Analiza substructurii textului ,,Cântarea Cântărilor” de Împăratul Solomon

După Adrian Marino, substructura constituie ,,totalitatea factorilor solidari şi interdependenţi

care acţionează asupra operei literare în stadiul sau preformal, înainte de a se constitui într-o
formă organizată, bine precizată”1. Prin urmare, orice operă îşi are propria ,,geneză”, ,,preistorie”
şi ,,istorie”, care, trecând prin unele ,,condiţionări”, se înglobează în nişte ,,cadre” 2, formând un
tot întreg.
În Introducere în critica literară, autorul distinge patru straturi, conform cărora se analizează
opera literară şi anume: ,,stratul antropologic” 3, ,,stratul social-istoric”4, ,,stratul biografic”5 şi cel
al ,,proiectelor”6.
Stratul antropologic cuprinde în sine tot ceea ce este legat de experienţele acumulate în timp,
tot patrimoniul lingvistic transmis din tată în fiu, acele legende, mituri, simboluri sau teme.
Diverse sensuri şi arhetipuri, cuprinse în sistemul limbii, căci însăşi limba este un sistem în
cadrul căruia sunt fixate relaţii, care permit şi facilitează înţelegerea între oameni. Prin urmare,
,,în creaţia literară, lucrurile s-ar produce astfel: impulsiunile inconştiente ale poetului sunt
,,prinse” spontan de arhetipul abisal peexistent, mereu activ, care constituie un fel de schemă-
scenariu a fanteziei creatoare”.7
Stratul social-istoric dezvăluie perioada scrierii operei, acţiunile petrecute în acea perioadă,
adică, ce se întâmpla în acea perioadă, poate cumva amprenta istoriei să stea la baza apariţiei
acelei opere literare, prin urmare se identifică relaţia cauză-efect, relaţia dintre societate şi
literatură şi literatură şi societate. Astfel apare şi întrebarea dacă poate literatura să influienţeze,
în mod utopic, acţiunile din societate?
Stratul biografic este neapărat prezent în operă, deoarece textul operei întotdeauna divulgă
realitatea şi biograficul. Dovada este că o literatură bună nu se face la comandă, prin urmare,
atunci când creează, omul de artă trece opera prin toată făptura sa şi, volens-nolens, îi va strecura
un gând care îl frământă ca om, un vis, sau o dorinţă arzătoare, căci ,,omul apasă asupra
creatorului purtat în el cu toată puterea şi greutatea fizicului, eredităţii, temperamentului,
caracterului, concepţiei sale de viaţă. Pentru a se elibera de povara acestor servituţi teribile,
vocaţia creatoare face ,,minuni” de imaginaţie, fantezie, invenţie şi metamorfoză”8.

