INFRACŢIUNI DE FALS

CAPITOLUL I
FALSIFICAREA DE MONEDE, TIMBRE SAU ALTE VALORI

FALSIFICAREA DE MONEDE

NORMA DE INCRIMINARE – ART.310 C.PEN.

(1) Falsificarea de monedă cu valoare circulatorie se pedepseşte
cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor
drepturi.
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează falsificarea unei
monede, emise de către autorităţile competente, înainte de punerea
oficială în circulaţie a acesteia.
(3) Tentativa se pedepseşte.

Aşadar, este lesne de observat că această infracţiune prezintă o

forma tip şi o formă agravată.
Forma tip, reglementată de art.310 alin.1 C.pen., se referă la
falsificarea de monede cu valoare circulatorie.
Forma agravată, reglementată de art.310 alin.2 C.pen,
reprezintă falsificarea de monede, înainte de punerea oficială în
circulaţie, de către autoritatea abilitată, competentă.

STRUCTURA INFRACŢIUNII
Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special este reprezentat de relaţiile sociale
privitoare la încrederea segmentului public în realitatea, autenticitatea,
veridicitatea, legalitatea şi credibilitatea monedei aflate în circulaţie.
Obiectul material poate fi materialul (metal sau hârtie) utilizat
pentru confecţionarea de monedă (în cazul în care falsificarea se
realizează prin contrafacere) sau chiar moneda cu valoare circulatorie
(în cazul în care falsificarea se realizează prin alterare).
Subiecţii infracţiunii
Subiectul activ nu este circumstanţiat, poate fi orice persoană
care are capabilitatea necesară executării actelor ce formează
elementul material al infracţiunii.
Apreciem că subiecţii activi trebuie însă să fie iniţiaţi nu numai
în activităţi ce ţin de sfera IT, dar pot fi şi tipografi, graficieni, pictori,
decoratori, etc.
Subiectul pasiv al infracţiunii de falsificare de monede este
deţinătorul legal al monopolului care emite, prin structura competentă
(autoritatea abilitată) monede cu valoare circulatorie.
În opinia noastră, deţinătorul monopolului, în acest sens, nu
poate fi decât statul român, prin Banca Naţională a României, care, în
baza Legii nr.312 din 28 iunie 2004, are printre atribuţiile sale şi
emiterea bancnotelor şi a monedelor ca mijloace legale de plată pe
teritoriul României.
În măsura în care România va adopta moneda unică europeană,
Banca Naţională a României va emite moneda euro doar cu
autorizarea Băncii Centrale Europene.
În cazul infracţiunii de falsificare de monede, apreciem că poate
fi subiect pasiv adiacent şi acea persoană care este indusă în eroare şi
primeşte, de bună credinţă, moneda falsificată, fiind astfel
prejudiciată.1
Generic vorbind, se pierde încrederea publică în realitatea,
autenticitatea, veridicitatea, legalitatea şi credibilitatea monedelor
aflate într-un moment dat în circulaţie. Sau, aşa cum sublinia un
distins profesor de drept penal, este suficient să se răspândească ştirea
că se află în circulaţie monede falsificate pentru ca încrederea publică
în întreaga masă monetară aflată în circulaţie să devină spaimă
generală.2
1
Ilie Pascu, Noul Cod penal comentat, vol.II, Editura Universul Juridic, pag.649
2
V. Dongoroz şi colectivul, Explicaţii teoretice ale Codului penal român, vol.II, Editura Ştiinţiţică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1977, pag.212
 Latura obiectivă a infracţiunii
Elementul material al infracţiunii de falsificare de monede
constă în acţiunea de contrafacere sau alterare a unei monede.
Contrafacerea constă în confecţionarea, producerea sau imitarea
unei monede, fiind necesară o imitare apropiată de moneda reală,
astfel încât să conducă la ideea aparenţei de autenticitate, să fie
considerată o monedă cu valoare autentică. Dacă imitarea nu induce
