UNIVERSITATEA ECOLOGICA DE DREPT DIN BUCURESTI

DISCIPLINA: PSIHOLOGIE JUDICIARA

TEMA: ROLUL FAMILIEI IN PREVENIREA DELICVENTEI
JUVENILE

STUDENT: TIRA AURA-CRINA

ANUL 1, IFR
 Delincvenţa juvenilă se referă la comportamentul minorilor, care contravine
legii. Delincvenţa juvenilă este o componentă a criminalităţii. Ea este un fenomen de
devianţă, manifestat prin incapacitatea unor minori/adolescenți de a se adapta la normele
deconduită din societate. Această incapacitate este datorată unor cauze de ordin bio-
psiho-social. Principala cauză a apariţiei atitudinilor antisociale la copii o constituie
influenţa mediului social şi a proceselor psihice la nivelul conştiinţei individului. Un rol
important îl au şi împrejurările concrete de viaţă ale fiecărei persoane.
Societatea isi permite a judeca si evalua modalitatea de comportament a membrilor sai ,
potrivit gradului de conformare a respectivului comportament la normele si valorile
accceptate .dar si recunoscute unanim. Avand ca si instrumente de ,,convingere" a
comunitatii existente,controlul social si adaptarea,societatea isi permite sa transmita
membrilor sai , modelul normativ si cultural pe care aceasta il promoveaza .In urma acestei
,,lectii"in care se invata rolurile sociale ce trebuie a fi indeplinite ulterior,se obtine si rasplata
mult asteptata - integrarea sociala . Fiecare individ are posibilitatea sa asimileze
cunostinte,deprinderi si reguli ca mai apoi sa le puna in aplicare in calitate de membru activ
al societatii. Una din principalele functii ale societatii o constituie generarea, mentinerea si
transmiterea din generatie in generatie a valorilor ce definesc specificul societatii, matricea sa
structurala. Aceasta functie se regaseste la nivelul grupurilor si organizatiilor sociale. O altfel
de functie este realizata prin intermediul unui proces social fundamental, si anume
socializarea.
Socializarea se prezinta ca un proces complex de devenire a omului ca fiinta sociala, de
insusire a unor norme, valori si roluri sociale. Omul este in permanenta interactiune cu
factorii sociali ai existentei sale. In aceasta interactiune el asimileaza normele si valorile
societatii, modelele sociale de comportament, mijloacele sociale de comunicare umana. Prin
aceasta el este pregatit pentru viata sociala, pentru asumarea unor roluri si responsabilitati
sociale. Acest proces se realizeaza de-a lungul diferitelor etape de viata, in cadrul unor forme
specifice de activitate sociala si in cadrul specific al unor institutii sociale: familia, scoala,
institutiile culturale, politice, economice etc., impreuna cu intregul sistem al mijloacelor
moderne de informare si influentare. Produsul acestor instante socializatoare il constituie
personalitatea de baza care corespunde modelelor culturale (de gandire si de actiune) care
definesc matricea fundamentala a societatii respective. Tocmai din acest motive,am
considerat ca abordarea unei teme precum cea de fata este de maxim interes. Familia este
institutia de baza a acestei societati in care traim,reliefandu-si rolul deosebit de important in
fiecare domeniu abordat.
Am inceput in primul capitol cu o prezentare succinta a fenomenului de delincventa
juvenila,stabilind intr-o oarecare masura un cadru ferm pentru intelegerea provenientei
acestui fenomen si a dezvoltarii sale continue. Incercand sa stabileasca resorturile ce-l
determina pe minor sa infaptuiasca o infractiune, cercetatorii au ridicat o serie de intrebari:
minorul este delincvent sau bolnav? In capitolul urmator am incercat sa definesc cauzalitatea
delicventei juvenile avand ca baza scenariile epistemiologice existente de-a lungul timpului
Este delincventa juvenila un fenomen banal si pasager, care trece odata cu varsta
adolescentei? Minorul este delincvent sau victima? Specialistii care studiaza acest fenomen
vorbesc de cauze, factori, motivatii ale delincventei juvenile, sau de profile delincvente.
Istoria criminologiei etiologice este de fapt o lunga disputa intre mai multe categorii de
