GLOBUS

NNohammed Dib
Cine
îş i aduce am inte
marea
ROMAN
cu o postfaţă a autorului
Traducere de
Alexandra Bărcâcilâ

EMTURA UNIVERS
Bucureşti

1981
 C O PE R TA C O LECŢIEI DE IO N STATE

Grafica de VIOREL POPESCU; Ilustraţia de DAN STANCIU

MOHAMMED DIB
Qui se souvient de la mer
© EDITIONS DU SEUIL, Paris, 1962

Toate drepturile asupra acestei versiuni sînt rezervate

Editurii UNIVERS
Soţiei mele
 BUNA P A C E ; POFTA BUNA.
Om ul se postase în cadrul uşii : deocam ­
dată nu era decît o voce. D ar cum grăise!...
M i-am ridicat nasul din bolul cu harira 1 ; omul
nu in tra încă ; strîngea chiştocul de ţigară în­
tre degetul m are şi a ră tăto r, ne , cerceta din
priv iri şi făcea ştrengăreşte cu coada ochiu­
lui, ca între amici.
Să-l recunosc deschis ? Pe bună drep tate că
aşa s-a r fi cuvenit, dar m i-a lipsit îndrăzneala.
Lasă ■ — m ai bine, n-aude n-a vede ; să mai
aştept raza de speranţă, chiar şi cu p reţul
sîngelui. A r fi do rit să-i fim complici, dar ce
clocea ? Din cit puteai desluşi privindu-1,
m are lucru nu alegeai. O uşă nici prea largă,
nici prea-naltă : şi-o um bră oprită în pragul
unui cuvînt, şi care privea, fum a, desprinsă
cu desăvîrşire de contradicţiile realităţii vizi­
bile. De partea cealaltă se perindau m ereu
dulcege, palide siluete.
Se hotărî să coboare cele două trepte. În tu ­
necim ea din m etabkha 2 s-a m ai subţiat.
Iarăşi am lăsat nasul în jos, în bolul cu
harira, iar lingă uşă, băiatul ciufulit, cel care
v în tu ra un carto n deasupra g rătarului, înlem ni
cu b ra ţu l în aer.

1 Harira, to c h itu ră de carne de berbec asezonată

şi m u lt condim entată.
8 M etabkha, tav ern ă.

6
 Om ul m erse d re p t sp re un client m ai
vîrstnic, înfăşu rat in tr-u n stra i păm întiu. Fără
şovăială, îl cuprinse pe după gît şi-l săru tă pe
creştet, acolada fam iliară.
A lţi clienţi in trară, vreo doi-trei ieşiră. A lă­
turi, aceeaşi lărm uială ce-ţi zgîria auzul.
Acum, de pretu tin d en i ajungeau zgomote
pînă la noi —- oraşul veghea. V enindu-şi în
fire, băiatul de lingă uşă aţâţă focul cu foaia
lui de carton şi scânteile îl învăluiră. D ar tipul
— ce-o fi fiind oare ? Scăpă grăsim e p rin gră­
tar, sfîrîi pe cărbunii aprinşi, iar sfara îne­
căcioasă îmbâcsi aerul din sală.
U n client se ridică. Duse m îna la unul din
buzunarele bluzei şi se apropie de te jg h e a ;
oraşului i se m ai acordase un răgaz (degeaba,
era incapabil să-şi guste fericirea). O cîrtiţă
înainta len t pe sub străzi şi stârnea oarecare
zgomot. P e n tru cine avea urechi de auzit, mai
erau şi alte sunete de lu at în seamă, nu doar
m ersul sângelui ce-şi urm a calea ; alţi paşi ră s­
coleau subsolul, cu răb u fn iri de tunet. D ar noi
sporovăiam.
Şi hangiul care zice :
— Zece duros.
Cârtiţa putea să înainteze : exact în clipa
cînd se cutrem ura păm întul, schim bam de pi­
cior. P ăm în tu l p u tea să se cutrem ure, iar cîr­
tiţa să înainteze.
U m erii clientului se boltiră — num ără mo­
nedele pe tarab ă ; flu tu ră din m ină a salut,
cine ştie către cine sau ce, de parcă singur
gestul conta. Plecă, şi un m inotaur gri se pro-
filă în d rep tu l uşii, cu aruncătoarea de flăcări

7
înainte, trecu in tr-u n şuier, şi-ndată, al doilea
m inotaur, exact în acelaşi loc, ca să dispară,
şuierînd la fel. Apoi, al treilea... C îrtiţa. Răs­
tu rn a tă, în ain ta cu pas egal pe sub asfalt. N u-
m ărai pînă la cinci, pînă la şase. M inotaurul
se topise, ochiul dim ineţii se deschidea din
nou, dar p rivirea ei nu m ai era cea de m ai-
n ain te ; depărtată. M i-am ascuţit auzul — ni­
mic, strad a răm ăsese aceeaşi.
C onversaţia d in tre tip şi ţă ra n se angajase.
C îm pul îşi trim itea răsuflarea din adîncul ori­
zontului — o prim eam drept în faţă. D ar acolo,
în ău n tru , nu prea era vorba de asta, iar lor
p u ţin le păsa. S oarta noastră se hotărăşte p rin ­
tre cuvinte fără pondere şi fără culoare, p rin ­
tre gesturi pe care nici o m em orie, nici o a r­
gilă, nici o oglindire nu le va fixa. D im preună
cu noi, în afară de noi. Stăm s-ascult — ori-
cînd poţi asculta. Cealaltă lum e — şi-acolo, tot
noi, veşnic noi. După ce m inotaurii s-au dus,
m ă m enţineam m ai p uţin greu în fluviul lu ­
crurilor pornite, viaţa zorea drăgăstoasă, mă
chema, mă purta, în dorinţa ei de a continua
m ereu să nască, ceea ce-i sta încă în putere.
Atâta lum e se perinda pe ulicioară.
— M erge, m erge ? Ce m ai nou, fra te ?
întrebase tipul, în picioare. D estul de scund,
d ar nici nu avea nevoie să fie m ai înalt. Un
bluzon kaki îi m ula bustul, şi m ai p u rta un
scu rt pantalon bufant. P e um ăr, sacul de com­
panie. Se m işca fără grabă. Nu era de m irare
— de m ulte se despuiase el.
Nimic, toate bune.
— Cum o duci ou sănătatea ?

a
 — N -am a mă plînge, răspunse ţăranul.
Se-ntoarse cu faţa. Clasicul felah de p rin
părţile noastre : barbă cum e cărbunele, faţă
arsă de soare, pom eţi săltaţi sub ochi, arcade
pronunţate, sprîncene groase. O figură nu lip­
sită de ferm ă expresivitate — pîine coaptă în
cuptor ţărănesc. Sub b u rta oraşului, un tam -
tam neauzit bătea m ăsura, în doi şi tre i tim pi.
F elahul rîd ea înveselit la vorbele tipului.
D ar de ce oare adăugă :
— Iartă-m ă, nu te cunosc... ?
— C u m ? N u-ţi am inteşti de m ine?!
P resu p u n că nim eni nu s-a r gîndi să-m i
pună la îndoială fidelitatea relatării. D ar
atunci, ce să zici de felah ? Şi tipul, cum de
abordase aşa, un ins necunoscut lui ? Trase
tare din chiştocul de care te m irai că nu s-a
consum at de tot. Am răz u it fundul bolului.
M i-am adus am inte de viaţa m ea la ţară,
tim p u ri dem ult trecute, copilăria m ea : zilnic
întîlneam asem enea ţărani. A veau ei un dar de
făceau să tresară p ă m în tu l; sub călcătura lor
zvîcnea un cuvînt oa un ţipăt, cu totul neîn­
ţeles p e n tru noi, orăşenii dintre ziduri. Cu­
fundate în m ireasm a finului şi a izm ei, zilele
contopeau în tr - 0 durată unică, sorbită la in­
finit. Ia r dacă de atunci încoace tim pul a luat-o
razna, dacă nu m ai prim im drept în faţă de-
cît şirurile oarbe ale unor panouri de sem na­
lizare, ne-a răm as totuşi nisipul ce toceşte
treptele pe care coborîm.
Am m estecat m ai departe, ca şi cum aş fi
m încat încă — nu-m i răm ăsese nici fărîm ă de
harira, îşi alt bol n u m ai puteam comanda. Dar

9
voiam să zăbovesc ; realitatea era că nici n-aş
m ai fi p u tu t pleca. E ra prea tîrziu. Şi nu
aveam la m ine decît atât cit să-m i achit consu­
m aţia.
— Săptăm îna trecută. La Remchi.
Tipul tăcu ; îşi m orfolea chiştocul, sucea ca­
pul la dreapta şi la stingă, ne privea furiş. Era
inevitabil — asta se pregătise de-a lungul mai
m ultor generaţii. In tra ră noi clienţi, îm pinseră
nişte bănci — şi asta in tra în ordinea lu cru ri­
lor, viaţa m ergea mai departe. îl în tre b ară pe
hangiu ce le-ar putea servi, iar el, cum era de
aşteptat, glum i :
—• Tot ce-avem e num ai p en tru buna dum ­
neavoastră plăcere, nici nu s-â r putea altfel,
aşa că nu încape alegere.
Acestea fiind zise, luară loc, iar tipul mă
aţin ti cu privirea. Mă prindea în jocul lui.
Care anum e ? E ra singur stăpîn, ba chiar dis­
punea aci de toată lum ea, chiar dacă nici unul
dintre noi n -ar fi fost gata s-o recunoască.
Această poveste devenea un fel de joc : un -
de-ai fi prins diferenţa ? Iar jocul se juca in
acelaşi m om ent şi în m etabkha cu tav an u l
scund şi afum at, cu pereţii pătaţi de grăsime,
şi în lum ea-ntreagă : locul nu avea im por­
tanţă. Ca şi acest alt oraş, care nu ignora nimic
şi totuşi cînta, ceea ce era destul de su rp rin ­
zător la prim a vedere. Dar nim eni hab ar n-a-
vea cum există ; şi n u-i vom auzi prea curînd
nici cîntecele, nici strigătele. R ăm îneam la
pîndă — devenise un joc, şi n u ştiam ce fel
de joc.

10
 F elahul îşi văzu iarăşi de prînzul său în tre ­
ru p t şi-l invită la m asă pe străin.
•— Pe la Rem chi am tre c u t eu, dar de-atunci
şi pînă azi sînt cincisprezece ani b ă tu ţi pe m u­
chie.
M esteca, barba lui asiatică se zvîrcolea. T ă­
cerea, un cearşaf acum îm păturit. Guşa grăsu­
lie şi proaspăt rasă trem ura.
— N u-ţi fă sînge ră u d in tr-atîta, se-ntîm plă
des să iei un ins drept altui.
Păsările furiei, iriacele, care se îndoapă cu
m ăsline, bateau în v aluri de rîs batjocoritor
falezele de la Lalla Seti : octom brie. Ştiau ce
se petrece în tre zidurile oraşului. P u ţin le păsa.
Octombrie.
-— A tunci, erai prin O uahrane ?...
— Nu, nu vin de la O uahrane.
Om ul se aşeză pe un scaun de-alături, îşi
rezem ă un b ra ţ de spetează. S trugurii din vii
erau copţi. Octombrie. Octombrie. C ontinua să
privească în ju ru-i, cu ciudatul său surîs.
Şi iarăşi felahul :
— N u face să-ţi strici cheful.
M esteca, liniştit. Ziua se scurgea ca neclin­
tită, m ai densă decît lum ina ce-şi lua din ea
văpaia culeasă de la baza albastră a flăcării.
Luă ju m ătatea de posm ag ce-i m ai răm ăsese
şi-l îm bie pe străin, plim bîndu-i-1 p rin faţa
ochilor.
-— Uite, trec in tr-o bună zi prin M oghnia,
văd un băştinaş care vine la mine, mă salută
şi m ă pofteşte la cafenea. Nu zic ba, nici că
mă ia drept altul. P înă la urm ă, îşi dă seama

11
că s-a înşelat. îm i plăteşte cafeaua şi, la des­
părţire, îşi cere iertăciune.
Şi felahul începu iar să rîdă. C elălalt nu-i
răspunse, doar ce strînse din buze. Nici nu-1
m ai asculta, ziceai că-i aci, dar el e ra acolo
unde rolul său îl chem a : şi asta n u schim ba cu
nim ic lucrurile. E ra doar o chestiune de m i­
nute, de ultim ă punere la punct, a tit cit îi
cerea, ca oricăruia dintre noi, inginerul de
m are precizie, destinul.
Şi-atunci, im boldul lăuntric s-a dovedit mai
ta re decît voinţa — am cău tat să-i p rin d p ri­
virea, acum doream să semnez pactul pe care
îl respinsesem m ai adineauri, din lipsă de în­
drăzneală. P rea tîrziu. îşi feri ochii.
Ţ ăranul sparse în două restu l de posmag
şi-i întinse o bucată.
Şi tot rîzînd :
— A sta să-ţi fie tot necazul.
P rea tîrziu, prea tîrziu.
—-N u , îngînă tipul.
Respinse m ina ce-i oferea rodul griului.
Pînă şi posm agul treb u ia să-l refuze, ll înţe­
legeam. Cum să-m p artă pîinea cu celălalt, cînd
viile distilau sînge şi iriacele scuipau nu n u ­
m ai sîm buri de m ăsline, dar şi batjocură asu­
pra oraşului ?
E de crezut că ţă ra n u l nu ştia nimic. Lăsă
bucata de posmag la îndemâna străin u lu i —
m ai că ai fi fost te n ta t să spui tovarăşului de
m asă — , la voia acestuia să prim ească ori nu.
— M ănîncă, fra te îl îndem nă totuşi. M ănîncă.
Să stărui să se în fru p te din această pîine a
noastră, să-i spui „frate“ cînd to tu l se term i-

12
naşe, cînd cortina era trasă ? Deodată am fost
cu toţii gata să sărim în picioare, să dăm în
vileag im postura. Şi totuşi, ce făcusem oare
noi înşine pînă în acea clipă ? Ne am ăgisem
că îl acceptam şi pe acest om. Nedem nă p re­
tenţie ? Dealtfel, nici nu-i treb u ia aşa ceva, şi
avea dreptate. Ziua se îm p ătu ri încă o dată,
nici o tră să tu ră nu se clinti pe faţa străinului.
M ergea, acţiona altunde, ochii i se m ăriseră,
fără să ne vadă, deşi erau întorşi către sală.
F elahul m înoa l in i ş ti t ; din nările lui răsăreau
fire de izmă.
Un cîntec se aninase de zăbrelele zilei, lum ina
însă nu creştea. încărcată de colb şi de sfară,
se aşternea peste noi, stra tu ri-stra tu ri. Totuşi,
oraşul ne trim itea deseori suflarea unui aer
oxigenat.
Se m ărgini să schiţeze un gest şi să m or­
m ăie cîteva cuvinte de neînţeles, urcă cele
două tre p te şi ajunse la uşă. Dar în ultim ul
m om ent, înainte de a se şterge din ochii noş­
tri, avu slăbiciunea să învăluie din tr-o p ri­
vire întreaga sală.
Mai m ulte capete se ridicară. Iată la ce tre ­
buia să te aştepţi. Şi-acum , ce-m i răm înea de
făcut ? Oare venisem să-m i m ănînc inim a in
această m etabkha ? Cu nici un p reţ n u m ă voi
m ai sim ţi liber de-acum înainte, iriacele nu
ţipaseră num ai p e n tru octom brie, ci şi pentru
m ine însum i. N u ştiam bine ce anum e căzuse
pe um erii mei. D e-aţi fi văzut acei ochi în­
torşi către noi, ochii aceia care au răm as...

M -am grăbit să fug din vxetabkha.

13
DE NECREZUT, TOT ACEST DU-TE-VINO...
întu n ecate p arfu m u ri echinocţiale se rotesc la
subsuorile m ă r i i ; şi nim eni nu le ia în seamă.
O zi de octom brie, coaptă p en tru culesul viilor
şi lum inată in tr-u n striaj sângeriu, înconjoară,
cu braţele-i întinse, oraşul. Tai drum ul de la
Souiqua la B eylick,. trec chiar p rin inim a Ce­
tăţii. Of, cum se agită oam enii ! A devărată
contracarare a ordinei h otărîte de anotim puri,
clase, rase, viaţă şi m oarte. Şi nim eni nu se
gîndeşte la asta. Fiecare nou ciclu ia naştere
d intr-o m inusculă particulă de aer viu, ce n -ar
fi în stare să stingă m ăcar o scînteie. Nimic —
pînă la platanii ce-şi schim bă nuanţele în m e­
tam orfoza lor, devoraţi pînă în m ăduvă, dar
m ereu la fel de tineri, stufoşi şi sonori ca în
vrem e de prim ăvară — nimic care să nu-şi do­
rească m odelarea în vîrtej şi-n flacără. O p ri­
vire a prim ăverii, o violetă ardoare m editera­
neană de vijelii tu lburată, da, e tocm ai ceea
ce trece-nvăluit p rin ochii adinei ai toam nei
din această dim ineaţă.
U m bre de cîini lăsaţi liberi, să adulm ece pe
străzi, mă readuc la realitate. îm puns de neli­
nişte, m erg privind ju r-îm p reju r : atîtea su r­
prize sîngeroase pot surveni. Nu m ai ridic ne­
păsător din um eri, ca în trecut, chiar dacă, din
cînd în cînd, îmi astup urechile să nu m ai aud
cotcodăcelile de prin curţi, în stare să acopere

14
m ugetul boilor aţipiţi. Şi p en tru m ine dim i­
neaţa se deschide în vid, iar seara tot în vid
cade.
Şi această aventură abia acum începe. N e-au
lu at cu otozbirul un lot de bărbaţi. Soţii şi
copii s-au dus să bată la toate porţile, să afle
şi ei adevărul, să ştie ce-i aşteaptă pe oam enii
lor. Iar între tim p, un cîntec ca un gungurit
rătăcea pe aripile vîntului. Au m ers la M a-
rele-G o sp o d ar1, au plîns am arnic, iar inocen­
tu l cîntec le-nfăşura picioarele desculţe, s-au
ru g at fierbinte, fem eile cădeau în genunchi în
faţa m inotaurilor postaţi de santinelă. Le să­
ru ta u m îinile şi-şi ridicau către ei pruncii din
braţele întinse. U n glas de flaut îm pungea cu
corniţe căpreşti picioare şi pîntece, slab dar
încăpăţînat. M inotaurii le-au gonit, fără să fi
priceput o boabă din bolboroseala şi îngînările
lor. Şi-atunci, cîntecul de flaut cu suflare de
căpriţă s-a dus să salte departe, p rin tre m i­
resm ele de cim bru şi fistic, şi-n toate casele,
în toate dughenele, sub cuvinte s-a închegat
o tăcere de bazalt. S-a a şte rn u t egală p re tu tin ­
deni, fără nici o fisură. O sim ţeai pur şi sim ­
plu, concretă, palpabilă. Apoi, zidurile se '■dis­
locară, ca iarăşi să se strângă în ju ru l nostru
— nu m ai respectau vechea aliniere — dar se
ţinuse seam a de ceea ce trebuie să num esc o
schiţă de ansam blu, reprezentînd decisa in ten ­
ţie de învăluire şi dinăuntru, şi din afară : re ­
zultatul faptului că oraşul se înecase în bazalt,

1 A u to rita te locală de neam prin ciar, în organiza­

rea colonială

15
m ai bine zis era copleşit de bazalt. A ltă u r­
m are a fost că vorbele au re n u n ţa t să m ai fie
vorbire şi au d ev en it ceva asem enea pietrelor
de rîu — cu ele am m ers şi am ciocănit prin
toate ungherele, încercînd să sondăm grosim ea
stra tu rilo r suprapuse. Şi astfel, o m uzică ce
avea şi o stranie dulceaţă a început să se răs-
pîndească aici, dar dacă nu te bucurai de o
ureche bine exersată, uşor puteai s-o confuzi
cu paşii cîrtiţei, iar uneori chiar cu berbecii
furioşi ai m ării, care dom nea m u lt m ai încolo,
adine. Unii d in tre noi au înţeles pe deplin că
graiul ne devenise in u til şi s-au cu trem u rat de
m înie, au scrîşnit din dinţi neputincioşi. In tre
tim p, zidurile s-au po rn it să im provizeze un
fel de noduri de nedezlegat ce se strîngeau tot
m ai m ult ju r-îm p re ju ru l m ultora, fără să le
pese de soarta captivilor. Ş i-atunci, m înia a
pornit să circule in tr-u n ocol închis, se ră tă ­
cea, revenea de unde a plecat, tot aşa, prin
ganguri gîtuite — dovedindu-se şi ea inutilă.
Totuşi lucru de m irare — nu ne venea să cre­
dem în a tîta cruzim e. Recunosc că şi eu mă
num ăram p rin tre increduli.
Cînd m ă întorceam acasă, în acele in te rm i­
nabile zile şi im previzibile m arşu ri p rin acel
labirint, eram îndată asaltat de întrebările N a-
fissei şi ale celorlalte femei. P ăstram tăcerea,
ori scoteam sunete nearticulate — p rin forţa
lucrurilor, din gura m ea n u puteau ieşi cuvinte,
din gîtlejul m eu nu m ai putea curge izvorul
lim pede al vorbirii, ci num ai şi num ai un val
de pietre. Totuşi, ca şi celorlalţi bărbaţi, fe­
m eile nu-m i dădeau pace cu întrebările, ne­

te
ştiind la ce se expuneau : aricind aş fi p u tu t
vărsa o avalanşă de pietre.
Ieri, p e n tru prim a oară, s-a auzit o asem e­
nea dezlănţuire. E ra Lkarm oni, care n u s-a
m ai p u tu t stăpîni să n u-şi ocărască fem eia.
Accesul era a tît de violent, incit pietrele şle­
fuite pe care le scuipa explodau, lăsînd să
ţîşnească strig ătu l închis în ele. Toţi vecinii
erau num ai urechi. Am înţeles îndată că nu
pe nevastă se înfuriase omul, îşi vărsa năduful
şi se nim erise ea ţap u l ispăşitor. Ne tem eam ca
nu cum va să se şi înăbuşe om ul cu ce-i năvălea
din gîtlej, dar se înverşunase şi îi tu n a glasul
cu violenţă sporită. In tr-u n fel, ne răcoream
cu toţii. Fireşte, ru şin ată de grăm ada de pietre
îm prăştiată în ju ru l lor, fem eia încerca să-l
liniştească. Aşa îm brăţişa, odinioară, m area
picioarele om ului, ream intindu-şi de vrem ea
cînd îl p u rta în sînul ei.
D eparte de a se potoli, Lkarm oni răcni :
— P utoare ! S tricato !
Eu m ă închideam în p iatră cu b u năştiinţă
— era cea m ai sigură cale de a putea lu p ta
îm potriva unei asem enea m orţi. Iar departe,
m area în ălţa către om u n m urm ur lu m in a t!
— O să n i-i trim ită îndărăt, ai să vezi,
spunea Nafissa.
îm i părea că doreşte să m ă întărească, să
mă consoleze. Nu m ă lăsa inim a să slobod
pietre crăpate, nu discutam cu ea.
— Şi fără asta, atâta popor e contra lor. îţi
închipui ce-ar fi dacă acestor oam eni li s-ar
face şi cel m ai mic rău.

17
 Pînă la urm ă, înţelepciunea e totdeauna mai
tare, biruie zvîrcolirea fără rost a om ului,
eram gata să-i dau crezare. N u-m i dădeam
bine seam a, dar îm i era tare dragă, totodată,
şi m ireasm a sărăţie ce-i p u rta cuvintele către
m ine.
Tăicuţule, o auzeai pe b ătrîn a Adra,
adresîndu-i-se fiului, Ism ael, om în su rat şi
tată l mai m ultor copii, nu te frăm ânta p en tru
nişte bărbaţi pe care nici n u-i cunoaştem ,
care n u -ţi sînt nimic. Este el, acolo sus, unul
care pe toate le vede. O să-i ocrotească ; tu nu
poţi face nim ic p e n tru ei.
Nici gînd să creadă o vorbuliţă din cele zise,
dar p refera să-şi păstreze p e n tru ea povara
suferinţei. în ceasurile ei de tăcu t răgaz de la
treb u ri, cum îşi îngăduie orice b ătrîn ă, avea să
m estece m ereu, încet-încet, grău n ţe am are de
cim bru, şi să îngîne firava-i m elopee.
Deşi, ca noi toţi, nu răbda uşor asem enea
lovitură, el, Ism ael, nu ridica nicicînd glasul
şi nu arunca nim ănui piatra. Oare nu-1 des­
cărca m aieă-sa de poverile grele ? Şi m ai era
încă o fem eie care să-l legene cu cîntece de
alungat spaim ele : soţia sa. F ără m are, fără
femei, am fi răm as de tot orfani : ne oblojeau
cu sarea unei lim bi doar lor date, ceea ce, din
fericire, pe m ulţi d intre noi ne-a c ru ţa t ! Ar
trebui s-o spunem public intr-o bună zi.
D ar nevasta pantofarului Abbaz, zvîrluga
Zoulikha, cu ochii rîzători de obicei, se porni
să zică unuia şi altuia :
— Sărm anii oameni ! Ce-or să se facă ? Ce-o
să se aleagă de ei ?

