Tema nr.

1. Arătați care dintre următoarele fraze sunt neadevărate?

a) Principiul special de dreptul muncii „la muncă egală salariu egal” prevăzut în redactarea
iniţială a art. 6 pct.2 din Legea nr.53/2003 a fost abrogat prin art. I pct.1 din OUG nr. 55/2006
ceea ce nu mai poate avea legitimitate constituțională; (Adevărat)
b) Principiul special de dreptul muncii „la muncă egală salariu egal” este prevăzut în art. 41
alin.4 din Constituție în care se dispune: ”La muncă egală femeile au salariu egal cu bărbații.”
(Neadevărat)
c) Principiul special de dreptul muncii „la muncă egală salariu egal” își are fundamentul în art.
16 alin.1 din Constituție în care se dispune: ”(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților
publice, fără privilegii și fără discriminări. (Neadevărat)
d) Conform principiului general de drept, angajatorul poate să ofere remuneraţii diferite pentru
aceeaşi cantitate de muncă în raport de modul de negociere al contractului individual. (Adevărat)

2. Care sunt criteriile după care se apreciază buna sau reaua credință a salariatului ori a
angajatorului? (răspunsuri corecte: a, d)
a) convingerea că nu cauzează pe nedrept un prejudiciu material sau moral prin actele și faptele
sale, convingere care se măsoară după nivelul mediu de cultură, experiență, profesionalism și
maturitate în gândire;
b) convingerea că nu cauzează pe nedrept un prejudiciu material sau moral prin actele și faptele
sale, se apreciază în concret în raport de nivelul de cultură, experiență, maturitate,
professionalism în gândire al autorului actului sau faptului cu excepția cazului când acesta
trebuia conform legii, atribuțiilor de serviciu, moralități și obiceiului locului să aibe un alt nivel
de cultură, experiență, maturitate, profesionalism potrivit funcției sale;
c) chiar dacă salariatul sau angajatorul prejudiciați au dreptul la recuperare nu-și pot recupera de
la celălalt prejudiciul cauzat deoarece nimeni nu-și poate face singur dreptate decât pe căile și în
condițiile legii;
d) Buna credinţă se apreciază în raport de actul şi faptul în sine, mijloacele folosite, scopul
urmărit, consecinţele urmărite sau admise, atitudinea psihică ce precede însoţeşte şi urmează
acestora și nu în ultimul rând de caracterul legal sau ilegal al actului sau faptului.
3. Arătați care dintre următoarele afirmații sunt false și motivați de ce:
a) salariații ca și angajatorii, potrivit Codului muncii se pot asocia liber pentru apărarea
drepturilor și promovarea intereselor lor profesionale, economice sociale și politice; (Fals) 
Potrivit Codului muncii aceștia se pot asocia liber pentru apărarea drepturilor și promovarea
intereselor lor profesionale, economice și sociale, însa nu și politice. Libertatea la asociere
politică este prevăzută în art.40 din Constituţie.
b) salariații au dreptul la grevă pentru apărarea intereselor lor profesionale, economice și sociale;
(Adevărat)

4. În art. 1183 alin.4 din Codul civil se dispune: ”(4) Partea care inițiază, continuă sau rupe
negocierile contrar bunei-credințe răspunde pentru prejudiciul cauzat celeilalte părți. Pentru
stabilirea acestui prejudiciu se va ține seama de cheltuielile angajate în vederea negocierilor, de
renunțarea de către cealaltă parte la alte oferte și de orice împrejurări asemănătoare.” Întrebare:
Cum comentați această prevedere și dacă este aplicabilă și în negocierile potrivit Codului
muncii?
Libertatea de negociere specifică Codului muncii este determinată, printre altele, și de
obligația negocierii cu bună credință, iar buna-credință în negocieri este prevazută în art. 1183
din Codul civil. Astfel prevederea mai sus menționată (”Partea care inițiază, continuă sau rupe
negocierile contrar bunei-credințe răspunde pentru prejudiciul cauzat celeilalte părți. Pentru
stabilirea acestui prejudiciu se va ține seama de cheltuielile angajate în vederea negocierilor, de
renunțarea de către cealaltă parte la alte oferte și de orice împrejurări asemănătoare.”) din art.
1183 este aplicabilă și în negocierile potrivit Codului muncii.