1
Adrian Marino, Introducere în critica literară, Ediţie îngrijită şi postfaţă de Sorina Sorescu, Editura Aius, Craiova,
2007, p. 24.
2
Ibidem p. 24.
3
Ibidem p. 25.
4
Ibidem p. 27.
5
Ibidem p. 30.
6
Ibidem p. 33.
7
Ibidem p. 26.
8
Ibidem p. 31.
 Cel din urmă strat identificat de către Adrian Marino este şi cel al proiectelor, făcând referire
la activitatea creatoare a operei, prin intermediul căreia autorul îşi schiţează un plan de idei, pe
care îl va urma cu stricteţe pe tot parcursul operei, cu ajutorul cărora îşi va organiza ,,întreaga
unitate a operei”.9
Analizând substructura operei literare în poemul Cântarea Cântărilor, scris de către
Împăratul Solomon, ţin să menţionez că, preponderent, în operă, se profilează stratul
antropologic, deoarece este o lucrare sacră, şi profetică, bazată pe simboluri, prin intermediul
cărora, proorocul Solomon elogiază atât Biserica -,,mireasa” şi pe Dumnezeu -,,mirele”, cât şi
prooroceşte vremea venirii pe lume a Mântuitorului. ,,Sfântul Neofit a considerat Cântarea
Cântărilor o lucrare de dragoste, cu un îndoit caracter, pe de o parte, natural, realist, şi pe de altă
parte, inteligibil, duhovnicesc”10, iar Sfinţii Părinţi ai Birericii Ortodoxe au clasificat-o drept o
lucrare ,,hristologică mistică”.11
Fiind cel mai tânăr împărat de când cunoaşte istoria, doar la vârsta de 16 ani, Solomon
succede la tron şi ,,fiind nevoit să ţină judecăţi, ca suveran lipsit de experienţă, Solomon îi cere
lui Dumnezeu ,,minte pricepută” - Pentru că nu năzuieşte la bogăţie şi nu pretinde moartea
duşmanilor, pe lângă înţelepciune, i s-au făgăduit bogăţie şi slavă”12. Aici identificăm stratul
biografic al autorului şi rezultatul dorinţei lui, deoarece nu şi-a dorit bogăţii, slavă şi putere, ci
doar înţepciune, care i-a folosit atât în sporirea şi chivernisirea bogăţiilor, căci tradiţia ne
mărturiseşte că nici până la Slolomon şi nici după el nu a existat o persoană atât de bogată şi nici
nu va mai exista cândva.
Despre faptul că a fost un bun suveran este dovedit şi prin aceea că Solomon întotdeauna
căuta să păstreze pacea cu cei din jur, iar pentru a nu se isca războaie, împăratul a respectat legea
iudaică, care impunea căsătoria cu mai multe femei – nu pentru că era împătimit, ci pentru că se
ferea de războaie, a ales să păstreze pacea, îndeplinind dorinţa faraonului, socrul său, şi
respectând legea iudaică.
Minte înţeleaptă şi inimă înflăcărată de dragostea pentru Hristos, scriitorul Vechiului
Testament şi-a revărsat izvorul înţelepciunii sale şi prin Pildele lui Solomon, şi prin Eclesiastul,
cărţi cu înţelepciuni şi îndrumări pentru o viaţă bună, liniştită şi trăită cu rost.
Elaborată, ,,probabil, în jurul anului 300 î.Hr.” 13, Cântarea Cântărilor a fost scrisă cu intenția
de a prevesti venirea pe lume a Mântuitorului, idee sugerată în chiar primul verset: ,, Sărută-mă
9
Adrian Marino, Op. cit., p. 34.
10
Neofit Zăvorâtul din Cipru (Sf.), Scrieri IV. Tâlcuire la Hexaimeron, Tâlcuire la Psaltire şi la Ode, Tâlcuire la
Cântarea Cântărilor, Trad. din limba greacă veche de Laura Enache, studii introductive traduse din neogreacă de
Emanuel Dumitru, Ediţie îngrijită de Pr. Dragoş Bahmir, Carte tipărită cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului
TEOFAN Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Ed. Doxologia, Iaşi, 2016, p. 454.
11
Ibidem. p.455
12
Bocian, Marin, Kraut, Ursula, Lenz, Iris, Dicţionar enciclopedic de personaje biblice, trad. de Gabriela Danţiş şi
Herta Spuhn, Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 1996, p.393.
13
Bocian, Marin, Kraut, Ursula, Lenz, Iris, Dicţionar enciclopedic de personaje biblice, Ed. cit.,. p. 394.
cu sărutările gurii tale, că sărutările tate sânt mai bune ca vinul”(1,1)14, iar una dintre tâlcuirile
acestui verset ne spune că este vorba despre ,,arşiţa dorinţei zilnice, care se mărise în aşteptarea
venirii Domnului, (Biserica) voia s-o stingă picătură cu picătură prin sărutatea Lui, să-şi
potolească prin acest dar setea. [...] Aşadar, numai Biserica are sărutări ca şi o logodnică, fiindcă
sărutarea este o chezăşie a nunţii şi un drept al căsătoriei” 15. Se evidenţiază astfel dragostea lui
pentru Biserică şi a Bisericii pentru mire, idee profilată în Noul Testament; în Vechiul
Testament, aceste imagini indică strânsa legătură dinte ,,Mire” - ,,Dumnezeu” şi ,,Mireasă” -
,,sufletul omului”: ,,De aceea foloseşte cea mai puternică dintre plăcerile ce se mişcă în om
(adică pasiunea dragostei) pentru descrierea, în chip de ghicitură a dogmelor...” 16. Aici
identificăm stratul social-istoric, care ne ajută să înţelegem mai bine necesitatea scrierii acestei
cărţi importante și pentru Biserică, şi pentru literatura şi cultura noastră, din care s-au inspirat
atât poeţi, cât şi numeroase personalităţi şi oameni de artă din muzică şi arte plastice.
Stratul proiectelor poate fi dedus din stratul biografic şi anume din momentul în care autorul îi
cere lui Dumnezeu ,,înţelepciune”, grație căreia Solomon este în stare să alcătuiască toate cărţile
cu proverbe, pilde şi cuvinte de învăţătură, or, ,,orice proiect al operei se configurează în
interiorul unei intuiţii fundamentale, unei experienţe originare, primordiale, sau măcar a unui
complex esenţial, infuz în toate determinările viitoare ale existenţei.”17
Revenind la analizarea stratului antropologic al acestei opere, menţionăm că întregul mesaj al
Cântării Cântărilor este unul alegoric: simbolurile ,,nuntă”, ,,mire” şi ,,mireasă”, dar şi prezenţa
în operă a cuvintelor ,,miresme”, ,,miruri”, ,,balsamuri”, ,,arome” trimit la înţelegerea tainică a
relaţiei supreme dintre Dumnezeu şi om, dintre Dumnezeu şi Biserică. Pentru a vedea nu doar
înţelesul literar al cuvintelor Cântării... şi a nu analiza dragostea pătimaşă dintre doi tineri,
Sfântul Grigorie de Nyssa precizează : ,,Deci, dacă foloseşte la ceva şi cuvântul înţeles aşa cum
s-a rostit, avem de-a gata ceea ce năzuim. Dar dacă ceva spus în chip ascuns în cuvinte acoperite
şi ghicituri nu-şi arată folosul prin înţelesul nemijlocit, acele cuvinte trebuie tâlcuite cum ne
spune Scriptura, învăţându-ne prin Proverbe, ca să înţelegem ceea ce spune, fie ca parabolă, fie
ca un cuvânt întunecos, fie ca o sentinţă a înţelepţilor, fie ca o ghicitură”.18