18
 Şi-ndată, viaţa dem ult statornicită, ce se şi
risipise în nisip, începu să se retrag ă din casa
noastră, iar blândeţea, prospeţim ea m ării n-au
m ai avut cum ajunge pînă la noi. Doar în
ra re -ra re clipe, m area, m ai tare decât bazaltul,
deschidea iarăşi ochii num ai ca să-şi vadă rî-
zînid pru n cu l, p ro p riu l ei m ister.
Nafissa, ea se păzea să nu sufle o vorbă. Co­
pleşită de durerea b ă rb a tu lu i ? Nu, aşteptînd
cu răbdare. încred in ţată că, m ai curînd ori mai
tîrziu, ea va trebui să-l îngrijească, să-l v in ­
dece, să-l legene. M area nu este tristă în aştep­
tarea nopţii, aşa cum s-ar crede : în apele ei,
stelele au şi început să clipească.
C ătre ora două după-am iază, Lkarm oni veni
către casă cu m area-i nenorocire în dinţii în ­
cleştaţi. Soţia lui îl crezu bolnav şi chemă ve­
cinii. Cînd am in tra t la ei, l-am văzut şezînd
în tr-u n colţ, schim bat la faţă, încrem enit strîn-
gîndu-şi capul în tre palm e, iar ea, cu genunchiul
sting lipit de sol şi d reptul ridicat, sprijinită"
cu o m înă pe rogojina aştern u tă pe jos, faţă
în faţă cu el, în atitudinea m am ei care se p re­
găteşte să-şi ia copilul în cîrcă — obicei încă
răspîndit la noi. Nu izbutise să scoată nimic
de la el, nici un cuvînt : vedeai prea bine.
A tunci, b ătrîn a Yarnma, deşi doar o vecină,
îl rugă să nu stea cu buzele cusute.
Uiţi deseori că m area, în ain te de orice, nu
are vîrstă ; aici e forţa ei.
Stînca se prăbuşi, şi-n locu-i se făcu iarăşi
un om, care-şi mişca braţele, capul, buzele ■—
cu ad ev ărat viu.

19
 — I-au ucis, grăi Lkarm oni, gîngăvind încă
după îndelungata-i rigiditate.
B ărbia începu să-i trem u re şi, deodată, izbuc­
ni în lacrim i. Trăia, fără îndoială.
— I-iau ucis, i-au ucis, rep eta el p rin tre su­
ghiţu ri de plâns, incapabil de m ai m ult.
R eînvăţa să vorbească ; desigur, p e n tru mo­
m ent, era prea puţin.
Rolul b ătrînei Y am m a se m ărgini la această
prim ă eliberare : se reîntoarse p rin tre noi, care
stăteam în cerc. Acum venise rîn d u l soţiei sale
să-şi îm plinească m enirea.
— Cum ? De cine vorbeşti ? .
D orea ca om ul ei să poată spune şi alte
cuvinte, doar aşa şi-ar fi v ărsat to t focul. A lt­
fel, noi pricepusem prea bine despre cine era
vorba. Şi ea, desigur. D ar p e n tru ea m ai im ­
p o rtan t era altceva. Cu glas gîtuit, Lkarm oni
nu izbutea să lege bine cuvintele, să fie lăm u­
r it în ce spune. Dealtfel, ar fi fost in u til să ne
m ai lăm urească. Am răm as neclintiţi, nu aveam
alt rol decît acela de a figura în scenă.
Dincolo de perete, un copil o strigă pe
m aică-sa, care trebuie să fi fost p rin tre noi.
L iniştindu-se deodată, L karm oni ridică o
privire caldă spre soţia şi fiica sa, şi spre noi
toţi.
— D e-am p u tea avea o licărire de speranţă,
zise el, vorbind curgător, dacă to t ce se-ntîm plă
ar avea o noimă, de-am putea în tr-o zi să-i...
De data asta m inţea. De aceea îşi şi regăsise
graiul cu a tîta uşurinţă.
Cu capul sus, ochii lim pezi, continua pe ace­
laşi ton :

!l)
 — Tot ce facem noi nu e decît să rezistăm .
Şi niciodată nu izbîndeşti num ai p rin rezisten­
ţă. Sînt a tît de tari faţă de noi.
F an fara cuvintelor nu trezi nici un ecou în
g rupul nostru. Ceea ce l-a su p ărat ră u şi i-a
p ierit pofta de vorbă. U m bra m ării, cu p a r­
fum ul şi culoarea ei de levănţică, se întindea
pînă la noi, însăşi m area ne lingea braţele şi
um erii, spălînd orice rem uşcare, orice gînd
apăsător : eram gata să în fru n tă m vicleana m iş­
care tîrîtă a zidurilor. N afissa ieşi înaintea
mea, care zăboveam — m ă întrebam p rin ce
am putea începe. Mă chem a din prag ; am ri­
dicat la rm d u -m i perdeaua de la uşă, am
urm at-o.

In dim ineaţa asta, m area nu izbuteşte să-ţi

p ă tru n d ă în inim ă, oricum s-ar rostogoli, za­
darnic uşoară. T rezindu-m ă, eram gata obosit,
cu capul greu de h ula-i inutilă. Oam enii îşi
poartă ţestele pline de găuri, cu panaşe de
buruieni zbîrlite ; geologie a insom niei, stra tu ri
de încreţire, falii, catastrofe — şi eu cred că
am u n asem enea cap. S im t coridoarele şi pa­
sajele ascunse ce-m i stră b a t craniul. Din tim p
în tim p, descărcări nervoase circulă p rin ele :
pînă şi cea m ai slabă zdruncină to t sistem ul —
bine conceput, treb u ie să recunoaştem , deşi
dato rită num ai hazardului — şi se transform ă
în explozie, în tr-o fracţiune de secundă.
Mai adineauri, cînld ieşeam din m etabkha,
sim ţeam doar gravitatea unui zum zet la lim ita
ultrasu n etu lu i. Zum zetul, an tre n în d un cîntec
ce scăpa legilor arm oniei, se acorda totuşi cu

21
cele înconjurătoare. Dispoziţia oraşului ; o
com plicată reţea de ganguri înguste şi în to r­
tocheate, săpate e ta jat în bazalt, cu ra re deschi­
deri spre aerul liber, foarte greu de r e p e r a t,
şi tocm ai această dispoziţie înlesneşte com uni­
carea. Intr-adevăr, ce sîntem altceva, acum,
decît un lab irin t dedalie, în interio ru l altui
labirint, şi cu singura favoare de a ne putea
mişca din loc în loc ? Sînt sigur că pînă şi cel
m ai izolat şi sinuos dintre aceste coridoare
este m ai plin de anim aţie şi idei decît cel mai
harnic creier, aparţinînd celui m ai ingenios din­
tre locuitorii lui. Se-nţelege, fiecare, adică fie­
care galerie, îşi are propria-i viaţă, legată însă
de rest prin fire invizibile, şi-n mod deosebit,
de centrul nervos num it de noi M edresse, dar
care nu se lim itează la aceasta, ci se extinde
la toate cireonvoluţiunile vecine, unde o în­
treagă lum e în m iniatură se adăposteşte. Eu,
care locuiesc pe aceste locuri de cînd m -am
născut, sau aproape, nu realizez ansam blul
stru ctu rii decît p rin tr-u n efort de im aginaţie şi
cu u n sentim ent de depeizare, pe care m ult
tim p nu-1 pot îndura. Aş zice că îmi port ve­
chea-m i cetate ca pe propriul m eu trup.
îm i închipui ce voi’ gîndi unii : trebuie să
ai curaj, nu glum ă, ca să poţi tră i acolo. Poate,
p e n tru cei care cunosc alt fel de oraş. D ar noi !
Aş m inţi dacă aş afirm a că sîntem foarte ne­
fericiţi. Iar dacă prezenţa unei alte cetăţi ne
vizitează uneori nopţile, ea este ca unul dintre
acele vise în care m area se joacă pe nisip cu
omul. O dată tre c u t m irosul salin, nu răm îne
decît m irosul pietrei.

22
REM INISCENŢE TOTUŞI DIN VIOLENŢELE
m ării — un lung strig ăt de m înie urm ă explo­
ziei, şi m ai m ulţi m inotauri, şi alţi trecători că­
zură la treizeci de m etri de m ine. N u ştiu cum,
mă şi aflam cu faţa la păm înt. Un nour de
iriace se rotea egal deasupra noastră în bubuit
de pietre. Tipul din metcibkha. Mă gîndeam
la el. Dăduse lovitura. Inginer riguros, pusese
la punct toate piesele m aşinii oare funcţiona cu
superba uşu rin ţă a unui ciclotron, stîrnind abia
perceptibil vîntul. Nu simţeam, nimic. M -am
ridicat. A m început să alerg. Nafissa, m icuţii ?
De cealaltă p arte a lum ii. Gînd ca în ceasul
din urm ă : poate nu voi pieri cu totul. V enti­
laţia continua eu viteze incalculabile, stea ira ­
diantă, creînd golul din ju ru l m orţilor, ră stu r-
nînd orişice — tarabe şi scaune cu m ărfuri,
cărucioare de legum e, răftu leţele vînzătorilor
am bulanţi, şi trecători. R ăsturnată, o şaretă şi
calul ei căzut pe flanc au fost lam inaţi, reduşi
la conturul desenat pe sol. C urăţirea a orice
urm ă de organic.
O sută de m etri, şi m -am o p r it ; aveam gî-
tul uscat, p iatra mă cotropea. în faţă, continua
galopada — papuci pierduţi, bieţi oam eni ca-
re-şi lăsau acolo capul. Fem eile, fără văl, ex­
puse vederii, alergau. Steaua nu înceta să-şi

23
întindă ram ificaţiile, în tim p ce un glas de zei­
tate m oartă se-n treb a pe unde va fi pătruns
astrul. Se term inase cu m ine : m i se lipise pie­
lea de p iatră. Uite cum cazi în laţ. Te afli
aci. Pe urm ă, ceva atrage altceva şi aeru l golit
începe să cînte. Dacă ţărîn a adîncă şi dră­
găstos legănătoare, şi m area îngenuncheată în
ju ru l ei ar privi către copilul lor...
S -ar grăbi din toate puterile, erau pe cale
să vină. D ar nu-m i vor m ai afla decît ochii
căscaţi în piatră. In cîteva m inute, întregul
oraş, gata m inat, se va prăbuşi cu vuiet de
ghiulele.
Am făcut un pas, cu o tonă de pietre în
cîrcă. N eputincioasă furie, um ilire. Am dispre­
ţu it totdeauna această m aterie inertă, care atita
aşteap tă — să fii n eaten t o secundă —-, şi ţi-a
şi lu at în stăpânire form a. încă un pas. Ples­
neam de necaz. îm i părea că niciodată n-am să
m ai ajung la m are, cu a tîta povară în spate.
P e n tru că deşi in tra re a în oraşul nostru era
oprită, tot către ea m ă m ina pu ţin a putere
ce-m i m ai răm ăsese.
Pe B ulevardul N aţional : baraj. înşfăcat. E ra
de prevăzut.
N u eram singur, m ă înconjurau m ulţim e de
statui. M i-am făcut loc m ai departe de sîrm a
ghim pată — pe tru p îm i flu tu ra u fîşii de car­
ne. M inotaurii ne ţin eau la ochi. M ult n-am
aşteptat : spirovire începură să u rle din toate
părţile, ca sirenele. N e-au pus să ne întoar­
cem cu faţa la perete şi, cu tosnete, statuile se

24
executară. Alte spirovire ţip au către Souiqua,
în depărtare. Îm presuraţi, prinşi ca nişte şobo­
lani. Ochii începură să mi se întunece. U rm ă-
rearh zidul, încercam să-i precizez direcţia.
Undeva, acolo, o explozie disloca vidul şi un
lung strig ăt de m înie îi răspundea dinspre
mare.
Apoi -— nimic, doar iarăşi spirovirele, ce nu
tăcuseră o clipă, cu urlete asurzite însă de tu ­
netul surpărilor. Sursa tăcerii ce urm ase
— bănuiam — era o deplasare a zidurilor. Mă
sim ţeam m ai greoi, m ai insensibil. îm i zum ­
zăia capul, u rm ă rit de aceeaşi insesizabilă m e­
lodie de neînţeles. O rizontul, p ă ta t în vînăt,
se um fla pe m ăsură ce păm întul şi cerul îi ce­
dau spaţiul şi deschidea în zid un ochi ce-mi
surîdea.
B arajul se rupse. M ulţim ea oam enilor noştri
începu să se scurgă docilă, statuile se clinteau
şi ele. D ar de ce oare ne îndepărtam cu ochii
în păm înt, ca vinovaţii — paradoxal m ai ales
din p a rtea statuilor... ? G reu de explicat, n-ai
cum justifica ce se-ntîm plă în asem enea clipe
de n eaştep tat noroc. C ontinuam să m erg drept
înainte. Repezi p îrîu ri îm i m urm urau, alergau
de la ochi la ureche, p rin nări, gură, gîtlej, şi
iarăşi la ureche, niciodată pe acelaşi curs. Cafe­
nelele, dughenele, clienţii, circulaţia, nim ic nu
se schim base p rin p ărţile acestea. Cei de-aici
vorbeau în tre ei, se strigau, sforăiau. Iar tot
ceea ce lăsasem în urm ă ?... R esturi de organis­
m e ce se înnegreau în pulberea şi m urdăria
străzilor.

25
 A tunci am înţeles deodată că suflul acelei
m aşinării, asem ănător flăcării a p aratu lu i de
sudură, m ă consumase rapid şi, m ai-nainte de
a-m i fi dat seama, îmi restituise form a iniţială,
dar după alt c riteriu — necunoscut — al m a­
teriei vii. P luteam în aer, p u ţin înd u rerat,
uşor.
 ULIŢELE, TOATE ULIŢELE FORFOTEAU,
oamenii discutau cele petrecute. E ntuziasm aţi
şi m işcaţi la culme, strigau, glum eau, dansau,
trem u rau de emoţie. Surescitarea lor mă izbea
ca o ploaie fierbinte. E ram singurul care nu le
îm părtăşeam bucuria, nu a tît p e n tru că nu aş
fi avut fireasca înclinare, cit p en tru faptul că
era de neconceput-să fiu la acelaşi diapazon cu
ei, odată ce văzusem cum se m ontase şi fusese
pusă la punct toată m aşinaţia.
Leagănă-m i trupul, topeşte-m i um bra în lu ­
m iniş însorit, tu, care^ai destrăm at toate visele
ca să te deştepţi în su fle tu l m eu. Începusem
să rep et aceste cuvinte, fără să-m i dau seama
de unde-m i vin şi, deodată, am recunoscut m e­
lodia de adineauri. R egăsitul glas ce rătăcea
neostoit pe v întul unui străvechi ţinut. M er­
geam, ridicam ochii cînd spre unul, cînd spre
altul, încercam încă să citesc pe feţe ce anum e
vibra în adîncul inim ii fiecăruia. Rostogoliri de
capete ca nişte bulgări de zidărie cu m oţuri de
ierburi uscate — m are lucru nu puteai citi ; în
fond, bieţii oam eni nu erau nici trişti, nici
veseli.
Leagănă-m i trupul, topeşte-m i um bra... Con­
tin u a să planeze în atm osferă un fel de aridi­
tate ; acum nim eni nu mă lua în seam ă, trecă­
torii m ă priveau bănuitori. De ce oare ? Nu aş
fi fost în stare să le fac nici cel mai mic rău.

27
Dacă ar şti ei ! D ar aerul în care respirau de­
venise —- fără îndoială, şi din cauza m ea —•
uscat şi aspru. Electric. Aşa h răn ea el oamenii.
V înzătorii de fructe îşi desfăşurau m icile ta ­
rabe şi discutau, şi niciodată populaţia nu fu ­
sese a tît de agitată. D in ce în ce m ai intens,
aveam senzaţia că sînt tra s de nişte cîrlige
nerăbdătoare spre o fisură colorată în albastru.
Rezistam, ca şi cum aş fi fost de piatră, deşi
flacăra creştea şi în m ine, şi în ju ru l meu.
De-aş m ai putea atinge chipul soaţei mele, care
sclipea în inim a acestei lum ini ! D ar nici spa­
ţiul, nici tim pul, şi nici team a nu m i-o îngă­
duiau. Am tre c u t iarăşi şi iarăşi p rin faţa mai
m ultor cafenele, unde-şi caută oam enii o com­
panie plăcută şi, în sfîrşit, n-am m ai ştiu t ce
să fac. P lin de îndoială şi h ă rţu it sufleteşte,
m -am h o tărît să mă întorc la m ine-acasă, deo­
dată am in tu it n a tu ra puterii ce m ă luase-n
stăpînire.
în tru n ite în curte, toate fem eile com entau
evenim entul, cînd am sosit eu. Acum începea
în c e rc a re a ; m ica Zoulikha m ă-ntîm pină cu
ochi rîzători şi întrebări. Pînă atunci, în lungii
ani de vecinătate, nu o privisem decît ca pe
soţia pantofarului Abbaz, iar dacă rareo ri îmi
trecuseră p rin m inte unele um bre de îndoială,
fuseseră prea fugare spre a m ă îngrijora. Şi
iată că Zoulikha îmi apărea acum ca unul din
zarurile sorţii ce fuseseră aruncate în acea
m etabkha. D oar o p riv ire d in ochii ei verzi
m -ar fi p u tu t hipnotiza. O are celelalte fem ei
îi observaseră m anevra ? A devărul este că au
tăcu t îndată şi m ă înco njurară foarte rezervate.

28
A tunci am recunoscut-o şi pe Nafissa p rin tre
ele. Cum, pînă şi ea !... O, nu, gîndindu-m ă
bine, era prezentă acolo din alte m otive, iar
cînd privirile noastre s-au încrucişat, m i-a pă­
ru t că îi citesc în ochi : „Răbdare..."
Bine inform ată, Zoulikha. Vorbi despre tip.
explozie, m aşina de ucis tim pul. Despre tot, nu
însă şi despre secretul meu. De care totuşi ştia
— de-ajuns să-i în fru n t privirile ca să fiu con­
vins. La el şi jinduia să ajungă. Din fericire
p en tru m ine, pe-atunci nici nu ştiam m ai m ult
decît ea. Cu ochii ei lunecoşi, în care jucau
scîntei, pîndea ce-aveam să spun, ca şi cele­
lalte, ca şi fem eia m ea, doar că ea nu în treb a
nimic, părindu-m i însă că susţine o lu p tă a p ri­
gă, repetîndu-m i din ochi aceeaşi rugăm inte :
„Ai răbdare pînă la capăt, te rog, rabdă".
Sigur că Nafissa ştia ia ce m -ar putea ex­
pune provocatoarea.
In tăcerea ce se lăsase, am zis :
— A m n im erit în plină învălm ăşeală. N-am
nimic. De ce m -aş m ai tem e acum ?
Fem eile începură să vorbească de-a valm a.
Eram în afară de prim ejdie, scăpasem. M ane­
v ra acestei Zoulikha nu-şi nim erise ţinta. Am
mai auzit-o aruncînd :
— Ce i-a apucat de vor să ne ţină sub căl-
cîi de fier ?
Se adresa celorlalte femei.
— Cu ce d re p t? Că doar nu sîntem nişte...
în văpaia soarelui de amiază, cuvintele zbu­
rau, dezintegrate. Am in tra t în odaia noastră;
um bra îşi rezem ă pieptul de pereţi şi-i înde­
părtă adine. Eram liber, dunga prin care mă

29
privea m area lăsă să treacă aceste cuvinte :
•— Sînt m ereu aici.
Mai m ult m urm urate decît spuse dezlegat, le
însoţi m ultă vrem e un miros de alge şi sare.
Nafissa răm ăsese în curte, cu vecinii ; m er­
geam de colo-colo neştiind ce anum e caut
în tr-u n loc sau altul. Mă am eţea rev ărsarea de
lum ină pe care o sim ţeam încă în mine, nu
izbuteam să mă deprind cu m arina profunzim e
a odăii. Copiii trebuie să fi fost la joacă, pe-afa-
ră; un trem ur febril m ă îm piedica să realizez
ce căutam .
Nafissa apăru în odaie eu o expresie radioasă
pe faţă.
— Erai acolo în m om entul exploziei ?
N-aş şti să spun ce-am sim ţit cînd m -a în­
tre b a t asta. Ce spera să afle ? Im perceptibil,
ca un parfum de alge şi de sare, reîncepu m e­
lodia : Leagănă-m i trupul, to p eşte-m i umbra...
— A fost chiar la doi paşi de m ine. Eram
prin părţile de la Souiqua.
T rădare a glasului nesigur. Cum să-i explici,
s-o faci să înţeleagă ce descoperi în asem enea
m om ente ?
— Şi-atunci ?
— Şi-atunci, iată-m ă.
In curte, cerul m agnific da să plesnească, ve­
cinii sporovăiau. R evenirea la străvechiul fi­
resc al pasiunii nu era încă îngăduit. Ş i-ntre
tim p, sim ţeam o anum ită iritare că nu sint ca­
pabil să exprim groaza p rin care trecusem . N a­
fissa, speriată şi atentă, întreba :
— Cum s-au petrecut lucrurile ?

30
 —- D u-te de-o-ntreabă pe nevasta pantofa­
rului. Ce vrei m ai m ult ?
M -am căit îndată şi de cele spuse şi de tonul
cu eare-i vorbisem ; N afissa lăsase capul în
jos.
I-am m ărtu risit în cîteva cuvinte îm p re ju ră ­
rile la care fusesem m artor. A devărul este că
o fem eie p referă totdeauna să audă to tul de la
soţul ei, chiar şi lucruri gata aflate pe alte căi.
Nafissa se făcea că n -ar fi ştiu t nimic, li în­
ţeleg atitudinea, şi totuşi am sim ţit o apăsare
pe inim ă. M -am dus să mă întind pe o blană
pusă pe jos, să aştept ora prînzului. Cu un
b ra ţ m i-am acoperit ochii, iar ea, cu pletele
larg răsucite şi înnodate în ju ru l m ijlocului,
um bla p rin peşteră fără să tu lb u re cu tălpile-i
goale faţa apei apărute pe furiş. Mi-o închi­
puiam înveşm întată în păru -i lung şi negru,
pătru n s de um ezeala m arină, ce da şi m ai m ul­
tă lum inozitate făp tu rii sale albe. Strălucirea
ce-o răspîndea — Leagănă-m i trupul, topeşte-m i
umbra... — creştea m ăiastră în tr-o sălbatică
uim ire de miez de zi. P ăm întul, fără nici o
um bră, se clătina cu domoală sonoritate. Mai
departe m area glăsuia su rd ; m ăslinii se tre ­
zeau din somn. Şi păm întul reveni la m utis­
m ul său bătrîn.
Iar ziua crescu şi m ai m ult între coloanele
cerului.
De cîteva clipe, respiram m iresm e fierbinţi
şi am ărui ce încreţeau aerul, visam la m ăslinii
ce-şi răspândeau săm înţa pînă departe. U itînd
de orice, am lunecat în tr-o irezistibilă som no­
lenţă. Încă nu încercasem atîta detaşare, nu

31
sim ţeam nimic, suferinţa, potolită, se preschim ­
base în tr-u n cântec insesizabil ce se prelungea
în tr-o dulce neştire.
„Am m urit. “
C uvintele urcară în m ine ca m u rm u ru l unei
ape ce aleargă — iată-m i secretul. Cine mă va
înlocui cînd nu voi m ai fi, cine va iriga pă-
m întul cînd îşi va striga neagra dezolare ?
Un trosnet sec, un ţip ă t sem nalară prezenţa
iriacelor, şi m i-am văzut faţa : sînge am este­
cat cu năduşeală, curgînd în tr-o dâră lucitoare.
Am întredeschis u n ochi, am clipit, dureros.
L-am încercat şi pe c e lă la lt; parcă ploua cu
foc. Sînge aproape închegat se scurse şi-m i
lipi pleoapele -— m i se sm ulsese ochiul. Un
lung suspin îm i um flă pieptul şi am p lu tit spre
somn adînc.
Izbucniră nişte p iu itu ri ascuţite şi m i-am re ­
venit. A m p riv it peste vîrfu rile stîncilor :
aceeaşi revărsare de m ăslini unduind la vale
şi potopind cîmpia. P iu itu rile deveniră m ai in­
tense. M -am silit să ţin deschis, cît am putut,
ochiul ce-m i răm ăsese, cercetînd locurile. Un
nour de iriace se agita în m ijlocul văpăilor,
confundîndu-se a tît de m u lt cu ele, încît îţi era
aproape im posibil să le distingi. Şi-n acea se­
cundă, aripi prinse ea-n ace în tr-u n punct fix
al spaţiului se detaşară, executară un zbor în
larg şi reveniră, înfigîndu-se în acelaşi loc.
Iriacele tăcură brusc şi cele m ai m ulte dispă­
rură, în tim p ce văpaia se risipea.
Copleşit de oboseală, am căzut în tr-u n somn
de neînvins. Totuşi, u n cîntec m ă străbătea
m ereu, neîngăduindu-m i pic de odihnă. Am

32
încercat să mă ridic în genunchi, să strig a ju ­
tor : ciudat, răm îneam ţin tu it la păm înt, fără
putere, fără suflare. Iarăşi m i se scurgea sînge
pe sub pleoape, şi-apoi — toate rănile : suluri
de um flătu ri putrede, buze, gură astupate de
chiaguri se înfoiau pe tru p u l meu, iar m uştele
avide, sau iriacele pe care le luam d rept m uşte
veneau vîrtej asupra mea. Pe cîmp, în atm o­
sfera de foc, singură o fem eie dansa şi incan­
descenţa ei năvălea asu p ra mea, cuprinzîn-
du-m ă. Eram lipsit de ap ărare faţă de in u n d a­
ţia de lum ină aprinsă ce pornea din dansul ei.
Şi am început să plutesc, pradă flăcărilor. Ea,
care evolua în tre cer şi păm înt, mă ridică şi
m ai sus — am leşinat. Şi-atunci,- m ă rostogolii,
absorbit de forţe îndepărtate.
—■ O să aduc m e'ida1, să chem şi copiii,
spuse Nafissa.
Mi se părea că aud vorbă din m ai m ulte di­
recţii — voci mînioase, exclam aţii, şi ele m ă
priveau. D ar îndată se abătu o tăcere adîncă.
Era lim pede că şi tăcerea aceasta m ă privea.
Un sentim ent de nesiguranţă, de m are anxie­
tate m -a cuprins. Oare ce mi se întîm plase ?
Am rugat-o pe Nafissa să-m i dezvelească
ochii : ceea ce şi făcu, blîndă ca de obicei.
—• Şi copiii ?
— Se joacă pe uliţă.
Tăcerea odăii săpate în bazalt nu era vie de-
cît p rin m işcările uşoare ale tălpilor ei goale
pe sol. M i-am întors gîndurile la explozie, la

