CRISTINA GEORGIANA DEPENDENTI DE IUBIRE ‘Timisoara, 2019Prolog El era totul pentru mine. Viafa, sufletul, inima, eu, totul ii apartinea lui L-am iubit mai mult decat pe mine insami, Ce-i drept, a stiut cum si mi facd si-1 iubesc. SA nu mai pot respira fara cl. stiut cum si ma facd dependent de el. De aroma lui, de zambetul lui, de ochii lui acvamarini gi, mai ales, de sufletul lui, Pentru c& avea cel mai mare si cel mai frumos suflet dintre toate persoanele pe care le-am cunoscut vreodata in cei douazeci si doi de ani de viata ai mei. Nu era un sfant. O, nici pe departe! Nu credea in Dumnezeu. Oricat de mult am incercat si-I fac si cread’, nu am putut. Spunea ca el crede doar in ingeri. $i asta pentru cd intalnit pe mine, Dar atunci cAnd iti zimbea putea si se ‘ime in acel moment intreaga lume, c& nu fi-ar fi pasat. $i ce era si mai frumos, era c& doar mie imi zmbea in acel fel anume, Doar cu mine era o altfel de persoana. O persoand special4, pe care alfii nu au avut norocul sa o intalneasca. Nu am avut relatia perfect. Ne-am certat si ne-am despartit de multe ori. A primit la palme din partea mea, incat le-am pierdut sirul. L-am provocat atit de mult, dar niciodata nu a dat in mine. Se automutila. Stiam ca ii fac rau cu crizele mele. Vedeam asta, Dar eram intr-atat de nebund, , desi aveam ochi si vad, eu tot nu vedeam. Mca iubit. Stiu asta, Am stiut mereu, Pentru ci un om care nu te iubeste nu igi poate risca propria viafé pentru tine. Nu se poate haga in foc, la propriu, pentru ate salva pe tine. Nu poate risca si intre in puscarie ani in sir, doar pentru a-i pedepsi pe tofi cei ce fi-au facut vreodatd rau. Stiu ca pare un cliseu. ins este purul adevar. O viata de film. O viata demna de seris o carte. Da, asta a fost povestea noastra de dragoste. Si... vorbesc despre el la trecut, nu pentru c& m-a parasit, nu pentru ca ne-am despartit de comun acord, ci pentru ci amurit Si sufletul meu odaté cu el. Dependenji de iubireCapitolul 1 Cum arit? ies neincrezdtoare din baia apartamentu- lui meu. Al meu si al celor doua prietene ale mele, Ivy gi Beverly. Esti nebuna? sare Ivy de pe canapea, privindu-ma cu ochii mari, Doamne, cat de bine iti stti! Ma prinde de mana, obligindu-ma si fac o piruetd. — Da, Amanda! Ti-am zis eu c& 0 si-ti vin bine rochia asta, intervine gi Beverly. — Macar atit. La cai bani am dat pe ea... — Da, de pared nici n-ai avea o burs mai mare chiar gi decat pensia bunicd-mii, isi da Ivy ochii peste cap. — Parca bunica ta era moarta... se incrunta Beverly. — Tocmai, zimbeste satena cu parul pani la fund si tocmai imi d& drumul la man. MA analizez in oglinda de pe holu! decorat cu mult stil de Ivy, student la design interior. Sincer, imi place ceea ce vad, doar c& niciodata nu am avut suficienta incredere in mine ine&t sa fiu pe deplin sigura in hainele pe care le port. Rochia neagra de catifea, cu spatele gol gi linia decolteului din danteld, imi vine pana putin mai sus de genunchi. Parul imi este prins intr-un coc lejer, iar in urechi port o pereche de cercei micuti din aur alb. ins, ce cred c& 0 si-mi dea cu adevarat batai de cap pe tot parcursul serii, sunt pantofii. Pantofii stileto, rogii, au un toc de doisprezece centimetti, pe care cu greu cred cd voi rezista toat& noaptea aceasta, Nu sunt adepta pantofilor cu toc. Desi indltimea nu ma prea avantajeaz, imi plac mai mult incaltarile comode. O pereche de tenisi sunt mai mult decat suficienti. — Gata cu atita analizat c& 0 si intarziem, se ridicd Beverly de pe canapea. Beverly este genul de fati care se plictiseste repede. Acesta este si motivul