Allactaga major

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Sari la navigareSari la căutare

Allactaga major

Stare de conservare

Risc scăzut (LC) (IUCN 3.1)[1]

Clasificare ştiinţifică

Regn: Animalia

Încrengătură: Chordata

Clasă: Mammalia

Ordin: Rodentia

Familie: Dipodidae

Gen: Allactaga

Subgen: Allactaga

Specie: Allactaga majors

Nume binomial

Allactaga majors
(Kerr, 1792)[2]

Modifică text 
 Allactaga major este o specie de rozătoare din familia Dipodidae.[2] Este găsită
în China, Kazahstan, Rusia, Ucraina şi Uzbekistan, dar este posibil să se găsească şi
în Kârgâzstan şi Turkmenistan. Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii a
clasificat-o ca fiind o specie neameninţată cu dispariţia. [1]

Fosile

Cuprins

 1Descriere
 2Răspândire şi habitat
 3Ecologie
 4Stare de conservare
 5Note
 6Bibliografie

Descriere[modificare | modificare sursă]
Allactaga major este cea mai mare dintre toate speciile de jerboa.[3] Lungimea corpului
său este de 180 de milimetri, iar a cozii de 260 de milimetri.[3]

Răspândire şi habitat[modificare | modificare sursă]

Allactaga major este găsită în vestul Ucrainei şi partea europeană a Rusiei,
prin Kazahstan şi nordul ţării Uzbekistan până în vestul Siberiei şi
vestul Xinjiang, China, dar este posibil să se găsească şi
în Kârgâzstan şi Turkmenistan. Din habitatul său fac parte pajişti, zone de stepă,
deşerturi şi semideşerturi. Îi plac solurile lutoase şi zonele care au pelin şi vegetaţie
suculentă.[1]

Ecologie[modificare | modificare sursă]
Allactaga major are trei tipuri de vizuini: permanente (pentru vară şi iarnă) şi temporare.
[1]
 Dieta sa include bulbi de plante, dar conţine şi grâne, scoarţă,[3] insecte, moluşte şi
seminţe.[1] Bulbii de plante pe care îi mănâncă cel mai des sunt cei de Gagea.[3] Pentru
a excava bulbii, Allactaga major îşi utilizează dinţii.[3] Începe să hiberneze din toamnă,
de la primul îngheţ, până în martie-aprilie. Reproducerea are loc din martie până în iulie,
 în timpul căreia o femelă poate naşte două rânduri de pui, fiecare constând în minim 1
pui şi maxim 8 pui; de obicei 3-6 pui. [1]

Stare de conservare[modificare | modificare sursă]

Allactaga major este răspândită larg în cea mai mare parte din arealul său. Totuşi, este
ameninţată de alterări ale habitatului său, iar în Ucraina şi partea europeană din arealul
său a Rusiei este în declin rapid; cu toate acestea, este abundentă în alte părţi care fac
parte din arealul său şi este crezut că populaţia sa nu scade într-un ritm suficient de
rapid pentru a justifica includerea speciei într-o categorie ameninţată. A dispărut
din Regiunea Moscova din cauza construirii de clădiri. A dispărut de asemenea şi
din Regiunea Kursk. Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii a clasificat-o ca
fiind o specie neameninţată cu dispariţia. [1]

Note[modificare | modificare sursă]
1. ^ a b c d e f g Tsytsulina, K., Formozov, N., Zagorodnyuk, I. & Sheftel, B. „Allactaga major”. Lista roşie a
speciilor periclitate IUCN. Versiunea 3.1. Uniunea Internaţională pentru Conservarea
Naturii.  2016. Downloaded on 15 November 2020.
2. ^ a b Holden, M.E.; Musser, G.G.  (2005). „Family Dipodidae”. În  Wilson, D.E.; Reeder, D.M.  Mammal
Species of the World: A Taxonomic and Geographic Reference  (ed. 3rd). Johns Hopkins University
Press. pp.  871–893.  ISBN  978-0-8018-8221-0. OCLC  62265494.
3. ^ a b c d e Björn Kurtén (1968). Pleistocene Mammals of Europe. Transaction Publishers.
pp.  202–. ISBN 978-1-4128-4514-4.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]
 Holden, M.E.; Musser, G.G. (2005). „Family Dipodidae”. În Wilson, D.E.;
Reeder, D.M. Mammal Species of the World: A Taxonomic and Geographic
Reference (ed. 3rd). Johns Hopkins University Press. pp. 871–893. ISBN 978-0-
8018-8221-0. OCLC 62265494.
: Q1768304

ies: Allactaga major

llactaga_major

877

ropaea: 305562

39483

st: 43855

 11316127

9739

57
2900016

33182

0112