​Introducere in filosofia stiintelor sociale

Martin Hollis

Capitolul I
Introducere: problemele structurii si actiunii
Anii ’80 s-au incheiat cu disparitia regimurilor comuniste din Europa de Est ,
urmata dedestramarea URSS din 1991. Daca incepand cu 1945 se credea ca lumea
e condusa princei doi poli : capitalist (SUA) si comunist (URSS) , disparitia URSS ar
putea lasa Chinei sa-i ocupe locul, cred anumiti teoreticieni. Noile regimuri le-au
inlocuit pe cele vechi, dar grupuri vechi de putere au supravietuit si s-au adaptat
vremurilor noi. Ordinea sociala este fragila si reclama regandirea libertatii colective si
a liantului vietii sociale.Spectacolul caderii unor regimuri serveste ca imagine pentru
schimbarile dramatice , dar mai lente, din domeniul filosofiei.
Proiectul iluminist:​ Natura este asa cum este indiferent daca omul o
observa sau nu si nu depinde de teoriile pe care omul le face. Ratiunea este lipsita
de prejudecati in sensul ca stiinta evita superstitiile si ideile preconcepute, se
bazeaza doar pe ce a aflat de la natura insasi. In urma cu V secole, oamenii de
stiinta au inceput sa-si dea seama ca modelul cosmosului imaginat de biserica este
incorect, apoi din sec. XVII , telescoapele au ajutat sa observe cerul iar microscopul
– structura materiei. Revolutia stiintifica a avut la baza o revolutie a metodei.
Ratiunea poate fi ca o lumina prin care stiinta exploreaza intunericul. Sec. XVIII a
fost numit ,, Epoca luminilor” pentru progresele pe care le-a facut stiinta. Lumina
poate fi proiectata si asupra naturii umane si a societatii umane. Impulsurile care duc
la conflicte ar putea fi imblanzite, iar sentimentele cooperatoare ar putea fi cultivate.
Cu ajutorul Ratiunii ar putea fi realizata armonia sociala. Proiectul iluminist este
aceasta mare incercare de a descoperi secretele naturii si ale umanitatii. El este
valabil si astazi.
Structura si actiune:​ Schimbarile politice pot fi analizate din doua
perspective . Una ar fi ca actiunea se raporteaza la miscarea care are loc intr-o
structura sociala - ,,de sus in jos”. Cealalta perspectiva considera ca istoria este
rezultatul actiunii indivizilor, iar structurile sunt rezultatul actiunilor anterioare –
actiunea are loc ,, de jos in sus”. Se pune intrebarea daca structura determina
actiunea, actiunea determina structura, sau cate putin din fiecare, pentru a fi
explicate schimbarile politice.
Structura determina actiunea ( abordarea ,,de sus in jos”)​ este sustinuta
de Karl Marx in ,,Prefata” la lucrarea ,,Contributii la critica economiei politice”
aparuta in 1859. El sustine ca revolutiile sunt cauzate de conflictul dintre fortele de
productie si relatiile de productie. Structurile se dezvolta independent de actiunile
pe care le genereaza.
 In,,Prefata” se disting trei teze :
1.Ontologia sau ceea ce este (de la termenul grecesc pt. fiinta) ,
intruchipeazaconceptia lui Marx despre lume si functionarea ei.Conflictele si
contradictiilegenereaza transformari.Ontologia este naturalista deoarece include
lumea socialain ordinea naturala.
2.Metodologia – Marx este adeptul unei metode stiintifice unitare si pune accentul pe
conditiile materiale si fortele de productie materiale.
3.Epistemologia sau teoria cunoasterii. El sustine ca ,,nu constiinta oamenilor
determina existenta lor, ci, dimpotriva, existenta lor sociala le determina constiinta”
Actiunea determina structura (abordarea de ,,jos in sus”)​ este sustinuta
de Mill.In eseul ,,Despre libertate” din 1859 , John Stuart Mill face o stralucita
pledoarie despre libertatea individuala impotriva oricaror ingradiri politice sau
sociale. El are o conceptie total opusa fata de Marx. La Mill, individualitatea
infloreste, el determina progresul prigandirea critica si convingerea rationala. In
lucrarea ,,Sistem de logica” din 1843, Mill expune logica inductiva si deductiva a
stiintelor in general si mai ales a stiintelor naturii,iar apoi abordeaza logica stiintelor
morale : psihologie si stiintele sociale.El sustine ca stiintele sociale trebuie sa se
bazeze doar ,,pe legile naturii individului uman”.
Determinismul​ este teza care sustine ca in natura exista o ordine cauzala
totala: orice eveniment sau stare are o cauza.
Marx neaga in special stiintele sociale si ca oamenii fac alegeri, in timp ce Mill
afirma ca gandirea , simtirea si actiunea umana asculta de legi fixe. Mill sustine ca
libertatea si determinismul sunt compatibile si ca libertatea presupune ordinea
cauzala.
Marx este mai riguros determinist in ,,Prefata” , dar nu toate lucrarile sale
degaja acestlucru. Credinta naturalista comuna in unitatea stiintei , lasa loc pentru
trei dispute intrecei doi autori: ontologica, metodologica si epistemologica.
Hollismul​ se refera la orice abordare care explica agentii individuali prin apel
la un intregmai cuprinzator
Individualismul​ se refera la orice tip de abordare contrara care explica
structurile prin apel la agentii individuali.
Martin Hollis a organizat cartea dupa tema principala: Explicatia si
intelegerea, si o tema secundara: Hollismul si individualismul. In explicatia lumii
sociale pot exista a bordari de sus in jos ( de la structuri sau sisteme la agenti
individuali), abordare de jos in sus si pot exista si pareri intermediare, compromisuri.
Pentru intelegerea vietii sociale ,autorul numeste activitatile sociale - ,,jocuri”, iar
indivizii - ,,actori”.