„aparenţa de autenticitate”, apreciem că nu se cristalizează elementele
constitutive ale infracţiunii de falsificare de monede, din cauza
modalităţii absurde în care a fost concepută operaţiunea de falsificare
(De exemplu vopsirea hârtiei în culorile unei monede de hârtie sau
turnarea monedelor metalice dintr-un material compozit aparent
asemănător, dar altfel decât cel real, autentic).3
Alterarea constă în modificarea conţinutului şi/sau a aspectului
exterior, prin care se modifică greutatea, compoziţia, forma, aspectul
exterior (lucios, mat, etc.) în cazul monedelor metalice sau semnele
distinctive, care uneori sunt vizibile doar dacă sunt privite dintr-un
anumit unghi sau cu instrumente ajutătoare, în cazul monedelor de
hârtie.
Elementele de siguranţă ale monedei româneşti de hârtie, în
circulaţie, sunt, în funcţie de valoarea monedei, următoarele:4
Fereastra transparentă – este poziţionată în stânga aversului
bancnotei, cu formă şi elemente de siguranţă suplimentare specifice
pentru fiecare cupiură în parte are forma.
Filigranul - constituit din două componente poziţionate în stânga
aversului, pe zona neimprimată: portretul personalităţii de pe bancnotă
şi emblema BNR.
Firul de siguranţă – este poziţionat în zona centrală, acesta
devenind vizibil când bancnota este luminată din partea opusă
privitorului.
Elementul de suprapunere – constă în inserarea, pe avers, sub
denumirea băncii centrale de emisiune, a anumitor fragmente ale unui
3
T. Vasiliu şi colectivul, Codul penal comentat şi adnotat, vol. II, Editura Ştiinţiţică şi Enciclopedică, Bucureşti,
1977, pag.212
4
http://www.bnro.ro/Elementele-de-siguranta-ale-bancnotelor-in-circulatie-3766.aspx#BI
element de design de mici dimensiuni, imprimate în acelaşi loc pe
ambele feţe, astfel că atunci când sunt privite prin transparenţă şi
luminate din partea opusă privitorului, elementul să fie văzut în
întregime.
Banda iridescentă – constă în imprimarea pe revers, în partea
dreaptă, a unei benzi verticale de culoare transparent aurie care are
înscrisă, pe verticală, de şapte ori, valoarea nominală.
Microtextul – este poziţionat atât pe avers, cât şi pe revers, sub
forma unor zone imprimate cu caractere foarte mici, sub 1 mm
înălţime, ce se pot vedea cu ajutorul unei lupe.
Imprimarea vizibilă în lumina ultravioletă – constă în
imprimarea unui patrulater ce conţine valoarea nominal a bancnotei,
cu cerneală vizibilă numai în lumină ultravioletă,
Imprimarea aurie – constă în imprimarea unui element de design
de pe aversul bancnotei şi/sau în fereastra transparent, imprimat cu
cerneală de culoare aurie.
Imprimarea în relief – constă în imprimarea, în relief, a
principalelor elemente de design, pe ambele feţe.
Imaginea latentă - nu este percepută la examinarea directă,
devenind vizibilă atunci când bancnota este privită razant.
Microperforaţii – perforaţiile foarte fine sunt poziţionate în zona
elementului floral pe avers şi compun valoarea nominal; acestea devin
vizibile numai când bancnota este luminată din partea opusă
privitorului.
Cerneala care îşi schimbă culoarea – elementele poziţionate pe
avers, în partea stângă jos, sunt imprimate cu cerneală care îşi schimbă
culoarea din auriu în verde, în funcţie de unghiul din care este privită.
Elementele de siguranţă ale monedei euro de hârtie, în
circulaţie pot fi identificate, în funcţie de valoarea monedei,
următoarele:5
Suportul pe care se imprimă - fabricată din bumbac pur, care
foşneşte şi are o textură fermă (nu este moale sau cu aspect cerat).
Sub lumină ultravioletă:
 hârtia nu străluceşte;
 fibrele încorporate în masa hârtiei apar colorate în roşu,
albastru şi verde;