pentru care nu a avut pana acum nicio relatie stabil’. La usa ei este cu adevarat coada de Dependenji de iubireS10 baiefi, Desi mignon’, tenul sau creol impreund cu formele de invidiat ar baga in boald orice baiat. Pana si eu mai sunt uneori putin geloasa pe ea. — Nu trebuie sa ajungem la o anumita ora acolo, imi dau cu ochii peste cap. Este un club pana la urma. — Daca ar fi dupa tine n-am mai merge deloc, imi ris- punde ea cu o replica acids. ‘Nu pot sa spun ci nu este adevarat. Nu prea imi plac clu- burile, desi, de cand m-am inscris la Universitate gi le-am intalnit pe cele dou prietene nebune ale mele, m-am vizut nevoiti sa le insofese in locurile acelea galagioase. Chiar daca studiem specializari diferite, nu ne-a fost greu si ne imprietenim. Beverly este in aceeasi grup’ cu mine si 0 cu- noaste din liceu pe Ivy. Astfel, mi-a facut si mie cunostint& cu ea gi, uite-asa, pentru a nu mai fi nevoite s& suportim camerele obscure din cdminul universititii, am decis si ne mutim toate intr-un apartament. $i nu a fost deloc o idee proasta. — Patrick tocmai m-a sunat si a spus ci ne asteapta jos, intervine Ivy in discufie. Dau aprobator din cap si imi iau gentuta mici si neagra de pe pantofar, apoi le urmez pe fete afara, — Apropo, Amanda! isi intoarce privirea spre mine prietena mea cu parul precum cel al lui Rapunzel, este si Andrew cu el. — 0, nu! exclam gi imi masez tamplele, gestul meu ficdindu-le pe Ivy si Beverly s& rada. — Nu este nimic amuzant in asta! bolmojese eu, in timp ce asteptim liftul. — Ba este! imi rispund ele intr-un glas. — Ce vrei? da Beverly din umeri, Baiatul este in limba dupa tine, scoate limba afara si face precum un cajelus insetat. — Si fie! N-are decat! imi dau ochii peste cap exaspe- rat, Nu ma intereseazii! Gristina Georgiana —+ 1 O sa nimi fati batrand in felul acesta, spune Ivy in soapti, probabil vrand s& n-o aud. Deca si ma cule cu obsedatul ala, mai bine ma ci- lugarese, adaug si-mi fac 0 cruce, apoi pufnim toate in ras, Andrew nu este altceva decat un obsedat. Peste o lund voi incepe al doilea an de facultate, iar el este in limba dupa mine inca din primul an. Nu tin minte s&-i fi dat vreodata sperante false, La inceput m-am comportat drigut cu el, nevrind s& dau dovadi de nesimfire, dar cu timpul m-a ficut s4 ma port cu el ca gi cu o persoana pe care nu ag vrea sii o mai vad vreodat&. $i chiar acesta este adevarul. Este atit de obsedat de mine, incét aproape in fiecare dimineatai ma trezesc cu flori sau cu ciocolati la usa, insofite de cate un bilefel, pe care scrie mereu acelasi mesaj: ,,Sper sd ai 0 dimineagé minunaté la fel ca tine!” Niciun pic de imagina- {ic... Si pe ldnga toate astea, mai este si prieten cu Patrick. Nu stiu cum, dar Patrick este un tip chiar foarte de treaba. Nu pot spune c& Andrew este un barbat urat. Este inalt, are ochii verzi si un zimbet de invidiat. ins, niciodata nu mi-a pasat prea mult de aspectul exterior. La el caracterul lasa de dorit. Masina alba a lui Patrick ne asteapt pe avarii in fata blocului, Urcém in spate si nici bine nu inchid portiera c& vocea enervanti a lui Andrew se face auziti: Bund, Amanda! Ce mai faci? imi zimbeste el cu toti dintii. Pacat de zambetul dla... Ceilalti pufnese in ras, dar se pare ci Andrew nu observa asta, El are ochi doar pentru mine...” asa cum mi-a mai spus de 0 groaza de ori pana acum. Bine, ii raspund reticenta si decid s-mi mut privirea spre fereastra, Si eu fac foarte bine! imi spune la fel de plin de entuzi Dependenti de iubire—S= 12 —Azin picior. MA uit urat la ea pentru ca stiu c& minte. $i o face doar ca si