Evoluția dinozaurilor după Triasic a fost influențată de schimbările de vegetație și de

poziția continentelor. În Triasicul Târziu și Jurasicul Timpuriu continentele erau

conectate într-un singur supercontinent numit Pangeea, și a existat o faună comună
de dinozauri la nivel mondial compusă mai ales din carnivore Coelophysoidea și
erbivore timpurii Sauropodomorpha.[36] Plantele gimnosperme (în special
coniferele), s-au răspândit în timpul Triasicului Târziu ca potențială sursă de hrană.
Sauropodomorfele timpurii nu aveau mecanisme sofisticate de prelucrare a
alimentelor în gură și, prin urmare, trebuie să fi utilizat alte mijloace de a
descompune alimentele mai departe de-a lungul tractului digestiv.[37] Omogenitatea
generală a faunei dinozauriene a continuat în Jurasicul Mijlociu și Târziu. Printre
carnivorii dominanți erau ceratosauria, spinosauroidea și carnosauria, în timp ce
printre erbivore, stegosauria și mari sauropode. Dinozaurii din China prezintă unele
diferențe, cu teropozi sinraptorid sinraptori specializați și sauropozi neobișnuiți, cu
gât lung, Mamenchisaurus.[36] Ankylosaurienii și ornitopozii s-au răspândit tot mai
mult, însă prosauropozii au dispărut. Coniferele și alte grupuri de plante, cum ar fi
ferigile și coada-calului erau platele dominante. Spre deosebire de prosauropozi
timpurii și sauropozi, ornithischienii au dezvoltat mecanisme care să permită
procesarea alimentelor în gură, incluzând organe asemăntoare obrajilor pentru a
menține mâncarea în gură și mișcări ale fălcilor pentru a mânca alimentele.[37] Un
alt eveniment evolutiv notabil al Jurasicului a fost apariția adevăratelor păsări,
descendente din Coelurosauria.[38]

Schelet de Marasuchus lilloensis, un dinozaur ornithodiran

În timpul Cretacicului Timpuriu are loc despărțirea continuă a
supercontinentului Pangeea, făcând ca fauna dinozaurilor de pe diferite continente
să fie tot mai diferențiată. Ankylosaurii, iguanodonții și brachiosauridele s-au
răspândit în întreaga Europă, America de Nord și Africa de Nord. Teropode precum
marile spinosauride și carcharodontosauride au apărut în Africa, iar în America de
Sud au câștigat importanță grupurile de sauropode, cum ar fi rebbachisauridae și
titanosauria. În Asia, coelurosaurienii maniraptoran, cum ar
fi dromaeosauridele, troodontidele și oviraptorosauria, au devenit teropozii obișnuiți,
iar ankylosauridele și ceratopsiile timpurii, ca Psittacosaurus au devenit erbivore
importante. Între timp, Australia găzduia o faună a ankylozurieni, a hypsiloponților și
a iguanodonților.[36] Stegosaurienii par să fi dispărut la un moment dat la sfârșitul
Cretacicul Timpuriu sau la începutul Cretacicului Târziu. O schimbare majoră în
Cretacicul Timpuriu, amplificată în Cretacicul Târziu, a fost apariția plantelor cu flori.
În același timp, mai multe grupuri de erbivore dinozauri au dezvoltat metode mai
sofisticate de a procesa pe cale orală alimentele.
Forme timpurii de Herrerasaurus (mare), Eoraptor (mic) și craniu de Plateosaurus
În Cretacicul Târziu au existat trei faune de dinozauri. În America de Nord și nordul
Asiei, principalele teropode au fost tiranozauridele și diferitele tipuri de teropozi
maniraptoran mai mici, predominante fiind erbivorele hadrosauride, ceratopsieni,
anchilozauri și pachycephalosauri. În continentele sudice, care alcătuiseră
supercontinentul Gondwana, acum despărțit, abelisauridae erau teropozii cei mai
răspândiți și titanosaurienii erau erbivorele dominante. În Europa predominau
dromaeosauride, rhabdodonți iguanodonți, anchilozauri, nodosauride și
titanosaurienii.[36] Plantele cu flori s-au răspândit foarte mult,[37] și primele ierburi
au apărut până la sfârșitul Cretacicului.[39]
Extincția Cretacic-Paleogen, care a avut loc acum aproximativ 66 de milioane de ani,
la sfârșitul perioadei Cretacice, a dus la dispariția tuturor grupurilor de dinozauri, cu
excepția păsărilor neornithine. Au mai supraviețuit și alte grupuri diapsidice, cum ar fi
crocodilienii, sebecosuchia, țestoasele, șopârlele, șerpii, spenodonțienii și
choristoderanii.[40]
Liniile supraviețuitoare ale păsărilor neornithine, inclusiv strămoșii ratitelor moderne,
ale rațelor și puiilor, și o varietate de păsări de apă, s-au diversificat rapid la
începutul Paleogenului, acoperind nișele ecologice lăsate goale de dispariția
grupurilor de dinozauri. Se spune adesea că mamiferele au concurat cu neornitinele
pentru a domina cele mai multe nise terestre, dar multe dintre aceste grupuri au
coexistat cu faune bogate de mamifere pentru cea mai mare parte din Cenozoic.