14
BIBLIA sau Sfânta Scriptură, Ediţia.I, BOM, Chişinău, 2004, p. 673.
15
Ambrozie al Milanului (Sf.), Scrisori, Scriei II, trad. David Popescu, în colecţia ,,Părinţi şi scriitori bisericeşti”
(PSB), nr.53, EIB, Bucureşti, 1994, apud, apud Ioan Sorin Usca (Pr.), Ioan Troia, Vechiul Testament în tâlcuirea
Sfinţilor Părinţi, XIV, Cărţile lui Solomon, Ed. Christiana, Bucureşti, 2010, p. 368.
16
Dumitru Abrudan, Cărţile didactici-poetice, Ed. Universităţii ,,Lucian Blaga”, Sibiu, 2011, apud. Ioan Sorin Usca
(Pr.), Ioan Troia, Vechiul Testament în tâlcuirea Sfinţilor Părinţi, XIV, Cărţile lui Solomon, Ed. Christiana,
Bucureşti, 2010, p. 364.
17
Adrian Marino, Introducere în critica literară, Ediţie îngrijită şi postfaţă de Sorina Sorescu, Ed. Aius, Craiova,
2007, p. 34.
18
Grigorie de Nyssa (Sf.), Scrieri I, trad. Dumitru Stăniloae, Ed. IBM al BOR, Bucureşti, 1982, p. 113-114.
 După cum am menţionat mai sus, textul poemului este un elogiu adus mirelui şi miresei şi,
desigur, amintirea cadrului nupţial, de aceea, pentru a demonstra succint prezenţa stratului
antropologic, vom insera exemple de elogiere a mirelui şi a miresei.
Vorbind despre mire, mireasa îl consideră drept: ,,Periniţă de mirt este iubitul meu, care se
ascunde între sânii mei”(1, 12)19 , simbolozând nu altceva decât dragostea curată şi arzătoare
după Dumnezei, care trebuie să fie ascunsă în pieptul fiecărui dintre noi.
În Capitolul 7, este lăudată frumuseţea Sulamitei, care începe cu o rugăminte adresată
miresei: ,,Întoarce-te, Sulamita, întoarce-te...[...]” (7,1) 20. Pr. Ioan Sorin Usca menţionează că
Sulamita nu este un nume propriu, ci doar ,,o formă feminină a numelui lui Solomon, adică, într-
un fel, (aceea care oferă sau aduce pace) 21, căci foarte plăcută este pacea, pe care Solomon a
căutat-o şi dorit-o mereu, spunând: ,,Cât de frumoase sunt, domniţă, picioarele tale în sandale!
Rotundă-i coapsa ta, ca un colan, de meşter iscusit lucrat.”(7,2)22. Prin acest verset ,,Mirele
laudă picioarele miresei, deoarece merg pe calea regală, strălucind de frumuseţe în sandalele
ei...Aceasta înseamnă că mireasa nu mai aduce focul Vechiului Legământ în sanctuarul lui
Dumnezeu, ci focul Noului Legământ, al Mirelui....” 23, iar ,, Coapsele semnifică virtutea practică
ce ne susţine în călătoria noastră.”24.
Fiind o lucrare întru totul alegorică, întreg textul operei conține și alte exemple, însă ne
limităm la aceste exemplificări, vrând să menţionăm că Solomon, în Cântarea Cântărilor, aduce
un elogiu Bisericii şi Lui Dumnezeu, prin analiza dragostei dintre cei doi tineri, referindu-se pe
rând la fiecare părticică a ,,corpului” uman, pentru ca noi, cei trupeşti, să înţelegem măreţia şi
dragoste pe care, în primul rând, acesta o purta în suflet, pentru sfinţenie; apoi, pentru ca noi să
percepem măreţia şi suprema dragoste pe care Dumnezeu o revarsă peste noi şi pe care Biserica
o poartă şi strânsa legătură dintre Biserică şi Dumnezeu.

