcţie
de distribuţie normală, unde Phmax este valoarea medie a distribuţiei şi este deviaţia
standard. Cu această ipoteză este posibil să se prevadă probabilitatea în care sarcina p
rămâne sub o valoare specificată Pdd:

Probabilitatea ca P(p < Pdd) să poată fi exprimată în această formă simplificată se

datorează faptului că este adevărat că . Ecuaţia (11.4) este de
asemenea denumită funcţie de distribuţie a variabilei aleatorii p. Dacă deviaţia standard
ap este exprimată în termeni de coeficient de variaţie vp valoarea medie Phmax este
următoarea:

şi limita de putere Pdd ca suma valorii medii Phmax şi un multiplu al deviaţiei standard :

Ecuaţia (11.4) poate fi transformată într-o formă standardizată a funcţiei distribuţie

F(Add), fiind funcţia Gaussian de eroare standard.
Această formă standardizată a unei distribuţii este descrisă într-un tabel în toate
publicaţiile statistice relevante. Dacă P(p < Pdd) sau F(Add) este probabilitatea unei sarcini
aleatorii care rămâne sub valoarea limitei date Pdd, aşa cum s-a prezentat mai sus,
conversia

Poate fi de asemenea dedusă ca o probabilitate de apariţie a unei sarcini care depăşeşte

limita Pdd. În tehnologia de energie electrică, această funcţie este denumită diagrama
încărcării continue sau diagrama încărcării standardizate.
Presupunând că funcţia distribuţie descrisă este o reprezentare valabilă a frecvenţei unor
anumite sarcini respectate, aceasta ar însemna că în cadru unei perioade date T, apariţiile
de sarcină vor rămâne sub limita Pdd cu o frecvenţă de şi
dimpotrivă, vor depăşi limita Pdd cu o frecvenţă t/T. De aceea, se concluzionează că
relaţia

Există între probabilitatea P(p < Pdd), calculată de la distribuţia standard, frecvenţele de
observaţie t/T ale apariţiilor de sarcină care depăşesc limita Pdd şi (T -t)/T ale apariţiilor
de sarcină care rămân sub limita Pdd. În statistici, ipoteza că probabilitatea calculată
corespunde frecvenţei de apariţie observată este denumită ipoteza ergodică şi se aplică
sarcinii energiei de acţiune pentru traficul c.f general. Figura 11.3 prezintă histograma
de încărcare continuă 1 - Hm(i) şi graficul de încărcare continuă teoretică 1 — Hm(i)
derivat de la aceasta, precum şi funcţia de distribuţie H(i) ale curentului de sarcină
pentru o substaţie de tracţiune cf. Pentru a ilustra explicaţiile date mai înainte Figura
11.4 prezintă funcţia de densitate a distribuţiei normale standardizate.
Figura 11.5 prezintă coeficientul de variaţie vp în relaţie cu consumul de putere mediu
anual Pj pentru liniile principale şi în legătură cu valoarea curentului mediu într-un
sistem de tracţiune cf CC 600 V. Relaţia prezentată a fost determinată empiric de la un
mare număr de măsurători făcute în câteva reţele cf din Europa [11.3]. Pentru consideraţii
de proiectare privind partea termică, se presupune că, curentul care apare în timpul orelor
cu sarcină maximă circulă de asemenea în timpul unei perioade mai lungi. Ca o
aproximare, curentul de sarcină care este important în acest caz, poate fi exprimat:

Figura 11.3: Histogramă empirică 1 -Hm(z) şi curba de sarcină teoretică 1 — Hm(i), precum şiFormatted: Font: 12 pt
curba de distribuţie cumulativă H(i) a unui curent de sarcină distribuit normal provenind dintr-o
substaţie standardizată.
 Formatted: Font: 12 pt

Figura 11.3: Histogramă empirică 1-Hm(z) şi curba de sarcină teoretică 1 - Hm(i), precum Formatted: Font: 12 pt
şi curba de distribuţie cumulativă H(i) a unui curent de sarcină distribuit normal
provenind dintr-o substaţie standardizată.
Formatted: Font: 12 pt
Formatted: Font: 12 pt

Figura 11.4: Densitatea (pentru a = 1) a unei cantităţi (putere sau curent) cu o distribuţie
Formatted: Font: 12 pt
normală pentru o substaţie şi T = 1 h. Valoarea medie este .
Formatted: Font: 12 pt
Figura 11.5: Coeficient de variaţie vp ca o funcţie de consum de putere mediu anual. Formatted: Font: 12 pt

Tabel 11.1: Vârfuri de sarcină cu durata t în cadrul unei perioade de observaţie a sarcinii
T = 1 h într-un total de distribuţie normală a cantităţilor.
t (T-t)/T = F
3 min 0,9500 1,645
1 min 0,9833 2,13
10 s 0,9972 2,77
1s 0,9997 3,44
Formatted: Font: 12 pt