5. Principiul consensualităţii stabileşte faptul că pentru existenţa unor raporturi juridice de muncă
este necesară şi suficientă manifestare de voinţă a părţilor, exprimată într-un acord sub formă
scrisă. Întrebare: ”angajatorul care împreună cu salariatul au prevăzut în contractul individual de
muncă, ca durată a concediului de odihnă de 20 de zile calendaristice, și un salariu minim de
1930 de lei poate invoca principiul consensualității în justificarea acestor prevederi convenite?
Comentați!
 Potrivit art. 38 din Codul muncii, salariaţii nu pot renunţa la drepturile ce le sunt
recunoscute de lege, astfel, principiul consensualității nu poate legitima renunţarea de către
salariat la drepturile minime garantate de lege.
Conform prevederilor Codului muncii (art. 145, pct.1) salariaţilor au dreptul la un
concediu de odihnă anual plătit, a cărui durată minimă pe economia naţională este de 20 de zile
lucrătoare. Astfel, modificările prevăzute în contractul individual de muncă cu privire la durata
concediului de odihnă de 20 de zile calendaristice se lovesc de nulitate, deoarece urmăresc
limitarea unui drept minim garantat de lege.

6. Rog analizați și comentați următoarele afirmații: ”În condiţiile economiei de piaţă, dreptul la
muncă nu poate fi garantat pentru că ar contravenii principiului liberei concurenţe, şi ca urmare
este reglementat şi garantat ca o libertate. Din păcate această libertate de a muncii, de a alege
locul de muncă este limitată de lipsa actuală a locurilor de muncă, ceea ce o face ca uneori să fie
iluzorie și să genereze exodul forței de muncă cu toate consecințele negative pentru economia
României, nivelul de trai, sistemul de pensii și cel de asigurări sociale.”
Garantarea libertăţii de a muncii presupune obligaţia constituţională a statului de a
împiedica orice act sau fapt prin care s-ar leza libertatea de a muncii a cetăţeanul. Statul nu are
obligaţia constituţională de a asigura loc de muncă pentru orice persoană. Astfel, principiul
garantării libertăţii de a muncii nu este un principiu absolut deoarece această libertate depinde de
existenţa locurilor de muncă.
Lipsa actuală a locurilor de muncă și exodul forței de muncă (cu toate consecințele
negative pentru economia României) face ca, uneori, această libertate să fie iluzorie.

7. Curtea Constituțională într-o decizie a definit discriminarea astfel: „Discriminarea presupune a

trata diferit, fără o justificare obiectivă şi rezonabilă, persoane aflate în situaţii similare. O
asemenea situaţie intervine în cazul în care distincţia în cauză nu urmăreşte un scop legitim sau
nu există un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele utilizate şi scopul urmărit a fi
realizat.” Întrebare: Analizați și comentați această definiție în raport de conceptele de
discriminare directă, discriminare indirectă, discriminare negativă și discriminare pozitivă.
În primul rând, această definiție este incompletă deoarece exclude discrimnarea pozitivă.
 În al doilea rând, este adevărat că nu orice tartare diferențiată este discriminare, astfel, în
acest sens, în art. 5 din OG nr. 137/2000 se prevede că nu este discriminare negativă atunci când
tratarea difernțiată este justificată și permisă ca excepție de lege: "în temeiul naturii activităților
ocupaționale sau al contextului în care acestea se desfășoară, o anumită caracteristică reprezintă
o cerință profesională reală și determinantă, cu condiția ca obiectivul să fie legitim și cerința
proporțională” (de exemplu: respingerea candidatului de la obținerea permisului de conducere
auto a persoanei cu deficiențe de vedere).
Codul muncii operează atât cu discriminarea directă cât şi cu discriminarea indirectă,
asigurând reglementări diferite pentru fiecare din acestea.

Întrebări

1. Principiul garantării libertăţii muncii presupune:

a) libertatea de a muncii, adică dreptul, facultatea de a alege
locul de muncă, profesia, meseria sau activitatea pe care
urmează să o presteze;
b) libertatea de a nu muncii;
c) interzicerea muncii forţate;
d) toate variantele de răspuns sunt corecte. (răspuns corect)

2. Diferența de tratament nu constituie discriminare atunci când:

a) în temeiul naturii activităților ocupaționale sau al contextului în care acestea se desfășoară, o
asemenea caracteristică reprezintă o cerință profesională reală;
b) în temeiul naturii activităților ocupaționale sau al contextului în care acestea se desfășoară, o
asemenea caracteristică reprezintă o cerință profesională reală și determinantă, cu condiția ca
obiectivul să fie legitim și cerința proporțională; (răspuns corect)
c) diferența de tratament constituie întotdeauna discriminare;
d) discriminarea este pozitivă.

3. Clauza de conştiinţă îi permite salariatului să nu execute un ordin legal de serviciu dacă acesta
este în contradictoriu cu convingerile sale:
a) religioase sau morale;
b) religioase, morale sau politice;
c) religioase, morale, politice sau de politeţe;
d) religioase, morale, politice, de politeţe sau deontologice. (răspuns corect)