5
http://www.ecb.europa.eu/euro/banknotes/security/look/html/index.ro.html
  drapelul Uniunii Europene are culoarea verde, iar stelele
sunt portocalii;
 semnătura preşedintelui BCE apare în culoarea verde;
 stelele mari şi cercurile mici de pe avers strălucesc.
 pe revers, harta, podul şi valoarea nominală apar în galben.
Imprimarea în relief - datorită tehnicii speciale de imprimare, la
atingere, cerneala utilizată pentru realizarea imaginii principale, a
literelor şi a valorii nominale de pe avers produce un efect de relief
sau este mai groasă.
Filigranul - este realizat prin varierea densităţii hârtiei şi devine
vizibil în momentul în care bancnota se poziţioneză spre o sursă de
lumină; dacă bancnota este aşezată pe o suprafaţă de culoare închisă,
părţile de culoare deschisă devin mai întunecate.6
Elementul de suprapunere - semnele tipărite în colţul de sus al
bancnotei, atât pe avers, cât şi pe revers, se completează perfect pentru
a forma valoarea nominală (devine vizibilă atunci când bancnota este
îndreptată spre o sursă de lumină).
Firul de siguranţă - este încorporat în hârtia bancnotei, devine
vizibil în momentul în care bancnota se poziţioneză spre o sursă de
lumină, sub forma unei dungi de culoare închisă, pe care sunt înscrise
cuvântul „EURO” şi valoarea nominală.
Perforaţiile – devin vizibile numai când bancnota este luminată
din partea opusă privitorului şi compun simbolul „€”, precum şi cifre
de mici dimensiuni care indică valoarea nominală.
Holograma tip bandă – constă în inserarea, pe bancnotele de 5,
10 şi 20 euro, unei imagini holografice, vizibilă prin înclinarea
bancnotei, care prezintă alternativ valoarea şi simbolul „€”, pe un
fundal colorat în culorile curcubeului, iar pe margini apare valoarea
nominală a bancnotei înscrisă cu caractere de mici dimensiuni. 7
Holograma tip rondelă - constă în inserarea, pe bancnotele de
50, 100, 200 şi 500 euro, unei imagini holografice, vizibilă prin
înclinarea bancnotei, care prezintă alternativ valoarea şi o fereastră sau
o poartă, iar pe fundal se pot observa cercuri concentrice colorate în
6
Pentru bancnotele din seria „Europa”, filigranul este de tip portret, care devine vizibil atunci când este
poziţionat în lumină, redând portretul Europei (personaj din mitologia greacă), valoarea nominală a bancnotei şi
o fereastră; portretul apare şi în hologramă.
7
Pentru bancnotele de 5 şi 10 euro din seria „Europa”, holograma este de tip portret, este poziţionată pe banda
de culoare argintie din partea dreaptă, unde se conturează portretul Europei, identic cu cel din filigran. Banda
redă, de asemenea, o fereastră şi valoarea nominală a bancnotei
culorile curcubeului, formate din caractere de mici dimensiuni, care se
mişcă de la centru spre marginile rondelei.
Banda colorată auriu – constă în inserarea pe revers a unei benzi
colorate în auriu, vizibilă prin înclinarea bancnotei, pe care sunt
înscrise valoarea nominală şi simbolul „€”.
Numărul verde-smarald – utilizat doar pentru bancnotele de 5 şi