Dacă, de exemplu, valoarea medie anuală a puterii Pj, determinată cu uşurinţă de la

cerinţele anuale de energie, este cunoscută, curentul care apare într-o oră de sarcină
maximă în cursul unui an este:
Formatted: Font: 12 pt
Formatted: Font: 12 pt

de unde
U tensiunea nominală a reţelei de alimentare cu energie pentru tracţiune, şi Formatted: Font: (Default) Times New Roman,
12 pt
cos valoarea medie a factorului de putere în reţeaua de putere pentru tracţiune.
Formatted: Font: 12 pt
Pentru a estima vârfurile de sarcină pentru o durată definită într-o oră de sarcină maximă,
valorile de vârf care corespund valorilor sunt luate din Tabelul 11.1, care se bazează Formatted: Font: 12 pt

pe o funcţie de distribuţie normală pentru F = (T — t)/t în relaţie cu T = 1 oră. Formatted: Font: 12 pt

Aceasta poate fi ilustrată prin următorul exemplu. Formatted: Font: 12 pt

Formatted: Font: 12 pt
Exemplu: Sarcina medie anuală pe linie a unei secţiuni de alimentare cu sarcină mare
este Pj = 3 MW. Care sunt curenţii de sarcină de vârf în această secţiune de alimentare,
dată fiind tensiunea U = 25 kV şi cos = 0,83. Din Figurile 11.2 şi 11.5, obţinem Formatted: Font: 12 pt
valorile vp = 0,58 , Cd = 1,36 şi ch = 1,86. Folosindu-le, putem calcula Formatted: Font: 12 pt
— valoarea medie anuală a curentului de sarcină, folosind ecuaţia (11.10) Formatted: Font: 12 pt
Ij = 3000 kW/(25 kV 0,83) = 145 A, Formatted: Font: 12 pt
— maximul valorii medii pe o zi care apare în tot decursul anului, folosind ecuaţia Formatted: Font: 12 pt
(11.11)
Formatted: Font: 12 pt
Idmax= 1,36145 A = 197 A
Formatted: Font: 12 pt
- şi maximul valorii medii pe o oră într-o zi cu sarcină maximă care apare în tot
Formatted: Font: 12 pt
decursul anului, folosind ecuaţia (11.11)
Ihmax = 1,36 1,86 145 A = 367 A. Folosind ecuaţiile de Formatted: Font: 12 pt

(11.6), (11.9) şi Tabelul 11.1, putem deduce Formatted: Font: 12 pt

— maximul valorii de vârf de 3-minute, care apare în tot decursul anului, deoarece Formatted: Font: 12 pt
(60 — 3)/60 = 0,95 şi astfel Formatted: Font: 12 pt
= 1,645 şi Up = 0,58: Formatted: Font: 12 pt
I3min = 367 A  (1 + 1,645  0,58) = 717 A, Formatted: Font: 12 pt
- maximul valorii de 10- secunde, deoarece (3600 - 10)/3600 = 0,9972 şi astfel
Formatted: Font: 12 pt
= 2,77:
Formatted: Font: 12 pt
I10s = 367 A • (1 + 2,77  0,58) = 957 A .şi
Formatted: Font: 12 pt
- maximul valoare de vârf 1- secundă, deoarece (3600-1)/3600 = 0,997 şi astfel Add =
3,44: Formatted: Font: 12 pt

Ils = 367 A (1 + 3,44  0,58) = 1099 A. Formatted: Font: 12 pt

Aşa cum s-a explicat mai înainte, valoarea de bază pentru determinarea sarcinii puterii de Formatted: Font: 12 pt
tracţiune este caracteristica continuă a sarcinii, de exemplu probabilitatea 1 - F( ) ca Formatted: Font: 12 pt
valorile limită să fie depăşite. Conform regulii folosite pentru a calcula aceste sarcini, Formatted: Font: 12 pt
valorile de sarcini a unei perioade definite care apare în cadrul unei perioade de referinţă Formatted: Font: 12 pt
X sunt sortate după mărime, începând cu valoarea maximă, aşa cum se prezintă în Figura Formatted: Font: 12 pt
11.3. În realitate, perioade cu sarcini mai mici apar între perioadele individuale cu sarcină
Formatted: Font: 12 pt
de vârf.
Formatted: Font: 12 pt
Formatted: Font: 12 pt
Formatted: Font: 12 pt
Formatted: Font: 12 pt
Formatted: Font: 12 pt
Formatted: Font: 12 pt
Formatted: Font: 12 pt
Formatted: Font: 12 pt
Formatted: Font: 12 pt
Formatted: Font: 12 pt
Formatted: Font: 12 pt
Formatted: Font: 12 pt
Formatted: Font: 12 pt
Figura 11.6: Curenţii de sarcină a două linii de ramificaţie într-o substaţie cu trenurile
de mare viteză cu curenţi de tracţiune de 1130 A care rulează cu viteze constante de
330 km/h [11.4].
a) i(t)- timpul calculat dependent de ramificaţia de alimentare model 1
b) i(t)- timpul calculat dependent de ramificaţia de alimentare model 2
c) timp – ponderat echivalent cu curbele de sarcină continuă pentru aceşti curenţi

Sarcinile care produc încălzirea echipamentului în funcţiune sunt mai mici decât sarcinile
calculate prin această metodă.