1 Me'ida, b ucate

33
 tip, la bărbaţii şi fem eile care fugeau, la spiro-
vire. Să se fi petrecu t toate astea cu-adevărat?
— O să m încăm în curând ?
Nu prea îmi e ra foame.
— Repede vă şi aduc.
G lasul Nafissei m ă înveli ca o apă, mă le­
gănă.
— O să aduc meida şi chem şi copiii, cîntă
ea mai departe.
In peşteră, apa se roti cu lin e-n v îrtejiri,
secrete m îngîieri. In tr-o bună zi voi reveni mai
pe larg asupra acestui rol al m ării, căci prea
p u ţin am spus pînă acum. P a rte a cea m ai de
seam ă aşteaptă să fie spusă ! Dacă lum ea în­
treagă ar fi fost tu rn a tă dintr-o singură şarjă
de beton, tot nu ar fi ridicat un puternic zid
de apărare pe potriva fragilei ape. Pe-atunci
sim ţeam că ţine la noi, dar cînd unduia astfel,
secretă, aveam vagul sentim ent că m ai poartă
în adâncurile ei şi altceva, necunoscut m ie. Ah,
dacă n-aş fi avut în cap acea vierm uială vo­
race ! Ci doar s-o iubesc pe ea, a tît de bună!...
Toată viaţa m ea nu a fost altceva decît o eroa­
re, sau o nenorocire, ceea ce înseam nă aproape
acelaşi lucru, p e n tru că nu m -am p riceput să
iubesc pe cine mă iubea. Pe tim puri, în fam i­
lia m ea nu ne spuneam între noi de.cît strictul
necesar cerut de viaţa de zi cu zi. (Dacă am
fi fost străini u n u l de altul, ne-am fi adresat
de o sută de ori m ai m ulte cuvinte.) E ra acea
continuă team ă de a ne dezvălui sufletul. Fe-
rindu-ne de asem enea încercare, ne priveam
de la distanţă cum vieţuim ; bineînţeles, n u ­
m ai tata, a cărui auto ritate ju stiţia ră trebuia

34
să o în fru n tăm zilnic, făcea excepţie de la re ­
gulă. Parcă-1 văd, cu evantaiul în m ină, şezînd
în încăperea deschisă spre ograda ce se con­
tin u a direct cu păm ântul bătătorit, conducînd
de-acolo treb u rile gospodăriei. Locul era destul
de larg p e n tru o adevărată în tru n ire ; îl um plea
el singur cu prezenţa sa. Mă jucam prin p re a j­
m a lui, adică m ai m u lt m ă furişam , să nu a tra g
atenţia asupră-m i, şi dam fuga la prietenii mei.
După ce mă jucam destul, aveam voie să m ă
duc în odăile fem eilor. Uneori, chiar să urc pe
terasă.. Acolo mai ales respiram în deplină li­
bertate. P riveliştea câmpului plin de soare ce
se întindea la infin it îm i stîrn ea o exaltare săl­
batică. Cerul atingea adâncimi a tît de Îndepăr­
tate, încît era în tr-u n fream ăt neîncetat. Cas­
tanii de India îşi proiectau um brele pe zidurile
crenelate, îm podobite cu tu rn u ri de veghe,
ochiuri deschise p rin tre crenele şi un drum
de rond — casa noastră fusese clădită pe locul
unui castel căzut aproape cu totul în ruină.
Jerb e de m iresm e vegetale se ridicau în aerul
lin. L ucrătorii ferm ei m unceau de zor. Răm î-
neam privindu-le îndelung îndeletnicirile şi
nici nu vream să m ă gîndesc la luptele date
sub aceste ziduri. Apoi, treb u ia să cobor iarăşi.
Sălile străb ătu te îmi deschideau lum ea lor noc­
turnă. M ăcar de-ar fi coborât în peşteri subm a­
rine : nu, m ă cufundam tot m ai adînc prin
vechi coridoare, ca în tr-o subterană. Acolo
dom nea som nul tăcerii, revărsîndu-se din toate
părţile. Am avut — p e n tru prim a dată m ă iz­
bea im presia asta — senzaţia că locuinţa noas­

35
tră se afundă în stra tu ri de petrol, întinse, ne­
gre, insondabile. Oare num ai eu o ştiam ? Mai
ales seara casa întreagă parcă ar fi căzut p ra ­
dă acestei tu lb u răto are absorbiri. Mă refugiam
la m ine în cam eră, o încuiam şi începeam să
cînt la nesfîrşit. M elodia cernii revenea m ereu
pe buze sem ăna cu un vechi cîntec de leagăn,
ce spunea : Leagănă-mi trupul, topeşte-m i u m ­
bra... N u-m i ream intesc urm area, ce-mi aduc
am inte este că îmi venea să plîng, dar nu plîn-
geam.
Dacă nu aş fi cunoscut decît această stare
apăsătoare, desigur că aş fi p ă stra t un fel de
înciudare faţă de casa noastră şi păm înturile
sale, dar viaţa de fam ilie m ă sălta iarăşi spre
lum ina revărsată asupra cîm piei şi, dim potrivă,
integra totul în tr-o ordine radioasă. Şi totuşi,
b itum ul geologic în care ne surghiuneam
existenţa îmi apare şi astăzi ca suprem a oroa­
re. N u-i vedeai acţiunea distrugătoare, vădite
erau doar efectele.
Ridicînd perdeaua de la uşă, Nafissa reveni
în strălucirea zilei. A ducea me'ida şi am 'în ch is
iarăşi ochii. Se apropie în vîrful picioarelor,
aşeză, m işcîndu-se cu m ultă băgare de seamă,
chiar lîngă m ine me'ida.
Apa se retrase în clipocitul d eşteptat de pa­
şii ei. In acea clipă, N afissa avea un nu ştiu ce
nespus de copilăresc, şi aş fi d o rit să-i privesc
tru p u l g o l ; niciodată nu se dezbrăcase în faţa
mea. D ar p e n tru nim ic în lum e nu ar fi accep­
ta t să o văd astfel.
— Şcoală-te, îngerul meu.

36
 M -am ridicat iute, privind-o încurcat, pus
la grea încercare. Masa aşternută, copiii în ju ­
ru l ei. Nafissa îşi încrucişase picioarele dezve­
lite pînă la genunchi, şedea pe o blană în faţa
mea.
— Ce-anum e ai spus ?
— Acum mîncăm.
Ea surîdea.
ASTA SEARA GĂSESC CA ARE ACELAŞI
aer. Ca în toate serile, la fam ilia B aroudi era
deschis aparatu l de radio şi, p e n tru prim a oară,
steaua aceasta m i-a făcut o stranie im presie
— m i se pare ciudat gîndul că, învăluindu-m i
pieptul, m îinile, ochii, ea îşi continua 'trilurile
ca şi cum nim ic deosebit nu s-ar fi petrecut. Mai
uite încă una despre care nu ştii de unde-a ră ­
sărit. D e-ajuns să te laşi p uţin în neştire şi te
poţi crede întors la vrem urile de altădată. S tea­
ua traversează întunecim ea, rîde sau cîntă,
exact ce — n-ai putea spune, şi-m i pare că
viaţa renaşte din cenuşa ei. Ce-or gîndi toţi
cei care, în aceeaşi noapte, îi ascultă oîntecul ?
Urcă m ai sus decît chiparoşii ce se leagănă în
tim p : izolată, incontestabil este frum oasă, şi
se înalţă tot m ai sus, strălucirea ei creşte n e­
încetat. F ără să vrea, revarsă o profundă com­
pasiune faţă de tristeţile noastre, speranţele şi
nostalgiile noastre. Nieicînd urechea m ea n u a
fost a tît de atentă la cînteeul unei stele ; am
crezut o clipă că îmi va vorbi chiar despre
m ine. Copiii dorm , eu ascult. Soţia m ea n u su ­
flă un c u v în t; doar ce-m i aruncă din cînd in
cînd cîte o privire, cu o expresie de tăcu tă fe­
ricire.
Deodată, frum oasa stea se stinge, dar cîn-
tecul ei nu se opreşte ; dim potrivă, se aude
foarte clar :

38
 Oare de ce prăbuşire v in ele
Toate aceste chipuri de piatră
Să strige în voie pe m are ?

Oare de ce dintr-o dată întorc

Lum ea şi ochii-i aiurea,
S-o ardă în neagră absenţă,
I
Şi lasă apoi să picure-o clipă,
In tr-u n re flu x de apă, aer, foc,
Un singur m u rm u r de lum ină ?

^JSînt um bre nebune, rapace,

Iar marea ce leagănă-n val o zi goală
Le-aude vreodată cum strigă ?

A scult ca să-m i amăgesc neliniştea şi sim t

cum m ă lasă inim a. N afissa stă întoarsă către
m ine şi m ă priveşte. Cu ochii um ezi şi larg
deschişi sub sprîncenele bogate, cu buzele a r­
cuite, strînse ca şi cum ar opri trecerea cuvin­
telor — străbate prin tim p tăcută şi trainică.
C iudat m om ent şi a tît de revelator : departe
de m ine în acea clipă de ap aren tă prezenţă —
vag intuiesc locul unde se află ea, ea către care
m ă poartă o oarbă plutire, o stare asem enea
dragostei. P lutire, dragoste şi senzaţii sîcîitoare,
tocm ai cînd aş fi dorit să m ă gindesc la alt­
ceva, să-m i ascut urechea către steaua stinsă,
către oraşul celălalt şi la ce se aude de-acolo.
D ublu curs al pornirilor din m ine, sint ca des­
picat în două. De ce parte să m ă las rostogo­
lit ? Steaua — nici un s tr i g ă t ; piatra se des­
tram ă, uşoară, nici un s tr ig ă t; nici 'mîinile.

39
ochii, buzele acestea, nici oraşul celălalt nu
strigă. F erită de uitare, singură steaua îşi taie
drum p rin liniştea aceasta ce nu ştie unde ţi-a r
putea fi inim a atinsă.
Nafissa se reîntoarce în curtea întunecoasă.
Este foarte tîrziu, iar oraşul, în prăpăstuire,
scufundat într-o realitate de neîndurat. Să te
plim bi la asem enea ceas ! Oricum, m ăcar de-ar
fi ziuă... Oare Nafissa um blă cu ascunzişuri,
mă trădează ? N-o înţeleg —- dispare, apoi o
sim t cum revine încetişor. Poate se întoarce aci.
Îm i zic : „Bat eîm pii. Hai să nu m ai despic
firu -n p a tru şi să nu d au frîu liber închipui­
rilo r ; ea îşi întinde vălul ocrotitor asupra
m ea.“ Şi totuşi nu o înţeleg. Se aud strigăte
— de m ult m ă aşteptam la asta. De unde vin
oare, din gura cui ? Nafissa ar p u tea să;-mi
spună. D e-ar fi aici... Dacă nu cum va tocm ai
ea strigă.
Steaua cade în tr-o ploaie de cenuşă ce roade
noaptea şi nu ne lasă intacte decît funcţiunile
biologice. C ontinuăm deci să trăim în um bra
ei, în m îinile ei to t m ai m eştere la cruzimi.
A şadar, valuri, răscoliri, şuier — de la o vre­
m e — ea este. Şi sim t oraşul ca pe propriul
m eu trup, pradă m anipulaţiilor ei, devine r i­
gid, e în tensiune, în tim p ce zidurile fie că îşi
schim bă poziţia la scurte i n t e r v a l e , răsucin-
du-se brusc ori tîrîndu-se, fie că aşteaptă la
pîndă. Dese explozii se propagă afară : dar să
fie chiar explozii ? Mai curînd cred că au că­
zut, cine ştie unde, loviţi, zei de piatră. S tri­
găte de apel, o goană, şi vacarm ul încetează

40
s u b it ; tăcere îndelungată. Pe lum e rătăcesc,
singuri, u n pustnic şi u m bra sa, în căutarea
m ării.
V ăzduhul se clatină la o nouă salvă, iar ceea
ce aud îmi zgîrie nervii cu a tît m ai m u lt cu
cît nu pot şti ce urm ează. U n soi de cor şi or­
chestră izbucnesc aşa de puternic, încît uit de
orice altceva. Mai întîi, ce-i lă tra tu l ăsta ? Dar
îndată se ridică şi-l acoperă ropotul unei mase
de tim pane m etalice, şi corul cîinesc încetează.
In depărtare, creşte acum un cor de bărbaţi,
ale căror voci vijelioase sfârşesc prin a acoperi
percuţia, dar nici ea n u tace decît a tît cît să-şi
ascută stridenţele zornetului în chim vale fre ­
m ătătoare. Şi iată că brusc se abate o tăcere de
spaim ă, apoi iarăşi porneşte lătratu l, dom inat
însă de voealizările stelei stinse, oare, din acest
m om ent, evoluează la nesfârşit. Intr-o roşie în-
ceţoşare, num ai ea strigă, revărsîndu-şi cînte-
cul m ort.
Chiar lîngă tîm pla mea, un b ătrîn rosteşte
solem n :
— V răjesc pe cineva.
La vorbele lui Z erdjeb — i-am recunoscut
îndată glasul — nevastă-sa a şi început să în­
gâne :
— în d u ra ţi-v ă de noi, buni păzitori, ocroti­
torilor...
— Ce noapte, ce noapte ! A scultă !
C uvintele bătrîn u lu i se detaşează net, casa
prinde să răsune ca 9 foaie de tablă izbită. Ur­
letul stelei te face sa-ţi zici că lum ea întreagă
a căzut în tr-u n fel de comă.

41
 — O crotitorilor, stăpîni ai cerurilor şi ai pă-
m întului... şopteşte fără răgaz femeia.
Şi iarăşi steaua, acum urm ărită de strigăte
disperate, se abate asupra noastră. Sălbatică,
închide cerul şi-l orbeşte, ca din nou să răsu ­
ne şi să sclipească chim valele, cînd foarte
aproape, cînd foarte departe.
— T erm ină cu bolborositul, bătrînico. As­
cultă !
Glasul s-a auzit în tr-o clipă de tăcere.
— P oarta de-afară, zice femeia.
— Şi ce-i cu poarta de-afară ?
— Nu e p roptită cu ţăruşul.
— Ce ?
— Am zis că nu e proptită cu ţăruşul.
— Şi la ce-ar m ai folosi ?
— Cine ştie ? Dacă vin aici, să ne v ră­
jească... demonii.
— Zici să proptim poarta, tocm ai cînd ar
trebui să m ergem într-acolo.
— Unde să m ergem ?
Acum tonul lui Z erdjeb s-a înăsprit :
— Să vedem ce fac !
— T u ? Ţi-ai p ierdut m inţile... Nici n u poţi
să-ţi închipui în ce te-a r preface... în cine ştie
ce arătare...
N eclintit, ascult. D om inînd fondul alăm uri­
lor, se ridică încet, pe a lt ton, voci fem eieşti,
care n u întîrzie să învelească în v alurile lor
succesive alte voci, bărbăteşti, dar toate sub
apăsarea de sus a vocii stelei, neîncetată.
Steaua care a trecut In m oarte. Mă atinge o r ă ­
ceală de piatră, nu mai cutez să mă gîndesc
m ăcar la stea.

42
 — Oare ce-i cu tine ?
■
— Nimic.
— Oare... Ce faci ?!
Un zgomot înfundat, vătuit.
N u m ai aştept. îm i iau avînt şi încep să mă
izbesc de toţi pereţii.
—• U m blă cu vrăjitorii, vrăjesc aşa din ce în
ce m ai des, oam eni buni, şi prim ejdia asta te
pîndeşte din orice ungher. P ricepeţi ?... B ăr­
baţi, femei, copii... Este...
Mă opresc am eţit, am orţit, şi continui cu
efort :
— Prăpădesc populaţia... cu vrăjitorii...
D ar îmi slăbeşte vocea şi tac ; răm în neclin­
tit, cu gura şi ochii larg deschişi.
încet, încet, zgomote slabe şi furişe încep
să circule p rin curte : pe întuneric, locatarii
ies din căm ările lor, stîrn iţi de strigătul meu.
Pornesc să se învîrtească orbeşte, ca m ine
adineauri, în tăcere, apoi să se dea cu capul
de zid, şi iarăşi să se învîrtească, fără înce­
tare. A fară, iarăşi se ridică strigăte dispe­
rate, cu reînnoită putere.
— în d u ră -te de noi, în m area-ţi milă... se
roagă bătrîna, ferindu-se să ia parte la agita­
ţia din jur.
Cînd ne aşteptăm m ai puţin, una dintre fe­
m ei sloboade un lung ţip ăt strident, care dez­
lănţuie îndată ţipetele celorlalte femei, învăl­
m ăşite acum cu glasurile de disperare de din­
colo de ziduri. Toate intonează acelaşi cîntec.
D eparte, grindina tim panelor sfîrtecă noap­
tea, şi-m i pare că şi vecinătatea urlă. îm ­

43
 p ietrit, cu fu rn icătu ri în şira spinării, nu pot
face altceva decît să ascult.
Cit tim p va fi d u rat starea asta ? Ju m ă ­
tate de ceas, un ceas, o noapte întreagă ? Ciu­
dat, acum, dim ineaţa, nu-m i am intesc precis.
Mai de nesuferit a fost tăcerea ce-a urm at,
întinsă. Concertul vrăjitoresc se term inase în-
tr-o fu rtu n ă de chim vale, alăm uri, susţinută
de corul, d in ilo r. P revestirea se îm plinise —
această pasăre fenix, ce-şi pregătise îndelung
crim a, se dezgropase vie din hrube şi îşi sa­
vura trium ful.
G lasul asurzit al bătrînei--— iarăşi ea — îmi
şopteşte la ureche :
— A păraţi-ne, buni ocrotitori, vă voi cinsti
cu credinţă, fără de gînd ascuns.
— A scultă ! strigă soţul, oprindu-i ruga.
-— Nu se mai aude nimic. Nici nu ţi-ai dat
seam a cînd s-au dus... Oare de ce-or fi făcînd
ei atîta rău ?
D upă toate cele petrecute, cuvintele lor mă
îm pungeau ca nişte ace adine pătrunzătoare.
Aş fi v ru t să le zic : „Destul !“, dar îmi pie­
rise glasul.
— Seară de seară, tot aşa va fi.
— Sînt demoni pe care nimic n u-i sperie.
— Demonul... n-ai cum să-l abaţi din ca­
lea rău tă ţii lui.
— Oam eni de treabă, care nu au făcut nici
un rău. Sînt încredinţată.
— R ăspunsul lor e că fac toate astea spre
binele om enirii.
— Să-i pască nenorocul ! Vii la culcare,
bărbate ?

44
 — Da.
— Or să plătească, blestem aţii, tot ce în ­
dură lum ea de pe urm a lor.
— Mda.
— Din fericire, avem...
B ătrîna căscă de som n şi şopti suspinat :
— Din fericire, spre apărarea noastră,
avem rugăciunea T ronului Sacru, altfel n u
ştiu ce s-ar alege de noi...
— îm p otriva dem onului...
— N u huli !
în acea clipă m -am gîndit la soţia mea, la
copiii m ei: dorm eau, nu auziseră nimic. Un
gînd bizar — cum îţi trece uneori p rin m inte,
de la sine — m -a izbit : „Dorm ca m orţii".
Azi dim ineaţă, p u ţin după ce m -am trezit,
nu m -am p u tu t opri să-i spun asta Nafissei,
care cred că a surprins o n u an ţă de reproş în
tonul meu.
•— Eram trează, dar nu m i-ar fi plăcut să
in tru în tu rm a behăitoare, m i-a răspuns ea cu
hotărîre.
F ără voie, gîndeam :
„Tu, care făceai atîta paradă, pasăre fenix,
cocoş cu glas de cîine, priveşte-o ■ —• vezi cum
s-a făcut ziuă deodată’ ; lasă poarta asta des­
chisă şi răm îi în tre cele două extrem e, dorm i
în neclintire".
în ochii Nafissei era o sclipire de sfidare,
surîdea însă cu ingenuitate, sim plu, firesc.
Cum va m -am sim ţit învins, dar n u şi um i­
lit ; nu aveam inim a să-i port pică, deloc.

45
ÎN STRĂFUNDURI, r ă m î n i n c o n s o l a -
bil ca un copil pierdut. Astfel, pus brutal
faţă în faţă cu m ine însum i, constat că a titu ­
dinea m ea chiar este a unui copil. Şi nu
a oricăruia : aceea a unui copil care a fost în­
conjurat ou prea m ultă grijă. F aptul că tră ­
iesc astăzi p rin tre m uţii-m uţilor şi orbii-orbi-
lor nu schim bă n im ic ; răm îne realitatea că
nu am altă experienţă. Deşi îngreunat de ne­
som n şi cu m intea clătinată, ies în oraş după
ce m i-am sorbit iute cafeaua. Acasă nu mai
aveam astâmpăr. A fară, gust bucuria pe care
ne-o oferă dim ineaţa, şi nu mă încearcă nici
o bănuială. Oam enii parcă nu se gîndesc decît
la treburile zilnice ; prăvăliile sînt deschise,
străzile, proaspăt stropite, num ai dacă nu le-o
fi spălat azi-noapte m area, iar m ulţim ea cir­
culă de sus în jos. La răscruci vezi m ino­
tau ri stînd de stra jă : de fapt, m um ii înviate
dinadins şi vărsate la acest serviciu. M ulte
au p ă stra t încă im obilitatea som nului lor m i­
lenar, din care cu greu se rup. A sta face —•
alătu ri de privirea lor de şopîrlă — să-ţi in­
spire o teroare salutară, ce se traduce prin-
tr-u n m are respect.
Cînd ajung la dugheana lui El H adj, s-a şi
ad u n at lum e !
Cum intru, îl aud pe Hamou, care zice gî-
fîit :

46
 — ...Nu m ai există lege, asta-i !
O privire, apoi îşi plim bă ochii de la un
chip la altul, aşteptînd cu anxietate aproba­
rea cuiva, dar, pînă la urm ă, răm îne fără răs­
puns. A re un cap scorburos şi năpădit de
sm ocuri ierboase:
— Nu m ai există dem nitate, nici m orală,
m orm ăie el.
Ham ou pare foarte abătut. îl cercetez cu
mai m ultă atenţie : faţa p ătată de m ucegaiuri
şi licheni, ochii cu ceai'căne de clisă cenuşie
—■ cită uzură ! îm i surp rin d e privirea.
— De ce fac atîta rău — ce zici ?
îi ascult glasul, dar tot ce sim t, deşi violent,
îmi răm îne confuz. Nu găsesc răspunsul. Deo­
dată înţeleg că s-a petrecut ceva deosebit
şi-m i ream intesc groaznica noapte.
— Cum ? Ce s-a în tîm p lat ?! strig eu ca
scos din fire.
Ham ou se uită la mine, cu o strîm b ă tu iă de
m irare, chiar duşm ănoasă cred, ce-i fisurează
chipul friabil. R eîntoarcere a dem onilor în­
verşunaţi pe păm întul oraşului, pe ţărm .
în zori, azi-dim ineaţă, cum s-a retras m a­
rea, s-au descoperit tru p u ri neînsufleţite. P re ­
cupeţii, care duceau zarzavaturi la piaţă, lă p ­
tarii, cu bidoanele încărcate pe m ăgăruşi, i-au
zărit cei dintîi. Douăzeci de m orţi. Şi asta
n -a r fi cine ştie ce noutate, nim ic nem aipo­
m enit în vrem urile pe care le trăim ... dar pe
tru p u ri sînt anum ite urm e de necrezut, semne
stranii. Au în d u rat to rtu ri la care nici nu
ne-am fi gîndit vreodată, şi toţi au fost iden­
tificaţi -— oameni din oraşul nostru.

47
 Deci, asta era ! P re ţu l sîngelui. Sum brul,
străvechi strigăt relu a t p en tru epoci ce au să
vină.
Zelam :
— Unul, tată a şapte copii... Un tutungiu.
Toţi deodată :
— Crim ă fără precedent !
— Lasă, să-şi facă de cap...
•— A r pregeta dacă...
— Ei cred că, orice-ar săvîrşi, fenixul îi
apără.
— Crezi că de asta îşi îngăduie să săvîrşească
atîta rău ?
— Da.
Cer să se facă tăcere şi spun apăsat :
— Orice este îngăduit faţă de noi.
— Bine zis ! aprobă Seladji.
— Or s-o păţească, am continuat eu.
— Şi încă cum ! întări Seladji.
El Hadj, în cămaşă, cu um erii aduşi, p ri­
veşte lin iştit afară. Parcă nu l-a r interesa con­
versaţia noastră, parcă zilnic şi de cînd se ştie
a fost m artor la asem enea evenim ente.
îi urm ăresc privirea ; la capătul ulicioarei,
în m ica piaţă din faţă, salam andre, flori sau
sirene, n-aş putea preciza, dansează prin tre
flăcările ce se îngălbenesc, se îm purpurează,
se-ntunecă, brun-roşiatice, fără să-şi piardă o
clipă vioiciunea şi forţa. Le contem plu : iată
cum se învăpăiază în tr-o avalanşă aurie. A m u­
ţit, privesc spectacolul, im petuoasa şi totodată
dulcea înflăcărare, cu gravitate privesc, iar
noaptea îmi pare în d ep ărtată, b ătrînă, putredă.

