„Înțelepciunea este fiica

experienței”
Caracteristica
procesului de
Învățământ
Universitar
 Scopul Învățământului Superior
- Formarea unei personalități multilateral
dezvoltate și creative; pregătirea specialiștilor la
nivel superior în diverse domenii;
- Asigurarea personalității de a-și aprofunda și
extinde studiile;
- Promovarea cercetării științifice și implementarea
rezultatelor ei;
- Păstrarea, îmbogățirea și propagarea
patrimoniului științific, tehnic, artistic și cultural.
Scopul final al activităţii de învăţare la
Universitate (expectanţele societăţii faţă de
medici):
 Competenţe profesionale teoretice şi practice;
 Abilităţi excelente de a relaţiona cu ceilalţi;
 Abilitatea de a lucra în echipă;
 Utilizarea resurselor (tehnice, tehnologice,
biologice) cu înţelepciune
 Calităţi personale ca (altruism, responsabilitate,
capacitatea de a lua decizii etice, etc.)
 Abilitatea de a lucra efectiv într-un mediu
dinamic (expectanţele societăţii, inovaţiile
stiinţifice etc).
La Universitate activitatea de învăţare se
realizeaza în cadrul:

Prelegerii universitare care este o formă de

predare-învăţare, de asimilare şi dezvoltare a
cunoaşterii, de antrenare şi potenţare a capacităţilor
cognitive, creative, de comunicare, afective,
volitive, morale etc.,
Seminarului universitar care este o anexă a
prelegerii cu menirea de a fixa, consolida, adânci
cunoştinţele predate de profesor la curs, iar uneori
de ajutor în studiul individual.
 Procesul de Învățământ
Reprezintă alternarea (conexiunea)
activităților de:
- Predare;
- Învățare;
- Evaluare.
Predarea
Activitate de comunicare, de transmitere a
informațiilor, de prezentare a materiei de învățare, în
esență; este procesul de formare a studenților prin
instruire.
Predarea – factorul care declanșează,
stimulează și orientează ansamblul activităților
studenților, precum și studiul individual, fixarea și
consolidarea noului, presupunând controlul și
evaluare conținutului asimilat.
Învățarea
Reprezintă o activitate intelectuală și
fizică desfășurată în mod sistematic în
vederea însușirii unor informații și formării
de abilități necesare dezvoltării continue a
personalității.
Evaluarea
Acțiune inițiată de profesor special pentru
verificarea gradului de îndeplinire a sarcinilor de
predare-învățare.

Evaluarea este o acțiune ce se realizează în:

diferite forme și intervale de timp:
- Inițială; - Curentă; - Finală.
prin tehnici specifice:
- scrise, orale, lucrări practice, teste de cunoștințe, examene etc.
Învățarea este…
o activitate psihică activă, prin care
se dobândesc și se sedimentează noi
cunoștințe și comportamente, prin
care se formează și se dezvoltă
sistemul de personalitate al
individului uman.
 Senzația și Percepția
 Procese psihice cognitive – esența cărora constă în
cunoașterea însușirilor (izolate, integrate) obiectelor și
fenomenelor în momentul acțiunii lor asupra organelor de
simț.
Avem, senzații și percepții:
- vizuale;
- olfactive;
- gustative;
- auditive
- tactile.
 Atenția
 Fenomen psihic - cu ajutorul căruia are loc dirijarea
întregii vieți psihice.
Formele atenției sunt:
- Involuntară;
- Voluntară;
- Post-voluntară.
- Internă;
- Externă.
 Reprezentarea
 Proces psihic cognitiv – prezentată printr-o imagine
schematică, o închipuire despre obiectul perceput anterior,
dar care în momentul de față nu acționează asupra
organelor de simț.