11.1.1.3 Linii de cale ferată de mare viteză şi de mare capacitate

Liniile cf de mare viteză şi mare capacitate de exemplu liniile cf pentru metrou şi cele
metropolitane cu intervale scurte ca frecvenţă între garnituri, au caracteristici de sarcină
pentru puterea de tracţiune total diferite faţă de cele ale traficului cf general. Aceste tipuri
de căi ferate sunt caracterizate de o sarcină tip impuls pe instalaţiile liniei de contact,
alimentări şi substaţii. Studiile au demonstrat că cererea de energie specifică pentru liniile

cf de mare viteză poate să ajungă la valoarea de 1 până la 1,3 MW/km şi cea pentru
liniile cf de mare capacitate chiar mai mare: 1,7 până la 2,5 MW/km, ambele cazuri sunt
valabile pentru liniile cu cale dublă [11.4]. Figura 11.6 prezintă curenţii de sarcină ale
subsecţiilor dintr-o substaţie pentru o linie cf de mare viteză. Trenurile de mare viteză
trag curenţi de tracţiune de 1130 A la periile colector, rulând la viteze constante de 330
km/h. Pe partea stângă, graficele curenţilor liniei de contact sunt prezentaţi pentru cazul
în care toate trenurile rulează într-o singură direcţie trecând la intervale de 6 minute iar
trenurile rulând în cealaltă direcţie trec la intervale de 7 minute. Partea dreaptă prezintă
curbele de curent de sarcină corespunzătoare pentru intervale de 14/15 minute.
Un calcul corect pentru tensiunea termică pe instalaţiile liniei de contact prin care trec
curenţii reprezentată prin i(t) necesită un efort considerabil. Totuşi, dacă se foloseşte o
curbă de sarcină continuă echivalentă ponderată în timp [11.5], modelarea realistă a
curenţilor efectivi care determină tensiunea termică este relativ uşor de realizat.
Caracteristicile care depind de timp ale curenţilor nu sunt pierdute în această prezentare
[11.4]. În următoarea demonstraţie, modelarea curbelor de sarcină continuă echivalentă
ponderată în timp este descrisă mai întâi pentru valorile medii aritmetice:
- graficul de timp pentru curentul de sarcină real i(t) într-o perioadă de referinţă T
constituie baza. Acesta este de obicei disponibil în forma unei secvenţe de timp
discrete pentru valorile cu un interval de timp definit prezentat în Figura 11.6.
- următoarea etapă este definirea unei ferestre de timp t*. Această fereastră de timp
variabilă este deplasată de-a lungul întregului grafic al curentului de sarcină în
trepte tD, pornind de la t = 0 şi terminând la T-t*, conform Figurii 11.6.
- curentul mediu de sarcină este atunci calculat pentru fiecare poziţie posibilă a
ferestrei de timp împreună cu lăţimea ferestrei de curent t*. Maximul valorii de
sarcină medie Imax determinat ulterior este stocat împreună cu lăţimea ferestrei de
curent.
- Acesta se repetă cu diverse lăţimi de fereastră pornind de la valoarea cea mai mică
posibilă, de exemplu tD, până la valoarea cea mai mare posibilă t* = T.
- În consecinţă, obţinem o funcţie de maximă a sarcinilor medii în relaţiile cu durata
sarcinii aşa cum este reprezentată printr-o lăţime a ferestrei care poate fi denumită
curbă de sarcină continuă echivalentă ponderată în timp pentru valorile medii. Ca
referinţă [11.5] aceasta este dată în prezentarea " graficului pentru valori de vârf".
Pentru succesiunea de valori ale curentului de sarcină pe un interval discret i(t) relativ la
un interval de timp de tD, regula de calculare a curbei de sarcină continuă echivalenta
ponderată în timp a mediei aritmetice este

Pentru caracteristicile de încălzire şi calculul sarcinii termice, valorile efective ale

curentului de sarcină sunt decisive. Valoarea curentului efectiv care este media pătratică a
rădăcinii curentului, corespunzând curentului direct echivalent care ar genera aceeaşi
căldură într-o rezistenţă electrică în decursul unei perioade de timp T ca si curentul
variabil în timp luat în consideraţie. Ecuaţia generală pentru valoarea curentului efectiv
este:
Figura 11.7: Scurtcircuit monofazat la pământ.

cu valori efective este analogă cu valorile medii aritmetice. Pentru o succesiune

discretă în timp dată de valori ale curentului de sarcină, ecuaţia este următoarea:

unde 0  t (T - t*) şi t D  t * T.

Partea b) din Figura 11.6 prezintă curbele de sarcină continuă echivalentă ponderată în
timp pentru un interval între garnituri de 6/7 min (pe partea stângă) şi 14/15 min (pe
partea dreaptă). Acestea au fost calculate folosind algoritmele de mai sus.
Curba de sarcină continuă echivalentă standardizată pentru căile ferate cu trafic general
şi curba de sarcină continuă echivalentă ponderată în timp pentru liniile de căi ferate de
mare viteză şi de mare capacitate constituie baza evaluării capacităţii de sarcină termică
pentru instalaţiile liniei de contact.