Capitolul II
Descoperirea adevarului: calea rationalista
In sec. XVII, Francisc Bacon, numit si parintele metodei stiintifice moderne,
distingea doua cai de descoperire a adevarului despre natura, inteleasa ca universul
creat si populat de Dumnezeu. Ambele cai se realizau prin aplicarea
stiintifica a ratiunii. Pentru descoperirea modului in care lumea functioneaza,
ganditorii acelei perioade au conceput lumea ca un ceasornic, un angrenaj de roti si
arcuri care pun in miscare un sistem mecanic. La vedere sunt numai limbile
ceasornicului care arata ora, dar ce le pune cu adevarat in miscare se afla sub
capac “sistemul mecanic” care in natura este reprezentat de forte mecanice si legi
eterne. Alti filosofi au imaginat natura ca un teatru, unde spectatorul vede numai
scena si nu vede culisele si munca masinistilor. Prima cale a lui Bacon de
descoperire a adevarului este o cautare a legilor universale care guverneaza cu
necesitate si nu a lua in calcul experienta senzoriala.
Rationalistii sec. XVII au fost impresionati de claritatea si rigoarea
matematicii, pe care o considerau model pentru cunoasterea stiintifica. Stiintele
sociale abunda de teorii pure, care se aseamana matematicii prin aceea ca pornesc
de la axiome (adevar fundamental care se emite fara demonstratie), iar din acestea
se deduc teoreme (adevarul acestora trebuie dovedit prin demonstratie). Ambitiile
rationalistilor au fost sustinute de distinctia dintre aparenta si realitate si considerau
experienta senzoriala ca fiind un efect al cauzelor externe.

Capitolul III
Stiinta pozitiva: calea empirista
Empirismul este doctrina care considera experienta senzoriala ca prima sursa
a cunoasterii si a cunostintelor.
Bacon vorbeste despre a doua cale de descoperire a adevarului, cea care
porneste de la “simturi si lucruri particulare” pana la axiomele cele mai generale, ca
fiind “adevarata cale, inca neincercata”. De atunci a fost des studiata si denumita ca
stiinta pozitiva.
Stiinta pozitiva​ foloseste practica empirista in cunoasterea stiintifica bazata
peobservatie. Momentul adevarului este atunci cand ipotezele sunt testate cu
ajutorul faptelor.
Predictia si explicatia sunt cele doua fete ale monedei de care are nevoie
stiinta. Ambelese sprijina pe generalizari. Predictia proiecteaza generalizarile inainte
iar explicatia le aduce inapoi.
Cunoasterea pleaca de la simturi si lucruri particulare. Perceptia ne ofera un
fundament (ingust) asupra cunoasterii lumii. Perceptia trebuie suplimentata cu
principiul empirist traditional care este ​inductia​ (inductia este forma particulara de
rationament carerealizeaza trecerea de la particular la general). Inductia ne permite
o ascensiune graduala si neintrerupta, fiindca fiecare pas in generalizare poate fi
confirmat de experienta.
Milton Friedman, in eseul “Metodologia stiintei economice pozitive” (1953),
afirma ca rolul economiei pozitive este sa ofere un sistem de generalizari care sa
poata fi folosite pentru formularea unor predictii corecte. Toate enunturile folosite in
stiinta pot fi impartite in doua categorii:
1.enunturi analitice (teoretice): adevarul sau falsitatea lor depind numai de
semnificatia termenilor. Ex. “Toti celibatarii sunt necasatoriti.” sau 2+2=4.
2.enunturi sintetice (empirice): adevarul sau falsitatea lor depinde de starea de
lucruri. Ex. “Toti celibatarii sunt lipsiti de griji.” Acest enunt depinde de persoanele
respective si se raporteaza la viata lor.
Friedman studiaza modelul concurentei perfecte, piata care cuprinde
cumparatori si vanzatori informati, rationali. El isi pune intrebarea despre rolul teoriei
in stiinta, daca teoria este si altceva decat un limbaj si un sistem de clasare. Rezulta
ca pentru stiinta pozitiva teoria nu are sarcini asa de ambitioase ca in cazul
rationalistilor.
Exigenta metodei empiriste se adreseaza ferm logicii validarii, lasand
descoperirea sa lucreze cu orice fel de ipoteze.
In diagrama lui Wallace “Componentele si procesul sociologiei stiintifice”
componentele sunt numai observatii si generalizari inductive. Se fac observatii si se
face o clasificare empirica , apoi se deduc ipoteze de lucru. Ipotezele de lucru se
testeaza prin noi observatii, care daca sunt validate, teoria se confirma.
Alta diagrama, a lui Richard Lipsey, difera de cea a lui Wallace, cu toate ca
procesul validarii este asemanator. La Lipsey teoria este o sursa de ipoteze si nu o
generalizare inductiva a unor ipoteze adeverite.