10 euro din seria “Europa”, constă în inserarea pe bancnotă a unui
număr strălucitor, în colţul din stânga jos, care creează un efect
luminos care se deplasează în sus şi în jos; de asemenea, numărul îşi
schimbă culoarea din verde-smarald în albastru-închis.
Numărul care îşi schimbă culoarea – constă în inserarea pe
reversul bancnotelor de 50, 100, 200 şi 500 euro, a unui număr care
indică valoarea nominală, care îşi va schimba culoarea din violet în
verde-oliv sau maro.
Microtextul - pe anumite porţiuni ale bancnotei se pot distinge
clar, şi nu estompat, serii de caractere de foarte mici dimensiuni, care
poate fi citit cu ajutorul unei lupe.
Pentru existenţa infracţiunii nu are relevanţă dacă s-a falsificat o
singură monedă sau mai multe şi nici dacă falsificarea însăşi a constat
în operaţiunile de contrafacere sau alterare. Este însă important să fie
identificate toate persoanele implicate, trase la răspundere penală şi,
cu caracter obligatoriu, instanţa competentă trebuie să dispună
retragerea monedelor falsificate din circulaţie.
Urmarea imediată – constă în crearea unei stări de pericol, prin
contrafacerea sau alterarea unei monede cu valoare circulatorie,
aparent asemănătoare cu moneda a cărei falsificare s-a urmărit.
Legătura de cauzalitate – trebuie stabilită între acţiunea ce
constituie elementul material al infracţiunii şi rezultatul acesteia.
Latura subiectivă a infracţiunii
Forma de vinovăţie în cazul infracţiunii prevăzute de art.310
C.pen. este intenţia, care, în unele cazuri, trebuie materializată,
concretizată, funcţie de fiecare participant in concreto la comiterea
faptei. Este obligatoriu ca faptuitorul să aibă clară reprezentarea
falsului, prin contrafacere sau alterare, a monedei ce are sau va
dobândi valoare circulatorie, creând prin aceasta o stare de pericol
pentru încrederea publică în realitatea, autenticitatea, veridicitatea,
legalitatea şi credibilitatea monedei.
Rezultă astfel, în mod indubitabil, că subiectul activ urmăreşte
sau acceptă această stare de pericol, rezultată tocmai din operaţiunea
de falsificare (contrafacere sau alterare).
Scopul şi mobilul nu au relevanţă pentru realizarea conţinutului
infracţiunii, dar cunoaşterea lor de către judecător îi va permite
acestuia o corectă individualizare şi o mai bună cuantificare a
pedepsei aplicate.8
Actele preparatorii, deşi posibile, nu sunt incriminate, dar pot
avea rol de acte de complicitate anterioară, atunci când au fost
realizate de alte persoane.
Tentativa este prevăzută de textul incriminator (art.310 alin.3
C.pen.) şi pedepsită în consecinţă.
Există tentativă la infracţiunea de falsificare de monede, dacă
acţiunea însăşi de contrafacere sau alterare a fost întreruptă înainte de
a fi executată în totalitate, din motive independente de voinţa
subiectului activ sau, deşi a fost executată în totalitate, nu s-a obţinut
însă moneda aptă să inducă în eroare prin punerea sa în circulaţie 9, fie
din cauza mijloacelor aberante de falsificare sau a rezultatului
falsificării (fals grosier, absurd).

