Sunteți pe pagina 1din 13

Ministerul Educației, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova

Institutul de Relații Internaționale din Moldova

Lucru individual la disciplina: Dreptul Uniunii Europene

TEMA: Comisia Europeeană

A elaborat studenta anului IV, Drept,


Zaharescu Adriana
A verificat:
Lazari Constantin,
Dr. Conf. Univ.

Chișinău 2019
Cuprins:
Cuprins:.....................................................................................................................1

Note introductive.......................................................................................................2

Scurt istoric............................................................................................................2

Competenţe................................................................................................................3

(1) Propunerea de proiecte legislative...................................................................4

(2) Gestionarea bugetului Uniunii Europene şi alocarea de fonduri.....................5

(3) Asigurarea aplicării dreptului Uniunii Europene.............................................6

(4) Reprezentarea Uniunii Europene la nivel internaţional...................................6

Compunere................................................................................................................6

Procedura decizională................................................................................................9

Atribuţii ale Comisiei..........................................................................................10

Concluzii:................................................................................................................11

Bibliografie:.............................................................................................................12

1
Note introductive
Scurt istoric
Comisia Europeană (promotoare a interesului comun) este una dintre
instituţiile principale ale Uniunii Europene.
Instituţia susţine şi reprezintă interesele Uniunii Europene în ansamblul lor.
Instituţia este total independentă de guvernele naţionale ale statelor membre, fiind
organul executiv al Uniunii Europene.
Comisia Europeană este responsabilă pentru aplicarea deciziilor
Parlamentului European şi ale Consiliului Uniunii Europene. Comisia Europeană
este preocupată de administrarea cotidiană a afacerilor Uniunii Europene: aplicarea
politicilor, derularea de programe şi alocarea de fonduri. Comisia Europeană, cea
mai originală instituţie a Uniunii Europene, ia fiinţă prin dispoziţiile Tratatului de
la Paris (Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului) sub
denumirea de Înalta Autoritate cu un rol consultativ.
Tratatele de la Roma (Tratatul Comunităţii Economice Europene şi Tratatul
Comunităţii Europene a Energiei Atomice) asigurau fiecărei comunităţi propria
identitate, punând în valoare interesele comunitare, adică existau trei comisii
pentru fiecare comunitate.
Tratatul de la Bruxelles (Tratatul de fuziune) optimizează structurile
europene, instituind o singură Comisie responsabilă pentru toate comunităţile.
Conform Tratatului de la Maastricht (Tratatului privind Uniunea Europeană),
aceasta este cunoscută sub denumirea de Comisia Europeană.
Comisia reprezintă interesele Comunităţilor Europene, având, în special, atribute
ale puterii executive. Fiecare stat membru trimite, în prezent, câte un reprezentant
în Comisie. Germania, Franţa, Italia, Regatul Unit şi Spania au avut, până la data
de 30 aprilie 2004, câte doi membri în Comisie. Conform Tratatului CE , începând
cu data de 1 ianuarie 2005, fiecare stat trimite câte un singur reprezentant în

2
Comisie. După admiterea României şi a Bulgariei în Uniunea Europeană la 1
ianuarie 2007, numărul membrilor Comisiei a ajuns la 27.
Deşi numiţi de statele membre, comisarii europeni nu pot solicita, sau accepta
instrucţiuni de la statele membre sau de la alte instituţii (art. 213 Tratatul CE).
Consiliul alcătuit din şefii de stat şi de guvern numeşte cumajoritate calificată
candidatul pentru funcţia de preşedinte al Comisiei. Parlamentul aprobă numirea
Preşedintelui Comisiei (art. 214 din Tratatul CE). Numirea celorlalţi candidaţi
pentru funcţia de comisar se face de guvernele naţionale, de comun acord cu
Preşedintele Comisiei şi după ce aceştia au fost votaţi de Consiliu cu majoritate
calificată (art. 214 alin. 2 şi 3 din Tratatul CE). Preşedintele Comisiei numeşte
vice-preşedintele Comisiei şi decide asupra competenţei fiecărui membru (art. 217
alin. 2 din Tratatul CE). Mandatul membrilor Comisiei este de 5 ani.
Tratatul de la Amsterdam a atribuit în mod expres Preşedintelui Comisiei
conducerea politică a acestei instituţii (art. 217 alin. 1 din Tratatul CE), iar tratatul
de la Nisa a consfinţit dreptul acestuia de a stabili competenţele comisarilor (art.
217 alin. 2 din Tratatul CE). Competenţele comisarilor pot fi modificate de către
Preşedinte în orice moment al mandatului.
Mandatul unui comisar poate înceta prin destituire de Curtea de Justiţie, la
cererea Consiliului, care hotărăşte cu majoritate simplă, sau a Comisiei (art. 216
Tratatul CE).
Tratatul de la Nisa a prevăzut că, atunci când numărul comisarilor va creşte la
27, Consiliul va stabili, în unanimitate46 , numărul total al comisarilor şi
mecanismul prin care aceştia vor fi numiţi. Numărul acestora va fi mai mic decât
numărul statelor membre, aceştia fiind aleşi pe baza unui sistem de rotaţie ce va
ţine cont de caracteristicile demografice şi geografice ale statelor membre.
Preşedintele Comisiei este, după cum prevede art. 4 alin. 2 din Tratatul UE, şi
membru al Consiliului European.