19
BIBLIA sau Sfânta Scriptură, Ediţia.I, BOM, Chişinău, 2004, p. 673.
20
Ibidem, p.676
21
BBVA, P. 881, apud. Ioan Sorin Usca (Pr.), Ioan Troia, Vechiul Testament în tâlcuirea Sfinţilor Părinţi, XIV,
Cărţile lui Solomon, Ed. Christiana, Bucureşti, 2010, p. 485.
22
BIBLIA sau Sfânta Scriptură, Ediţia.I, BOM, Chişinău, 2004, p. 676.
23
Septuaginta 4/I, Psalmii, Odele, Proverbele, Ecleziastul, Cântarea Cântărilor, Colegiul Noua Europă/Polirom,
Bucureşti/Iaşi, 2006, apud. Ioan Sorin Usca (Pr.), Ioan Troia, Vechiul Testament în tâlcuirea Sfinţilor Părinţi, XIV,
Cărţile lui Solomon, Ed. Christiana, Bucureşti, 2010, p. 487.
24
Ibidem. p. 487.
 Bibliografie

1. BIBLIA sau Sfânta Scriptură, Ediţia.I, BOM, Chişinău, 2004.

2. Adrian Marino, Introducere în critica literară, Ediţie îngrijită şi postfaţă de Sorina
Sorescu, Ed. Aius, Craiova, 2007.
3. Bocian, Marin, Kraut, Ursula, Lenz, Iris, Dicţionar enciclopedic de personaje biblice,
trad. de Gabriela Danţiş şi Herta Spuhn, Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 1996.
4. Grigorie de Nyssa (Sf.), Scrieri I, trad. Dumitru Stăniloae, Ed. IBM al BOR, Bucureşti,
1982.
5. Ioan Sorin Usca (Pr.), Ioan Troia, Vechiul Testament în tâlcuirea Sfinţilor Părinţi, XIV,
Cărţile lui Solomon, Ed. Christiana, Bucureşti, 2010.
6. Neofit Zăvorâtul din Cipru (Sf.), Scrieri IV. Tâlcuire la Hexaimeron, Tâlcuire la Psaltire
şi la Ode, Tâlcuire la Cântarea Cântărilor, Trad. Laura Enache, studii introductive traduse
din neogreacă de Emanuel Dumitru, Ediţie îngrijită de Pr. Dragoş Bahmir, Editura
Doxologia, Iaşi, 2016.