mi enerveze pe mine. Bineinfeles c& a trimis. Aga cum face in fiecare dimineata. in functie de anotimp, el imi trimite cite un buchet mare, insotit de vegnicul biletel. Primavara, mereu sunt lalele. De toate culorile, daca este posibil asa ceva, Vara, trandafiri. Doar rogii. Niciodata alta culoare. Toamna, anotimpul in care ne aflam, imi trimite mereu dalii, Iar iarna, cdte un trandafir criogenat. Nici nu stiu de unde are atatia bani. Dac eram in locul lui, eu ma dadeam bitutd de mult timp. Chiar nu observa c& nu-l plac?! — Nu?! ma priveste el cu ochii mari de uimire. —Nu... continua prietena mea jocul prostiei. — Sunt sigur c& am trimis... spune mai mult pentru el. Vai, Amanda, imi pare... — SA nu-ti para! jl intrerup. El se incrunta, dar revine imediat la figura lui prostuta. Uneori ma intreb dac3 nu cumva joacd un rol. Dar varianta asta iese imediat din calcul, Nici macar un actor profesio- nist nu poate face asta timp de aproape un an, dardmite un amarat de student la management. Din fericire pentru mine, pe tot parcursul drumului spre club ceilalti din masina se angajeazi in mai multe discutii la care nu sunt dornica si particip. $i nu pentru ci nu-mi place s& socializez, ci de teama ca dac& voi mai spune ceva, obsedatul de pe scaunul din dreapta iar va incerca si-mi atraga atentia. Coboram in parcare. Refuz mana lui Andrew, care s-a dat jos din masina dinainte si se opreasca, ca si ma ajute. O iau la pas, lisdndu-i pe ceilalti in fata, dar ma opresc chiar la intrare, aducdndu-mi aminte c4 in clubul acesta se intra numai pe baz de invitatie sau daca esti vreun client fidel. Cum n-am nici invitatie si nici nu prea freeventez cluburile, sunt nevoitd si-l astept pe Patrick. Gristina Georgiana i mai trimis flori, Andrew! il ia Beverly peste > 13 oe Ei sunt cu mine, le face el semn bodyguarzilor, ar’i- Lind spre noi. Imediat ce intrim descopar un adevarat joc de lumini. Fste un spatiu intunecat, dar plin de viata. Muzica se aude la maxim si nu cred ci mai are mult pana si-mi sparga timpanele. Un dj este agezat pe o scend mult mai inalta si pare c se simte in elementul lui. Peste tot sunt numai tineri, vizibil de bani gata. intr-un fel asta ma face si ma simt prost. Nu sunt siraca, dar n-am nici cateva milioane de dolari in cont. Mama cu tata sunt niste oameni modesti. Poate chiar prea modesti, Mama este croitoreasi la un mic butic din Vancouver, iar tata politist cu norma intreaga. Din fericire, am o burs& bunicica si n-am fost nevoitd nici si muncesc si nici sa le cer bani parintilor, ceea ce chiar constituie un avantaj Ne asezim la o masa mai retrasi. Langa noi imediat isi face aparitia o chelnerita imbricata specific. — Ce doriti si comandafi? intreaba aceasta politicoasa. — Pe tine, ranjeste Patrick. imi dau ochii peste cap, in timp ce fata cu par blond roseste. Ivy fi aplici un pumn in brat prietenului meu, iar acesta intoarce privirea vinovat spre ea. Da, intre ei doi este sau a fost ceva. Nici eu nu mai stiu. Idea este c& s-au culcat de cateva ori impreund, insd nimic stabil. Sunt mai mult prieteni cu beneficii, decat implicati intr-o relatie. — Eu vreau un mojito cu mult ment&, te rog! fi zimbesc, hotiratd sa o scot din situatia aceasta jenant’, Ceilalti spun gi ei pe rand ce doresc, bauturile urmand sa ne fie aduse la putin timp dupa aceea. Ivy ne prinde pe mine si pe Beverly de maini si ne trage spre ringul de dans. incep sa rid copios atunci cénd Beverly ‘mai are putin gi se face una cu podeaua. Tocurile de aproape doudizeci de centimetri nu sunt pentru oricine... incepem si ne migcim pe ritmul melodiei