48
 C eilalţi discută încă, şi iată că in tră o co­
pilă cu p ă ru l creţ şi uim itor de negru. La ivi­
rea ei, bărb aţii tac. P rim u l ei gest este să-şi
strecoare pum nişorul în m ina lui El Iiad j, apoi
izbucneşte în rîs, m ăsurîndu-i din ochi pe un-
cheşii de faţă. Ce aer obraznic !
Binevoitor, El Hadj o întreabă :
— Ce doreşti, copila m ea ?
— Dă-m i două detonatoare, răspunde ea
fără şovăire şi fără să ne slăbească din ochi,
iar râsul ei izbucneşte şi m ai liber.
Cu capetele plecate, u nul după altul, b ăr­
baţii pleacă mohorâţi pe la treb u rile lor. îm i
pun capul că fetiţa asta iese dintr-o hrubă de
unde se dinam itează. N u pot să-m i opresc un
geam ăt şi ci te va clipe răm în cu faţa ascunsă
în palm e. Ca în treag a populaţie, nu văd decît
flăcările revoltei, nu cealaltă flacără, care aş­
teaptă, domoală, pe pragurile m ării, şi um ple
spaţiul încenuşat cu scînteieri inocente.
N u-m i dezvelesc faţa decît la plecarea co­
pilei. In acelaşi m om ent o văd cum pătrunde
în m ijlocul flăcărilor, salam andrelor sau sire­
nelor care dansează în m ica piaţă.
El Hadj m ă priveşte a te n t şi zîmbeşte.
— Te m îhneşte a tît de m ult ?
— Eu, răspund brusc, sînt m îhnit la gîndul
că nu avem em iţătoare.
Ce m i-a venit să pom enesc de em iţătoare ?
— E m iţătoare ? T rebuie date m ai întîi ce­
lor care au ceva de spus.
Are dreptate. Cercetez iarăşi uliţa, cu o pri­
vire distrată. M ulţim ea se scurge n eîn treru p t
prin îngusta arteră şi m ersul ei se confundă

49
cu paşii cîrtiţei. O inexplicabilă dezolare creş­
te în m ine, un sentim ent ce face să-m i pară
in u til tot ce-aş fi v ru t să înfăptuiesc ori să
spun. Desigur, e num ai m ohoritoarea oboseală.
In pasaj, aceeaşi m ulţim e, dar brusc neli­
niştită, îm bulzindu-se repezit. Fem ei voalate,
bătrîn i conduşi de m ină de cîte un copil... Ca
să scape de busculadă, unii se m ai opresc, spri-
jinindu-se lingă uşa dughenii. Legăturicile,
boccelele, paporniţele lor îţi sugerează o adu­
nare în grabă, oam eni strânşi pe neaşteptate la
un loc.
T resar, m i-au căzut ochii asupra unui b ătrîn
cerşetor răsărit din îm bulzeală. Se apropie de
prăvălie, dibuind drum ul eu bîta lui înaltă. In ­
tră, înaintează pînă în m ijlocul încăperii ; cîte-
va clipe, nu prea pricep : de ce nu a răm as la
uşă, în aşteptarea m ilostiveniei ? Mă sim t tu l­
b u ra t : ghicesc ce - 1 aduce aici. In copilărie,
cînd hoinăream , deseori in tra m în cîrdul gola­
nilor care se ţin eau scai de e l ; încă nu îmbă-
trînise aşa, dar avea aceeaşi barbă lungă şi b u ­
clată ; îi cădeau pe um eri pletele dese, în tu ­
necate. Pe atunci nu era orb, un surîs de p re a ­
fericit îi lum ina ochii. O răşenii şi oam enii din
popor îl priveau ca pe un binefăcător şi îl ve­
nerau. Salah — acum îmi am intesc num ele lui
— strîn g ea de pe jos >de toate — zdrenţe, h îr-
tiuţe, găteje, cutii goale, orice găsea în calea
sa de vagabond. Gu b ra ţu l încărcat de ce cu-
lesese, cu un căpăţel de ţigară în gură, străbă-
tea neobosit străzile, veşnic cu surâsul pe buze.
O ceată de copii, atraşi de flu tu ra rea hainei
ce-i cădea peste picioarele goale, era escorta

50
sa. Nu cerea de pom ană ca cerşetorii obişnuiţi,
doar uneori, ca să ne distreze. A tunci, oprin-
du-se dinaintea vreunui negustor ori m eşteşu­
gar, i se adresa cu su av itate :
— Şi tu, da, tu, care te u iţi la mine, nu-m i
dai nim ic ? Ce m ai face m aică-ta, frate dragă?
în loc să stai şi să căşti, m ai bine scotoceşte-te
prin buzunare, ia vezi dacă n u afli-n ele cîţiva
bănuţi de d ăruit — să fie p en tru păsările ce­
rului !
Şi-i rîd eau ochii verzi. Niciodată nu l-am
văzut păstrîndu-şi m ăcar o firfirică din ce p ri­
m ea ; ne era el părintele oraşului ? îi striga
îndată pe copiii ce - 1 urm au :
— Ţineţi, m ieluşeilor, le zicea el. Tu, curn-
p ără-ţi pistil de nalbă. Ia şi tu, să-ţi cum peri
pistil de m igdale.
De m ulte ori m -am am estecat şi eu p rin tre
golănaşii care alergau după el : dar niciodată
n-am cutezat să-i cer un ban. C erşetorul nu
m ă intim ida, dim potrivă, m ă atrăgea grozav,
nu p e n tru că îşi îm părţea banii. R ăm îneam
deoparte, uitîndu-m ă la ceilalţi copii m ai în ­
drăzneţi, care nu-i dădeau pace pînă ce nu mai
răm înea leţcaie.
Ba chiar după aceea continuau să-l tragă de
pulpană, în joacă. Joacă la care se p reta cu
dragă inim ă. N u-m i dădeam bine seam a, da,
ce sen tim en t m ă oprea să-m i cer p artea din
această m ană-cerească. O are p e n tru că eram
fiul unui notabil şi mă ruşinam să-m i plă­
tească dulciurile ? Nu ştiu ; răm îneam cu un
stran iu sentim ent de nem ulţum ire, de care nu
scăpăm m ultă vrem e.

51
 Privesc la bătrânul orb din m ijlocul dughe-
nii : El Hadj îi aduce de mâncare, îl serveşte
ca pe u n rege. Şi totuşi nu m ai este decât un
amărât de cerşetor ajuns în tr-o stare jalnică.
Lui El Hadj se p are că p uţin îi pasă ; asta nu-1
îm piedică să-l ţină în m are cinste. Ca pe omul
dreptăţii, ca pe regele care continuă să fie, aşa
cum vădesc toate gesturile şi atitudinea lui.
D ecăderea, starea nefericită a lui Salah, ne­
m eritate, ţin cu siguranţă de răstu rn ă rile din
acele crude vrem uri.
Regele care este, care a fost... P ă reri de râu
îmi invadează inim a şi glasuri se deşteaptă în
adîncul m eu : toate-m i grăiesc despre m aie,
m area care, în n eţărm u rita-i îndurare, răm ine
singura în stare să ne lim pezească sentim en­
tele. Nu privesc la ce se petrece afară, şi as­
cult şoapta gîfîită a valurilor ei, tot m ai aproa­
pe. Eram încred in ţat că în tre acest tre c u t şi
viaţa m ea de astăzi au fost tăiate toate p u n ­
ţile, s-au ru p t toate firele de legătură, şi de
fapt nu sim ţeam nici o dorinţă să văd cum re ­
învie ceea ce se cufundase în uitare.
Oare ce sem nificaţie să aibă asem enea reîn ­
toarcere ? De ce m ă trezesc deodată în faţa
um brei celui care am fost dem ult ? N u cum va
era o prim ă hulă m arină, şi totodată veşnic
aceeaşi, p e n tru cel care eram eu pe-atunci ?
Ori poate că valurile acestea vor m ai ales să
m ă susţină p rin sa lu ta ra lor influenţă ? O rbi­
toare pradă cucerită şi um bre, nici păstrate,
nici lăsate să se ducă, a unei dezolate prim ă­
veri, voi care-m i d aţi ocol — m îinile, ochii şi
buzele acestea, p u rp u ra vieţii lor, îşi vor am inti

52
de voi... Astfel, de la o vreme,- deseori îm i re ­
văd în vis m am a... M ama, oare n u a .ştiut nici­
odată să ocupe u n loc im p o rtan t în propria-i
casă, care m i-a lăsat d o ar o ştearsă am intire.
T răsătu rile ei plutesc în tr-o ceaţă fină în adîn-
cul m em oriei m ele, chipul ei înecat în s tra tu ri
de um bră ajunge ,pînă la m ine d intr-o a tit de
m are d epărtare, înoît cealaltă, adevărata, îm i
pare. p ierd u tă ipe totdeauna. Doi im enşi ochi
negri îm i lum inează nopţile, restu l răm îne
confuz. D im ineaţa, reiau fotografiile ei : nici
una d intre ele nu are nici cel m ai vag aer de
asem ănare cu im aginea ce doarm e în inim a
mea. Nu regăsesc acolo acei ochi d in închipui­
rea m ea, ochii aceia ca nişte ferestre deschise
spre zări şi care veneau desigur din altă lum e.
M ama n u era niciodată evident tristă, după
cum nici veselă nu o ştiam . C hiar ai fi zis că
nimic nu o stînjenea m ai m u lt decît team a de
a se înveseli ; tot tim pul îşi stăpînea m anifes­
tările, preîntîm pinînd p rin tr-u n uşor surîs tu l­
b u rarea pe care ar fi p u tu t s-o trezească în
ju ru l ei spontana dispoziţie sufletească. Fără
m are efort, reuşea astfel să scape neştiută de
cei m ai apropiaţi, şi-anum e, de copiii ei.
T ata veghea cu voită străşnicie ca nu cum va
să se creeze în tre noi o atm osferă de in tim i­
tate. D estul să-l vedem, că ne şi pierea cheful.
Poate că era un om bun... D ar eram copil şi
îmi lipsea tăria ori îndrăzneala de a p ătru n d e
prin scoarţa dură ce ne ascundea dragostea l u i ;
nici un sem n de încurajare nu m ă aju ta să în ­
cerc să ajung pînă la această inim ă, pe care

53
m i-ar fi plăcut să o ştiu m ai p u ţin greu de
atins — era prea sus. R espingîndu-ne m ereu
orice elan ce n e -a r fi m inat către el, m ă avea
în vedere pe m ine m ai ales, dorind să devin,
tru p şi spirit, asem eni lui, dar iată că eu am
ajuns să fiu — prea p u ţin datorită îm p reju ră­
rilor — nu a tît bărbat, cît foc, piatră şi apă.
M area a tăcu t : nu percepi decît legănarea,
tăcerea ei.
De cîteva m om ente, o m ulţim e speriată um ­
ple pînă la refuz ulicioara. Se zoreşte, se-n-
curcă am eţitor, trece orbeşte peste orice obsta­
col pînă s-ajungă la Capătul îngustei artere, de
unde se revarsă liber spre m are. Privesc la bă­
trânul cerşetor : în ochii mei, devine u n itatea
de m ăsură, explieînd năvala m ulţim ii... Nu i se
m ai vede faţa. S cutură firim iturile risipite pe
zdrenţele lui, se ridică în m ijlocul dughenii şi
întinde m îna cu u n gest suveran. M înă de fa­
raon : aproape neagră, viguroasă, uscată. Mă
hotărăsc să i-o cuprind şi i-o sărut, deşi atin ­
gerea ei mă înfioară. Apoi, îl conduc pînă la
uşă, unde îl părăsesc p e n tru că preferă să-şi
ascundă calitatea regală.
Oam enii trec grăbiţi, cu nasul în abaua roasă
a m antalelor. Alţii, ru p ţi de oboseală, care
şi-au lăsat poverile şi şed pe jos să-şi m ai tra ­
gă sufletul, îl privesc cu deznădejde.
O rbul — aşa să-i spunem celui care se as­
cunde sub această infirm itate — este repede
înghiţit de m ulţim ea ce m ărşăluieşte. Deodată,
şiru ri întregi de copii se pornesc să strige cu
entuziasm . Oare aleargă după el în plină îm ­

54
bulzeală? Să-l fi recunoscut şi ei pe cerşetorul-
rege din copilăria m ea ? Abia m i-a trecu t prin
cap acest gînd, şi bucuria lor mi s-a p ă ru t in ­
tr-a d ev ă r o nep reţu ită garanţie. Din toate v re­
m urile ne-am lăsat copiii să se bucure în li­
bertate şi putem să ne lăudăm cu asta ! O bună
bucată de tim p, exu b eran ţa celor de acum a
însufleţit cu veselie atm osfera străzii.
 — AR TREBUI SA PLECI, SA PĂ RĂSEŞTI
oraşul, m i-a su gerat El Hadj cînd i-am îm păr­
tăşit tem erile mele.
Din ziua aceea, fiecare dintre noi răspunde
şi num ai de fap tu l că există. P înă şi n a u fra ­
giaţii pe oare-i aruncă m area pe ţărm în fie­
care dim ineaţă sînt puşi la caznă să-şi recu­
noască crim a.
— Dacă te-a i duce în alt loc, te-ai expune
mai puţin.
Am avut un gest brusc : Să plec ! Uşor de
zis, răm înea de văzut unde m -aş fi dus. Avea
dreptate, totuşi prim ejdia ar fi m ai mică pen­
tru m ine, pe cînd aşa, să tot b at străzile...
— Prietene, am zis cu glas de om copleşit de
oboseală, atîţia care-au avut odată oraşul lor
l-au pierdut. N efericirea lor este m are şi fără
dezlegare. Speră însă ca şi noi. Ei rătăcesc
aiurea, iar noi oftăm aici : altceva nu putem
face. Noi, noi, cel puţin, sîntem în oraşul nos­
tru, pe cine-am supăra... ?
— Nu, nu-i nim ic rău în asta. Totuşi, cine
ştie dacă, în com paraţie cu noi, ceilalţi nu sînt
de invidiat !
Acum sînt convins că El Hadj îm i da ase­
m enea sfat doar ca să mă încerce. Cu a tît mai
m ult cu cît în ziua aceea nu ştia încă nimic
despre im inenta desfăşurare a evenim entelor.

56
 — Spre ce ne îndreptăm ? N im eni nu ştie,
nici m ăcar dacă ne îndreptăm spre ceva a n u ­
me.
— N u se poate ca m ăcar dum neata să nu
ştii.
Intrigat, îmi aruncă o privire. Nu deslu­
şeam în ea chiar un reproş, dar aproape : ca
o în tre b are îngrijorată. Ce v rea să su rp rin d ă
în ochii m ei ? Ce secret ?
Am ocolit răspunsul la întrebare, zicînd cam
în doi peri :
— Aşa e. A ştept m ult de la toate acestea,
toţi aşteptăm foarte, foarte m ult...
Chiar în acea clipă un alt oraş se ridică
în inim a celui vechi, îşi înălţă schelăriile în-
tr-o t ă c e r e avidă, iar ferestrele lui, de sus şi
pînă jos, absolut la toate etajele, reflectară o
puternică şi ciudată lum ină.
El Hadj m ătură cu un gest ai b raţului noua
privelişte.
—• Da, m ult.
— D ar noi stăm şi vorbim de una, de alta,
în tim p ce un nou oraş se construieşte sub
ochii noştri !
— Ei, da ! Sînt de aceeaşi părere- dar şi
asta... trebuie să ţinem seam a şi de asta. Sînt
şi oam eni care se ocupă de construcţii, sînt
aci şi ei ; toată lum ea lucrează, toţi sîn t prinşi
în aceeaşi acţiune. P în ă şi nou-născuţii.
Rîse nervos. N u m i-a scăpat brusca lui tra n s ­
form are. Parcă era alt om : barba albită p re­
m atur, tră să tu rile chinuite, crispate, dar re-
găsindu-şi un surprinzător aer de tinereţe.

57
 Totuşi sosirea constructorilor nu făcea să slă­
bească urletele crinilor, care continuau să se
audă de departe.
Sem n rău. M-«m s tră d u it să zîmbesc.
— P înă şi nou-născuţii.
Se înroşise uşor la faţă şi ochii îi străluceau.
— Sîntem în p rag u l vieţii ; şi noi, nou-năs-
cuţi.
Rîse iarăşi ; am lăsat capul în jos şi am ris
şi eu.
— N u eşti de aceeaşi părere ?
— Ba da, ba da.
Mă uitam la vechiul m eu prieten : pe m ăsură
ce râdea, ochii i se lum inau to t m ai m ult.
— Atunci, dum neata poţi spune că acum nu
m ai aştepţi nim ic de la viaţă...
— Nu.
-—■ La vîrs'ta noastră !
J u r-îm p re ju r se răspîndise o răcoare plă­
cută, ca după ploaie ; era o dim ineaţă în so ­
rită, iar afară aceeaşi atm osferă de surescitare.
T ulburi m eteori rătăceau lent. V ecinătatea ră ­
suna zgomotos : noul oraş ce continua să ră ­
sară, să se ridice. Dar pe m ăsură ce creştea,
în planhl din spate, casele vechi îşi profilau
m izeria lor de nedescris.
O febrilă agitaţie m ă cuprinse. Nu mai a-
veam astîm păr, m -am ridicat şi am început să
m ăsor cu paşii încăperea : nu-1 slăbeam din
ochi pe El Hadj. N u scotea o vorbă, cerceta
uliţa forfotitoare. V iaţa nu este un sim ulacru,
trebuie să-i pătrunzi înşelătoriile, fără ca p rin
aceasta să-ţi invenţi argum entul că trebuie să

58
le fii complice : asta o fac doar vrăjitorii, nu
altceva.
Sfidînd prim ejdia, am dat frîu liber im pe­
rioasei nevoi de a vorbi.
— îm i pari nervos, zise el.
— Eu... S -ar putea.
Intr-ad ev ăr, ce dim ineaţă ex trao rd in ară : de
unde se trăgea acea m isterioasă groază oe p lu ­
tea în aer ? Celor care văd construindu-se noile
clădiri, îmi ziceam, nu p rea le vine să se-n-
tindă la vorbă în asem enea clipe.
M -am oprit drept in faţa lui El Hadj.
—- E posibil ?
— Ce ? Totul e posibil.
— A sta aşteptam ?
Fredonînd, rep etă :
— T otul e posibil !
Cum de nu m i-am d at seam a im ediat, cum
de n-am observat frecvenţa noilor figuri care
apăreau în unele m om ente ? V izitatori, atîta
tot : aşa-m i închipuiam cînd vedeam a tîta lu­
me răsărită cine ştie de unde. C iudaţi vizita­
tori. In definitiv, poate a fost mai bine că n-am
ştiu t nim ic de la început. Nu, nu m irosisem ce
se urzea.
H aitele de cîini continuau să urle în direc­
ţia construcţiilor care se înălţau.
Am plecat în această stare de spirit — un
fel de aridă surescitare. Şi totuşi, peste to t sim ­
ţeai în nări prospeţim ea pe care ochii lui El
Hadj o infuzaseră acelei dim ineţi, ae ru l-e ra ca
spălat. O m ulţim e com pactă năpădise zona Me-
dresse, unde zidurile, retrăg în d u -se în sînul lor,
creau pungi. Îmi părea că nu văd şi pe-acolo

59
prezenţa vizitatorilor, înaintam cu secreta spe­
ra n ţă să întîlnesc vreunul. A m prenta paşilor se
grava uşor în tim p ; călcam pe m are fără să
observ, a tît de perfect im obilă era. N um ai de
n -a r fi fost acel lă tra t p relu n g it şi surdele lo­
v itu ri de berbec ce zdruncinau tem eliile ora­
şului la intervale egale; a tît de egale incit le-ai
fi p u tu t lua d rep t paşi de...
Am dat de H am di şi firul gîndurilor mi s-a
în tre ru p t. Sosea cocoţat pe nişte picioroange,
în bătrîn a Q uaicaria în care in tram şi eu. Mai
întâi nu am priceput de ce um bla pe catalige,
îngreunîndu-şi m ersul, tocm ai el care se m în-
drea cu sp rin ten eala picioarelor. Mai e nevoie
să spun ce greu am in tra t în vorbă cu unul co­
coţat atît de sus ? Iar cînd am aflat de la el
că avea însărcinarea să urm ărească avansarea
lucrărilor de construcţie, m irarea m i s-a p re­
schim bat în curiozitate. Cine nu ar fi fost in­
teresat de acest a lt oraş, care se născuse sub
ochii noştri şi nu încetează să ne uim ească pînă
azi ? M -am decis să nu-1 las să se depărteze
pînă ce nu-m i spune unele lucruri.
N u-m i aşteptă întrebările, parcă a tîta dorea
şi el : să se m ai descarce de ce ştie, vorbind
unui om de încredere.
— Îm i face plăcere să le dau bună ziua din
cînd în cînd !
Ga vorbele să-i ajungă până la m ine, jos,
treb u ia să strige destul de ta re ; aşa, toată
Q uaicaria îl auzea, nu scăpa u n cuvinţel din
ce-m i comunica.
Nu înţelegeam la cine face aluzie, vorbin-
du-m i astfel.

60
 — In schim b, cînd îi întîlnesc p rin oraş...
continuă el după ce privi aten t în preajm ă,
ca apoi să nu-i m ai pese de nim eni şi de nim ic,
nu mă m ai recunosc ! Mai bine-zis, eu nu-i re ­
cunosc. N u ştiu ce se petrece cu ei — d tv in
cu totul altfel decît cei pe care-i zăresc dincolo
de vechile noastre ziduri. N u-i văd decît la
lucru ; d ar cînd in tră în oraş, m i-e im posibil
să spun dacă sînt aceiaşi sau alţii. N um ai cînd
se întorc iarăşi de p a rte a cealaltă, îi pot recu ­
noaşte.
Mă scrută cu o privire destul de neplăcută,
de-acolo de sus, din vîrful pioioroangelor. Voia
desigur să cîntărească bine efectul descoperi­
rilor ce-m i îm părtăşise.
— In ţoale de toată ziua, nim eni nu-i mai
recunoaşte. Şi nici ei nu m ă pot recunoaşte cînd
ni se încrucişează drum urile p rin oraş. Nu din
cauza ăstora, nu (şi a ră ta către picioroangele
pe care stă te a cocoţat). A ltceva tre b u ie să fie.
îi privesc stăruitor, dar îi văd cum trec indi­
ferenţi m ai departe : unul m ăcar nu ridică
ochii la m ine. D ar cînd sînt de p artea aialaltă,
îmi face plăcere să le dau bună ziua din cînd
în cînd. îm i sînt sim patici.
Am înţeles : vizitatorii. Ii căzură peste ochi
bălăriile hălăciugii, fără să-i acopere însă aspe­
rităţile chipului bolovănos — repetă dus pe
gînduri :
— îm i face plăcere să le dau bună ziua...
Se îndepărtă însoţit de bocănitul catalige-
lor, dar nu-m i răspunse cînd i-am strig at la
revedere şi i-am făcut prieteneşte cu m îna. Mă
uitam cum se duce şi mă întrebam dacă mai

61
adineauri nu se auzea chiar bocănitul acesta
ritm ic, dar nu — erau zgomote m ult m ai tari,
aduceau m ai curând a detu n ătu ri subterane.
Oare cataligele lui Ham di ar fi p u tu t stîrni şi
de departe atîta zgomot ? De fapt, nu avea cine
ştie ce im portanţă. După această întîln ire şi
confidenţele revelatoare, m -am sim ţit redus la
zero, zvîrlit în vid. Oare se ştia ce se pregă­
teşte ? T răiam clipe cînd credeam că am sărit
hopul, oa îndată după aceea toată povestea să
fie iarăşi pusă pe tapet. Poţi zice că ai sărit
hopul în asem enea situaţii ? M orm ăiam ocări
la adresa lui Ham di, a cetăţii, a lum ii întregi,
pe m ine însum i m ă ocăram : teribilele mele
presim ţiri prindeau contur real.
F u ra t de gînduri, nu observasem că negus­
torii din Q uaicaria îşi închideau prăvăliile şi
o luau la fugă. „Totuna-i, orice-ai face44, m i-am
zis, constatînd că am răm as singur în oraşul-
vechi. „Totuna-i... ?“ Pînă la urm ă, am socotit
totuşi că e preferabil să m ă în d rep t spre casă ;
dar iată că nu ştiam pe unde-aş putea trece
— dispăruseră to ate ieşirile. P erfect etanşe, ori-
încotro îmi aruncam ochii, zidurile păreau to­
tuşi paşnice. D eodată îşi deschiseră fiinţa
m eandrică, croindu-m i o cale absolut dreaptă
şi nu m ai largă decît p en tru o singură p e r­
soană — din locul unde m ă aflam şi pînă acasă
la mine.
Cum am sosit, am dat, ca de obicei, peste
g rupul de fem ei — erau la curent cu situaţia
şi fuseseră îngrijorate că îniîrzii. U na din ele
zicea că nu e un sistem grozav de bun să te
apuci să clădeşti in diferent unde şi cum ; vor

62
avea de suferit lo cu ito ri inofensivi, copii, fe­
mei. _ .
— Te întrebi de ce.totdeauna trebuie să plă­
tească aceiaşi oam eni ?
Nu o dezaprobam .
—■C e-ai v rea să facă ? zise alta. Nu au de
ales.
Cea care nu-m i inspira deloc încredere,
Zoulikha, nevasta pantofarului, nu se afla, din
fericire, p rin tre ele.
— Aşa ceva nu s-a' m ai pom enit, replică
nevasta lui Zerdjeb. Să ne lase cetatea în
pace !
I-am răspuns în gînd :
„Cetatea asta este fără seam ăn pe lume, toţi
ar trebui s-o ştie !“ Şi m i-am am intit de cu­
vintele lui El Hadj : pînă şi nou-născuţii.
Dacă m -aş fi întins pe jos în acea clipă, aş
fi sim ţit cum m area începe să se frăm înte,
spărgîndu-şi valurile la ţărm . Se apropia adu-
cînd în poală spum e şi m uşchi — rodea pia­
tra. Nu din senin. Şi m -am gîndit : „Toţi, pînă
şi n ou-născuţii“.
Copiii mei, care se jucau p rin curte, veniră
fuga, um plînd odaia cu strigătele lor. O bser­
vaseră că a crescut nivelul apei ? Nu era ceva
care să-i sperie ; pur şi sim plu, in trau în casă.
H abar n u aveau ce se petrece afară. în c e r­
cam să-i domolesc : atunci se repeziră la m ine
ca nişte m ici fiare, dînd să m ă trînteaseă. M am a
copiilor îi privea fără să interv in ă ; se în v er­
şunau jucăuş asupra mea, nu m ă lăsau nici să
suflu. V rem urile ne silesc să ducem o viaţă cu