11.1.1.4 Sarcinile de scurtcircuit

Scurtcircuitele din instalaţiile liniei de contact pentru tracţiune sunt produse de o
defecţiune sau de o deteriorare a componentelor de izolare montate între componentele
conductoare care au potenţiale electrice diferite. Principalele cauze ale defecţiunilor sunt
materialul învechit şi deteriorarea fizică a componentelor de izolare precum şi
supratensiunile şi depunerile de materii poluante care duc la deteriorarea izolării sau la
formarea arcului electric. Scurtcircuitele complete sunt cel mai adesea rezultatul
greşelilor operatorilor, de exemplu desfacerea legăturii la pământ şi echipamentele de
scurtcircuitare înainte de pornirea de declanşarea alimentării cu energie sau de intrarea
vehiculelor de tracţiune electrică pe sectoarele de linie de contact legată la pământ.
Scurtcircuitele conduc la mari tensiuni mecanice şi termice în instalaţiile electrice
afectate. Alimentarea cu energie este oprită şi pot rezulta situaţii periculoase. Pentru a
selecta corect componentele, in special întreruptoarele de circuit şi echipamentele de
protecţie, este necesară cunoaşterea mărimii curenţilor de scurtcircuit care pot apărea.
Scurtcircuitele din instalaţiile cf pot induce tensiuni periculoase în cabluri şi în structurile
metalice paralele cu linia cf.
Într-o reţea de linie de contact pentru tracţiune, orice conectare la pământ va constitui un
scurtcircuit, aşa cum se vede în Figura 11.7. Curentul de scurtcircuit în sistemele de
tracţiune cf monofazate CA poate fi calculat folosind formulele din Tabelul 11.2. În
reţeaua de alimentare cu putere pentru tracţiune de 16,7 Hz de la (DB) din Germania, au
fost observaţi următorii curenţi maximi de scurtcircuit:
- până la 45 kA în secţiunile alimentate centralizat, şi
- până la 20 kA în secţiunile alimentate necentralizat.

Tabel 11.2: Valorile caracteristice curenţilor de scurtcircuit conform standardelor EN 60

865-1:11.94.
Simbol Formulă Definiţie
Curent de scurtcircuit iniţial simetric:
1) valoare (fără) efectivă a componentei alternative
I" a unui curent de scurtcircuit în momentul apariţiei
simetrice
scurtcircuitului dacă impedanţa scurtcircuitului rămâne
constantă şi egală cu cea existentă la timpul t = 0. Curent
de scurtcircuit de vârf:
2) valoare absolută maximă: curent de scurtcircuit ce
poate apărea.
3) valoare
3) Curentefectivă
simetric(rms) a unui curent
de întrerupere alternativ de
scurtcircuit:
scurtcircuit în momentul când circuitul e deschis de un
întrerupător de circuit. Curent de scurtcircuit
4) valoare efectivă (rms) a unui curent alternativ de
permanent:
scurtcircuit care ar rămâne la o valoare constantă
după încetarea tuturor proceselor tranzitorii.
Curent de scurtcircuit echivalent termal:
5) valoare efectivă (rms) a unui curent care ar avea
acelaşi efect termal în acelaşi timp ca şi curentul de
scurtcircuit real
care ar putea avea o componentă de curent direct şi se
diminuează în timp.
Puterea CA a scurtcircuitului iniţial simetric:
6) produsul curentului de scurtcircuit iniţial simetric şi

sau tensiunea nominală. Aceste cantităţi nu sunt cant. de

in putere
sensul fizic, ci numai
în sensul fizic tfactori folosiţi în
quantities
calcule.
Formatted: Font: 12 pt
1) c = Factor de tensiune = 1,03 la 1,1 în reţelele cf Formatted: Font: 12 pt
zk = Impedanţă de scurtcircuit în reţea
Formatted: Font: 12 pt
2) K = Factor de impuls conform Figurii 11.9 [11.6] Formatted: Font: 12 pt
3) P = Factor de diminuare conform Figurii 11.10 [11.6] pt. CA16,7 Hz,  = 1 pt. Formatted: Font: 12 pt
4) X = Factor
AC Hacalcul pt. curenţii de scurtcircuit staţionari conform cu EN 60
50 de Formatted: Font: 12 pt
IrG = Evaluarea
865-1 curentului generator
5) m,n Factori care descriu efectul de încălzire ale componentelor curentului Formatted: Font: 12 pt
continuu şi alternativ conform cu EN 60865-1 (n0,95 în reţelele cf Formatted: Font: 12 pt
alimentate centralizat)
6] În reţele de putere pt. tracţiune cf Formatted: Font: 12 pt
7) În reţele de distribuţie a puterii CA trifazate Formatted: Font: 12 pt

