„Pentru pozitiviști istoria era....

”
Deși abordarea pozitivistă a fost o temă recurentă în istoria
gândului occidental,abordarea modernă a fost formulată de
filosoful Auguste Comte la începutul secolului al XIX-lea.
Comte a argumentat că, la fel cum lumea fizică operează în
funcție de gravitate și de alte legi absolute, societatea și-a
dezvoltat în continuare pozitivismul într-o Religie a umanității.
Pentru ei pozitivismul era o știință atot puternică, în natură
și în societate existând raporturi precise de cauză-efect, la fel ca
în științele exacte,sau în teoria evoluționistă dezvoltată. Istoria
ar putea avea legi exacte, fiind o știință riguroasă, cu mecanisme
precise, care să prezică viitorul, nu să explice doar trecutul.
Pozitivismul și marxismul au fost demersuri științifice,
militând pentru evoluția societății umane, pentru realizarea unei
societăți mai bune, după studiul trecutului.
Pozitivismul este un curent filozofic a cărui teză principală
este că singura cunoaștere autentică este cea științifică, iar
aceasta nu poate veni decât de la afirmarea pozitivă a teoriilor
prin aplicarea strictă a metodei științifice. Conceptul a fost
introdus de Auguste Comte.