În gramatică, noțiunea de sintaxă are două accepțiuni.

Pe de o parte, într-o
concepție asupra organizării stratificate, pe niveluri, a limbii, este unul dintre
niveluri care, împreună cu nivelul morfologic, formează nivelul mai amplu al
structurii gramaticale. Constă în regulile, constrângerile după care se pot combina
cuvintele, elemente în număr finit ale unei limbi, pentru obținerea unei infinități
de combinații considerate entități sintactice, astfel încât oricare din ele să fie
corect formată, în sensul de a putea asigura comunicarea prin limbă[1][2][3][4][5].

Pe de altă parte, sintaxa este o disciplină lingvistică, ramură a gramaticii ca

disciplină, care studiază și descrie regulile organizării entităților sintactice.