8
Ilie Pascu şi colectiv, Noul Cod penal comentat, vol II, Editura Universul Juridic, pag.649
9
Idem
 FALSIFICAREA DE TITLURI DE CREDIT SAU
INSTRUMENTE DE PLATĂ

NORMA DE INCRIMINARE – ART.311 C.PEN.

(1) Falsificarea de titluri de credit, titluri sau instrumente pentru
efectuarea plăţilor sau a oricăror altor titluri ori valori
asemănătoare se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi
interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) priveşte un instrument de
plată electronică, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani şi
interzicerea exercitării unor drepturi.
(3) Tentativa se pedepseşte.

Ca şi infracţiunea prevăzută de art.310 C.pen. şi această

infracţiune are o formă tip şi o formă agravată.
Prima formă (tip), reglementată de art.311 alin.1 C.pen., constă
în falsificarea de titluri de credit, titluri sau instrumente pentru
efectuarea plăţilor sau a oricăror altor titluri ori valori asemănătoare.
Cea de-a doua formă (agravată), reglementată de art.311 alin.2
C.pen., există atunci când fapta descrisă în prima formă (forma tip)
priveşte un instrument de plată electronică.
STRUCTURA INFRACŢIUNII
Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special îl reprezintă, ca şi în cazul infracţiunii
de falsificare de monede, acele relaţii sociale care privesc încrederea
publică în realitatea, autenticitatea, veridicitatea, legalitatea şi
credibilitatea titlurilor de credit, titlurilor sau instrumentelor pentru
efectuarea plăţilor, la care se adaugă, în forma agravată, instrumentele
de plată electronică.
Obiectul material al acestei infracţiuni nu este întotdeauna
acelaşi, putând fi materialul utilizat pentru confecţionarea de titluri de
credit, titluri sau instrumente pentru efectuarea plăţilor sau a oricăror
altor titluri ori valori asemănătoare (în cazul în care falsificarea se
realizează prin contrafacere) sau chiar titlurile de credit, instrumentele
de plată sau valorile asemănătoare (în cazul în care falsificarea se
realizează prin alterare).
Potrivit dreptului comercial român10 titlurile de credit se
clasifică, în funcţie de modul de circulaţie, în:
a) Titluri nominative – acestea indică nominal titularul dreptului
patrimonial, transmiterea titlului se face cu concursul emitentului, care
trebuie să o menţioneze în registrul său, dar şi în titlu;
b) Titluri la ordin – cuprind drepturi ce pot fi exercitate numai
de către o persoană determinată – primul beneficiar; dobânditorul
exercită drepturile la ordinul beneficiarului;
c) Titluri la purtător – acestea sunt însrisuri care indică persoana
debitorului, fă a-l menţiona pe creditor; posesorul înscrisului este
titularul dreptului prevăzut în înscris;
d) Cambia - este un instrument de plată care circulă pe calea
girului, acesta fiind un act juridic prin care girantul transmite
giratarului toate drepturile ce decurg din titlu;
e) Biletul la ordin - este un titlu de credit, prin care se constată
angajamentul clientului (semnatarului) de a plăti el însuşi
beneficiarului sau la ordinul acestuia, o sumă de bani;
f) Cecul – este tot un titlu de credit, nominal sau la purtător şi are
valoare de instrument sau de ordin de plată;
g) Conosamentul – este un document aferent unei încărcături pe
vas, specific transporturilor maritime;
În ceea ce priveşte instrumentele de plată electronică, acestea pot
constitui obiectul material al infracţiunii în aceleaşi condiţii sus
menţionate. În această categorie sunt incluse cardurile, instrumentele
de plată cu acces la distanţă şi cele de tip monedă electronică (e-
money), care permit deţinătorului său să folosească disponibilităţile
băneşti proprii dintr-un cont deschis pe numele său la emitentul
cardului şi/sau să utilizeze o linie de credit, în limita unui plafon
stabilit în prealabil, deschisă de emitent în favoarea deţinătorului, în