3
Competenţe
Atribuţiile Comisiei Europene au evoluat, s-au dezvoltat şi s-au schimbat mai
mult sau mai puţin de-a lungul existenţei acestei instituţii europene.
Tratatul de la Lisabona stipulează cadrul de acţiune al acestei instituţii.
Comisia Europeană promovează interesul general al Uniunii Europene şi ia
măsurile corespunzătoare în acest scop. Comisia Europeană asigură aplicarea
tratatelor, precum şi a măsurilor adoptate de instituţii în temeiul acestora. Comisia
Europeană supraveghează aplicarea dreptului Uniunii Europene sub controlul
Curţii de Justiţie a Uniunii Europene. Comisia Europeană execută bugetul şi
gestionează programele. Comisia Europeană exercită funcţii de coordonare, de
executare şi de administrare, în conformitate cu condiţiile prevăzute în tratate. Cu
excepţia politicii externe şi de securitate comune şi a altor cazuri prevăzute de
tratate, aceasta asigură reprezentarea externă a Uniunii Europene. Comisia
Europeană adoptă iniţiativele de programare anuală şi multianuală a Uniunii
Europene în vederea încheierii unor acorduri interinstituţionale.
Comisia Europeană exercită patru atribuţii principale:
1) propunerea de proiecte legislative;
2) gestionarea bugetului Uniunii Europene şi alocarea de fonduri;
3) asigurarea aplicării dreptului Uniunii Europene;
4) reprezentarea Uniunii Europene la nivel internaţional.
(1) Propunerea de proiecte legislative.
Comisia Europeană este învestită cu dreptul de iniţiativă legislativă. Comisia
Europeană propune proiecte Parlamentului European şi Consiliului Uniunii
Europene spre adoptare. Comisia Europeană acţionează astfel în situaţia în care o
măsură eficientă la nivelul statelor membre nu poate fi luată sau nu este luată la
nivel naţional, regional sau local.
Dreptul la inițiativa legislativă al Comisiei Europene se realizează în baza
principiului subsidiarităţii, consacrat în temeiul tratatului, în vederea protejării
intereselor Uniunii Europene şi a cetăţenilor săi.
4
Atunci când elaborează un proiect legislativ, Comisia Europeană ia în calcul
interesele unor categorii cât mai largi. Pentru aceasta Comisia Europeană
întreprinde un şir de măsuri care să asigure corectitudinea detaliilor tehnice.
Comisia Europeană publică cărţi verzi şi albe, consultă rapoartele experţilor
comisiilor specializate, consultă experţi din diferite comitete şi grupuri
consultative, organizează audieri, solicită opinia societăţii civile, organizează
consultări publice directe cu cetăţenii Uniunii Europene.
Departamentele din subordinea Comisiei Europene sunt responsabile de
elaborarea proiectelor legislative. După elaborare, acestea sunt propuse spre
examinare Comisiei Europene. Orice proiect este adoptat de Comisia Europeană,
dacă întruneşte cel puţin 14 comisari din 28, care sunt de acord, fiind înaintat
Parlamentului European şi Consiliului Uniunii Europene care îl dezbat şi, eventual,
îi aduc modificări, după care se decide adoptarea sau neadoptarea acestuia.
Aşa cum Parlamentul European şi Consiliul Uniunii Europene adoptă actele
normative europene în exclusivitate în baza propunerilor din partea Comisiei
Europene (dacă tratatul nu prevede altfel), aceasta constituie veritabila forţă
motrice a integrării europene.
(2) Gestionarea bugetului Uniunii Europene şi alocarea de fonduri.
În exercitarea unui management financiar optim, tratatele consfinţesc
competenţa de stabilire a priorităţilor în materia cadrului financiar european pe
termen lung pentru Comisia Europeană, alături de Parlamentul European şi
Consiliul Uniunii Europene. Comisia Europeană are sarcina de a elabora bugetul
anual al Uniunii Europene care se supune procedurii de adoptare de către
Parlamentul European şi Consiliul Uniunii Europene. De asemenea, Comisia
Europeană are obligaţia de a supraveghea cheltuielile relative la fondurile Uniunii
Europene de către agenţiile europene, autorităţile regionale sau naţionale, la fel ca
şi de către partenerii externi ai Uniunii Europene.
Modalitatea de gestionare şi executare a bugetului Uniunii Europene de către
Comisia Europeană intră sub incidenţa controlului exhaustiv din partea Curţii