63
care nu sîntem deprinşi. Pe tim puri, bărbaţii
îşi duceau viaţa zilnică deoparte, fem eile de
alta, iar copiii pe lingă ele. Dar acum !
— Se pare — zise o vecină ale cărei cuvinte
ajungeau pînă la m ine p rin învălm ăşeală —
că noile clădiri vor fi gata chiar azi. S-a anun­
ţa t la radio.
M -am sm uls din str însoare a m icuţilor mei
D iden şi Marnia, să ascult cu aten ţie ce spune
fem eia. Am observat cum deodată ochii copii­
lor îşi schim bau expresia.
Oare soaţa B aroudi vorbea cu glas de rea-
prevestire ? F ără îndoială. R estul spuselor ei
se pierduse în gălăgia încăierării. „Vor fi gata
chiar azi ? R ăm îne de văzut. Deocam dată nu
sînt gata...“
— Ce-i ? Ce-i ?
Copiii şi-au închipuit că s-a întâm plat ceva...
Im punîndu-m i o expresie de seninătate, toc­
m ai vream să-i liniştesc...
— Cîntă cineva, zise soţia m ea chiar în acea
clipă.
Ia uite, şi ea ! Şi ea a crezut că stăm s-ascult
dacă nu vin zgomote din stradă.
— Ă ştia petrec !
— N işte nebuni !
M -am sim ţit dintr-o dată fericit la culme.
Totuşi, am intirea stră z ilo r golite de lum e, aşa
cum le lăsasem în urm a mea, îmi tu lb u ra pa­
cea ; dar uitasem de prim ejdie. Am început să
cînt şi eu un cîntee vechi, un cîntec de leagăn
din copilăria mea. M am ia şi D iden se porniră
pe un rîs nebunesc, iar m ăicuţa lor protesta :

64
 — Ce-i cu cântecul acesta de pe vrem ea s tră ­
bunilor mei ? zise ea pe un ton de supărare,
dar păstrm du-şi cu greu seriozitatea.
Am privit-o în ochi pe Nafissa şi am conti­
nu at să cînt, dar vă asigur că în sinea m ea nu
rîdeam deloc. Aş fi dorit să m ă înţeleagă şi
totodată mă tem eam de ce-ar fi tre b u it să în ţe­
leagă.
S-a m ărginit să-m i spună :
—■ Lasă, te-aud vecinii, şi se ridică să pună
de masă.
Copiii zoreau în ju ru l ei, u n u l aducea ulcio­
ru l cu apă, altul, tipsia cu sm ochine proaspete,
de mînca't la ciorbă. Mă părăsiseră în u ngherul
meu. A sta nu m ă supăra. O vedeam pe ea, în ­
conjurată de copii, ca in tr-u n halou astral. Ciu­
dată im presie : nu se schim base şi totuşi nu
era aceeaşi. Se ducea şi venea, absorbită de
ce avea de f ă c u t ; m ă fulgeră dureros un gînd :
„Nu ştiu nim ic din adîncurile ei“.
Sim ţeam dorinţa să-i pun întrebări. Din fe­
ricire, m -am oprit la tim p, îngrozit că eram
gata să săvîrşesc asem enea faptă. Desigur, dacă
aş fi sta t întins pe nisipul um ed, aş fi surprins
cântarea vijeliei, aş fi sim ţit venind asupra-m i
bazaltul negru, rădăcinile şi vîntul, şi ploaia,
ce b at în tem eliile păm ântului. Şi fără asta,
spum ă de apă m arină şi alge îm i înveleau
faţa. Im posibil, im posibil, imposibil. Nu
puteam să-i pun în treb ările ce stăteau să-m i
ajungă dintr-o dată pe buze. Cîntecul m ării
răm ase închis în piatră.

65
NOILE CONSTRUCŢII S-AU ÎNFIIN ŢA T
ziua în tre zidurile noastre, dar Ie auzim cum
cresc şi se înm ulţesc m ai ales noaptea. Am
ajuns să ne tem em ca n u cum va lum ina lor să
năpădească unica noastră odaie : în tim p ce
aceste etajări de capriciu nebun cresc haotic,
p rin tre schelele lor veghează, fără să se con­
sume, feroce sclipiri de lum ină, stîrnind ne­
somnul. Ne întrebăm pînă unde va m erge pro­
liferarea lor. Astă seară, radioul vecinilor sfî-
rîie vorbind, şi m ai dă şi muzică. Crezusem că
în tr-o bună zi cei care şi-ar lu a acest radio vor
fi consideraţi nişte trădători, dar nim ic de felul
acesta nu s-a petrecut.
în clin ată asupra um brei sale, nevasta mea
coase, ascultă poate cu atenţie puternica pulsa­
ţie a construcţiilor ce-şi înfig ritu l în piatră.
B atjocura iriacelor încă n-a venit să ne in te r­
zică orice speranţă.
U m bra nu-şi calculează efectele, aşa-i făcută
ea să p ătru n d ă în inim a lucrurilor. N evasta
m ea profită de aceasta cu nu ştiu ce secretă
stăruinţă. Copiii dorm, o seninătate patetică
lum inează puternic oraşul. Ce singurătate !
D esigur că pretu tin d en i oamenii ascultă la
fel. Viclene, noile construcţii cresc chiar în
oraşul nostru, răm înînd totuşi desprinse de el.
Oare la ce s-o fi gîndind Nafissa ? De m ulte
ori n-a lipsit m ult să o întreb ; nu am av u t insă

66
energia necesară. Ceva îm i spune că ea este
m ulţum ită : oribil gînd, în îm prejurările trăite.
Oare binecuvântează p rezen ţa intruselor cons­
trucţii, venită la tim p, ca să scoată oamenii
din sărite ? N u este exclus. D ar dacă aş pleca
de-aiei, abandonînd to tu l ? Şi-o m ai am inti ea
de intenţiile m ele de plecare ? C e-ar spune
azi ? A scult cum se sparg valurile, ascult vio­
lenta m işcare a coapselor m ării, cum frăm întă
ea spaţiul nocturn. Aproape, şi mai aproape,
şi-apoi, foarte departe. N u m ai poate fi vorba
de nici o plecare. Unde m -aş duce ? Şi ce-aş
putea face ? Nu pricep de ce azi-dim ineaţă
El Hadj mă sfătuia să plec. Edificiile acestea
noi tu lb u ră destul oraşul, nu ai de ce să în ­
fru n ţi şi altele, în afara. lui. Sub presiunea lor,
se întîm plă uneori ca străzi întregi să crape,
şi-atunci, lum ea aleargă, încearcă să salveze
m obilele din case, prăvăliile se închid. D in loc
în loc, zidurile păstrează groaznice urm e de
gheare. Cît despre tim p... In băltoace, se în­
cheagă în băltoace şi se înnegreşte pe asfalt.
Iată unde am ajuns.. Din fericire, c a rtie ru l
nostru, în p artea superioară a oraşului, răm îne
destul de ferit, num ai centrul este direct vizat
de aceste excrescenţe, pe care nim eni încă nu
pare a le lua cu -adevărat în serios. D ar unii
au şi început să părăsească centrul !
Avem ce rum ega în nopţile nesfîrşite, îmi
vîjîie capul ! P arte din localnici se izolează în
grosim ea zidurilor, m ai ales în zona expusă.
Nici eu nu mă depărtez prea m ult de ele. A lţii
■
— perspectivă de tem ut — cer deschiderea
unui front... P rin num ărul şi gravitatea lor,

67
aceste problem e ne expun la o prim ejdioasă
disponibilitate. N edorită, necăutată — viaţa
nudă. Şi dispar oam eni ! Chiar dacă în treg i co­
loane ar fi radiate din registrele stării civile,
n-am fi im presionaţi. V iaţa nudă.
Cînd, la un m om ent dat, oraşul s-a îngropat
în stra tu rile de sedim entare, m ulţi au prins
p rileju l de a-şi afla o ascunzătoare. Zgrebăna-
tu l ce se aude noaptea a tît de des n u vine de
la altceva. Acum, zi de zi, noi fugari m erg
intr-acolo. Sub picioarele noastre, au prins for­
m ă em brioane de cetate şi, difuz încă, o tenace
acţiune le sem nalează existenţa. C îteva etaje
m ai sus, în cafenelele totdeauna arhipline, cir­
culă zvonuri ce te-nspăim întă. Din toate p ă r­
ţile percepi un v u iet de ape um flate. Simt ca
şi sigur că, pînă la urm ă, oraşul va exploda sub
presiunea aceasta sim ultană şi contradictorie.
Şi nu m enţionez decît spre sim plă aducere
am inte şi de prezenţele rătăcitoare pe care le
înregistrăm , m ereu m ai m ulte, pe străzi. In tră
peste tot : în prăvălii, în .locuinţe, şi se aşază
unde poftesc, fără un cuvînt, fără să ceară voie
celor pe care-i deranjează, oeupîndu-le locul.
Le lăsăm să-şi facă placul, ferin d u -n e să in ­
trăm în vorbă. Oricum , nu ne cunosc lim ba şi
nici noi pe-a lor. O dată cu ele au sosit şi şti­
rile tainice şi tulburătoare. Cum de le-au aflat
oamenii noştri dacă orice com unicare cu ciu­
daţii străini este imposibilă ? M ărturisesc că
p e n tru m ine răm îne un m ister. Iată cum se pe­
trec lucrurile de obicei : ne ducem pe rîn d în
mici grup u ri isă dibuim cam ce doresc ; la şu ­
şoteala lor, în tr-u n idiom m onosilabic şi cu

68
lungi pauze, unul d intre noi cade pe gînduri,
cu ochii în pustiu. Nu m ult după aceea, aflăm
că cutare — unul dintre cei cu care am fost
acolo — a dispărut... N im eni nu com entează
aceste coincidenţe.
M area stă neclintită, cu ochiul ei de sălbă­
ticiune la pîndă. Sum bră, dar stăpînă pe ea
şi plină de căldură, ne înconjoară, parcă stă de
veghe. Lîngă ea aflu sinceritatea dinţii a lu ­
crurilor. N oaptea, valurile ei clatină n e în tre ­
ru p t casele — in tră p rin P o arta de R ăsărit,
străbate oraşul şi iese p rin P o arta de A pus !
Cel p u ţin în aceste interm inabile nopţi am în­
ceput să o cunosc m ai bine.
Nafissa şi-a d a t seam a de asta şi inexpli­
cabila veselie, pe care o lasă să se străvadă
de atunci, mă pune pe gînduri. Expresia ochi­
lor şi chipului, tonul pe care îmi vorbeşte, pîpă
şi felul cum se mişcă, toate vădesc o bucurie
stăpînită. De ce aş fi în g rijo rat ? O v reau m e­
reu alătu ri de mine, doresc să m ă înconjoare
cu un cerc indisolubil, acolo, în prospeţim ea
colinelor. Şi se arată m ai îngăduitoare decît ori-
cînd. A tunci, de ce atîta team ă şi îndoieli ? Nu
am nici un m otiv tem einic. U rm ăresc cu un
interes pasionat tot ce spune şi nu mă opresc
la cuvinte, cau t accentele lor secrete, nuanţele
ce m -ar putea lum ina.
Ridică ochii, dîndu-m i a-nţelege că m erge
îndată la culcare. Mi se urcă un nod în gît, mă
izbeşte dur terib ila fragilitate a arm oniei noas­
tre. G esturile, privirile, fluxul gîndurilor devin
a tît de fragile, precare, în adevărul acestei
nopţi sufocante, ce ne pîndeşte şi pe care o

69
nim ica toată ar ajunge s-o dezlănţuie asupra
noastră. Afară, m area îşi ţine suflarea, ora­
şul doarm e ghem uit în el însuşi, căzut în tr-u n
somn bestial.
Înainte de culcare, Nafissa dă ocol prin
grota noastră. U şorul foşnet s tîrn it de ea mă
face să m ă gîndesc la cealaltă, care m i se im ­
pune de cîte ori lipseşte. Oare ele două să fie
o pereche în a lte rn a n ţă ? Nu s-a în tîm plat să
le văd vreodată îm preună, d ar fără îndoială că
reprezintă laolaltă una şi aceeaşi fem eie, schim -
bîndu-se în tre ele în p u n ctu l unde deosebi­
rea n u m ai este posibilă, unde nici nu există
deosebire. Totuşi, sîn t m ai p uţin în căutarea
celei a cărei existenţă trebuie s-o recunosc,
deeît m ă-ndem n spre fiinţa în joc de ape a
Nafissei, care-m i pare unică în orice m anifes­
tare. R ealitate în care n u ştiu la ce să mă
opresc, din ce clipă încep să devină lunecoase
prezenţele ce mă ating în trecere, îm i vorbesc,
îm i cer adeziunea şi vigilenţa. M ulte lucruri
încă se perindă pe lingă mine, fără să le pot
atinge, da, cînd privesc la Nafissa nu ştiu bine
pe cine văd...
Noapte m alefică, noapte albă şi neagră, spe­
ra n ţă m ereu în renaştere şi recădere, istovi­
toare, nopţi fără perspectiva unei a u ra ri şi de
care doar doborît poţi scăpa...
Mă u it furiş la Nafissa. N u-m i spune o vorbă
şi nici eu nu-i spun. Parcă aş zări-o din de­
părtări, cînd de-ajuns ar fi să în tin d b ra ţu l ca
s-o ating. C uvinte p e n tru chinul m eu nu sînt.
Dar, cum uneori se înitîmplă, vine ea către

70
m ine — fiindcă ea poate să mi se apropie, doar
eu sim t că îm i este oprit — şi-m i cuprinde
capul în m îinile ei.
— De ce stai închis în sinea ta : nu ne iu ­
beşti ?
Nu răspund, închid ochii.
— Marna — nu ţi-o iubeşti ?
îm i vorbeşte prietenos, şi dulce se m odulează
glasul ei. Deschid ochii şi o văd surîzîndu-m i.
în clipa aceasta, o nespusă şi odihnitoare bucu­
rie, o bucurie pură m ă scaldă. D ar farm ecul ce
e to tu n a cu chipul ei nu-şi revarsă lum ina de-
cît în fugarul răgaz şi recad în noapte.
— Nu e bine să treci la fapte cu uşurinţă.
T rebuie să cunoşti bine lucrurile, să le pă­
trunzi cum inte. Eşti tîn ă r. A sta ar însem na...
— Nu are im portanţă.
— Nu are im portanţă ? P e n tru tine ! P e n tru
noi... are foarte m are im portanţă. Eşti încă
prea tînăr...
— In ziua de azi, ca să sperii pe cineva ar
fi nevoie de alte gogoriţe.
Mă opresc aici, cu încăpăţînare, zieîndu-i :
Nu asta, altceva te înfricoşează. De. ce aş fi
prea tîn ă r ?
Stau în aşteptare.
De cum se lasă întunericul, am po rn it să-i
luăm de-aeolo unde ni-i aruncaseră. 'M ame,
fraţi, fii făceau tot ce puteau, îi înfăşurau în
pînză ; dar cînd să-i ridicăm şi să-i ducem, nu
erau braţe de-ajuns. Cu m ulte opriri, înloeuin-
du-ne în tre noi, schim bînd m ereu punctul de
sprijin, am tot m ers, ore întregi am m ers, că­

71
lăuziţi de geniile nopţii. Apoi, a n u n ţa t din
aproape-n aproape de către cei răm aşi de pază,
am sosit.
— T atăl tău...
-—- T ata ?
— Nu voia. A zis : „fără asem enea istorii14.
— Dar...
— Vom vedea ee-i de făcut, m ai aşteaptă
puţin.
—• Ce să a şte p t ? Nu am nevoie de nim eni !
—• Şi m am a ?
— A zis : „De ce nu ne iubeşti ?“
— Ea ? Da, aşa e.
— A tunci, de ce aş m ai aştepta ?
După puţin, adaug :
— înţelege-m ă. A. zis : „De ce nu ne iu ­
beşti ?“
— Bine, du-te.
Ies din peştera înnegrită de fum, şi părnîn-
tu l u n d u it lin, eîm pul lin iştit m i se arată ieşind
de-a d reptul din cer. înălţim ile acestea uitate,
unde din'tr-o dată m ă regăsesc, sîn t vii : se
mişcă, se leagănă, se desfăşoară senine, în tr-u n
ritm învăluitor — cred că nim ic n u -ţi poate da
un m ai deplin sentim ent de pace. Ghicesc,
acolo, la vale, m area ce-ntinde unda legăturii
d intre Nafissa şi m ine.
Plec, scru tîn d opacitatea nopţii tu lb u ra te de
b ătaia paşilor mei.
Cu cît înaintez p rin aceste spaţii oarbe,
cu -atît m ai lim pede îm i apare Nafissa. Şansa
m ea de ultim ă clipă.

72
faţa d e a t it u d in e a m e a n e c o m u n i-
cativă, m am a suspina :
— Este u n copil înclinat spre tristeţe.
Pe urm ă, a u ita t de m ine. In tr-u n fel, nu
greşea ; viaţa noastră prospera n estîn jen ită în
m ijlocul câmpului întins : a r fi tre b u it să fiu
un copil fără griji, nu preocupat de golul în­
conjurător. T răind însă cu n em ărtu risita team ă
că ro stu rile lum ii s-a r p u te a ră stu rn a cu susu-n
jos, nu m ă îndem nam la joacă. Să în fru n t, sin ­
gur, lupta. A sta mi se părea o ţin u tă im pe­
rativă. Fugeam cu îmcăpăţînare de norm alita-
tea vieţii fam iliare, refuzam orice gest b in e­
voitor şi m ă refugiam în cele m ai inaccesibile
unghere. După ce am explorat castelul nostru
în ruină, toate num eroasele-i ascunzători, cînd
nu m i-a m ai răm as nim ic de descoperit, am
priceput to tu şi că nu-m i va fi uşor să evit în ­
fru n ta re a celorlalţi■Nu num ai lucrurile m ă în-
tîm pinau în tr-o îngrijorătoare dezordine, b a r­
bare, de o sfâşietoare rezistenţă, dar şi ei, m ai
de tem ut, se aliau eu aceste lucruri, m ereu în
acţiune : gesturi, figuri de oameni, rigide, cu
expresii încrem enite, ca şi lucrurile. N -ar fi
fost de-ajuns să m ă feresc din calea lor, şi
atunci s-a născut grija de prim ă im portanţă de
a-m i ascunde sentim entele. Aş fi fost m u lţu ­
m it aşa, dacă aş fi făcut-o eu plăcere : trebuia

73
să-m i duc viaţa asta cu două feţe spre a-mi
realiza cit m ai bine apărarea.
P ărin ţii m ei m ă lăsau să fac ce vreau cu
tim pul liber, doar să nu le pricinuiesc vreo în­
grijorare. N -au a v u t de ce se plînge : rareori
le-a fost tu lb u ra tă pacea de p u rta rea mea.
Eram m u lt prea preocupat. M ereu pîndeam
posibile capcane, gata oricând să le fac faţă,
îmi im puneam deci un regim de copil consec­
ven t bănuitor. E rau clipe cînd atingeam un
adevăr a cărui n a tu ră îm i răm înea necunoscu­
tă : sim ţeam ea o a rsu ră ce se-ntindea pe inim a
mea, dar senzaţia aceasta trecea repede. Intr-o
seară, trăiam lu p ta cu adversarii m ei şi gîndu-
rile îm p ru m u tau ceva din foşnetul văzduhului
plin de bătaia nenum ăratelor arip i în zbor. Le
ascultam cum palpită, şi to ată această tu lb u ­
rare venită din to ate p ărţile şi pătrunzîndu-ne
casa. Deodată, cineva care se apropia începu
să m ă strige. M -am rid icat drept în picioare,
trem uram tot. Se oprea, pîndea, apoi iarăşi mă
striga. Aveam o mică odaie cu o singură fe­
rea stră : am dat fuga pînă la ea şi am lăsat
să-m i rătăcească privirile peste livezi şi gră­
dini, tot m ai către cer. Casa noastră avea foarte
m ulte deschideri, dom ina văi întunecoase, un
ţin u t întins a l cărui acces îm i era interzis, şi
locul unde oraşul se ascundea pe după un lanţ
de coline verzi. Nimic, nimic.
M -am ho tărît să urc pe terasă.
D upă ‘in term in ab ila scară strîn şă în tre două
ziduri şi trecînd parţial p rin tr-u n gang, în faţa
ochilor m ei se desfăşură orizontul. S fîrşitul zi­
lei de vară scălda în lum ina-i coaptă şi calm ă

74
văzduhul populat de aripi, s tră b ă tu t de ecouri.
P oarta m are scîrţîi, auzeam călcătură de a n i­
m ale domestice, a u rm a t şi un scu rt sunet m e­
talic ; în interior, obişnuita forfotă gospodă­
rească. Nici o prezenţă, nicăieri. Şi cu ce iuţeală
păm întul începea să se cufunde în iarbă, iar
zgomotele să se stingă ! Zăboveam pe terasă,
neştiind ce-aş m ai face, dacă aş avea ceva de
hotărât.
Şi chiar atunci se ivi cel pe care-1 aşteptam .
A păruse ca d in tr-u n s a l t ; ca şi cum de m ult
s-ar fi aflat acolo, num ai că nu ştiusem că e
prezent. Ca să ajungă aici, trebuise să străbată
grădinile, curtea, odăile, să urce scara. Cu r ă ­
suflarea p u ţin gîfîită, răm ase cu gura în tre ­
deschisă, ia r ochii lui negri şi strălucitori erau
surîzători. Văpaia apusului de soare îi ap rin ­
dea obrajii şi, cum încă era cald afară, cîteva
picături ide sudoare luceau p rin puful oe-i um ­
brea buza de sus. Era în picioarele goale, ca
Şi m ine.
N eclintit, învăluit în lum ină, în tim p ce, cu
soarele în spate, îl priveam uim it, îmi părea că
n u înţelege de ce se află aici. Din capătul opus
al terasei, îşi aţin tea ochii spre m ine, dar parcă
nu m ă vedea. Inim a îm i foătea să se rupă. Şo­
văi cîteva clipe, fără să se m işte din loc, apoi
privirea sa străluci : fugară fulgerare a ochi­
lor, a tît e ît chipul său trecu p rin tr-o ultim ă
rază de soare.
Cînd m -am liniştit, c e r u l. devenise un crater
albastru-negru. Venise -oare către m ine ? Nici­
o d a tă nu văzusem copilul acesta pe la noi. Oare
chiar m ie voise să m i se adreseze, pe m ine

75
m ă strigase el m ai-nainte : pe m ine, sufletul
suferind ce rătăcea p rin ru in ele castelului ? Nu
se rătăcise şi hoinărise prin im ensa noastră lo­
cuinţă, pînă sus pe terasă, cu sp eran ţa de a-şi
regăsi calea pierdută ? Eu nu-i fusesem de nici
un ajutor. De ce se abătuse din drum ul m are
şi pătrunsese în aceste ruine ?
La orizont, încă mocnea u n foc întunecat,
farm ecul stra n iu se prelungea ; dar pădurile,
colinele, izvoarele dispăruseră. P riveam in tr-a ­
colo unde căzuse soarele în hău : nu m ai ve­
deai decî't o m are, terib ilă m are oprită-n tim p.
N u îndrăzneam să fac nici o m işcare. A ru n -
cînd o privire în jos, am zărit un felinar de
m ină lunecînd iute p rin în tu n ericu l adînc :
tata se întorcea din oraş. Am coborît.
Nu m -am resem nat în înfrîngere, iarăşi
m i-am strîn s toate p uterile spre o nouă con­
fru n tare. D ar m ai în tîi treb u ia să ru p cercul
b ru ta l şi viclean în care tindeau să mă închidă
lucrurile, da, m ai întîi să ru p acest cerc. Chiar
aerul, în oare toate m ă îm presurau, repezin-
du-se la m ine, părea duşm ănos, p u rtă to ru l
unui suflu de m oarte. Cît despre părin ţii m ei,
ei găseau că este firesc să fie aşa ; încă le văd
expresia ce p ărea a-m i spune : „Ce-i, ce se-n-
tîm plă ? N u e to tu l norm al, aşa cum se c u ­
vine ?“ Lim bajul tăcut, oare nu izbutea să mă
înşele, se ştergea uneori din ochii mamei, lă-
sînd locul unei negrăite tristeţi. în tîln ire a cu
băiatul necunoscut m i-a în tă rîta t u ra faţă de
asem enea existenţă, faţă de casa noastră şi de
atm osfera resp ira tă acolo.