Datorită alimentării la un singur capăt folosite, curenţii de scurtcircuit în reţelele de

putere de 50 Hz pentru tracţiune sunt considerabil mai mici decât cei din reţelele de 16,7
Hz care folosesc alimentări la ambele capete. Figura 11.8 prezintă curenţii maximi de
scurtcircuit a unei secţiuni cf de mare viteză cu o lungime de 24 km cu diverse
configuraţii a liniei de contact şi diferite tipuri de alimentare, şi anume CA 16,7 Hz. şi
CA 50 Hz [11.7]. Alimentarea la două capete folosită pentru liniile de contact de 16,7
Hz produce curenţi de scurtcircuit simţitor mai mari. Dacă curenţii de scurtcircuit sunt
calculaţi folosind formulele date în Tabelul 11.2, atunci valorile obţinute sunt mai mari
decât acelea obţinute prin măsurători în practica actuală. Cu referinţa [11.8], s-a stabilit,
prin metode bazate pe probabilitate că pentru toţi factorii care pot apărea în aplicaţiile
din viaţa reală,

1 - cu fideri suplimentari şi cu conductori de retur

2 - cu fideri suplimentari fără conductori de retur
3 - fără fideri suplimentari şi cu conductori de retur
4 - fără fideri suplimentari şi conductori de retur
5 - cu fideri suplimentari şi conductori de retur
6 - fără fideri suplimentari şi conductori de retur
Figura 11.8: Cureţi maximi de scurtcircuit în diferite sisteme de alimentare cu energie şi
configuraţii de linii de contact pentru tracţiune (1, 2, 3, 4 pentru CA 15 kV, 16,7 Hz
conectate împreună; 5, 6 pentru CA 25 kV, 50 Hz).

Figura 11.9: Factorul K ca o functie a lui R/X conform cu DIN VDE, Figura 8 Formatted: Font: 12 pt

Figura 11.10: Factor de diminuare y, aplicabil la o reţea cf de putere pentru tracţiune de

16,7 Hz [11.6].
 Figura 11.11: Evaluare stocastică pentru scurtcircuite.
a) design prea slab
b) design optim
c) design prea puternic Formatted: Font: 12 pt

Formatted: Font: 12 pt
Formatted: Font: 12 pt

Figura 11.12: Curba caracteristică a curenţilor de scurtcircuit la căile ferate CC.

curenţii reali maximi de scurtcircuit sunt aproximativ de 0,8 ori valorile obţinute prin
folosirea formulelor date în Tabelul 11.2. Valorile medii ale curentului de scurtcircuit care
poate apărea sunt chiar mai mici.
Figura 11.11 prezintă un exemplu de distribuţie de frecvenţă cumulativă pentru curenţii de
scurtcircuit. În referinţa [11.9] se arată de asemenea o metodă alternativă de calcul a
curenţilor de scurtcircuit care ar putea să apară în reţelele cf de energie pentru tracţiunea
electrică. În sistemele de tracţiune de curent continuu CC), scurtcircuitele care apar în
instalaţia liniei de contact sunt relevante pentru proiectarea echipamentului de redresare.
Astfel de scurtcircuite au o comportare caracteristică a curentului aşa cum se prezintă în
Figura 11.12. Curentul de impuls al scurtcircuitului este parametrul principal care
afectează sarcina dinamică a scurtcircuitului. Sarcinile termice ale scurtcircuitului sunt
produse de curentul continuu de scurtcircuit jk. În alimentările cf CC fără şocuri de
suprimare a impulsului curentului în circuitele CC, un raport de aproximativ 1,2
poate fi considerat ca o bună aproximare. Curenţii absoluţi de scurtcircuit în reţelele cf CC
sunt determinaţi de mulţi factori diferiţi şi pot atinge chiar valoarea de 25 kA.

Figura 11.13: Frecvenţa scurtcircuitelor

Creşterea curentului de scurtcircuit cea mai bruscă, (dik/dt)max, este parametrul folosit
ca o bază pentru determinarea timpilor de operare necesari ai intreruptorului de circuit.
Mai mult, în reţelele cf CC, curentul de scurtcircuit minim este un factor important în
ajustarea echipamentului de protecţie. In practică, valoarea acestui curent este frecvent
calculată folosind următoarea aproximare:

În această ecuaţie, Uss este tensiunea barei colectoare, care de obicei se presupune a fi de
1,1 ori tensiunea nominală Un. este rezistenţa de buclă a liniei de contact şi a căii şi
ajunge la valoarea sa maximă atunci când apare un scurtcircuit la distanţa maxima
posibilă de la substaţie.
Durate curenţilor de scurtcircuit tk în reţelele de tracţiune este determinată de răspunsul
sau timpul de operare iK a releelor de protecţie şi timpul de întrerupere este tSA pentru
întreruptorii de circuit folosiţi. Următoarele valori pot fi folosite linii de ghidare pentru
duratele de scurtcircuit

in Formatted: Font: 12 pt
sistemele
CC
în sistemele monofazate AC unde sunt folosiţi întreruptori
de circuit în vid,
în sistemele monofazate AC unde sunt folosiţi întreruptori
de circuit cu aer comprimat şi întrerup
tori de circuit cu conţinut minim de ulei.