5
Europene de Conturi. Competenţa de gestionare a fondurilor Uniunii Europene de
către Comisia Europeană vizează politici (dezvoltare durabilă, agricultură, energie,
etc.) şi programe europene (i.e. Erasmus, Jean Monnet, etc.).
(3) Asigurarea aplicării dreptului Uniunii Europene.
Comisia Europeană a fost învestită încă de la începuturi cu atribuţia de
gardian al tratatelor europene, ceea ce înseamnă că instituţia se asigură că statele
membre aplică în mod corect legislaţia europeană fără derogări. În cazul în care
Comisia Europeană constată că un stat membru nu îşi respectă angajamentele
prevăzute în temeiul tratatelor, aceasta solicită autorităţilor naţionale remedierea
situaţiei în cauză.
În cazul soluţionării necorespunzătoare a chestiunii în cauză, Comisia
Europeană poate înainta cazul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene. Curtea de
Justiţie a Uniunii Europene poate stabili sancţiuni cu executare imediată. Deciziile
Curţii de Justiţie a Uniunii Europene au caracter obligatoriu pentru toate statele
membre şi instituţiile europene.
(4) Reprezentarea Uniunii Europene la nivel internaţional.
În virtutea poziţiei sale în structura instituţională, Comisia Europeană este
considerată purtătorul de cuvânt al Uniunii Europene la nivel internaţional.
Comisia Europeană constituie vocea Uniunii Europene în organizaţiile
internaţionale. Comisia Europeană negociază acorduri în numele Uniunii
Europene.

Compunere
Comisia Europeană desemnează atât instituţia europeană cât şi colegiul
comisarilor europeni. Comisia Europeană este alcătuită în prezent din 28 de
comisari, câte un resortisant din fiecare stat membru al Uniunii Europene. Durata
mandatului Comisiei Europene este de 5 ani.
În ceea ce privește competenţa şi independenţa membrilor Comisiei
Europene, membrii acesteia sunt aleşi dintre personalităţile care prezintă toate

6
garanţiile de independenţă în baza competenţei lor generale şi a angajamentului
acestora faţă de ideea europeană.
Comisia Europeană îşi exercită responsabilităţile în deplină independenţă.
Fără a aduce atingere art. 9 E, alin. (2), membrii Comisiei Europene nu solicită şi
nu acceptă instrucţiuni din partea nici unui guvern, instituţie, organ, oficiu sau
agenţie. Aceştia se abţin de la orice act incompatibil cu funcţiile lor sau cu
îndeplinirea sarcinilor lor1. Fiecărui membru al Comisiei Europene îi este atribuit
unul sau mai multe domenii de competenţă (acţiune).
Consiliul European dispune de dreptul de a desemna cu majoritate calificată
preşedintele Comisiei Europene. Preşedintele desemnat numeşte comisarii la
propunerea statelor membre cu acordul Consiliului European. Preşedintele
defineşte orientările în cadrul cărora Comisia Europeană îşi exercită misiunea şi
decide organizarea internă a instituţiei pentru a asigura coerenţa, eficacitatea şi
colegialitatea acţiunilor acesteia.
Asemănător procedurii naţionale de învestire, Comisia Europeană se supune
votului Parlamentului European la fel prin procedura majorităţii calificate. Pe
durata exercitării mandatului Comisiei Europene, comisarii răspund în faţa
Parlamentului European. Parlamentul European este singura instituţie europeană
abilitată cu dreptul de a demite Comisia Europeană.
Conducerea Comisiei Europene este formată din:
a) preşedinte, care are teoretic rol administrativ şi protocolar, reprezintă
instituţia în faţa altor instituţii europene şi în relaţiile cu terţii;
b) vicepreşedinţi, care au rolul de a suplini preşedintele când circumstanţele o
cer.
Comisia Europeană dispune de reprezentanţe în statele membre şi de
delegaţii în întreaga lume.
Funcţionarea Comisiei Europene este asigurată de asistenţa a 33 de directorate
generale şi a 11 servicii.