10
S. Cărpenaru, Drept comercial român, ed.a 8 –a, editura Universul Juridic, Bucureşti 2008, pag.529
vederea efectuării uneia sau mai multora dintre următoarele
operaţiuni:
a) retragerea sau depunerea de numerar de la terminale precum
distribuitoarele de numerar şi/sau ATM, de la ghişeele
emitentului/instituţiei acceptante sau de la sediul unei instituţii,
obligată prin contract să accepte instrumentul de plată electronică,
respectiv încărcarea şi descărcarea unităţilor valorice în cazul monedei
electronice;
b) plata bunurilor achiziţionate şi/sau serviciilor prestate de
comercianţii acceptanţi şi/sau emitenţi (de exemplu, plata serviciilor
prestate de companii în domeniul telefoniei mobile, fixe, transmisii de
date, servicii de televiziune şi internet sau de către alţi furnizori de
utilităţi), precum şi plata obligaţiilor către autorităţile administraţiei
publice, reprezentând impozite, taxe, amenzi, penalităţi etc., prin
intermediul imprinterelor, terminalelor POS, ATM sau prin alte medii
electronice;
c) transferurile de fonduri.11
Subiecţii infracţiunii
Subiectul activ poate fi orice persoană, necerându-se o anume
calitate, dar trebuie să aibă cunoştinţe, în special de drept comercial, în
vederea falsificării titlurilor sau instrumentelor de plată.
Infracţiunea de falsificare de titluri de credit sau instrumente de
plată poate fi săvârşită şi în participaţie penală.
Subiectul pasiv al infracţiunii de falsificare de titluri de credit
sau instrumente de plată este reprezentat de autoritatea care a emis
titlul/instrumentul de plată falsificat sau persoana care a fost
prejudiciată ca urmare a falsificării titlului/instrumentului de plată.

Latura obiectivă a infracţiunii

Elementul material al infracţiunii de falsificare de titluri de
credit sau instrumente de plată, constă în acţiunea de falsificare, aşa
11
Regulament B.N.R. nr. 6 din 11 octombrie 2006, privind emiterea şi utilizarea instrumentelor de plată
electronică şi relaţiile dintre participanţii la tranzacţiile cu aceste instrumente, publicat în Monitorul Oficial,
Partea I nr.927
cum am arătat şi la infracţiunea prevăzută de art.310 C.pen., prin
contrafacere sau alterare.
Contrafacerea înseamnă imitarea titlurilor, iar alterarea
înseamnă orice modificare a conţinutului acestora.
Urmarea imediată – constă în crearea unei stări de pericol, prin
contrafacerea sau alterarea de titluri de credit, titluri sau instrumente
pentru efectuarea plăţilor sau a oricăror altor titluri ori valori
asemănătoare, precum şi a instrumentelor de plată electronice, aparent
asemănătoare cu cele a căror falsificare s-a urmărit.
Legătura de cauzalitate – trebuie stabilită între acţiunea ce
constituie elementul material al infracţiunii şi rezultatul acesteia.
Latura subiectivă a infracţiunii
Forma de vinovăţie în cazul infracţiunii prevăzute de art.311
C.pen. este intenţia, adică subiectul activ are reprezentarea falsificării
pe care, de altfel, şi-o doreşte, prevăzând şi starea de pericol pe care o
creează şi pe care o urmăreşte şi o acceptă.
Scopul şi mobilul ajută magistratul să individualizeze şi să
cuantifice pedeapsa „in concreto” ce o va aplica.
Actele preparatorii nu sunt incriminate, dar procurarea de
materiale în vederea falsificării au conotaţia unor acte de participaţie
penală sau de comitere a altor fapte penale distincte.
Tentativa este posibilă şi incriminată expres, putând fi săvârşită
în oricare dintre formele legale.

FALSIFICAREA DE TIMBRE SAU EFECTE POŞTALE

NORMA DE INCRIMINARE – ART.312 C.PEN.

(1) Falsificarea de timbre de orice fel, mărci poştale, plicuri
poştale, cărţi poştale sau cupoane răspuns internaţional se
pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
 (2) Tentativa se pedepseşte.