În instalaţiile linie de contact pentru tracţiune electrică apar scurtcircuite destul de

frecvent. În condiţii nefavorabile aceasta poate conduce chiar la topirea firului de contact
şi/sau a firului catenarei.
În reţeaua DB din Germania se poate considera în general o frecvenţă de un scurtcircuit
per kilometru de linie dublă pe an.
Figura 11.13 prezintă frecvenţa scurtcircuitelor observate în trei regiuni cu substaţii
diferite în decursul unei perioade de cinci ani. Luând în considerare frecvenţa trenurilor
pe aceste secţiuni, se poate concluziona că scurtcircuitele apar mai puţin frecvent în
secţiunile cu trafic mai redus decât în acelea cu trafic mai mare. Comparând, numai 0,02
defecţiuni apar per km de linie pe an într-o reţea de alimentare cu putere comparabilă
3~CA 30 kV 50 Hz [11.10].

Într-o reţea de linie de contact cu energie pentru tracţiune, fiecare conexiune monofazată
cu legare la pământ constituie un scurtcircuit care produce întreruperea operării. Totuşi,
mai puţin de cinci procente din toate acţionările întrerup
toarelor de circuit care apar în reţeaua de tracţiune cf la DB sunt produse de scurtcircuite
constante / staţionare. Cei mai importanţi factori care duc la o mare frecvenţă anuală a
scurtcircuitelor în reţelele liniei de contact pentru tracţiune sunt următorii:
- interferenţa unei părţi terţe, adică
- părţi ale sarcinilor, cum ar fi acoperişul bombat al vagoanelor,
- păsări sau alte animale care şuntează izolatoarele,
-defecţiuni datorate chiar operării exploatării căii ferate electrice,
Defecte ale vehiculelor de tracţiune,
- deteriorarea colectorului şi a pantografului,
- erori de comutare în exploatarea reţelei de tracţiune,
- factori meteorologici,
- fulgerele,
- furtuni cu rafale puternice de vânt,
- starea instalaţiilor firului de contact
- uzură,
 defecte ale materialelor.
Formatted: Font: 12 pt

11.1.2 Intensitatea admisibilă a curentului

11.1.2.1 Introducere
Sarcinile de pe liniile de contact datorate curentului au fost analizate şi discutate în secţiunea
precedentă. Pentru a suporta aceste tipuri diferite de sarcină, linia de contact trebuie să aibă o
oarecare intensitate admisibilă a curentului pentru a suporta sarcinile termice. Aceasta este
de asemenea denumită rezistenţă termică sau capacitate de încărcare termică.
Intensitatea admisibilă a curentului continuu caracterizează rezistenţa termică admisibilă a
liniilor de contact şi este folosită pentru compararea capacităţii liniilor de contact. Aşa cum
s-a prezentat în clauzele 11.2.4, 11.2.5 şi 11.2.7 sarcina electrică nu este continuă ci este
reprezentată de valori dependente de timp. De aceea, intensitatea admisibilă a curentului
trebuie să fie reprezentată de parametrii corespunzători.

11.1.2.2 Ecuaţia diferenţială care descrie încălzirea firelor de contact [11.1]

Curentul electric produce o ridicare a temperaturii conductorului în funcţie de mediul
înconjurător. Conductorul împrăştie căldura prin radiaţii şi transmitere către mediul
înconjurător. Radiaţia soarelui încălzeşte şi ea conductorul. Se pot distinge trei procese:
- curenţi operaţionali care variază în cadrul minutelor datorită opririi şi frânării
vehiculelor (a se vedea clauza 11.2.2)
- curenţi continui (a se vedea clauza 11.2.4) şi
- curenţi de scurtcircuit cu o perioadă de milisecunde (a se vedea clauza 11.2.5) fără
schimb de căldură externă.

Figura 11.14: Circuitul de echilibrare al lui Joule pentru un conductor neizolat.

În caz de curenţi şi temperaturi constante există un circuit de echilibrare între
intrările şi ieşirile energiei termice.

unde dPj este încălzire Joule, Pin este intrarea de energie externă şi Pout energia
termică disipată.

Formatted: Font: 12 pt
11.1.3 Intensitatea admisibilă a curentului în cazul variaţiilor curenţilor
operaţionali
11.1.3.1 Ecuaţia diferenţială pentru încălzirea liniei de contact

Figura 11.14 prezintă modul de echilibrare a energiei termice pentru un conductor

neizolat cu secţiune transversală circulară. Acesta poate fi folosit ca un model pentru
termodinamica unui fir de contact. Energia termică dirijată într-un element al
volumului energia termică dirijată în afara elementului volumului prin conductor,
pot fi ignorate datorită conductibilităţii termice extrem de mari a cuprului. Căldura
Joule's generată de curent / trecand prin element este:

În plus, firul de contact este încălzit extern de soare şi de radiaţia cosmică difuză. În
acest sens referinţa [11.11] prezintă următoarea ecuaţie:

unde s este coeficientul de absorbţie solară, este intensitatea radiaţiei solare

(aproximativ 950 W/m2 în Europa Centrală) şi S este declinaţia soarelui, care
depinde de latitudine ( , unghiul al liniei faţă de axa nord-sud şi de momentul
anului. Coeficienţii de a absorbţie solară sunt daţi în Tabelul 11.3.

