Ereditate și variabilitate

Ereditatea reprezintă proprietatea unui organism de a transmite urmașilor săi

anumite caracteristici și trăsături, sub formă de moștenire.

Variabilitatea este capacitatea organismelor care au moștenit trăsături de la

părinții lor de a se adapta mediului înconjurător prin dezvoltarea altor caracteristici bazate pe
cele moștenite.

Știința care studiază ereditatea și variabilitatea organismelor vii se numește

GENETICĂ

Termeni folosiți în Genetică:

 Genă = este unitatea de bază a informației ereditare. Inițial a fost definită ca fiind
cantitatea de informație care determină apariția unui caracter (culoarea ochilor, forma
fructelor, lungimea părului, culoarea frunzelor), iar mai apoi s-a stabilit că este unitatea de
informație care determină sinteza unei molecule;
 Genotip = totalitatea informației care determină apariția anumitor caractere;

 Fenotip = totalitatea caracterelor apărute ca urmare a funcționării genotipului;

 Gene alele = gene care determina același caracter, dar în forme contrastante (fructe
roșii-galbene, ochi negri-albaștri, păr brunet-blond);

 Homozigot = genotip care conține numai un singur tip de alele;

 Heterozigot = genotip care conține ambele tipuri de alele;

 Gene dominante = alelele care se manifestă în fenotip;

 Gene recesive = alelele care rămân "ascunse", adică nu se exteriorizează în fenotip;

 Hibrid = organism care conține gene alele diferite provenite de la părintii săi;

 Monohibridare = încrucișarea unor indivizi care se deosebesc printr-o singură

pereche de caractere;
 Dihibridare = încrucișarea unor indivizi care se deosebesc prin două perechi de caractere;

AFLATI MAI MULTE……

Genetica este o știință care a interesat oamenii încă din cele mai vechi timpuri. Întotdeauna
omenirea a fost interesată cum sî obțină recolte mai mari, cum să facă să modifice plantele și
animalele astfel încât sa obțină rezultate cât mai bune. Printre primele plante modificate
genetic sunt cerealele, care, în urmă cu mii de ani au fost încrucișate între ele rezultând
speciile actuale. De asemenea animalele au fost încrucișate între ele, s-au obținut astfel
numeroase rase și soiuri cu caracteristicile dorite de om.
 Cel care a descifrat primul tainele legilor care conduc Genetica a fost călugărul ceh
Gregor Mendel care a publicat în 1865 o lucrare intitulată „Versuche über Pflanzen-
Hybriden” („Experiențe asupra hibridizării plantelor”), lucrare care nu a fost băgată în seamă
la acel timp. Recunoașterea meritelor acestui pionier al Geneticii a venit 35 de ani mai târziu,
în 1901. Mendel a descoperit legile transmiterii caracterelor ereditare și a descris modul în
care sunt transmise caracterele de la părinți la urmași. În continuare vom încerca să deslușim


Legile transmiterii caracterelor ereditare (legile lui Mendel)

Studiile lui Gregor Mendel au vizat încrucișarea plantelor de mazăre (Pisum sativum)
între ele pentru a studia ce se întâmplă cu caracterele urmașilor

. Concret, Mendel a încrucișat soiuri de mazăre cu bobul verde și cu bobul galben, plante cu
bobul neted și plante cu bobul zbârcit, cu plante înalte cu plante pitice ș.a.

Într-o primă serie de experiențe Mendel a încrucișat plante homozigote cu bobul

verde cu plante homozigote cu bobul galben. Prima generație: toate plantele rezultate aveau
bobul galben (de unde Mendel a tras concluzia ca bobul galben este caracterul dominant, iar
bobul verde este caracterul recesiv).

Apoi a încrucișat între ele plantele obținute în prima generație (generatia F1) și a obținut
generația a doua (generația F2). În cea de-a doua generație unele plante aveau bob galben,
altele bob verde. Erau de trei ori mai multe plante cu bob galben decât plante cu bob verde,
adică raportul de segregare era de 3:1.

S-a elaborat astfel prima lege a transmiterii caracterelor ereditare, denumită și Legea purității
gameților:

Gameții sunt întotdeauna puri din punct de vedere genetic, ei conțin numai o genă
din perechea de gene pe care o conțin organismele genitoare (adică părinții).

Într-o monohibridare, în prima generație, apar hibrizi care exteriorizează caracterul

dominant, iar în a doua generație (obținută prin încrucișarea indivizilor obținuți în F2)
se obțin atât hibrizi, cât și indivizi homozigoți într-un raport de segregare al
caracterelor de 3 dominant la 1 recesiv.
Într-o altă serie de experiențe Mendel a încrucișat plante de mazăre care se deosebeau prin
două perechi de caractere, adică prin culoarea bobului, dar și prin forma bobul verde și
zbârcit. În prima generație s-au obținut numai plante cu bob galben și neted, deci caracterele
dominante erau bob galben și bob neted. În cea de-a doua generație (obținută prin încrucișarea
indivizilor din F1) s-au obținut plante cu boabe galbene și netede, plante cu boabe galbene și
zbârcite, plante cu boabe verzi și netede și plante cu boabe verzi și zbârcite. Raportul de
segregare în acest caz este de 9:3:3:1.

Pe baza acestor experiențe s-a elaborat cea ce-a doua lege a transmiterii caracterelor ereditare,
numită și Legea segregării independente a perechilor de caractere:

Perechile de gene segregă independent unele de altele, astfel încât în gameți pătrund
doar una dintre genele perechii, aleatoriu. Prin combinarea la întâmplare a gameților
între ei se formează indivizii generației F1 care vor exterioriza doar genele dominante.
În generația F2 apar indivizi care exteriorizează atât caractere dominante cât și
recesive.

PROBLEME REZOLVATE
PROBLEME DE REZOLVAT