După cum se poate observa această infracţiune, are o singură

formă, întrucât săvârşirea ei produce prejudicii atât în dauna acelora
care au cumpărat astfel de timbre, mărci poştale, plicuri poştale, cărţi
poştale sau cupoane răspuns internaţional, cât şi instituţiei emitente.
STRUCTURA INFRACŢIUNII
Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special îl reprezintă acele relaţii sociale care
reglementează încrederea publică acordată acestor timbre, mărci
poştale, plicuri poştale, cărţi poştale sau cupoane răspuns
internaţional.
Obiectul material este diferit, funcţie de operaţiunea de
falsificare, prin contrafacere sau alterare. 12
În prima ipoteză, obiectul material îl constituie materialele din
care s-au fabricat timbrele, mărcile poştale, plicurile poştale, cărţile
poştale sau cupoanele răspuns internaţional.
În cea de-a doua ipoteză, prin alterarea acestora, prin
modificările făcute, obiectul material este şi produsul infracţiunii. 13
Într-o altă opinie, se apreciază că infracţiunea prevăzută de
art.312 C.pen., nu are obiect material. Atât în literatura de
specialitate14, cât şi în practica judiciară, se susţine ideea la care
achiesăm şi noi, potrivit căreia timbrele, mărcile poştale, plicurile
poştale, cărţile poştale sau cupoanele răspuns internaţional falsificate,
trebuie să fie în mod legal în circulaţie, la data săvârşirii faptei.
Dacă însă acestea sunt scose din circulaţie şi, ulterior, sunt
valorificate unei alte persoane, subiectul activ al infracţiunii va
răspunde pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin.
(2) C.pen., aşa cum de altfel a statuat şi practica judiciară în această
materie.
Subiecţii infracţiunii

12
V. Dobrinoiu, N. Neagu, Op.cit., pag. 664
13
I. Pascu, M. Gorunescu, Op.cit., pag. 542
14
T. Vasiliu şi colectiv, Op.cit., vol. II, pag. 283
 Subiectul activ al acestei infracţiuni nu este calificat, deci poate
fi orice persoană.
Subiectul pasiv este reprezentat de autoritatea competentă să
emită valorile prevăzute în art.312 C.pen.
Subiectul pasiv adiacent poate fi şi persoana care a suferit un
prejudiciu, prin cumpărarea timbrelor, mărcilor poştale, plicurilor
poştale, cărţilor poştale sau cupoanelor răspuns internaţional
falsificate, prevăzute de dispoziţiile art. 312 C.pen.
Latura obiectivă a infracţiunii
Elementul material al infracţiunii constă în acţiunea de
falsificare a timbrelor, mărcilor poştale, plicurilor poştale, cărţilor
poştale sau cupoanelor răspuns internaţional, fie prin contrafacere
(imitare), fie prin alterarea lor (prin spălare şi prin retuşare a acestora
după o primă utilizare).
Urmarea imediată – constă în crearea unei stări de pericol, prin
contrafacerea sau alterarea timbrelor, mărcilor poştale, plicurilor
poştale, cărţilor poştale sau cupoanelor răspuns internaţional, aparent
asemănătoare cu cele a căror falsificare s-a urmărit.
Legătura de cauzalitate – trebuie stabilită între acţiunea ce
constituie elementul material al infracţiunii şi rezultatul acesteia.
Latura subiectivă a infracţiunii
Forma de vinovăţie în cazul infracţiunii prevăzute de art.312
C.pen. este intenţia directă sau indirectă.
Scopul şi mobilul contribuie, ca de altfel la toate infraţiunile de
acest gen, la o justă individualizare şi o mai bună cuantificare a
pedepsei aplicate.
Actele preparatorii deşi sunt posibile, nu sunt incriminate.
Tentativa este prevăzută în mod expres prin norma de
incriminare (alin. 2 al art 312 C.pen.). Acţiunea de falsificare a
început, dar a fost întreruptă sau a rămas fără rezultat, independent de
voinţa subiectului activ (art. 32 alin.1 C. pen.).
 PUNEREA ÎN CIRCULAŢIE DE VALORI FALSIFICATE

NORMA DE INCRIMINARE – ART.313 C.PEN.

