În anul 1929 a fost publicată cartea „Revolta maselor”, scrisă de filozoful și
sociologul José Ortega y Gasset. În cartea respectivă acesta se plânge de „masele” care pun mâna pe puterea publică și ajung să aibă un nivel de trai care era anterior disponibil doar unor persoane selecte. Subiectul divizării culturii în cultură de masă și cultură înaltă a fost preluat de Max Horkheimer și Theodor Adorno. Ei sugerează utilizarea termenului „industria culturii” pentru a descrie aparatul industrial de producere a unor inovaţii uniforme și standardizate în domeniul artei, picturii, literaturii, cinematografiei, etc. Conform opiniei lor, reprezentările în serie venite dintr-o astfel de industrie nu au elemente valoroase de referință și de cultură, ci mai degrabă ajută la detașarea de la problemele cotidiene, la inhibarea inițiativei și creativității. Printre altele, critica lor se referă și la genurile ușoare cum sunt filmele și desenele animate. Ulterior, cercetătorii au văzut în cultura populară nu doar un produs pe care industria îl oferă „maselor” pasive, ci un câmp pentru creativitate și reflectare a proceselor și schimbărilor sociale.