76
 0

De atunci, zi de zi, am a ştep tat ca el să se

arate iarăşi pe la noi.
Cu această nerăbdare ce-m i îm pungea ini­
ma, aş fi av u t necazuri p rin tre ai mei dacă nu
m -aş fi stră d u it atâta să sim ulez indiferenţa.
P e n tru o clipă m ăcar n u înceta lu p ta în toiul
căreia -ajunsesem să-l cunosc, să-i ghicesc gân­
durile şi ţelul. L um inat de acea lum ină crudă,
ducîndu-se şi iar venind, im aginea lui ordona
lum ea. U neori eram atât de em oţionat, încît mă
podideau lacrim ile.
In tr-o bună zi am pom enit to tu şi de el. Do­
vadă c ît de slabe erau zidurile de ap ă ra re pe
care le ridicasem în ju ru l m eu, cît eram de
su bjugat -încă de lum ea lucru rilo r şi a celor­
lalţi ; m u lt m ai suibj-ugat decît aş fi crezut ;
noroc de concursul ele îm p reju rări ! Ne strân­
sesem -în ju ru l me'idei, -şi, încâlcind legea de a
nu tu lb u ra tăcerea la masă, m -am tre z it vor­
bind. În-tîi m -am sim ţit stin g h e rit de îndrăz­
neala m ea, d a r m i-am ţin u t firea şi am con­
tinuat, ca îm pins de cine ştie ce demon. P ă ­
rin ţii m ei au fost foarte surprinşi. M ama, şe-
zînd p u ţin m ai retrasă, în d rep tu l unei tăvi
cu picioruşe, servea ceaiul : ţinea ceainicul
intr-o m înă, cu cealaltă apropia paharele or­
nate cu flori de aur şi em ail. Ridicase ochii
către m ine şi m ă s-cruta cu un aer de profundă
milă. In tim p ce-m i spuneam povestea, paharul
pe care tocm ai îl um plea dădu pe dinafară,
picură pe -tavă, şi ea nu observă.
Nici ea, nici ta ta nu au scos un cuvîn-t. Iar
eu n-am zăbovit m u lt şi le-am spus noapte
bună, grăbindu-m ă spre odaia m ea. Eram

77
deprins cu reacţiile lor în asem enea situaţii :
întîi şi-ntîi, se închideau în tr-o atitu d in e de
nezdruncinată superioritate. D ar de data
aceasta am avut im presia că i-am lăsat neliniş­
tiţi, adine tu lb u raţi. Povestisem cu prea m ultă
aprindere, cu o însufleţire neobişnuită la
m ine, vorbeam pasionat, foloseam expresii
exagerate şi — roşind deseori — le întorse­
sem îm potrivă chiar cuvintele, gesturilor lor.
Deodată m -a cuprins o ciudă am arnică. P ă rin ţii
mei priveau ca ceva josnic orice lu p tă m orală
cu p retenţii de a-şi dezvălui m ijloacele, des­
chisă, în auzul tu tu ro r. Am înţeles prea bine
că de acum încolo n u m ai treb u ia să pomenesc
de el, că nu-m i răm înea decît să caut să şterg
jalnica im presie pe care o lăsasem . Aşa am
şi început să m ă p ort chiar din dim ineaţa
urm ătoare, ca şi cum nim ic nu s-a r fi întîm -
plat.
Şi am reuşit. Aveam sentim entul că — da,
ca p rin m inune şi fără să mi se opună nim ic —
dobîndisem darul de a mă juca cu aparenţe în ­
şelătoare. Cu o satisfacţie răutăcioasă, după ex­
perienţa avută, am fost voios, drăgălaş, vrînd
să a răt astfel că şi uitasem de p rietenul meu.
D ar him erele, exigenţa obiectelor, inexorabile,
care m ă ţineau sub strînsă supraveghere ? Se
vor lăsa şi ele îndepărtate din calea mea, atît
de uşor păcălite ? D im potrivă, m etoda adoptată
ca să m ă disculp le-a a ţîţa t să mă îm presoare
cu o b arieră şi m ai im placabilă, şi m ai dură. Mă
com prom isesem rău, fără să pot preveni serios
bănuiala de duplicitate — m ă expusesem la
riscul de a nu mai scăpa de ea de-acum în­

78
 colo. Nici nu observasem că p ărinţii mei folo­
seau acum îm potriva m ea arm e şi mai subtile
decît cele îm p ru m u tate de m ine de la ei.
Oare la p ărinţii m ei era m ai m ult pudoare
decît d u ritate ? P u rta re a lo r faţă de anine, ca
şi faţă de sora m ea, era neîndoielnic aspră. De-
ajuns să m ă u it la tata, ca să m ă sim t copleşit
de forţa sim ţurilor şi m uşchilor săi, de firescul
său egoism, de caracterul său inflexibil. Desi­
gur, era doar o cursă întinsă, scopul u rm ă rit
era altul. C ursa răm înea însă ca a ta re şi tre ­
buia să m ă feresc — dar, ocolind-o, treb u ia să
bag bine de seam ă ea nu cum va să cad în alta.
T rebuia să fiu m ereu cu ochii-n p a tru ! De
aceea, cum m ă aflam în prezenţa sa m ă cu­
prindea tu lburarea. E ram fă ră apărare faţă de
panica în care cădeam ; în tr-u n asem enea
tete-ă -tete şi cea m ai inocentă scăpare de a te n ­
ţie, ca şi cea m ai calculată conduită se puteau
întoarce oricând spre ru şin area m ea. Iar dacă,
slăbindu-m i p u ţin defensiva, încercam să-i su-
rîd, se şi term in a cu m ine — totuna dacă m -aş
fi p refăcu t în căţeluş de casă, în tr-u n cui am ă-
rît sau orice alt lucru rizibil de m ărunt...
In tr-u n u i d intre acele lu cru ri ce continuau,
n eîn treru p t, să-şi lanseze vicletiele atacuri, şi
sub ochiul cărora existenţa noastră continua să
se înjghebe confuz şi în tr-o ordine im personală,
lucrurile care, cu tim pul, s-a r fi lipsit de in te r­
venţia noastră şi n e-ar fi su p rav ieţu it dacă...
Dacă aceste evenim ente, la originea cărora nu
am co ntribuit cu nimic, n -a r fi doborît to tul la
păm înt şi n u a r fi creat o nouă situaţie. D ar
pînă în ajunul acestei răstu rn ări, noi ne con-

79
tinuam viaţa în m ijlocul aceluiaşi cerc ; nici o
cale, uşoară ori grea, deschisă înaintea noas­
tră. U n vechi cataclism fără zgomot ne sm ul­
sese din noi înşine şi din întreaga lum e — nu­
m ai un nou cataclism putea să ne proiecteze
iarăşi în aceste rosturi. Dar pînă atunci aveam
să ne ducem existenţa în ordinea ce ne fusese
repartizată, cu un destin dezafectat, adus în
stare de răcire, golit de orice putere, eşuat în
adîneul fiecăruia dintre noi. Pînă atunci, va
trece tim pul şi, orice s-a r fi întîm plat, nu se va
mai petrece nimic. Da, m ai fiinţa acolo o casă,
o .moşie, treb u ri de îndeplinit, dar toate acestea
nu erau deeît m inciună. P lim bîndu-ne în
această sim ulare a realităţii, trav ersam lu cru ­
rile, m u lt m ai vii deeît noi, şi nu le opuneam
nici cea m ai mică rezistenţă.
NOILE CONSTRUCŢII CRESC ÎN NUMĂR,
lucrările continuă şi noaptea şi —- o putem
spune deschis ? — contra oraşului. Iar ziua !
Toate aceste intruse trosnesc, bubuie, urlă, îşi
întind în sus m ateria, apoi se prăbuşesc brusc
spre a reuroa îndată. Nici un răgaz. Din cît
se păstrează în m em orie de b ă rb a t sau fem eie,
niciodată populaţia de aici nu a pom enit un va­
carm atât de înspăim întător şi un spectacol a tît
de m onstruos. U neori exploziile oe se declan­
şează fac să se zvîrcolească tem eliile oraşului ;
fie şi aproxim ativ, Istoria n u ne spune ceva
asem ănător cu ceea ce se petrece la noi, sub
ochii noştri. B om bardam entele, tiru rile, şu ieră­
turile, strigătele agresive şi fulgerările care în­
conjoară noua cetate — chiar dacă se m ai în-
tîm plă să aibă vreo în tre ru p e re — nici gînd
să se oprească, decît foarte trecăto r : sub o tă ­
cere ce pare a ne fi fost redată, to t stăruie un
tu m u lt confuz şi uniform , un am estec de m u­
gete, suspine, ţiu itu ri ritm ice. Din viaţa noas­
tră, a fost alungată liniştea, odihna adevărată.
C aptivi în tre propriile ziduri, nu sîntem în
stare nici să ne închipuim la ce se va ajunge.
Din p a rtea oam enilor noştri refugiaţi în adîn-
cul subteranelor, săpate sub v a tra cetăţii, se
lansează acum în toate nopţile atacuri p rin
surprindere contra noilor construcţii, iar tem e ­
rarii se retrag în d ată ce au d a t lovitura. A dver-

81
 sării se grăbesc să restabilească ordinea şi îşi
ascund pierderile, dacă au suferit pierderi, aşa
incit, dim ineaţa, la ei viaţa continuă norm al,
a p a re n t neschim bată. Totuşi, uneori ajung pînă
la noi inform aţiile transm ise de ai noştri, aflaţi
acolo să su rp rin d ă asem enea m om ente, iar
veştile se îm prăştie repede. Ce ne parvine nu
este însă prea precis ; asta n u ne supără, dim ­
potrivă : prim im veştile cu şi m ai m ultă fer­
voare, odată ce lasă loc excepţionalului. Cerce­
tarea, verificarea zvonurilor, exam inarea situ a ­
ţiei, schim bul la care ne obligă toate acestea
ne dă în sfîrşit p rilejul să avem o ocupaţie
reală !
C eilalţi profită de fiecare atac al nostru
—- execută pe cei căzuţi prizonieri, atunci sau
m ai înainte. „Nu, sîn t doar ostatici14, se spune
p rin oraş. îi spânzură sus, pe şantiere, în vîr-
ful înaltelor eşafodaje, spre care ne îndreptăm
acum ochii de cum începe să se lum ineze —
să ştim ce fel de zi ne aşteaptă. Im posibil să
descrii bine starea de surescitare tră ită în fie­
care dim ineaţă : furie, ură, violenţă, sfidare,
nu, mai sîntem stăpîni pe noi. La sfîrşitul zilei,
ra r să nu fim sleiţi de p u teri — asem enea
stări ne istovesc cum plit. Atunci, ne trezim ră ­
tăcind în cerc în tre zidurile noastre m ereu în­
nodate, ce şerpuiesc fără sens în ju ru l nostru,
şi o groază de care nim eni n u ne poate scăpa
ne am orţeşte toată fiinţa.
Cei care culeg cele m ai m ulte ştiri sînt, pînă
la urm ă, lăptarii. Privilegiaţi p rin negoţul lo r
am bulant, au încă voie să circule liber, cel
p uţin ultim ii d in tre ei, cei care nu au in tra t

82
 în gru p u rile de asalt, sau n u au fost executaţi.
— Pe-acolo, trebuie să treci pe loc deschis,
zic ei. (Şi arată eu degetul.) Altfel, orice mişcă
p rin preajm ă este atras fără scăpare. Folosesc
un fel de curent m agnetic.
— Am văzut cum ard localnici.
— Zilnic ?
— Zilnic !
— Sînt represalii. In tr-o noapte...
Stăm şi-i ascultăm . Ne în treab ă dacă nu
avem să le dăm de fum at, p u ţin tu tu n ori o
ţigară, şi alte istorisiri urm ează. D ar toate, sau
aproape toate se term ină cu legănarea cada­
vrelor grim ate în batjoeoră, acolo, în vîrfu l eşa­
fodajelor.
— U rîtă treabă, oftează la sfîrşit povestito­
ru l sau unul dintre noi — să-i boiască aşa...
— A sta întrece toate ticăloşiile !
Acuma, cînd ies în oraş, aleg căile cele mai
ferite şi m erg iute, şi singur, nu zăbovesc prea
m ult afară, nici în acelaşi loc. U neori in tru
în prăvălia vreunui prieten, dar răm în scurt
tim p : cinci, zece m inute cel m ult — nu, nici
m ăcar aitît : să stai p u ţin jos intr-o prăvălie
nu este p ru d en t — pe urm ă, îmi reiau hoină­
reala prin oraş. După în to rsătu ra luată de eve­
nim ente, cîteodată m -ar ispiti m ult să mă afund
în tr-u n u l d in tre acele ganguri pierdute, pe unde
se circulă ab ătu t de la oricare alte ganguri. îm ­
p reju rările m i-ar oferi justificarea : atîţia oa­
m eni dispar. Mă învîrtesc pe străzi — m are
prostie, nu serveşte la nimic. Aceleaşi schim ­
buri de im presii te aşteaptă oriunde. Se petrece
ceva peste puterea noastră de înţelegere.

83
 Ism ael, uite, el a încheiat aşa socotelile : nu
m ai iese deloc din casă. Şi ca să n u m ai tîndă-
lesc degeaba pe-afară, îi ţin deseori companie.
Nu răm în m ult tim p singur cu el, asta nu ! De
la un m om ent la altul, încă cineva, desigur din
acelaşi motiv, in tră şi sporeşte num ărul celor
de faţă. Fam ilia lui Ism ael nu-şi m ai vede capul
de-atîţia m usafiri.
Ce m ă intrigă m ai m u lt este expresia lui r a ­
dioasă. F ericit om ; în asem enea vrem uri, atîta
bună dispoziţie este u n adevărat har, o ra ri­
tate. Mă întîm pină de fiecare dată cu aceleaşi
cuvinte :
■
— Toţi am fost supravegheaţi. De necrezut...
Desigur, ca să nu-1 necăjesc ori să-l im ­
presionez neplăcut, nu-i răspund : dar ştiu că
sîntem m ereu sub supraveghere.
— Fiecare cu fişa lui, continuă el pe obiş-
n u itu -i ton inocent. Orice fam ilie, din orice
casă, da, chiar din pro p ria-ţi casă, pînă şi zi­
durile locuinţelor sînt supravegheate. Dacă te
invită rude sau prieteni să-ţi petreci ziua la ei,
trebuie să an u n ţi dinainte Stăpânirea. Cum de
ştiu eu asta ? Şşşş...
Ce istorie ! Continuă să-şi prim ească m usa­
firii, care nu-şi încetează vizitele, cu acelaşi
aer de bună dispoziţie faţă de orice îm p reju ­
ra re şi în contrast cu aluziile sale :
— D e-ar fi să fugi, unde te-ai duce ? Unde
te-ai ascunde, unde ai găsi ceva de îm bucat,
unde să dorm i ? Totuşi, la noi în oraş au fost
şi din cei ce s-au ascuns ca-n gaură de şarpe.
N-am văzut mici u n u l cu ochii m ei, d a r ştiam
de ei. Poate chiar în casa asta... Cum făceau,

84
ce câştigau trăind aşa : nim eni n -ar putea spu­
ne. Fiindcă cei care se ascundeau n -au m ai apă­
rut, şi nu vor reveni niciodată. Mă to t gîn-
desc la toate astea... iar noaptea cînd petrleci
ceasuri întregi, aşteptând D um nezeu ştie ce...
A juns la acest punct, cade invariabil într-o
tăcere distrată : nu încerc să-l scutur, aşa curii
nui-1 în tre ru p nici când vorbeşte.
—- N u .de m ult, zise el revenindu-şi, m ă p re­
găteam să m erg la lucru — era angajat la d ru ­
m uri şi şosele —-, dar ajuns la uşă m -am oprit.
Şi bine am făcut. Tocmai îmi am intisem că se
interzisese populaţiei, p rin tr-u n anunţ, accesul
la noua cetate. De atunci nici n-am m ai ieşit
din casă.
A cestea fiind spuse, trece la un adîne şi p re­
lung rîs înfundat.
— Acum trăiesc în tr-o lum e de pace. Nu
mai vreau să ştiu de cealaltă.
Iarăşi este om ul sim plu pe care-1 cunoaştem .
Continuă să vorbească d in nesecatu-i izvor, şi
trebuie să recunoaştem că spune lucruri in te re ­
sante, deşi uneori ne cam m iră.
A m intirea vechilor reguli de viaţă se estom ­
pează în conştiinţa noastră.
Sîntem în aşteptare.
O m are cerem onie lum inată de flăcări, la
care, iată, nu ne aşteptam , a început astă
noapte în noile construcţii. Oare ce sărbătoare
ori ce ritu a l celebrează ei acolo ? Nu e nici o
şansă să aflăm ; noul oraş, cel p u ţin din ceea
ce putem zări, ou toate etajele ocupate de foc,
sclipeşte înroşit, pustiu de m oarte. Întinse for­
m aţii de iriaee se rostogolesc deasupră-i, pe ce­

85
 rul aprins. Vecinii pun mai tare aparatul de
radio, să sm ulgă veşti nopţii, şi mai m ulţi lo­
catari s-au strîn s la ei. Şi soţia m ea s-a dus,
d ar a rev en it repede : nim ic serios nu s-a pu­
tu t prinde, în afară de sem nalizări gen morse,
care devin uneori un fel de ehelălăit, imposibil
de descifrat de ascultătorii comuni. Totuşi,
soţii Baroudi nu ren u n ţă la zgom otul de pe­
tarde al aparatului. (Şi acelaşi lucru continuă
acolo.) A scult acest obositor glas din odaia m ea.
U n fel de toropire m ă cuprinde insensibil. Dar
femeile, ele m ai ales, se îneăpăţînează, înge­
nuncheate în faţa difuzorului. îm i im aginez
scena : una dintre ele îşi lipeşte urechea de
a p arat şi ascultă o vrem e, făcîndu-le sem n ce­
lorlalte să tacă, lăsînd să se înţeleagă că izbu­
teşte să priceapă ceva. Apoi re n u n ţă la oste­
neală şi, destul de nem ulţum ită, sfîrşeşte prin
a recunoaşte că nici un sunet nu i-a spus abso­
lu t nimic, apoi se depărtează. îndată, alta îi
ia locul şi aceeaşi m anevră reîncepe. Ceasuri
întregi ar fi în stare să facă cu schim bul în fe­
lul acesta, lîngă a p aratu l de radio.
Năuciţi, Nafissa şi cu m ine răm ânem aci,
ascultând glasul ce nu poate fi num it, şi team a
de a fi în viaţă — asta m ai ales ne chinuieşte
în acest m om ent — pune stăpânire pe noi. Ca
şi cum nici unul, nici altul nu am avea pe
nim eni de iubit, pe nim eni de apărat. Nafissa
îşi reia lucrul de mână, începe să coasă fără
să ridice capul. P este puţin, îi privesc chipul
şi mă sperie adînca strălucire a ochilor ei ;
îmi pare că văd, p rin tran sp aren ţă, derularea
t

86
gîndurilor ei. N u îndrăznesc să-i tu lb u r deta­
şarea n eliniştitoare ; o văd cum iese în. noapte.
Este nehotărâtă, dom oală — re ţin u tă şi absentă.
P riveşte în ju ru l ei, şi m ă lasă fără putere,
înaintează, şi mă lasă foarte departe de ea. Ce
clarviziune, ce com pasiune îi însufleţeşte im -
perceptibila-i m işcare ! Este ea însăşi, şi iat-o
dintr-o dată alta în noaptea agitată, este aci
şi dintr-o dată altunde, cu ce urm ăreşte în si­
nea ei.
O deflagelaţie răsună în depărtare. Nafissa
tresare, ridică fruntea, îimi aruncă iute o p ri­
vire şi-şi întreru p e lucrul, Am îndoi avem în
aceeaşi clipă im presia că centrul oraşului se
prăbuşeşte, şi • nu încape îndoială că ne lăsăm
şi m ai adine în păm înt. A tunci mă năpădeşte
un absurd, ciudat sentim ent încă necunoscut
mie : Nafissa a dispărut, s-a retras furiş, fără
să lase nici o urm ă. E tocm ai de ce mă tem eam
şi n -ar fi tre b u it să se întâmple cu nici un
p reţ : irem ediabil... In casă, toată lum ea a tă ­
cut, nici u n zgomot nu dă tîrcoale. Las ziarul
pe care-1 parcurgeam cu oohi d istraţi şi m ă
duc la culcare. D ar abia m -am întins sub ve-
linţe şi o altă fem eie se aru n că în braţele mele,
caută oum poate o cît m ai strînsă intim itate,
violentă, o altă femeie care mă arde pînă în
adîncurile fiinţei.
Regăsind solitudinea, m ă aflu iarăşi zvîrlit
în tr-u n loc gol şi negru, fără hotare. Toate
zidurile au căzut, tim pul nu mai trece ; exi­
gente şi nebune, figuri de piatră strigă de la
un capăt la altul. A tunci aud, aproape de mine,
o respiraţie grea dar dulce şi regulată, alter-

87
nînd ou lungi tăceri. M area. Urcă. Pacea ei se
răspândeşte p rin noapte, um ple spaţiul. Spai­
m ele mele aţipesc, pînă şi orice veche ciudă
îm potriva lum ii cade în uitare, iar focul —
cel lansat de noile construcţii ? — care atîta
tim p m -a sfîşiat cu ghearele lui, fuge în te ­
nebre.
Chimvale, coruri cîineşti, orchestre, explozii :
nim ic nu a lipsit în această noapte. Strângem
din dinţi ascultînd m uzica dem entă ce începuse
n u m ai ştiu cînd şi în ce fel. T u m ultul ei s-a
oprit la o notă tăios de înaltă şi întunericul
se îngroşase ca o vînă de bou. Iarăşi nu s-a
m ai auzit nimic, vrăjito ria luase sfîrşit : m ulte
case trebuie să fi fost distruse.

De dim ineaţă — Iezind judecata norm ală —

oraşul arborează atm osfera luj de toate zilele.
A bia dacă întâlneşti ceva m ai m ulte chipuri
răvăşite decît ieri. D ar lum ina casantă, sticlă
pulverizată ce-ţi in tră pe sub pleoape, te ră ­
neşte. Oam enii m erg la lucru, şi viaţa m erge
m ai departe, apele spală totul, duc orice la
vale.
Şi totuşi, cum se despoaie lum ea asta ! Eu
însum i m ă golesc încet-încet, de la o zi la
alta. Pînă acum, aveam g rijă să rezerv fiecărui
lucr-u un rol evident, bine definit : de pildă,
pe fundul acestei scrum iere, ţineam să las să
cadă p u ţin scrum de ţigară m ăcar, neapărat, ca
să se vadă că este o scrum ieră adevărată, şi nu
altceva ; să nu cum va să devină — cum aş

86
spune ? -— scula unei fatalităţi, m andatara unei
puteri funeste. Ce oare m ă făcea să m ă tem de
o m etam orfoză presim ţită ca inevitabilă şi de
ce nu voiam să las lucrurilor lib ertatea de a
ni se a ră ta sub alte aspecte ? (Poate chiar m ai
adevărate ; îmi căutam cu îndârjire sprijin în
sem nificaţii de care ştiam totuşi cât sînt de ne­
sigure.) Şi iată că, dintr-o dată, lum ea, oricît
ar fi ea în lă n ţu ită de suferinţe, e gata să se
elibereze. De asta nu m ă înşelam , desigur, chiar
şi în scepticism ul meu, şi nu-m i trecuse p rin
m inte ideea asta absolut din întâm plare. A tunci,
cum să-m i justific încăpăţânarea ? T orturile,
inehiziţiile, cu sculele de sufocat omul, tra g e ­
rea pe roată ori butucul de execuţie nu au slu ­
jit decît duşm anului ; întrevedeam curse întinse
tainic de forţele opuse. Din nefericire, um bra
lor nu încetează să plutească peste um brele
noastre...
în dim ineaţa aceasta m ă asaltează în mod
deosebit asem enea în treb ări, şi de la m ine
aştept să vină răspunsul, de la oraşul acesta,
de la m ulţim ea întâlnită în cale. D ar răsp u n ­
sul nu vine de nicăieri. G îndul că aş p u tea să
m ă trezesc şi eu sub cu to tul a lt aspect n u mă
m ai revoltă, îl prim esc chiar cu recunoştinţă.
Străzile sînt un furn icar de fugari ce şi-au
p ierdut orice legătură veche, atraşi desigur de
iluzia că ar fi m ai în siguranţă aici ; în hoină­
reala mea, ajung să rătăcesc p rin tre ziduri vâs­
coase, năclăite. în ca rtie ru l ăsta n u se mişcă
decît o carne inconştientă, sângele şi gîndurile
ce-o însufleţeau odinioară au ajuns un noroi
cenuşiu, respingător, nu au răm as decît jalnice

89
răm ăşiţe din străzile care odinioară erau căi
de vis, unde om ul se recunoaşte pe sine însuşi.
Ca şi celelalte leşuri, statuile puse de sentinelă
la toate colţurile ! Trecînd, le privesc doar cu
coada ochiului : p restanţa lor nu-m i pare a tît
de deplasată, in tru slu n e a lor nu m ă m ai r e ­
voltă deloc. Ce fac, de ce stau acolo ? Se pot
înţelege ou cei pe care-i supraveghează : ra ţiu ­
nea aceasta pare a fi suficientă. P rin ce m ij­
loc ai scăpa de cloaca în care te afli, dacă nu
tocmai schim bîndu-ţi înfăţişarea ?
PORNIND, MĂTUŞA MEA ŞI CU MINE,
de-a lungul aleii stră ju ite de portocali, duzi şi
ulm i africani, ce ne străb ăteau dom eniul, am
ajuns la drum ul m are — o cale de o lărgim e
frum oasă, pavată cu p iatră neagră, bine nive­
lată. La am bele părţi, la intervale regulate, co­
pacii îşi îm pleteau frunzişul în tr-o vertiginoasă
ogivă deasupra capetelor noastre. M ergeam pen­
tru prim a dată la oraş. P rileju l, care nu mă
aşteptam să mi se ivească a tît de curînd, a fost
întâm plător — vizita m ătuşii A m arilla. Ruda
aceasta a noastră, v en ită să ne vadă ca şi a lte ­
ori, răm ăsese de data asta la m asa de prînz,
ceea ce n u -i in tra în obicei. E ra ceva ra r
să prim ească asem enea invitaţie, oricît s-a r fi
stră d u it m am a s-o reţină. Totuşi m am a nu o
lăsa niciodată să plece decît după ce-şi deşerta
tot sacul de rugăm inţi p rin care se cuvine să-ţi
convingi oaspeţii să m ai răm înă, insistenţe în
faţa cărora s-a r fi în clin at şi persoane străine,
dar m ătuşa, d in tr-u n m otiv ce scăpa înţelegerii
noastre, găsea totdeauna o scuză să nu ră s ­
pundă invitaţiei. Cred că nu am priceput decît
m ai tîrziu de unde venea atitu d in ea ei a tît de
rezervată : ruda noastră n u -şi îngăduia să p ri­
m ească din partea alor m ei nici m ăcar să stea
la m asă eu dânşii, p e n tru că av eau o poziţie so­
cială superioară şi locuiau în tr-u n palat. Că
deţineau asem enea loc în societate, puteai ad­