factori: biologici, psihologici, psihiatrici, sociologici, economici etc. Dar factorii determinanti
in producerea actului criminogen sunt dependenti de structura bio-psihologica a individului,
precum si de factorii educativi socio-familiali. Cauzalitatea delincventei juvenile devine
dificila de inteles doar prin prisma unei singure teorii.Se impune o cercetare multipla.De
exemplu,daca un adolescent face parte dintr-un grup delincvent,acest fapt nu se datoreaza
numai lipsei de educatie sau numai din pricina unor carente in dezvoltarea
personalitatii.Cauzele acestui fenomen nu pot fi epuizate doar folosind o singura
teoriei,dimpotriva,sunt abordati si alti factori care concura la incadrarea minorului in
,,cariera ,,sa infractionala. Evolutia delincventei juvenile in societatea contemporana a
determinat organismele internationale si nationale sa se preocupe de reeducarea minorului in
conflict cu legea, iar prevenirea delincventei juvenile este o parte importanta in reducerea
criminalitatii in soci!etate. Tocmai din acest motiv am completat acest capitolul cu norme din
legislatia interna si internationala. In dreptul international se contureaza tot mai mult un
consens in a defini drept copil orice persoana sub varsta de 18 ani. In acest sens, oricine sub
aceasta varsta are dreptul la protectie speciala in cadrul unui proces. Regulile Natiunilor
Unite cu privire la protectia minorilor privati de libertate definesc drept minor ,,orice
persoana sub varsta de 18 stat in parte Motivul principal din cauza caruia delicventa juvenila
atinge cote alarmante il reprezinta lipsa ori gradul scazut de educatie primit atat in cadrul
familiei, cat si in institutiile ani". Conventia ONU cu privire la drepturile copilului defineste
copilul drept ,,orice persoana in varsta de pana la 18 ani, cu exceptia cazurilor cand majoratul
este atins mai devreme in conformitate cu legislatia nationala", astfel ca varsta majoratului
este determinata de fiecare de invatamant, care dovedesc pe zi ce trece o ineficienta
dramatica. De asemenea, scaderea varstei de la care minorii pot raspunde penal pentru faptele
lor se inscrie intr-o tendinta generala in dreptul european al minorului
In capitolul III este abordat direct rolul familiei in dezvoltarea fenomenului infractional. Sunt
reliefate functiile principale ale acesteia,laolalta cu aportul familiei la modelarea
comportamentelor copiilor si la dezvoltarea personalitatii lor. Familia asigura hrana si
imbracamintea copiilor, ii fereste de pericole, le lasa timp de joaca, le creeaza conditii cat mai
bune de odihna si se ingrijeste de sanatatea lor. Un regim rational de viata nu poate avea
decat urmari pozitive asupra dezvoltarii sale fizice. Familia ii formeaza copilului primele
deprinderi de igiena personala si sociala si il obisnuieste sa utilizeze factorii naturali (apa,
aerul, soarele) pentru bunastarea organismului. In perioada pubertatii, schimbarile fiziologice
produse in organism pun probleme noi pentru dezvoltarea fizica a copilului; prin indrumari
perseverente si afectuoase, prin modificarea regimului de odihna, prin crearea unor noi
deprinderi igienice, familia le va putea rezolva la timpul potrivit.
Ca prim factor educativ, familia ofera copilului aproximativ 90% din cunostintele uzuale.
Familia se preocupa si de dezvoltarea proceselor intelectuale ale copiilor. Ea le dezvolta
spiritul de observatie, memoria si gandirea. In familie se formeaza cele mai importante
deprinderi de comportament: respectul, politetea, cinstea, sinceritatea, decenta in vorbire si
atitudini, ordinea, cumpatarea, grija fata de lucrurile incredintate. In realizarea acestor sarcini,
modelul parental ajuta cel mai mult; parintele este un exemplu pentru copil. Parintii le spun
copiilor ce e bine si ce e rau, ce e drept si ce e nedrept, ce e frumos si ce e urat in
comportamente. Aceste notiuni il ajuta pe copil sa se orienteze in evaluarea
comportamentului sau si a celor din jur.