Ereditate și variabilitate

Ereditatea reprezintă proprietatea unui organism de a transmite urmașilor săi anumite

caracteristici și trăsături, sub formă de moștenire.

Variabilitatea este capacitatea organismelor care au moștenit trăsături de la părinții lor

de a se adapta mediului înconjurător prin dezvoltarea altor caracteristici bazate pe cele moștenite.

Știința care studiază ereditatea și variabilitatea organismelor vii se numește GENETICĂ

Termeni folosiți în Genetică:

Genă = este unitatea de bază a informației ereditare. Inițial a fost definită ca fiind cantitatea de
informație care determină apariția unui caracter (culoarea ochilor, forma fructelor, lungimea părului,
culoarea frunzelor), iar mai apoi s-a stabilit că este unitatea de informație care determină sinteza
unei molecule;

Genotip = totalitatea informației care determină apariția anumitor caractere;

Fenotip = totalitatea caracterelor apărute ca urmare a funcționării genotipului;

Gene alele = gene care determina același caracter, dar în forme contrastante (fructe roșii-galbene,
ochi negri-albaștri, păr brunet-blond);

Homozigot = genotip care conține numai un singur tip de alele;

Heterozigot = genotip care conține ambele tipuri de alele;

Gene dominante = alelele care se manifestă în fenotip;

Gene recesive = alelele care rămân "ascunse", adică nu se exteriorizează în fenotip;

Hibrid = organism care conține gene alele diferite provenite de la părintii săi;
Monohibridare = încrucișarea unor indivizi care se deosebesc printr-o singură pereche de caractere;

Dihibridare = încrucișarea unor indivizi care se deosebesc prin două perechi de caractere;

Legile transmiterii caracterelor ereditare (legile lui Mendel)

Studiile lui Gregor Mendel au vizat încrucișarea plantelor de mazăre (Pisum sativum) între ele
pentru a studia ce se întâmplă cu caracterele urmașilor

. Concret, Mendel a încrucișat soiuri de mazăre cu bobul verde și cu bobul galben, plante cu bobul
neted și plante cu bobul zbârcit, cu plante înalte cu plante pitice ș.a.

Într-o primă serie de experiențe Mendel a încrucișat plante homozigote cu bobul verde cu
plante homozigote cu bobul galben. Prima generație: toate plantele rezultate aveau bobul galben
(de unde Mendel a tras concluzia ca bobul galben este caracterul dominant, iar bobul verde este
caracterul recesiv).

Apoi a încrucișat între ele plantele obținute în prima generație (generatia F1) și a obținut generația a
doua (generația F2). În cea de-a doua generație unele plante aveau bob galben, altele bob verde.
Erau de trei ori mai multe plante cu bob galben decât plante cu bob verde, adică raportul de
segregare era de 3:1.

S-a elaborat astfel prima lege a transmiterii caracterelor ereditare, denumită și Legea purității
gameților:

Gameții sunt întotdeauna puri din punct de vedere genetic, ei conțin numai o genă din
perechea de gene pe care o conțin organismele genitoare (adică părinții).

Într-o monohibridare, în prima generație, apar hibrizi care exteriorizează caracterul dominant, iar în
a doua generație (obținută prin încrucișarea indivizilor obținuți în F2) se obțin atât hibrizi, cât și
indivizi homozigoți într-un raport de segregare al caracterelor de 3 dominant la 1 recesiv.