Capitolul IV
Furnici, paianjeni si albine: a treia cale?
In “Prima carte de aforisme” , Francisc Bacon face o clasificare a oamenilor
de stiinta, in functie de metodele pe care le folosesc in descoperirea adevarului. O
prima categorie, oamenii experimentelor, sunt asemanati cu furnicile “doar strang si
consuma”. A doua categorie, oamenii dogmelor adica iubitorii de rationamente,
sunt asemanati cu paianjenii “isi tes panza din propria substanta”. Bacon arata ca
este o cale de mijloc , cea a albinelor “care strang materia din flori si o digera printr-o
putere propri” , cu acestea este asemanata adevarata ocupatie a filosofiei. Mintea
este activa in cautarea adevarului. Filosofia nu se bazeaza numai pe puterile mintii si
nici nu ia materia adunata din istoria naturala sa o stocheze, ci o depune pe intelect
numai dupa ce o prelucreaza si o digera. Pentru a intelege filosofia moderna este
hotaratoare ideea ca cunoasterea se bazeaza pe fundamente. Acest lucru este
sustinut si de faptul ca o mare parte din cunoasterea noastra depinde de
inferenta.(inferenta este o operatie a gandirii prin care se trece de la un enunt la altul
in mod deductiv sau inductiv, direct sau indirect).
Scrierile lui ​Popper​ au influentat gandirea sociala. El respinge ideile
marxiste si hegeliene privind existenta unor legi ale istoriei si a unor procese
dialectice specifice lumii sociale si deci stiintelor sociale. El sustine ca criteriul
conditiei stiintifice a unei teorii este falsicabilitatea ei sau infirmabilitatea sau
verificabilitatea ei. Trebuie stabilite conditii in care s-ar dovedi ca o teorie ar fi falsa,
inca dinaintea verificarii ei. Daca aceasta nu trece testul, nu trebuie reinterpretate
rezultatele cu scopul de a salva teoria. El respinge ideile despre stiinta pozitiva.
Quine​ sustine ca nici o ipoteza particulara nu poate fi testata izolat si fiecare
observatie este conectata teoretic cu alte observatii. Alegerea ipotezei care trebuie
respinsa este anoastra, nu a naturii. Ratiunea si experienta ne limiteaza la teorii care
corespund cu faptele cunoscute si cu regulile logice.
Thomas Kuhn​ in “Structura revolutiilor stiintifice” introduce notiunea de
paradigma.( Paradigma (in sens filosofic) este un set de asumtii de fond, de
concepte, rezultate si proceduri, un mod global de a privi fenomenele, instituit de
regula, de anumite opere stiintifice, in cadrul caruia se desfasoara cercetarea intr-o
comunitate stiintifica si intr-oepoca istorica.)
Pe masura ce conceptele s-au schimbat, istoricii au inceput sa vada vechea
ordine prin ochii celei noi si au construit povestea de scoala a descoperirilor
intemeiate rational.
Kuhn a fost indemnat sa aleaga intre stiinta normala (munca de zi cu zi de
strangere a dovezilor si de a proba ipotezele) si stiinta revolutionara. Ea se
desfasoara in cadrul unor supozitii si practici stabilite, drept ceva de la sine inteles,
numite paradigme.
Cand apare o viziune noua si rezultate surprinzatoare, stiinta normala este
rasturnata, rezultand o ,,revolutie stiintifica”. De exemplu trecerea la astronomia
moderna s-a facut cand paradigma newtoniana a sec. XVII-lea a fost inlocuita de
teoria relativitatii a lui Einstein. O paradigma are doua aspecte principale: unul
intelectual (ansamblu deaxiome) si altul institutional. Stiinta normala se mentine si
datorita unor mecanisme sociale. Oamenii de stiinta lucreaza in comunitati
ierarhizate, care se supun unor discipline, ce intareste paradigma. Are nevoie mai
ales de fonduri. Industria cunoasterii este prinsa in plasa unui sistem social si politic
mai larg.