MOVE TO MIAMI de la Enrique Iglesias. Céntim toate trei versurile ‘Dependenti de iubire> 1 oe remixate ale melodii, in timp ce ne pierdem asa de mult in ritmul acesteia, incat nici nu ne mai pas& cum ne migcim. Beverly igi scoate telefonul din buzunarul salopetei pe care 0 poarta si deschide camera foto. Zambim toate trei in timp ce ea face poza. — Vi faceti poze Pari mine? il aud pe Patrick cum ipa si clipa iatd-1 lang noi. la-ti vechitura de aici! zice cate- apoi di la o parte telefonul lui Beverly si igi scoate el, aparatul perforant, ultimul model de iPhone. — Bine, ma bogitasule! se enerveaza bruneta. — Spune-fi: brinz&aa! Ne indeamni el, tipand si neba- gand-o in seama pe Beverly. — Fa dracu’ poza aia mai repede cd ma doare gura de la ita zambit! bolmojesc eu printre dinti. — Bine c4 nu te doare de la altceva! face un apropo Beverly. Ma pufneste risul fara si vreau. Noroc ca idiotul a reusit sA facd poza, — Lasi ci te doare pe tine si pentru mine! ii spun. — Mai bine mai mult decat deloc! imi face el cu ochiul, apoi se indeparteaza spre un grup de baieti, de altfel driguti, ce-i drept. Dupaalte cateva melodii pe care am dansat, imi simt deja picioarele obosite si hotarasc cf e mai bine si m& asez. Mai bine de jumatate dintre fetele de aici s-au descaltat deja de pantofi. Eu n-am de gand s-o fac. $i nu din cauza mizeriei de pe jos. Chiar dac& nu port prea freevent pantofi cu toc, am invafat un lucru foarte important de la mama. O femeie care se respecta, nu se descalfé niciodata de incdlfarile ei. Mai bine pleci in patru labe, decat descula. — Sunt epuizata, spun si md trantesc pe canapea. — Vrei si-fi fac un masaj? se ofera Andrew. MA uit urat la el, icdndu-I si renunje imediat la idee. imi plimb privirea prin multimea de oameni care incd se zbantuie pe ritmul muzicii, incercdnd si dau de prietenele at S51 oe mele. O zarese pe Ivy sisi fac semn si vin8 la mine, ins& nici urma de Beverly, Am eu o vagi banuiala c& stiu unde se afl Vreau ceva tare! tipa prietena mea imediat ce ajunge ling noi, apoi se aruncé lang mine pe canapea. Vodea? ii intinde Patrick o sticl& in care se afta lichi- dul incolor. Esti genial! il pupa ea pe obraz, apoi ii ia sticla din si da cdteva guri zdravene peste cap. Dupa putin timp, un tip inalt, ins& nu la fel de inalt ca gi Patrick sau Andrew, cu barba nerasi de cateva zile si im- bricat din cap pand-n picioare in negru, vine la noi la asi. Frayne? se ridicd Patrick de pe canapea. De cand nu tc-am mai vazut, frate! Bate palma cu el si se imbritigeazi in stilul specific barbatilor. Mda, am fost plecat ceva timp, spune barbatul necu- hoscut, cu 0 voce groasi. — SA va fac cunostinta! ni se adreseaza Patrick. Andrew, cle Frayne, cei doi baieti dau mana. Fetelor el ¢ Frayne, Frayne ele sunt Ivy si Amanda. Satenul ne intinde mana politicos pentru a face cunostint’. Ia loc! il indeamna Patrick. Ai venit singur? De fapt, nu, De-asta am gi venit la voi la masa. Prictenul meu, arati cu mana spre o masi in departare, dar sunt prea multi barbati ca si-mi dau seama despre cine vorbeste, a pus ochii pe una dintre fetele de la aceasti mas’. — imi pare rau, dar Ivy e luati. Mai rimane Amanda daca vrei, replica Patrick amuzat. Ce luat, ma? De cine? De tine? se enerveaza prietena mea, Minte, nu-I biga in seamai! igi intoarce privirea spre Frayne. El nu mai poate de mult. Pufnim tofi in ras, in afara de Patrick. A, nu? Si te vid la noapte atunci, spune acesta nervos. Abia astept, iubire! ii trimite ea 0 bezea in aer. Nu despre Ivy este vorba, Amanda i-a atras atentia. Giistina Georgiana Dependenfi de iubire