Thomas Morus, a fost un avocat, scriitor și om de stat englez, personalitate reprezentativă a

umanismului din Europa.

Pe durata vieții sale și-a câștigat reputația de important erudit, ocupând mai multe posturi
publice, incluzându-l pe acela de Lord Cancelar. Morus a introdus termenul de „utopie” (greacă
„niciun loc”, dar similar cu eu topos - „loc fericit”), numele dat de el unei națiuni insulare ideale,
imaginare, a cărui sistem politic a fost descris în cartea lui, publicată în 1516. Este cunoscut în
special pentru refuzul său de a-l recunoaște pe Henric al VIII-lea drept cap al Bisericii Angliei,
nefiind dispus să renunțe la principiile sale și la religia sa catolică, acel refuz având drept
consecințe terminarea carierei sale politice, închiderea sa în Turnul Londrei, și apoi executarea
lui pentru înaltă trădare.
Opera „Utopia” este structurată în două părţi, pe care autorul le numeşte cărţi şi care reflectă
ipostazele a două vieţi cantradictorii: cele ale vieţii reale, în care trăieşte Morus, şi cele ale vieţii
fictive, în care, probabil, şi-ar fi dorit să trăiască
Cartea întîi a „Utopiei” prezintă un dialog dintre personajul-narator, care este însuşi Thomas
Morus si …
Thomas Morus
. Aşadar, în această discuţie Morus scoate în evidenţă situaţia deplorabilă a oamenilor simpli,
care sînt nevoiţi să îndure sărăcia şi mizeria, în timp ce regii şi nobilimea se îmbogăţesc pe
seama muncii lor. Mai mult chiar, cei din urmă, pentru a-şi spori veniturile, cer impozite
colosale, definindu-le drept contribuţii benevole, dezgroapă legi vechi, demult uitate, pentru a
putea amenda, ameninţă cu războaie, cerînd din nou impozite. În această situaţie, Morus vede o
singură soluţie: renunţarea la proprietate şi la valoarea banului,
cartea a doua începe cu descrierea Utopiei, care reprezintă o insulă cu o „imagine nu cu mult
diferită de cea a Lunii în ultimul pătrar”, incluzînd în componenţa ei cinzeci şi patru de cetăţi,
„asemănătoare una cu alta”. Ca şi oricare alt stat, această insulă dispune de un centru
administrativ şi politic, cetatea Amaurote, care se remarcă prin forma sa regulată, acest amănunt
evidenţiind noţiunea de perfecţiune. În Utopia, proprietatea privată nu există, și se practică o
toleranță religioasă aproape absolută. Mesajul principal al operei este necesitatea în primul rând
de ordine și disciplină, mai degrabă decât libertate.
Poziție filozofică care pune omul și valorile umane mai presus de orice, orientându-se în special
asupra omului ca individ. Omul constituie astfel valoarea supremă, este un scop în sine și nu un
mijloc. Umanismul implică un devotament pentru căutarea adevărului și moralității prin mijloace
umane, în sprijinul intereselor acestora. Axându-se pe capacitatea de autodeterminare,
umanismul respinge validitatea justificărilor transcendentale cum ar fi dependența de credință,
supranaturalul sau textele pretinse a fi revelații divine. Umaniștii susțin moralitatea universală
bazată pe condiția umană ca loc comun, sugerând că soluțiile problemelor sociale și culturale
umane nu pot fi provincialiste.
Mișcare spirituală care stă la baza Renașterii, apărută în Italia în secolul al XIV-lea și care s-a
extins în mod progresiv în Europa apuseană până în secolul al XVII-lea. Ea este marcată de
reîntoarcerea la textele antichității greco-romane, care servesc ca modele ale modului de viață, de
gândire și de creație artistică. Umanismul renascentist sublinia superioritatea literaturii latine și
grecești și în special valorile ei în materie de morală personală și publică.[1]
Întrucît în prima parte a cărţii autorul lansează ideea că goana după averi, care implică nemijlocit
avariţia şi lăcomia, îi determină pe oameni să distrugă totul în calea lor,
Povestind despre îndeletnicirile utopienilor, autorul accentuează ideea că nu există profesii cu
sau fără prestigiu. Toate profesiile trebuie să fie apreciate în egală măsură, întrucît toate sînt
indispensabile pentru asigurarea funcţionării perfecte a mecanismului societăţii. Morus elimină
orice profesie inutilă, încadrînd oamenii doar în „acele meserii cu adevărat folositoare”, astfel
mărind numărul muncitorilor şi diminuînd numărul orelor de lucru.