Tabelul 11.3: Coeficientul de absorbţie solară, a suprafeţelor metalice,

[11.11], [11.12], [11.13], [11.14].

Suprafaţă Cupru Aluminiu Fier Formatted: Font: 12 pt

semi-polizate 0,15 0,08 Formatted: Font: 12 pt

mată, netedă 0,24 0,23 0,451) Formatted: Font: 12 pt
oxidată, uşor murdară 0,6 0,5 Formatted: Font: 12 pt
puternic oxidată 0,75 0,7 0,961) Formatted: Font: 12 pt
puternic oxidată, 0,85 la 0,95 0,88 la 0,93
Formatted: Font: 12 pt
oţel ecruisat -
murdară 0,65
sablată 0,67 Formatted: Font: 12 pt
ruginit 0,61 la 0,85 Formatted: Font: 12 pt
Formatted: Font: 12 pt
1) Fontă Formatted: Font: 12 pt
Formatted: Font: 12 pt
Formatted: Font: 12 pt
Dacă materialul conductor are o capacitate termică c şi o densitate a masei 7, energia Formatted: Font: 12 pt
termică stocată în conductor este: Formatted: Font: 12 pt
Formatted: Font: 12 pt
Formatted: Font: 12 pt
Formatted: Font: 12 pt
unde este temperatura ambientală (atmosferică).
Formatted: Font: 12 pt
Energia emisă de un conductor cu circumferinţa U datorită convecţiei şi a radiaţiei Formatted: Font: 12 pt
este: Formatted: Font: 12 pt
Formatted: Font: 12 pt
Formatted: Font: 12 pt
Formatted: Font: 12 pt
Coeficientul de transmitere a căldurii a, care este explicat mai detaliat în secţiunea
Formatted: Font: 12 pt
11.2.3, descrie fracţiunile energiei termice emisă datorită convecţiei şi radiaţiei.
Formatted: Font: 12 pt
Aceasta dă posibilitatea ca ecuaţia de echilibrare termică a energiei unui sector de
conductor să fie scrisă aşa: Formatted: Font: 12 pt
Formatted: Font: 12 pt

Soluţia pentru ecuaţia diferenţială de mai sus este:

unde este temperatura iniţială a conductorului, care nu este obligatoriu egală cu

temperatura ambientală (aer). Termenul r este constanta de timp pentru încălzire şi
răcire iar este temperatura finală.
Dacă temperatura finală permisibilă a conductorului luat în calcul este considerată
, soluţia ecuaţiei diferenţiale poate fi transformată în următoarea ecuaţie pentru
calculul valorii curentului Jt, care ar încălzi conductorul pentru această limită de
temperatură într-o perioadă t > 0 .
În această ecuaţie, este rezistivitatea electrică la 20° C, este coeficientul de
rezistenţă a temperaturii a materialelor şi este energia externă specifică a
căldurii aplicată pe unitatea de lungime. Această ecuaţie dă posibilitatea calculării
curenţilor variabili în relaţie cu un interval de timp, de exemplu pentru începerea
procedurilor de frânare. Un curent constant care curge prin conductor, care este
, care ţine conductor la limita de temperatură , se numeşte curent de
calcul sau curent admisibil continuu. Termenii sinonimi capacitate continuă a
curentului purtător sau ampacitate sunt folosiţi pentru a descrie proprietăţile
conductor din instalaţiile liniei de contact, curentul care curge prin firul de contact şi
prin firul catenarei, precum şi prin oricare alte linii de alimentare suplimentare care
pot fi instalate, trebuie să fie luate în consideraţie la calculele pentru sarcina termică.

11.1.3.2 Parametrii care afectează intensitatea admisibilă a unui conductor

Coeficientul de transmisie a căld urii a

Energia termică pierdută în mediu per unitate de lungime datorată convecţiei şi

radiaţiei per diferenţa de grade de temperatură este direct proporţională cu
coeficientul transmisiei de căldură şi circumferinţa U a conductorului. Coeficientul
pentru transmisia de căldură este parametrul care determină energia termică
transmisă de la un conductor - element volum – către mediul înconjurător.
Coeficientul transmisiei de căldură conţine un component de convecţia con şi un
component de radiaţie rd, adică,

Aceasta permite studierea independentă a celor doi componenţi. Componentul de

convecţie cu coeficient de transmisie a căldurii a unei linii de contact poate fi
calculat folosind o metodă descrisă în referinţele [11.12] şi [11.14]. Această metodă
foloseşte următorii parametri şi următoarele relaţii:
Nu = numărul Nusselt — aconlw/, (11.25) Formatted: Font: (Default) Times New Roman

Re = numărul Reynolds = vlw/v, (11.26) Formatted: Font: (Default) Times New Roman
Gr = numărul Grashof,
Pr == numărul Prandtl,

lw, = fluxul pe lungimea de contact a conductorului, în acest caz egal cu jumătate

din circumferinţa firului. Pentru firele de contact de tracţiune uzate 10 % lw = 0,0206
m pentru firele Cu AC - 100 şi /w = 0,0227 m pentru firele Cu AC - 120 se aplică

A = conductivitatea termică specifică a aerului,

v = vâscozitatea kinetică a aerului şi
v = velocitatea aerului din jurul firului.
·coeficientul de expansiune al aerului măsurat în 1/K.
Luând în consideraţie constanta materialului legată de temperatură a aerului,
conform Tabelului 11.4, temperatura firului de contact precum şi temperatura
ambientală produsul este:

Tabelul 11.4: Coeficientul de transmisie a căldurii – convecţie liberă şi convecţie

forţată în jurul unui fir de contact Cu AC-120.