7
Directoratele generale sunt clasificate în funcţie de domeniul de activitate:
afaceri economice şi financiare (ECOFIN), afaceri interne (HOME), afaceri
maritime şi pescuit (MARE), agricultură şi dezvoltare rurală (AGRI), ajutor
umanitar (ECHO), buget (BUDG), centrul comun de cercetare (JRC), cercetare şi
inovare (RTD), combaterea schimbărilor climatice (CLIMA), comerţ (TRADE),
comunicare (COMM), concurenţă (COMP), dezvoltare şi cooperare Europe Aid
(DEVCO), educaţie şi cultură (EAC), energie (ENER), eurostat (ESTAT),
extindere (ELARG), instrumente de politică externă (EEAS), impozitare şi uniune
vamală (TAXUD), informatică (DIGIT), interpretare (SCIC), întreprinderi şi
industrie (ENTR), justiţie (JUST), mediu (ENV), mobilitate şi transporturi
(MOVE), ocuparea forţei de muncă, afaceri sociale şi incluziune (EMPL), piaţa
internă şi servicii (MARKT), politica regională (REGIO), resurse umane şi
securitate (HR), sănătate şi consumatori (SANCO), secretariatul general (SG),
societatea informaţională şi mass-media (INFSO), traduceri (DGT).
Serviciile sunt clasificate în funcţie de sarcina pe care o îndeplineşte în
funcţionarea adecvată a Comisiei Europene: arhive istorice, biblioteca centrală,
biroul consilierilor de politică europeană (BEPA), infrastructură şi logistică –
Bruxelles (OIB), infrastructură şi logistică – Luxemburg (OIL), oficiul de
administraţie şi plată a drepturilor individuale (PMO), oficiul european de luptă
antifraudă (OLAF), oficiul pentru publicaţii (OP), responsabilul cu protecţia
datelor din cadrul Comisiei Europene, serviciul de audit intern (IAS), serviciul
juridic (SJ).
Există agenţii executive cărora Comisia Europeană le-a delegat anumite
atribuţii pe o perioadă determinată în vederea gestionării programelor europene:
agenţia executivă a Consiliului European pentru Cercetare (agenţia executivă a
CEC), agenţia executivă pentru 106 cercetare (REA), agenţia executivă pentru
competitivitate şi inovare (EACI), agenţia executivă pentru educaţie, audiovizual şi
cultură (EACEA), agenţia executivă pentru reţeaua transeuropeană de transport
(TEN-T EA), agenţia executivă pentru sănătate şi consumatori (EAHC).

8
Tratatul de la Lisabona aduce o inovaţie structurii instituţionale a Comisiei
Europene. Aceasta prevede ca în viitor Comisia Europeană să fie compusă dintr-un
număr de membri, incluzând preşedintele şi Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru
afaceri externe şi politica de securitate, corespunzător cu două treimi din numărul
statelor membre. Consiliul European dispune de competența de a decide
modificarea acestui număr, hotărând în unanimitate. Dispoziţiile referitoare la
componenţa Comisiei Europene răspund imperativelor de flexibilizare a activităţii
acestei instituţii şi de înlăturare a influenţei nepotrivite a statelor membre, întrucât
instituţia Comisiei Europene este chemată să apere în ansamblu interesele Uniunii
Europene.
Toţi liderii europeni au votat în unanimitate, la summitul de la Bruxelles din
2013, menţinerea în continuare a actualului sistem – un comisar pentru un stat
membru până în 2019.
Comisia Europeană se reuneşte la Bruxelles o dată pe săptămână, de obicei, în
ziua de miercuri pentru a examina chestiunile de pe agenda instituţiei.