Cele mai frecvente reprezentări sunt:

- R. vizuale;
- R. auditive;
- R. chinestezice.
 Memoria
 Funcția psihică de bază, care face posibilă
ÎNVĂȚAREA – prin fixarea, conservarea (păstrarea),
recunoașterea și reproducerea informațiilor și trăirilor
noastre.

Caracteristicile memoriei:
- activă; - situațională; - selectivă; - relativ fidelă;
- mijlocită; - inteligibilă.
 Formele memoriei
 Memorie: voluntară și involuntară;

 Memorie: mecanică și logică;

 Memorie: de scurtă durată și

lungă durată.
 Gândirea
 Proces psihic cognitiv – care constă în reflectarea
generalizată și abstractizată a legăturilor dintre obiecte
și fenomene; în căutarea și descoperirea noului; în
rezolvarea de probleme.
Operațiile gândirii: analiza, sinteza, comparația,
clasificarea, sistematizarea, abstractizarea,
concretizarea, particularizarea, înțelegerea.
Formele logice ale gândirii: noțiunea, judecata,
raționamentul.
 Motivația
 Pârghie importantă în procesul autoreglării individului, o
forță motrică a întregii sale dezvoltări psihice și umane.
Motivația - este baza tuturor deciziilor, atitudinilor și
acțiunilor umane.

Formele motivației:
- Pozitivă și negativă;
- Cognitivă și afectivă;
- Intrinsecă și extrinsecă.
 Voința
 Proces psihic complex – de reglaj superior, realizat prin
mijloace verbale și constând în acțiuni de mobilizare a energiei
psihonervoase în vederea biruirii obstacolelor și atingerii
scopurilor conștient stabilite.
Fazele actelor voluntare:
1. Actualizarea (apariția) unor motive, care generează scopuri;
2. Lupta motivelor;
3. Luarea hotărârii;
4. Executarea hotărârii luate.
+ 1 Verificarea rezultatului obținut, formularea unor concluzii valoroase pentru
activitățile viitoare.
 Caracteristicile Învățării Eficiente

Sunt evidențiate, trei caracteristici importante:

• este activă
• este orientată spre un scop
• duce la rezultate măsurabile
Învățarea activă
- presupune implicare şi participare conştientă în
procesul de construire a cunoştinţelor;

- a da semnificaţie personală materialelor care sunt

învăţate – ceea ce înseamnă: a le transpune în sisteme
proprii de cunoştinţe, a stabili permanent legături între
experienţele anterioare şi cele noi, între cunoştinţe şi
aplicabilitatea lor, între şi în interiorul domeniilor de
cunoaştere.
Orientarea spre scop
- presupune orchestrarea eforturilor pentru atingerea
unor obiective;
- obiectivele în învăţare pot viza achiziţia de informaţii,
formarea de abilităţi, formarea de comportamente sau
dezvoltarea potenţialului de învăţare.

Obiectivele se stabilesc înainte şi în funcţie de ele se

aleg conţinuturile şi procedeele.
Rezultate măsurabile
- reprezintă un imbold pentru a continua investiţia de efort
în învăţare;
- rezultatele se concretizează în aspecte imediate (examene
promovate, concepte stăpânite, idei însuşite), dar există şi
rezultate care vor putea fi demonstrate în timp mai
îndelungat (succes în profesie, performanţă intelectuală,
comportamente în viaţa concretă)
Dezvoltarea personală este un continuum, nu se încheie
odată cu dobândirea unei achiziţii sau obţinerea unui
rezultat.
ETAPELE PARCURSE ÎN TIMPUL ÎNVĂȚĂRII

I fază - este cea de contact cu informațiile

noi, urmată de o prelucrare a acestora,
până când are
loc înţelegerea (fază de achiziţie).
 II fază - este cea de interiorizare a noilor
cunoştinţe şi de integrare a lor într-un
sistem personal, coerent, care se
construieşte pornind de la experienţele
anterioare (fază de interiorizare).
ETAPELE PARCURSE ÎN TIMPUL ÎNVĂȚĂRII
 IIIfază - presupune acţiune din
perspectiva noilor achiziţii, care, odată
dobândite şi operaţionalizate, trebuie
utilizate. Aceasta înseamnă că vom acţiona
conştienţi fiind şi de faptul că ştim ceva în
plus, şi de faptul că ştim la ce ne foloseşte
ceea ce tocmai am aflat (fază de
modificare).
ETAPELE PARCURSE ÎN TIMPUL ÎNVĂȚĂRII

 IV fază - este de concretizare a

modificărilor în abilităţi şi comportamente
(fază – rezultat).