91
 m ite. Dar palatul ? Nu era un castel în ruină ?
In rezum at, atitudinea m ătuşii A m arilla lăsa
să se înţeleagă că nu trebuie să datorezi nim ic
deoît celor egali cu tine.
Şi iată că, făcînd excepţie, consim ţi să ră-
m înă — m erita să însem ni evenim entul pe o
plăcuţă de piatră albă. Aşa că, atunci cînd pro­
puse la rîn d u -i să m ă ia la ea, în oraş, m am a
nu a îndrăznit să o refuze. M asa is-a term in at
repede, iar ta ta s-a re tra s în odaia sa să-şi facă
obişnuita siestă. M ătuşa s-a ridicat şi a început
să se înfăşoare în vălul ei. M-iam ridicat şi eu,
odată ce aveam să m erg cu ea ; şi cu toate că
p e n tru m am a cel ce judeca şi hotăra era tata,
trecu cu vederea să-l înştiinţeze de plecarea
mea. Se tem ea oare să nu-i audă obişnuitul
refuz faţă de ceea ce îi şi făgăduise surorii ei ?
Oricum , Ham adi, ferm ierul nostru, urm a să
m ă aducă în d ără t cu cariola lui m ai-nainte ca
ta ta să-şi fi term in at siesta.
Şi-am p o r n it; în sfîrşit, aveam să văd oraşul
nostru. încă nu pusesem piciorul acolo şi de-a-
tîtea ori mă trezisem închipuindu-m i locul ne­
m ărginit "unde se strânseseră să-şi ducă viaţa
atîţia oameni ; desigur că nim eni dintre locui­
torii lui n u-i cunoştea toate străzile, toate pie­
ţele, toate pasajele. Singur m -aş fi sim ţit, fără
îndoială, cu to tul rătă cit p rin tre m ultele case
îngrăm ădite. G răbind pasul în u rm a m ătuşii
A m arilla, sim ţeam totuşi o oarecare team ă.
D ar cînd m i-am am intit că străm oşii mei aici
şi-au avut locul de baştină, m -am lin iştit şi am
început să calc cu m ai m ultă siguranţă. în sinea

92
 mea, eram chiar m îndru : cine nu m -ar în ţe­
lege ?
M -am apropiat iute de m ătuşă şi am început
să zoresc pasul alătu ri de ea ; un fel de beţie
pusese stăpânire pe m ine. Copiii, ale căror ţi­
pete su b ţiri le auzeam , se ju cau d e-a n u ştiu
ce, alergau, se fugăreau u nul pe altul pe un
m aidan uscat, stârnind un colb lum inos. Deo­
dată am sim ţit îm p u n sătu ri tari şi adinei în
talp a piciorului sting. U itaseră să m ă încalţe !
V ăitîndu-m ă şi ţopăind, m i-am cuprins talpa
în m ină : din m ai m ulte tăietu ri curgea sînge.
Nu mă durea, dar la vederea sîngelui m -am
speriat. Am strigat-o pe m ătuşa A m arilla, care
mă depăşise ; alergă spre m ine şi scoase un
ţip ăt lung...
Mă aşeză la m arginea şoselei şi începu să
extragă cioburile de sticlă. Cum sîngele uda
păm întul, luă un pum n de ţărîn ă şi-m i obloji
rănile. N -a a ju ta t însă la nim ic, sîngele ţîşnea,
curgea, se prelingea din talpa rănită. Nici nu
îndrăzneam să mă mişc sau să deschid gura.
P ărin ţii m ei mă lăsau să m erg cu picioarele
goale şi nu îmi interziceau să ies aşa p e-afară :
nu era oare u nul d intre şiretlicu rile lor, ca
să-m i îngrădească lib ertatea de m işcare ? Nu
păstrez decît o vagă a m in tire din cele întâm ­
plate pe urm ă ; uneori îm i p ărea că m ă lasă
durerea, atunci cînd se retrăg ea în adine. în -
tr-u n semiloşin, mi se părea că cineva m ă lua
în braţe. Am deschis ochii şi am văzut de-
aproape o faţă lătăreaţă, aproape com plet aco­
perită de un rebel p ăr roşcat.

93
 Om ul bom băni :
— în v aţă acum să fii răbdător.
M -am trezit întins pe o masă, în tr-o încă­
pere în care stăru iau m irosuri pătrunzătoare,
nu ch iar neplăcute, d a r care totuşi îm i stâr­
neau greaţa. Sângele continua să curgă, ceva
m ai potolit. D ar asta nu m ă m ai privea şi nu
i-am dat atenţie. Cît tim p să fi tre c u t de cînd
m ă rănisem ? U n om în alb se învârtea în ju ­
ru l meu, ou o expresie gravă. Din cînd în cînd,
se întorcea către tata, oprit in tr-u n colţ al
sălii şi urm ărindu-m ă de la distanţă — cum
ajunsese acolo, nu ştiu. P rezenţa lui nu mă
a ju ta deloc ca tot ce m ă înconjura aici să-m i
devină m ai apropiat, mai um an. Om ul în halat
alb începu să m ă sfredelească cu nişte tăişuri
ascuţite.
Cînd m i-am venit în fire, de data aceasta
acasă, m irosurile sălii în oare fusesem chinuit
răm ăseseră im pregnate în fiinţa mea, m ă în to ­
vărăşeau. Zăceam în odaia m am ei. N u-m i păsa
însă ce se întâmplă şi tăceam cu încăpăţînare :
fusesem brusc desp ărţit de toţi, p ărin ţi şi alţi
oam eni cunoscuţi îmi deveniseră străini. Picio­
ru l înfăşat în bandaje părea enorm ; sim ţeam
acolo o durere ascuţită. Cînd deschideam ochii,
se um fla peste m ăsură şi parcă nu m ai ţinea
de tru p u l meu. Peste câteva zile, durerea în ­
cepu să zvâcnească violent : găsiseră o pungă
de puroi, crescută adine în carne, şi acelaşi om
în alb reap ăru nemilos-, cu toată expresia bo­
nom ă ce n u-i părăsea faţa lătăreaţă. De cum
intra, nu era nevoie să-m i spună să stau li­
niştit, prezenţa sa mă paraliza de la sine. Cînd

94
d u rere a devenea de nesuferit, îl im ploram să
nu m ă m ai chinuiască. Ceva m ai pe urm ă,
l-am văzut cum taie abcesul de la gleznă. îm i
ferăstru ia pielea cu u n fel de cu ţit fin şi s tră ­
lucitor.
Şi alte abcese se fo rm a ră ,. u nul la încheie­
tu ra genunchiului, celălalt sus, la coapsă, chiar
sub v in tre ; piciorul m i se um fla to t m ai m ult,
valuri de durere se stârneau şi se răspândeau
în m ine la fiece pulsaţie. S tăteam num ai în­
tins, dar nici o poziţie nu-m i alina durerile.
E rau clipe cînd nu m ai ştiam de m ine, m ă ri­
dicam p u ţin să privesc în jur, vag recunoş­
team chipuri şi lucruri, apoi recădeam istovit
în aşternut.
Om ul în alb nu mai veni ; se prezentă altul
către căderea nopţii, cînd bătea de şase seara.
Acesta, în alt şi slab, îţi făcea im presia că toc­
mai a fost smuls d intr-o m editaţie adîncă,
parcă „ieşit din fundul p u ţului", de cîte ori i
se adresa cineva. V orbea foarte ra r — m ai
târziu a înnebunit. Toată faţa îi era năpădită
de barbă, înecînd în stufoşenia ei trăsăturile.
Ochii-i cenuşii străluceau p rin lentilele ovale,
şi parcă nu vedeau pe nim eni. Seară de seară,
îmi înfigea în coapsă un ac lung ; şi, odată ou
îm punsătura, m orm ăia o form ulă magică.
Cu tim pul, am aflat cum îşi an u n ţa sosirea:
lovea puternic şi rep e tat cu ciocănelul în
poarta de afară. Cînd m am a vedea cum pălesc
la nerăbdătorul sem nal, îm i spunea :
— Să nu te sperii, n u este el.
D ar niciodată n u reuşea să m ă înşele : de
ce s-o m ai fi ostenit zilnic să mă ducă cu

95
 vorba ? Au trecu t ani de atunci, dar ia ciocă-
n itu l violent în poartă încă tresar, şi în ase­
m enea clipe aş ren u n ţa la orice bucurie, la
orice fericire. A m ăgirile m aniei nu aveau
cum să mă convingă, p e n tru că atunci cînd
se apropia ceasul' ştiut, puneau apă la fiert,
apa în care om ul acela îşi m uia acul, iar sosi­
rea iui nu întârzia.
D urerile nu m ă slăbeau nici zi, nici noapte,
sfredelitoare în p artea stingă, şi-;mi ardea
capul ca-n flăcări. Ca să-m i amăgesc suferinţa,
îmi legănam piciorul cu tot tru p u l deodată şi
gem eam slab, fă ră în treru p ere. în acele zile
aveam oroare de orice apropiere, m ă supăra
orice prezenţă, orice cuvînt ce ajungea la u re ­
chea m ea m ă sleia. Dacă eram pe cale să nu
m ai exist, nu era nedrept să fiu tu lb u ra t toc­
mai în clipa trecerii acestui tris t prag ?
Totuşi îmi dădeam seam a eît de binefăcă­
toare era prezenţa m am ei, cum vocea ei, dulce,
uşor m onotonă, îmi uşura suferinţa, m ai ales
cînd se lăsa noaptea, cînd o vedeam la căpă-
tîiul m eu p rin penum bra crepusculară. Ve­
nită din odăile lum inate, m am a apărea astfel
să-m i însoţească din nou lungile nopţi de ve­
ghe, să ajute bolnavul ce avea de în fru n ta t
noaptea. Ce n-aş fi în stare să îndur în schim b
doar ea să m ă aflu iarăşi sub răbdătoarea-i
blîndă influenţă ?
Intr-o seară in tră, ca de obicei, în odaia
unde zăceam. T ata se ivi în urm a ei şi o în­
trebă ce caută lîngă mine.
— Copilul n u s-a vindecat încă. M i-e tea­
m ă p e n tru el.

96
 — Veşnic ţi-e team ă. Oui îi e frică de rău,
p e n tru el însuşi sau altcineva, îşi pierde cre­
dinţa în providenţă. Fii liniştită. Dom nul are
grijă de toate. Să aşteptăm sfîrşitul.
— Suferă. Num ai noi putem să-l alinăm
puţin.
— Lasă, femeie.
De data aceasta, m am a a tre b u it să plece
îndărăt.
Boala m ea ţinuse aproape un an ; începeam
să m ă vindec. D im ineaţa, cum mă sculam , dam
fuga să m ă redescopăr, ca p rin surprindere,
în oglinda înaltă a unui dulap ce împodobea
odaia m am ei. Vorbeam singur, să m ă aud,
deşi team a îmi stînjenea siguranţa glasului.
S up rafaţa netedă a oglinzii anim a tainic
um bra ce dom nea în odaia spaţioasă, unica
din întreaga casă în care dăinuiau um brele vii
ale unei prezenţe. Oare m ă voi regăsi aşa cum
m ă cunoşteam ? Mi se strîngea inim a de neli­
nişte.
Aveam dinaintea mea, neclintită, răsfrînge-
rea unui chip închis, o expresie m ult prea ab­
sorbită, fascinată parcă — ochi înstrăinaţi,
buze strânse. P rivindu-m i im aginea, îmi părea
că existenţa tinde să cîştige un nou înţeles,
sim ţeam ca o tălăzuire bătînd necontenit în
fiinţa mea. N eîncrederea stăruia, eram încol­
ţit de team a de a afla ceva prim ejdios ; rămâ­
neam copleşit de nefericirea a tot ceea ce,
sortit tăcerii, mă îm presura. Totuşi acea poar­
tă care, ucigătoare, pîndeşte, întredeschizîn-
du-se, în orice om, se închidea pe nesim ţite.
Noi im presii pîlpîiau în m ine, se trezeau, de­

97
 veneau conştiente. N u-m i dădeam seam a de
unde vin. Mă apropiam însă de o lum e mai
prietenoasă •— asta era cam tot ce puteam
înţelege. Toate năvăleau de-a valm a : intuiţii,
idei, senzaţii, şi n u m ă pricepeam cum să le
întîm pin. Pe m ăsură ce treceau zilele, m i-am
zis că su ferin ţa nu m ai are rost p e n tru m ine;
altceva, echivalent ca forţă, îm i era necesar.
Şi am început să nu mă m ai sim t bolnav.
A sosit şi prim a zi cînd puteam să pornesc
pe-afară. M -am tre z it fo arte devrem e, casa
era aproape pustie cînd am străbătut-o. Deşi
m ai şchiopătam puţin, m ergeam destul de uşor
şi am ajuns pînă în livadă. Ţ in u tu l rustic era
liniştit, m aiestuos în m isterioasa-i, palidă lu ­
m ină, brum os şi înm iresm at. O prospeţim e
pătrunzătoare em ana din câmpul um ed. Soa­
rele încă nu se ridicase pe cerul roz. O pasăre
solitară cînta in tr-u n bătrân chiparos. F arm e­
cul acestui ceas, m ulţim ea im presiilor ce mă
asaltau mă făceau prea p u ţin capabil să dis­
ting ce se petrece în inim a m ea ; dar ai fi zis
că se destrăm ase un val care-m i acoperise
pînă atunci ochii, iar acum m ă lăsa să în tre ­
zăresc lum ea, ca p rin tr-o îngustă deschidere
spre păm înturile pătrunse de rouă...
 RAR MÂ DUC SA VAD NOUL ORAŞ ; DIN
mai m ulte m otive, cel m ai neînsem nat fiind
team a de a fi sm uls şi ră p it de iriacele care,
cu regularitate, se reped de sus la curioşi. Mai
m ult, să te afli faţă în faţă cu m ulţim ea fe­
restrelor a ţin tite spre tine —- n u e tocm ai îm ­
bucurător. Am şi căzut de patru-cinci ori în
cursă şi de fiecare dată greu de spus ce s-ar
fi p u tu t alege de pielea mea. E rau zile cînd
chiar zidurile se încolăceau în ju ru l celor ce
stăteau să privească, capturând cît m ai m ulţi
dintre ei şi înghiţindu-i fără m enajam ente, în
fu n d ătu ri închise, unde se regăseau cu alţii,
gata năpădiţi de m ucegaiuri, şi care aşteptau
îngrăm ădiţi să ajungă la unica ieşire ce le
fusese lăsată : o crăp ătu ră p rin care abia un
singur om p u tea trece, şi chiar aşa, după un
greu şi lung efort, cerînd uneori săptăm îni şi
chiar luni de zile de străduinţă. U rm ătorilor
nu le răm ânea deoît să se înarm eze cu ră b ­
dare. C hiar acceptînd asem enea riscuri, cum
m ergi acolo, gurile sum bre ale num eroaselor
ferestre, gata să scuipe m oarte d rep t în piep­
tu l tău, te fac să respiri grele efluvii, o dată,
de două ori... Şi... Intr-ad ev ăr, îmi pierise
pofta să mă duc prea des să le văd. P rea des.
Nu niciodată. Fiindcă iată m ă-ntorc de-acolo
chiar acum. Ai zice că a devenit un v iţiu ce
ne-a in tra t în sînge. Recunosc, cînd m erg pe

99
acolo nu stau m ult. Cîteva clipe, la apusul
soarelui, iar cum străzile se golesc chiar îna­
inte de a se întuneca bine, mă întorc repede.
La ora aceea, noile construcţii încep să scli­
pească. Cele cîteva clipe petrecute în contem ­
plarea lor îmi alungă liniştea sufletească, de
care am totuşi a tîta nevoie. Cu cît priveşti
aceste fortu ri, c u -a tît m ai m ult te p ătru n d
m ănunchiurile lor de raze şi parcă încrînce-
n area din tine se topeşte. Oare acesta să fie
secretul atracţiei pe care m ulţi localnici ău
plătit-o cu viaţa ? Chiar forţa sentim entelor
pe care le sim ţi acolo ne poate speria : nervii
se destind, respiri din plin, gîndul la prim ej­
diile ce pîndesc se şterg şi eşti g ata-gata să
surîzi vieţii. Apoi, ce dureroasă poate fi sm ul­
gerea din această senzaţie de libertate...
O am eninţare, crescînd brusc, dar fără să
se m aterializeze, m -a făcut să re n u n ţ la sin­
g u rătatea în care, şi-n seara asta, gustam acest
spectacol, şi să m ă apropii de grupul strîns,
nu departe de m ine, în ju ru l unui om îm bră­
cat în verde. A tre c u t un m om ent pînă ce am
izbutit să-m i desprind ochii de la culoarea
aceasta preţioasă, şi atunci l-am descoperit
surprins pe El Hadj — el p u rta acest veş-
m înt de vis. N u observasem nici că toţi tă ­
ceau, cu excepţia vechiului m eu prieten. Din
distracţia m ea m -a sustras vocea gravă, pu­
ţin surdă însă plăcută, cum plăcuţi sînt ochii
săi luminoşi, vocea pe care i-am recunoscut-o
repede. El Hadj aici ? Ciudat. Şi, pe deasu­
pra, şi în asem enea costum ! L-am p riv it in­

JO0
sistent, dar se făcea că n u m ă recunoaşte.
Am lu at de bună situaţia, fără să scot o vorbă
faţă de inexplicabila sa precauţie, şi m -am cu­
fu n d at iarăşi în contem plarea noilor construc­
ţii. Ceilalţi îl ascultau cu m u ltă atenţie şi
chiar deferenţă. El Hadj afecta acelaşi aer vioi
şi de ju v en ilă nerăb d are ca şi m ai alaltăieri,
dispoziţie atîit de opusă stilului său obişnuit,
dar oare se pare că i-a in tra t acum în fire.
Tocmai spusese că douăzeci şi unu de liceeni
fuseseră răp iţi, nu dem ult, de noul oraş. Am
tresărit. Douăzeci şi unu ! Este posibil ? V or­
bea ou seninătate, doar vocea, p uţin voalată,
trăd a uşoru-i trem ur. Nu te puteai îndoi de
afirm aţiile sale. Nu ştiam că atât de m ulţi li­
ceeni dispăruseră, dar m ai ştiam şi că s-ar
putea să fie adevărat. C obarînd şi m ai m ult
vocea, aşa că pînă la m ine nu ajunse decât un
şuşotit, p ărea că dă am ănunte — dar nu pot
garanta exactitatea spuselor pe care le redau
aici — p rin ce sistem îi luaseră p rin su rp rin ­
dere pe băieţii acum suprim aţi, de nu m ai ră ­
măsese nici urm ă de ei. Totuşi, ceva de n a tu ra
asta explica El Hadj însoţitorilor lui ; ghiceam
sensul şi fără să aud bine cuvintele. îm i b â­
te,a inim a a tît de violent, încît m i-am zis că
aş face m ai bine să m ă întorc la m ine acasă.
Tocmai atunci, El Hadj se înclina dinaintea
celor ce-1 ascultau şi — cit ai clipi ! — s-a
eclipsat. Ceilalţi l-au im itat la iuţeală, aşa că
nici nu m i-am dat seam a ce se petrece şi
m -am trezit cu totul singur. Singur, dar faţă
în faţă cu o fiară, cu o sum bră sălbăticiune,

101
 care adulm eca în ju ru -i. Ah, nu ! O violentă
repulsie puse stăpînire pe mine. Fiara începu
să danseze, acolo sus, oa o am eninţare, ori
sfidare, şi eram sigur că la o toană de-a ei
m -ar fi doborî t doar cu o labă. Pas cu pas,
uşurel, pe nesim ţite, to t săltînd către mine,
care şi închisesem ochii, m ă goni în d ărăt —
iar asta poate tim p de ceasuri întregi — , pînă
ce, cînd am p riv it iarăşi, m -am regăsit în m ij­
locul bătrînei şi bunei noastre cetăţi. în tre
tim p, fiara se eschivase —• doar în ju ru l m eu
plutea încă un m iros greu de definit.
A bia ajunsesem aici, când o explozie neo­
bişnuit de puternică — şi apucasem destule —
zdruncină oraşul. Deşi au trecu t ore întregi
de atunci, am încă im presia că, din vrem e în
vrem e, îmi fuge păm ântul de sub picioare. în ­
ţelesesem îndată că una d intre noile clădiri
sărise în aer. Să fi fost m ina lui El Hadj şi a
p rieten ilo r săi, sa u ocupanţii provocaseră din­
adins explozia ? N u era exclus şi un accident.
P u teai să-ţi închipui orice.
N -aveam vrem e să-m i £răm înt m intea, să
caut să aleg în tre aceste ipoteze posibile, ori
altă explicaţie a deflagelaţiei : oraşul deveni
îndată o im ensă v a tră de flăcări, un v în t gro­
zav, asurzitor, se năpusti asupră-m i. D ar iată
că bătaia v întului încetă brusc. Şi-atunci, în-
tr-o tăcere de m oarte, ce se întinse p re tu ­
tindeni, altă form idabilă prăbuşire se de-
olanşă : ai fi zis, u n hohot de rîs ; apoi, stră ­
zile se um plură de strigăte. N u-m i dădeam
seam a dacă m ergeam ori alergam , deşi în ain ­

102
tam cu paşi gigantici : uneori îmi p ărea că
sa lt pe loc, ori răm în suspendat în aer, conti­
nuând să-m i m işc în gol picioarele, în atm o­
sfera aceasta răm asă n e clin tită peste to t ora­
şul. B izar de tot, deasupra unei pieţe, ziua se
lăsa spre asfinţit, iriace se încrucişau p rin
dreptul unor lum ini eruptive, ce ţîşneau p rin
toate deschiderile, siluete negre se su p rap u ­
neau, se am algam au, se disoeiau, frenetice.
Am in tra t pe o strad ă pornind din piaţă —
şi acolo, strigăte de ajutor, ţipete. N u e o stra ­
dă lungă, de obicei o străb aţi foarte repede.
D ar m i-a tre b u it u n ceas încheiat ca să ajung
pînă la capătul ei ; în această m oarte a tim ­
pului şi spaţiului, distanţele deveniseră inde­
fin it de lungi, cadavrele lor începuseră să se
um fle şi să-şi şteargă form a, iar în in erţia ce
le lovise, lucrurile, golite de m aterie şi en er­
gie, nu m ai erau decît sim ulacre de lucruri.
La un colţ, un grup de m um ii. Cu ochii în ­
chişi, aveau totuşi un zâmbet ciudat. R afa­
lele de foc începură să m ăture strada. Ce să
fac ? M -am aşezat în rîn d cu ele ■ —• fără să
deschidă ochii, se-m pinseră p u ţin m ai încolo
şi-m i făcură loc. Nu vorbeau ; răm ăsesem aşa,
paralizat, lipit, ca şi ele, de o faţadă ce se
profila în perspectivă pînă în fundul pieţei,
asupra unei lum i seci, rectilinii, îngheţate. Şi
am constatat că ceea ce luasem eu d rep t r a ­
fale de foc nu erau decît spirovire. V ăzduhul
era plin de ele, veneau rîn d pe rînd, fără în­
cetare, lunecau în jos ca m eteorii, frîn au brusc
şi se redresau im ediat. Şi u rlau m ereu.