(1) Punerea în circulaţie a valorilor falsificate prevăzute în art.
310 - 312, precum şi primirea, deţinerea sau transmiterea acestora,
în vederea punerii lor în circulaţie, se sancţionează cu pedeapsa
prevăzută de lege pentru infracţiunea de falsificare prin care au fost
produse.
(2) Punerea în circulaţie a valorilor falsificate prevăzute în
art.310-312, săvârşită de către autor sau un participant la
infracţiunea de falsificare, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută
de lege pentru infracţiunea de falsificare prin care au fost produse.
(3) Repunerea în circulaţie a uneia dintre valorile prevăzute în
art. 310-312, de către o persoană care a constatat, ulterior intrării în
posesia acesteia, că este falsificată, se sancţionează cu pedeapsa
prevăzută de lege pentru infracţiunea de falsificare prin care au fost
produse, ale cărei limite speciale se reduc la jumătate.
(4) Tentativa se pedepseşte.

Infracţiunea de punere în circulaţie de valori falsificate este

incriminată în art. 313 C.pen., având o singură formă tip. Celelalte
două forme, prevăzute în alin. (2) şi (3), stabilesc modalităţile
concrete de punere, respectiv repunere în circulaţie, a uneia din
valorile prevăzute de art. 310-312 C. pen. (sunt asimilate şi
subsecvente).
Acestea presupun preexistenţa infracţiunii de falsificare de
monede, timbre şi alte valori, prevăzute de art. 310, art.311şi art.312
C. pen.
Dacă însă aceeaşi persoană pune în circulaţie valori care fac
obiectul unor infracţiuni de falsificare diferite, dintre cele prevăzute în
art. 310-312 C. pen., fiind deci vorba de fapte diferite, se vor aplica
regulile concursului de infracţiuni15.

STRUCTURA INFRACŢIUNII
Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special este comun cu cel prevăzut la
infracţiunile incriminate de art.310-312 C.pen., respectiv acele relaţii
sociale referitoare la încrederea publică în realitatea, autenticitatea,
veridicitatea, legalitatea şi credibilitatea monedei, titlurilor de credit
sau instrumentelor de plată, timbrelor, mărcilor poştale, plicurilor
poştale, cărţilor poştale sau cupoanelor răspuns internaţional.
Obiectul material îl constituie una sau mai multe dintre valorile
indicate de art. 310-312 C. pen., respectiv monede, titluri de credit
instrumente de plată, timbre, mărci poştale, plicuri poştale, cărţi
poştale sau cupoane răspuns internaţional, asupra cărora s-a executat
acţiunea de falsificare (contrafacere sau alterare).
Subiecţii infracţiunii
Subiectul activ, ca şi în cazurile prevăzute în infracţiunile
incriminate de art. 310-312 C. pen., nu trebuie să aibă o anumită
calitate, deci poate fi orice persoană.
Subiectul pasiv este persoana fizică sau juridică, prejudiciată de
subiectul activ al respectivelor infracţiuni.
Latura obiectivă a infracţiunii
Elementul material al infracţiunii constă în acţiunea de punere
în circulaţie a valorilor falsificate sau de repunere în circulaţie a
acestora, ştiind că aceste valori sunt falsificate (art. 313 alin. 3 C.
pen.).
Urmarea imediată – constă în crearea unei stări de pericol, prin
punerea în circulaţie a valorilor falsificate sau de repunere în circulaţie
a acestora.
Legătura de cauzalitate – trebuie stabilită între acţiunea ce
constituie elementul material al infracţiunii şi rezultatul acesteia.
15
I. Pascu - opera citată, pag. 664
 Latura subiectivă a infracţiunii
Forma de vinovăţie în cazul infracţiunii prevăzute de art.313
C.pen. este indubitabil intenţia făptuitorului de luare în posesie,
transmitere sau deţinere de astfel de valori, ştiind că sunt falsificate, în
vederea punerii sau a repunerii în circulaţie, creându-se aşadar o stare
de pericol pentru societate în genere
Scopul şi mobilul este acelaşi, aşa cum a fost descris anterior, la
acest gen de infracţiuni prevăzute de art. 310-312 C. pen.
Actele preparatorii deşi sunt posibile, nu sunt incriminate.
Tentativa este posibilă şi incriminată expres, putând fi săvârşită
în oricare dintre modalităţile legale.