Procedura decizională
Comisia hotărăşte cu majoritatea voturilor membrilor ei (art. 219 alin. 1 din
Tratatul CE, art. 132 alin. 2 din Tratatul CEEA). Pentru adoptarea unei decizii, este
necesară întrunirea unui cvorum (art. 219 teza a 2-a din Tratatul CE coroborat cu
art. 7 din Regulamentul de Procedură al Comisiei) egal cu majoritatea numărului
de membri prevăzut de Tratat. Comisia acţionează în calitate de colegiu, potrivit
orientărilor politice stabilite de Preşedintele ei. Şedinţele Comisiei, care au loc cel
puţin o dată pe săptămână, nu sunt publice, iar dezbaterile din cadrul colegiuluisunt
confidenţiale.
Sediul materiei: art. 7 Tratatul CE, art. 201-219 Tratatul CE
Sediu: Bruxelles, Belgia
Comisari:

9
- până în noiembrie 2004: 30 de comisari - câte doi din partea statelor mari
(Germania, Franţa, Marea Britanie, Italia şi Spania) şi câte unul din partea statelor
mici;
- din noiembrie 2004: câte un comisar pentru fiecare din cele 25 de state
membre;
- după 1 ianuarie 2007: câte un comisar pentru fiecare din cele 27 de state
membre.
Mandat: 5 ani, cu posibilitatea de reconfirmare în funcţie
Organizare internă: comisari, 23 directorate generale
Atribuţii ale Comisiei
- monopol de iniţiativă legislativă;
- veghează la dezvoltarea şi buna funcţionare a Pieţei Comune (art. 211
Tratatul CE); - atribuţii în domeniul concurenţei (art. 81 şi urm. Tratatul CE);
- atribuţii în domeniul subvenţiilor de stat (art. 87 şi urm. Tratatul CE); -
emiterea de recomandări şi avize, chiar şi în lipsa unei împuterniciri exprese (art.
211 alin. 2 Tratatul CE);
- punerea în aplicare a actelor Consiliului (art. 202 Tratatul CE): spre
exemplu, punerea în aplicare a art. 39 alin. 3 lit. d Tratatul CE;
- administrează diferite fonduri (agrare, sociale, regionale).

10
Concluzii:
Comisia Europeană este responsabilă pentru aplicarea deciziilor
Parlamentului European şi ale Consiliului Uniunii Europene. Comisia Europeană
este preocupată de administrarea cotidiană a afacerilor Uniunii Europene: aplicarea
politicilor, derularea de programe şi alocarea de fonduri. Comisia Europeană, cea
mai originală instituţie a Uniunii Europene, ia fiinţă prin dispoziţiile Tratatului de
la Paris (Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului) sub
denumirea de Înalta Autoritate cu un rol consultativ.
Deşi numiţi de statele membre, comisarii europeni nu pot solicita, sau accepta
instrucţiuni de la statele membre sau de la alte instituţii (art. 213 Tratatul CE).
Consiliul alcătuit din şefii de stat şi de guvern numeşte cumajoritate calificată
candidatul pentru funcţia de preşedinte al Comisiei. Parlamentul aprobă numirea
Preşedintelui Comisiei (art. 214 din Tratatul CE). Numirea celorlalţi candidaţi
pentru funcţia de comisar se face de guvernele naţionale, de comun acord cu
Preşedintele Comisiei şi după ce aceştia au fost votaţi de Consiliu cu majoritate
calificată (art. 214 alin. 2 şi 3 din Tratatul CE). Preşedintele Comisiei numeşte
vice-preşedintele Comisiei şi decide asupra competenţei fiecărui membru (art. 217
alin. 2 din Tratatul CE). Mandatul membrilor Comisiei este de 5 ani.
Comisia Europeană execută bugetul şi gestionează programele. Comisia
Europeană exercită funcţii de coordonare, de executare şi de administrare, în
conformitate cu condiţiile prevăzute în tratate. Cu excepţia politicii externe şi de
securitate comune şi a altor cazuri prevăzute de tratate, aceasta asigură
reprezentarea externă a Uniunii Europene. Comisia Europeană adoptă iniţiativele
de programare anuală şi multianuală a Uniunii Europene în vederea încheierii unor
acorduri interinstituţionale

11
Bibliografie:
1. Drept Instituțional European, Vasile Cucerescu, Print-Caro, Chișinău 2013.
2. Note de curs-Drept comunitar European, Cristina Ceban, Chișinău 2013.
3. Drept intituțional European, Victoria Țarălungă, Chișinău 2013.
4. Drept instituțional European, Hunedoara 2011.
5. https://www.usem.md/uploads/files/Note_de_curs_drept_ciclul_1/081_-
_Drept_comunitar_european.pdf
6. http://www.studiieu.org/files/publications/Vasile%20Cucerescu.pdf
7. http://moodle.usm.md/moodle/enrol/index.php?id=1303
8. https://dreptmd.wordpress.com/drept-institutional/

12