Nume: Rusu Loredana

Specializare: Master-PPMI, I

Organizaţii, management, eficienţă

- Organizarea neîncrederii –

Constituţiile politice aspiră adesea să fie un sistem circular. in care să existe un echilibru
instituţional în care performanţa fiecărei instituţii să fie monitorizată de alta. Această aspiraţie nu
este realizată În toate constituţiile existente, poate chiar în niciuna. Maşinăria constituţională se
bazează cel mai adesea pe un "motor nemişcat" sau un "verificator neverificat". O parte care
monitorizează performanţa tuturor celorlalte părţii fără a fi ea însaşi supusă monitorizării.
Spre exemplu, în Statele Unite, această poziţie apartine Curţii Supreme, în alte ţări. poate fi
ocupată de parlament. În România, de exemplu, Parlamentul poate respinge deciziile Curţii
Constituţionale dacă aceasta contestă legislaţia În vigoare (o moştenire din perioada comunistă,
când Parlamentul era omnipotent din punct de vedere formal, dar de facto nu avea nicio putere).
Şi in Franţa, Parlamentul a fost motorul nemişcat până in 1971. Constituţia americană este,
poate expresia cea mai elaborată a acestei atitudini.printre cele mai frapante trăsături ale
dezbaterilor din 1787 din cadrul Convenţiei Federale şi ale documentului pe care aceasta l-a emis
o reprezintă preocuparea permanentă faţă de potenţialul pentru corupţie, mită şi ameninţări şi
nevoia de a astupa toate fisurile prin care toate acestea ar putea să intre.
Puterea acestui cadru normativ de a explica adoptarea constituţii1or reale depinde de cât de
mult urmăresc aceia care construiesc acest cadru binele comun, şi nu propriile interese şi pasiuni.
Nu trebuie să luăm ca sigur faptul că aceştia nu pot fi afectaţi de interese şi pasiuni, însă
presiunea normativă de a acţiona ca şi cum ar fi motivaţi de raţiune - forţa civilizatoare a
ipocriziei - poate fi mai puternică într-o adunare decât intr-o legislatură ordinară.
Voi prezenta un exemplu stilizat al modului in care neîncrederea organizată poate fi
întruchipată într-o serie de prevederi legate între ele. Multe dintre aceste trăsături se găsesc în
sistemele reale, altele au fost incluse doar pentru a ilustra până unde trebuie să se meargă
câteodată pentru a se închide toate posibilele fisuri.

1. Pentru a împiedica guvernul să nu se implice in justiţie politică, constituţia ar trebui fie să

solicite jurii pentru procesele penale, fie să stipuleze că judecătorii să fie numiţi la
întâmplare în procese.
2. Pentru a împiedica guvernul să nuanipuleze sistemul electoral, legea electorală ar trebui
prevăzută în Constituiţie până în cele mai mici detalii şi nu ar trebui lăsată pe seama
determinării statuare.
3. Pentru a impiedica guvernul să manipuleze fluxul de informaţie. radioul şi televiziunea
de stat ar trebui guvernate de comisii independente ( modelul britanic")şi nu de comisii
numite de guvern.
4. Pentru a impiedica guvernul să manipuleze politica monetară ca instrument pentru
realegere. această politică trebuie incredinţată unei bănci centrale independente.
 5. Pentru a impiedica guvernul să manipuleze informaţiile statistice ca instrument de
realegere. culegerea de date ar trebui încredinţată unui birou independent de statistică.
6. Pentru a împiedica guvernul să informeze opoziţia, partidele politice majore ar trebui să
primească subvenţii în funcţie de proporţia votanţii1or şi în funcţie de proporţia
numărului de parlamentari.
7. Pentru a împiedica guvernul să elaboreze legislaţii în interes propriu, constituţia ar putea
să stipuleze că anumite categorii de legi pot intra în vigoare doar după o anumită perioadă
de timp (un an sau mai mult) după ce sunt adoptate.
8. Pentru a împiedica guvernul să manipuleze controlul judiciar prin creşterea numărului de
judecători de la Curtea Constituţiională sau Curtea Supremă, acel număr nu ar trebui lăsat
pe seama statutului, dupa cum reiese cazu1din În State!e Unite şi alte ţări, ci ar trebui
specificat in constituţie.
În concluzie, o constituţie poate fi o maşinărie foarte complicată. Una dintre piese poate lipsi,
altele pot ajunge ineficiente sau dăunătoare. John Patter Stockton a spus că, de fapt. "constituţiile
sunt lanţuri cu care oamenii se leagă în momentele lor de luciditate pentru a nu muri de o mână
sinucigaşă în momentele de nebunie".