A atinge nivelul rezultatelor DORITE

înseamnă a acţiona ținând minte ce
am învăţat.
OPTIMIZAREA MEMORIEI
1. prelucrarea cât mai activă a textului:
- evidențierea ideii principale din fiecare
fragment;
- stabilirea asemănărilor și deosebirilor;
- să se facă legături (conexiuni) între ideile
principale și cunoștințele acumulate
anterior;
- exemple proprii…
OPTIMIZAREA MEMORIEI
2. stabilirea unor repere:
- întocmirea unui plan;

- alcătuirea unei scheme.

3. Stabilirea clară a scopului învățării, și

anume:
- în ce ordine vom învăța;

- cât de amănunțit;

- pentru cât timp vom memora.

OPTIMIZAREA MEMORIEI

4. sistematizarea cunoștințelor – asigură o

durabilitate mare a celor memorate.

Stabilirea unor relații între datele

prezentate în text cu informațiile pe care
le deținem (avem) deja.
OPTIMIZAREA MEMORIEI
5. natura procedeelor și acțiunilor
cognitive:
10% - când citim;
20 % - când ascultăm;
30 % - din ceea ce privim;
50 % - din ceea ce privim și ascultăm;
80 % - din ceea ce rostim;
90 % - din ceea ce explicăm și efectuăm
simultan.
SUGESTII PRACTICE PENTRU O ÎNVĂȚARE EFICIENTĂ

1. Atingerea scopului pe care îl aveți în viață este

condiționat de studiul individual.
2. Evitați să faceți activități neinteresante.
3. Între orele 8-13 și 16.30-21.30 sunt perioadele
optime de învățare dintr-o zi.
4. După fiecare 40-50 minute de concentrare și
învățare faceti câte o pauză de 10-15 minute.
5. Repetați a treia zi ceea ce ați învățat în prima.
SUGESTII PRACTICE PENTRU O ÎNVĂȚARE EFICIENTĂ

6. Învățați extensiv (zilnic, permanent).

7. Când nu înțelegeți bine și în profunzime
materialul de învățat, confruntați-vă cu cât
mai multe surse (manuale, dicționare,
enciclopedii etc.)
8. Învățarea pentru o anumită dată
condiționează uitarea (mai mult sau puțin)
imediat - după data respectivă.
SUGESTII PRACTICE PENTRU O ÎNVĂȚARE EFICIENTĂ

9. Învățarea în condiții ușoare de stres și

anxietate este superioară învățării în condiții
de relaxare totală.
10. Cunoașterea rezultatelor și a erorilor în
învățare, mobilizează și orientează pe cel ce
învață în asimilarea cunoștințelor.
11. Repetați imediat după învățare, seara; mai
puțin dimineața și în preajma examenelor.
SUGESTII PRACTICE PENTRU O ÎNVĂȚARE EFICIENTĂ

!12. Repetarea să fie efectuată fără a relua în

întregime conținutul precedentei repetări.
13. Învățați atent părțile de mijloc ale unui curs.
14. Alternați învățătura cu somnul.
15. Folosiți culorile, subliniați ideile principale,
definitiile, tezele etc.
16. Concentrați-vă asupra textului de citit pentru
a înțelege corect ideile autorului.
Rădăcinile învățăturii sunt amare,
dar fructele ei sunt dulci.