 V kS V conf ^con tr Formatted: Font: 12 pt

10 -6m2/s 107/(Km3) m/s W/(K·m2) W/(K· m2} Formatted: Font: 12 pt
80 40 2,85 18,90 5,84 0,36 8,42 12,8 Formatted: Font: 12 pt
50 40 2,75 17,45 7,25 0,21 6,28 12,0 Formatted: Font: 12 pt
80 20 2,78 17,95 6,70 0,42 9,74 13,4
60 20 2,71 16,97 7,75 0,36 8,89 13,0
30 20 2,61 15,57 9,60 '0,16 6,39 11,1

Numărul Nusselt - Nu al unui fir de contact poate fi calculat folosind acest rezultat.
pentru convecţia liberă,

Numărul Reynolds pentru convecţia liberă este:

Numărul Reynolds care corespunde unei convecţii combinate liberă şi forţată cu

m/s este:

Acesta poate fi folosit pentru a calcula numărul Nusselt Nutr pentru convecţia combinată
liberă şi forţată în jurul firului de contact şi al firului catenarei, în felul următor:

Temperatura de referinţă folosită pentru a determina proprietăţile aerului este

considerată a fi media aritmetică a temperaturii liniei de contact şi a temperaturii
ambientale:

Aceste ecuaţii au fost utilizate pentru a calcula coeficienţii de transmisie a căldurii prin
convecţie pentru un fir de contact tip Cu AC-120 la diferite temperaturi ale aerului.
Rezultatele sunt prezentate în Table 11.4. În acest Tabel, este coeficientul de
transmisie a căldurii pentru vw = 0 m/s şi este coeficientul de transmisie a căldurii
pentru o viteză asumată a vântului de = 0,5 m/s în interiorul unui tunel. Valoarea v
din Tabel este viteza cu care se ridică aerul deasupra firului de contact încălzit din cauza
convecţiei libere. Valorile lui v au fost calculate folosind ecuaţia (11.26).
Componentul de radiaţie al coeficientului de transmisie a căldurii, ard, este dat de relaţia
transmisiei căldurii radiante postulata de Newton:

unde Ocw este zona de suprafaţă care radiază căldură de pe un fir de contact încălzit iar
si sunt firul de contact şi respectiv temperatura aerului. Prin comparare, în
conformitate cu referinţa [11.15] energia calorică transferată de radiaţie de la un fir de
contact către aerul înconjurător la temperaturi de TCW şi respectiv Tair, aşa cum au fost
calculate conform legii Stefan-Boltzmann, este :

Tabelul 11.5: Coeficienţii de transmisie a căldurii pentru un fir de contact de tip Cu AC -

120, cu 10 % uzură. Indice f pentru vw = 0 m/s, şi indice tr pentru wv = 0,5 m/s. Toate
valorile sunt date în W/(K*m2).

°C °c Formatted: Font: 12 pt
80 40 8,72 1.2,8 6,55 15,3 19,4 Formatted: Font: 12 pt
50 40 6,28 12,0 5,68 12,0 17,7
80 20 9,74 13,4 6,00 15,7 19,4
60 20 8,89 13,0 5,44 14,3 18,4
30 20 6,39 11,1 4,68 11,1 15,8

În această ecuaţie, Cs = 5,671· W· K-4· m , puterea de emisie a unui obiect negru iar
este puterea de emisie care corespunde transferului energiei radiante dintre
firul de contact şi aerul din jur. Din cauza proprietăţilor radiante ale firului de
contact, care este cu reflexie difuză, şi cea a aerului, care este transparent, este
fezabil a substitui întreaga putere de emisie prin puterea de emisie a unui fir
de contact care depinde numai de proprietăţile firului de contact. Punând în
ecuaţie expresiile pentru Prd şi , se obţine următoarea expresie pentru coeficientul
de transmisie a căldurii radiante:

Puterea de emisie are un efect major asupra În timpul perioadei de funcţionare a

unui fir de contact, puterea de emisie se schimbă în mod continuu. Suprafaţa de jos
poate fi considerată lucioasă, cea din parte de sus oxidată şi murdară. Conform
studiilor descrise în [11.16], respectivele puteri de emisie sunt şi
Pentru un fir de contact cu 10 % uzură, raportul dintre suprafeţe – cea
de jos şi cea de sus este de la 0,21 la 0,79. Expresia pentru calcularea coeficientului
de transmisie a căldurii radiante este