103
 — Hai, du-te, îmi spuse deodată una din­
tre m um ii, fără să deschidă ochii. C artierul
ăsta va fi c u răţat şi banat.
Avea acelaşi zîm bet de nem uritoare ; m -am
în d ep ărtat m aşinal. P rea departe nu am ajuns.
Alte străji blocau strad a adiacentă şi mă so­
m ară, eu aerul lor poruncitor, să mă ooreşc.
Am făcut un pas, şi la al doilea m -am sim ţit
secat, prefăcut în piatră. Doar inim a îmi ră ­
m ăsese vie şi-m i băteâ tare în piept. Am dat
să spun ceva, dar şi vocea se făcuse una cu
piatra. Aşteptam , fără nici o iniţiativă, pîn-
dindu-le gesturile. Nu făceau însă nici un gest,
pietrificate ca şi m ine. „Voi cădea pradă c ru ­
zimii lor“. m i-a trecu t prin m inte.
Se u rn iră : încet, greoaie, înaintînd spre
mine, am eninţător, şi mă duseră către piaţă.
Pe strada pavată era o grăm ădire de statui
inerte, cu busturile m utilate, braţele, picioa­
rele încrem enite în poziţii cu m işcarea în tre ­
ruptă. Am fost îm pins pe m arele m orm an din
care ieşeau m ulţim e de m îini deschise — p a r­
că strigau : „A jutor !“, dar nici una nu se
clintea. C hipurile unora d intre statu i nu-m i
erau necunoscute, parcă şi ele m -ar îi recu­
noscut şi, din clipă în clipă, m ă aşteptam ca
vreuna din ele să-m i vorbească. „Cîte lucruri
aveam de îndeplinit. Oare ca să sfîrşesc aşa
m -am ras azi-dim ineaţă şi m i-am pus cra­
vata ?“ In ju ru l m eu, cel care nu m ai eram
decît o jalnică făp tu ră vie, toate aceste statui
îmi apăreau ca o m ulţim e de m orţi m îndri de
forţa şi nefirescul lor zguduitor. N u puteam

104
să-m i desprind p rivirea de la ochii lor, nici
să m ă sm ulg din tăcerea lor. Desigur, stinsă
era expresia fam iliară ce le plutea încă pe
chipuri, da, stinsă.
D ar p u terea inexorabilă pe care o deţineau
îi făcea pe duşm ani să dea înapoi si le dis­
trugea arm ele — ea m -a ocrotit şi salvat. Cînd
m iram revenit, eram în tr-a d e v ă r întins ne ios,
în m ijlocul pieţei, singur, dar întreg. D eparte
lunecau iute um bre ; privindu-le. am înţeles
că viaţa nu are valoare decît dacă înfăotuieşti
prin ea ceva... ceva inedit. ..Dacă scap şi acum,
gîndeam , voi face aşa încît...“
C îteva m om ente mai târziu, am izb u tit să
plec d e -a c o lo ; spirovirele îsi continuau zbo­
rul, si încă foarte jos. la înălţim ea unui om.
Am băn u it că sînt inofensive, că de data asta
veneau, dacă se poate spune aşa, din p u ră cu­
riozitate. Străzile erau libere, goale. Am gră­
b it pasul, ca şi rarii trecători, care m ai curînd
pluteau prin aer, parcă m ergînd fără să atingă
pământul. M iram dat. seam a atunci cît de in ­
consistentă devenise cetatea. A proape im ate-
rială. Edificii, ziduri, faţade, m onum ente pu­
blice se decupau în tr-o ceaţă ce nu-m i opu­
nea nici o rezistentă cînd se întâmpla să stră ­
b at p rin acele confuze profilări. în ain tam aşa
cum îmi venea, construcţiile nem aiconstitu-
ind un obstacol... E rau despicate de rafale de
v înt distanţate în tim p, sau de spirovire ce
treceau iute dar lin, şi al căror zbor brăzda
atm osfera cu dâre de foc su rp rin ză to r de
lungi. U neori cîte una v ira şi pornea să se în-

105
v îrtească în ju ru l m eu, parcă adulm eeîn-
du-m ă, dar noaptea o înghiţea brusc ; o noapte
ce se aduna în ea însăşi, ca o apă densă, grea,
m ai grea şi m ai îngroşată decît zidurile, care
parcă nu m ai intenţionau să se deplaseze de
cînd deveniseră a tît de im ateriale. A juns la o
răscruce, m -am trezit în m ijlocul unei m ul­
ţim i, aproape fără să-m i dau seam a : erau si­
luete plate, lipsite de realitate, aparenţe de
indivizi care în ain tau ou repeziciune. Deodată,
m -am sim ţit foarte slăbit, îmi trem u rau pi­
cioarele de-atîta m ers. M -am lăsat an tren at
de acea m ulţim e, am închis ochii şi am ador­
m it. Cred că am m ers aşa, în somn, kilom etri
întregi, dus de o lum e tăcută şi în perm anentă
m işcare, de acele prezenţe aproape invizibile,
ascultînd de îndem nurile continue ale unui
glas gîfîit, fără inflexiuni, răscolitor.
M ultă vrem e acest glas a m ăcinat noaptea.
P în ă ce s-a fărâm iţat şi s-a stins ; şi-atunei
fiece lucru îşi recîstigă consistenţa, solidi­
tatea. M -am sp rijin it de zid — rezista. M -am
rezem at cu toată greutatea, lipindu-m i spatele,
istovit cum eram de interm inabila înaintare
în procesiunea ce nu m ă dusese m ai departe
de strad a mea. A şadar, nu părăsisem nici o
clipă inim a oraşului. Am scorm onit p rin buzu­
nare, am găsit o ţigară strivită şi i-am strîns
în tre buze capătul n e s c u tu r a t; dar cînd să iau
şi un chibrit, degetele nu mă mai ascultau.
P riv in d u -m i m ina cu m irare, am îm pins cu­
tia în buzunar şi cine ştie de ce m i-a trecu t
p rin m inte : „Nu, fără îrilddială, nu mă înşel..
A şteptam desigur să-m i treacă oboseala, dar

106
şi altă stare de care nu-m i dădeam bine sea­
ma. In aceeaşi clipă, o sferă roşie descrise o
lată şi aprinsă dîră parabolică, venind spre
m ine. In tîi am crezut că e o spiroviră întâr­
ziată şi copleşeala ce m ă prididise pînă mai
adineauri se imsinuă iarăşi în tru p u l m eu, mi
se urcă la cap. Cînd ro ata de foc ajunse foarte
aproape de m ine şi p arcă voia să-m i p ătru n d ă
chipul, m -am ferit, m -am întors cu faţa către
perete. Am a v u t im presia că se dăduse brusc
înapoi, dar totuşi n u se îndepărta. Ce vrea
de la m ine, de ce n u se retrage ? S trecurînd
spre ea o privire furişă, am recunoscut-o şi
am strig at tare : „Nafissa !“ M -am întors iute
— se apropie şi m ă învălui în tr-o vibrantă
transfuzie vitală, pu tern ic şi totuşi atât de
blînd. Toate ghearele înfipte în m ine m ă slă­
biră din strînsoare. P înă şi în culm ea clipei
de in tim itate eşti to t singur, totdeauna : acum
însă era cu totul altceva — sim ţeam cum îmi
curge iarăşi în vine u n sînge cald, electrizat
parcă. Aşa, fără de sfîrşit... încercam să-m i
am intesc de o clipă asem ănătoare, dar nu iz­
buteam — îm i tresălta inim a de bucurie. Cu
un gest domol, Nafissa îm i aprinse ţigara pe
care nu o lăsasem din gură.
T ransfuzia de energie a continuat pînă cînd
am p u tu t porni iarăşi la drum ; dar acelaşi
fream ăt viu m ă învelea. Cu voinţa aţipită, în ­
cercam să înaintez fără să m ă întorc, fără să
privesc la aceea care m ă urm a. încă o răs­
cruce, apoi am luat-o la stingă, iarăşi cîţiva
paşi pînă ce am ajuns la calea urm ătoare, nea­

107
gră de um bra deasă, şi am in tra t în tr-o uli­
cioară. O clipă m ai tîrziu, o siluetă albă se
detaşă din întunecim e, m ă depăşi, topindu-se
repede ■ —- ajunsesem la poarta noastră — am
b ă tu t cu ciocănelul. D eparte, în spatele meu,
două m um ii călcau sonor sub becul puternic
ce lum ina piaţa pustie, îm presurată de noap­
tea adîncă.
OSTENITĂ, NOAPTEA SE DEPARTEAZA.
Se deschid goluri incolore, pe care le acoperă
în curînd o reţea albicioasă, iar cînd izbuc­
neşte soarele, păm întul scoate un strig ăt : Di­
m ineaţă ! Încă o dată am eîştigat partida. Nu
prea ştiu ce am spus bărb aţilo r şi fem eilor
care făceau cerc în ju ru l m eu. Soţia m ea este
aici, strălucitoare de bucurie ; clipe de-a n n -
dul privesc cum creşte aurora, care nu re ­
nu n ţă să dăinuie pînă ce nu-m i vin bine în
fire. N afissa spune :
— S înt ca nebună !
Recad în tr-u n som n fără vise, apoi, deo­
dată, deschid ochii. N u mai am răbdare să
stau culcat şi m ă ridic fără să fac zgomot —
m erg, înaintea celorlalţi, singur, în curtea
m are, încă întunecoasă.
Cînd mă înapoiez, descopăr, de-a lungul lo­
cului unde dorm isem , n u un trup, ci un rîu
de aur şi flăcări sub cerul m atinal. Contem ­
plu cerul acesta şi chipul alb al apei legă­
nate de somn. Mă în tind iarăşi lîngă ea —
Nafissa se trezeşte. Deodată, aud un glas adînc
şi rătăcitor, ce-m i răm îne încă p u ţin străin,
dar îmi prinde gândurile în tr-u n cîntec mo­
dulat, fără virtuozitate, grav însă în cele cî-
teva note rep etate la nesfîrşit. în tre b are a ei,

109
faţă de care cade orice înveliş al tră irii mele
din adine, e însoţită îndată de răcoarea plă­
cută a m ării. In sfîrşit, ating adevărul.

Nafissa aduce cafeaua, m ă ridic în capul

oaselor şi privesc cafetiera şi ceştile de pe
tav a de aram ă cizelată, su sţin u tă de m îinile
ei, apoi mă u it lung la faţa m ai p u ţin albă
decît era în candoarea som nului. P e n tru p ri­
m a oară n u m ă m ai tem că inim a m ea este
singură. L ucrurile aţipesc în tr-o lum ină sim ­
plă.
Aceeaşi im presie şi afară — dim ineaţa se
integrează iarăşi în linii pure. P arcă-m i spune
ceva că astăzi nu vom m ai avea de în fru n ta t
co n trarietăţi din p artea zidurilor. Fiece clipă
îţi pare preţul, răsp lata unei îndelungi ră b ­
dări. De dincolo de ziduri, o toam nă încărcată
de flori îşi îndreaptă suflarea asupra oraşu­
lui. U nicul aspect sum bru — întinse form aţii
de iriace pe cerul indigo. N u există bucurie
desăvîrşită, iar a m ea nu se lasă im presionată
de aceste zburătoare inaccesibile prieteniei,
dar care, din proprie iniţiativă, a u devenit
însoţitoarele populaţiei locale, a tît de izolată
de lume. Mă gîndesc că ar m ai fi o şansă : să
faci să tacă orice glas în tine însuţi şi să as­
culţi ce se aude dincolo de ziduri.
Pe ce căi am ajuns eu aici... prefer să uit.
P uternice şi lungi ovaţii îm i sparg tim panul
şi, la început, nu -m i vine a crede că sînt urale,
le luam d re p t u rle tu l iria c e lo r; dar uite că
se repetă : nici o îndoială. Mă smulg din gîn-

110
du rife rnefe;: vin dinspre T ăfrata. Chiar'
m ai-nainte de a in tra în piaţă, ■am văzut no­
ru l fem eilor înfăşurate în văluri albe ca ză­
pada. Răm ase neclintite, n u m ai ovaţionau
p rin vălul decupat în d rep tu l ochilor privesc
d rept la tu rn u rile noilor construcţii ce se de­
taşează în soarele şi în vîrfu l cărora, acolo-
unde soarele e şi m ai fierbinte, şi m ai orbi­
tor, se leagănă perechi-perechi, ca în tr-u n ioc
de um bre chinezeşti, h alucinant de distincte,
siluetele a doisprezece bărb aţi hirsuţi, iar p rin ­
tre ei, şi tre i fem ei. înţeleg că abia au fost
spînzuraţi acolo sus. O vaţiile izbucnesc iarăşi
— în cinstea sacrificaţilor. Sfidare, mândrie,
trium f. O fem eie îşi înalţă p runcul către cei
ce-au fost supuşi la cum plitele chinuri. O fu r­
tu n ă de urale îi însoţeşte g e s tu l; lîngă mine,
o b ă trîn ă plânge ou sughiţuri.
Auzind-o, o fem eie ce-i stă alături întoarce
capul către ea :
— M ăicuţă dragă, n u este o zi p e n tru la ­
crimi. Păstrează-le p e n tru cei încă în viaţă.
L inişteşte-te, linişteşte-te, m ăicuţă.
încet, încet, bătrînica se potoleşte, ridică
ochii înroşiţi, surîde cu tim iditate şi se scuză:
—- N -am fost obişnuiţi cu aşa ceva, draga
mea.
C ontinuă să-şi vorbească în tim p ce soa­
rele suie sus, deasupra oraşului. Mă depărtez,
luînd cu m ine acelaşi tablou ca şi ele — ace­
eaşi lum ină bîn tu ită de iriace.
în oraş, oam enii îşi văd de tre b u ri, m aga­
zinele sînt deschise, com erţul m erge bine, ca­
fenelele sîn t arhipline, m um iile dorm la col­

in
 ţu ri de stradă. O rdin : nim eni nu trebuie să
lase să se observe că ceilalţi au capete de
p iatră m încată de m ucegaiuri, ochi de mâl,
m îini de alge reci. E un spectacol ce te re ­
voltă şi te dezgustă. Toţi aceşti trecători ca-
re -ţi pun o problem ă num ai p rin prezenţa
lor ! Resping această im agine, ştiind din oe
anum e li s-a fasonat masca.
Cum p u ţin după aceea m ă aflam la p răv ă­
lia lui El Hadj, am făcut aluzie la m onstruo­
zităţile petrecute. Ca de obicei, vechiul m eu
prieten păstrează tăcerea. în tim p ce vorbesc,
îm i zic : „Om ul acesta pricepe totul m ult mai
bine decît m ine. Şi Nafissa la fel.“
Tăcerea sa redă efectiv lucru rilo r adevăra­
tu l lor aspect, în lătu ră norii oare le întunecă.
— Vom avea încă de suferit.
— Adm it. Vom avea încă.... de suferit, spu­
se el trezindu-se din visare. D ar nu asta e de
prim ă im portanţă. E senţialul este să urm ărim
un ţel precis...
— Ştiu.
— ...Şi ca ţelul acesta să aibă cît m ai m ulte
şanse de a fi atins.
Îmi surîde cu indulgenţă, nefăeînd caz de
scepticism ul pe oare cuvintele m ele ocolesc
să-l exprim e.
— Ce poate fi m ai rău este pe cale să se
consume. R estul va urm a din aproape-n
aproape.
Oameni de condiţie m odestă încep să fo r­
fotească p rin dugheană.
El Hadj se ridică, iar se aşază, ca să se
ridice din nou ; trece de la unul la altul. F ie­

112
care din ei îmi aruncă o privire înainte de a
pleca. Aceste in tră ri şi ieşiri sînt a tît de dese
încât, până la urm ă, nici nu le m ai observ.
EI Hadj schim bă subit tonul :
— S înt p u ţin cam obosit, îmi m ărturiseşte
şi îşi trece m îna peste faţă.
îl privesc şi surâd — îm i am intesc de p re­
zenţa sa neaşteptată în faţa construcţiilor,
acum cîteva zile, şi de ciudatul costum pe
care îl purta, cum nu-1 m ai văzusem îm b ră­
cat ou alt prilej. N u vreau să par indiscret şi
n u-i pun întrebări. Se uită aten t la m ine cu
o privire aparte, şi u n zâmbet îi încreţeşte
colţurile gurii.
— Mai spune, te rog, zice el încet de tot.
încă e ziuă afară.
îl privesc m irat.
— Sigur că e ziuă ! E chiar dim ineaţă.
Zâmbeşte ceva m ai obosit, cum şi este, şi
mă priveşte cu o expresie indescifrabilă.
în acea clipă, agitaţia de pe stradă şi din
îm prejurim i creşte — m ulţim ea se scurge cu
o grabă febrilă şi m işcarea ei zoreşte m ersul
soarelui, îm pingîndu-1 iute spre declin. Ta­
bloul fem eilor salutînd astru l aprins îmi trece
pe dinaintea ochilor m inţii : acum, m ulţim ea
a trecut de la respect la renegare, la a titu ­
dinea insultătoare ce-1 acuză pe inam ic pen­
tru faptele-i mârşave. A devărul este că un
crepuscul de p iatră se abate asupra oraşului.
— A sta te surp rin d e ? întreabă El Hadj.
— M ărturisesc că...
— Nu trebuie să scapi niciodată m om entul
propice.

113
 Cu faţa întoarsă către uşă, şade jos m aî
departe, fără o vorbă.
Involuntar, zîmbesc cu tristeţe, privind tre ­
cătorii ; aproape că s-a făcut noapte. S tranie
noapte ! A nim aţia n u a scăzut nici pe strad a
îngustă, nici în piaţa învecinată. In dugheană
s-a în tunecat şi totuşi nu m ă pot h otărî să
plec, deşi locuiesc la celălalt capăt al oraşului.
Mă reţine desigur scorm onitoarea nevoie sufle­
tească de a-i spune lui El Hadj că sînt de
aceeaşi părere cu el, dar nu găsesc cuvintele
potrivite — m ă sfiesc să m ă exprim . Nu
aprinde dubla lam pă de gaz, ce-i lum inează
prăvălia de cum cade seara, şi şade ţeapăn,
fără o m işcare, în licărirea slabă venită din
stradă.
Eu :
— Dacă nu, avem radio-eamiţătoare, ce p u ­
tem face ? Doar cu glasul nostru...
— Aici felul de a te face auzit este altul.
T rebuie să folosim um bra ca am plificator.
—- Şi ostatecii ?
— Oare sîntem răspunzători de crim ele co­
m ise ?
O răb u fn ire violentă zdruncină oraşul, dar
parcă se declanşase destul de departe : poate
chiar dincolo de ziduri. Ciulesc urechea, cu
resp iraţia tăiată. Nu m ai disting decât un slab
scorm onit m ultiplicat, ca de furnici, se r e ­
petă n e în treru p t din toate părţile, încă m i-e
g reu să precizez încotro se-ndreaiptă. E u în­
sum i m ă aflu în încîlceala u nor ganguri n e­
gre, unde nimic, nici un pu n ct de reper, nici

114
lum ină, nici sunet nu m ă a ju tă să m ă orien­
tez. R ă tă c it! Curînd, p rin tre aceste orbecăiri,
am distins precise lovituri la tem elia cetăţii,
ceea ce nu este de fap t deoît lim bajul nostru
atunci cînd cuvîntul nu ne poate servi. B aţi
în ziduri cu pietricele. în spaţiul gol şi totuşi
populat al cetăţii şi în subsolul ei, acest surd
zgomot su b teran (ca o m urm u rare încăpăţî­
nată, de u n u l singur) n u se opreşte niciodată,
chiar dacă uneori nu-1 luăm în seamă, sau
chiar nu-1 auzim deloc. De cînd am relu a t
acest lim baj p rin lovituri cu pietricele, am
realizat şi o adâncire a teren u lu i : bătăile r ă ­
sună acum chiar sub picioarele noastre. To­
tuşi nu-1 confundăm cu paşii cîrtiţei, aşa cum
mi s-a p ă ru t m ie după zguduitură, sau odată
cu clătinarea m ării, bătând şi miai de departe
şi, de data aceasta, fiind chiar ea sursa z d ru n ­
cinului. Ea l-a im prim at bazaltului din lum ea
stra tu rilo r de jos, iar p rin el, zidurilor ce­
tăţii, în clipa cînd soarele s-a scufundat în
adîncurile ei : noua întîm plare pe care local­
nicii au ţin u t să o anunţe, aşa cum am spus
m ai sus, dar înşelîndu-m ă asupra înţelesului
acestor zgomote şi adevăratei lor cauze.
Ceea ce nu s-a petrecu t şi cu El Hadj. Iată-1
că zice :
— Se înşală.
Şi cînd spune aşa, i se îneacă glasul în
gîtlej. A tunci, abia atunci pricep însem năta­
tea cuvintelor sale şi a tot ce s-a p e tr e c u t;
m ă ridic, şi-m i bate inim a tare. Pîndesc cu
ochii-n p a tru m areea de smoală ce invadează

115
noaptea, oraşul, golit brusc de m ulţim e, chiar
şi dugheana — ne îm presoară insensibil tot
m ai de-aproape. Orice ouvînt mi se înăbuşe
şi nu-1 slăbesc din ochi pe El Hadj, sperînd
să facă ori să spună ind iferen t ce.
După o vrem e, cum continuă să n u sufle o
vorbă, îndrăznesc :
— Spune ceva, te rog.
N u-m i recunosc glasul, sună strident.
îm i am intesc cit de senin eram sosind la
dugheana lui El H adj, cu ce sen tim en t de în ­
credere veneam . Dacă to t e să m ori, m ăcar
să m ori cu dem nitate. D ar asem enea m oarte...
încerc să descopăr ceva in tr-ad ev ăr viu în ju ­
ru l nostru. Zadarnic. Ce se petrece ? Trebuie
să-ţi în fru n ţi destinul. M ulţi se duc astfel pe
totdeauna ; ca şi cum ar asculta de o chem are
interioară, cînd de fap t chem area vine de alt-
unde.
El Hadj continuă să rămână închis în m utis­
m ul său, iar silueta sa se profilează indecis în
sem iîntuneric. Străbătând penum bra, privirea
lui m ă fixează.
— Se înşală, rep etă el cu o voce spartă,
de nerecunoscut.
A daugă :
— Chiar acum, ori mîine...
D ar nu-şi încheie fraza.
— Ce anum e — chiar acum ?
— N u este vina lor.
— Nu înţeleg.
— O să înţelegi m ai tîrziu.
Mă înăbuşe frica — parcă mă izbeşte chiar
m ustrarea m orţilor.

116
 — Adio, spun cu bruscheţe.
N u se clinteşte. O are se preface că nu m -a
auzit, că n u vede cum îi întind m îna ?
S pun în şoaptă :
— A cum trebuie să plec.
Mă apropii şi m ai m u lt de el şi-i văd su rî-
sul a tît de deconcertant încât am un adevărat
şoc. Îngîn :
— Iartă-m ă.
Vocea m i-e m u lt slăbită. Caut iarăşi ochii
p rietenului meu, dar, pierzi ndu-m i cum pă­
tul, fug din dugheană.
C um p u n piciorul în stradă, ziua stră lu ­
ceşte iarăşi, viaţa îşi reia strălucirea, focul
ce-i alim enta m işcarea ou p u ţin m ai-nainte ;
fără nici o schim bare. M ulţim ea, goana în cru ­
cişată a m aşinilor, stăruitoarea, neschim bata
rum oare. Mă u it a te n t la trecători. Nu par de­
loc îng rijo raţi sau îngroziţi. O eroare ! Sînt
convins. S -a stre c u ra t o eroare în m ersul tim ­
pului. S întem reduşi la starea de plutire, doar
deasupra lucrurilor, u m bră fugară, da, um ­
bră ce fuge iute... V iaţa ţi se oferă m ereu, dar
se topeşte şi-ţi scapă m ereu. Noi care ne aflăm
acum în oraşul cu văzduh observăm acest fe­
nom en şi m ai p u ţin decît cei ce locuiesc adînc
sub pământ, şi care totuşi ne-au dat de veste
adineauri, n e -a u trim is m esajele lor din toate
colţurile îndepărtate ale lum ii noastre. Şi cu
toate acestea, nu am înţeles nimic. De-aş p u ­
tea u ita cum de am ajuns la asem enea desco­
perire, de m -aş putea părăsi undeva şi să mă
regăsesc cu totul altul... ,

117 ,,/
„NU AM ClŞTIGA T ÎNCĂ PARTIDA. OARE
cîţi oameni vor m ai trebui să m oară ?“ P ri­
veam trecătorii. P rin tre ei se află şi dintre
cei care vor cădea chiar înainte de sfirşitul
zilei ? Om ul acela oare distribuie petrol cu
c ăru ţu l său trieiclu, băcanul num ai în bluză,
din pragul prăvăliei lui, copila de acolo, care
tocm ai se prindea de m ina alteia abia ceva
m ai n ăltu ţă decît ea, câinele ăsta fără stăpân,
fem eia aceea grea, care gîfîie sub văl ? Poate
eu ? Soţia, copiii mei ? C ercetam şi m ai atent
chipurile întâlnite : ochii, găuri în piatră —
ochi goi ; încercam să-m i întipăresc în m inte
im aginea m ăcar a unora d in tre ei. Degeaba :
cum treceau, m i se şi ştergeau din m inte.
Aceste inform e, biete bucăţi de zidărie-n pia­
tră se duceau să se am estece ou m ultitudinea
sem enelor lor, se rostogoleau p rin oraş, îngră-
m ădindu-se din loc în loc în adevărate movile.
Dom nea ordinea. Am luat-o de-a lungul b u ­
levardului din centrul oraşului — paşnic, cu
băncile sale largi, cu Poşta şi platanii săi sub un
cer uşor şi gol. Oam enii mergând tîrîş-grăpiş,
în tăcere, călcând cu prudenţă. Ştiam ce le
lipseşte : prezenţa m ării. N u m ai cunoaştem
decât ţărm u l uscat după reflux, în tr-o lum e
de p iatră. O dată m ai m ult, duhul m ării mă
urm ăreşte. îm i ream intesc de vrem urile tre ­
cute cînd o aveam încă la picioarele noastre,

118
cînd preschim ba toate zvonurile vii într-oi
cronică fabuloasă, cînd ne vorbea despre ino­
cenţă. De ni s-ar fi spus pe atunci că într-o»
zi va fugi departe, n-am fi p u tu t crede. R ăb­
dare. S oarta ce ne aştepta înainta către noi
cu paşi m ăsuraţi. Ne înconjura pacea mării..
P ărin ţilo r mei cel p u ţin nici p rin gînd nu le
trecea că ar putea tră i altfel, şi nici nu s-a r
fi um ilit să se gândească la vreo schimbare..
Uneori, ta ta m ergea la oraş şi chiar pornea în
călătorii. Parcă-1 văd prim in d lucrătorii a n ­
gajaţi la ferm ă, în curtea după care începea
îndată păm întul cultivat şi unde îşi aveau loc
magaziile, grajdurile şi m area rem iză deschisă
în oare se îngrăm ădeau sape, tîrnăcoape, plu­
guri, piese de atelaj... N -ar fi îngăduit nicio­
dată zilierilor să in tre în casă. E rau oam eni
cu aspră-nfăţişare, iar ta ta le vorbea tare şi
apăsat.
D ar ei :
„D um neata ai dreptate, fiindcă eşti stăpî-
n u l“, răspundeau.
(Singur H am adi îndrăznea să i se adreseze
tatii cu oarecare fam iliaritate. E ra legat de
fam ilia noastră de cînd se născuse, făcea p a r­
te din rasa slujitorilor de odinioară. Aşa că,
putea in tra la orice oră şi fără nici o oprelişte
în casă : nici m am a, nici sora mea, care se
făcuse fată m are, şi nici altă fem eie a casei
nu-şi ascundeau chipul în faţa lui.)
Odată, înţeleşi între ei, lucrătorii cu ziua
au refu zat să term ine culesul portocalelor, ocu­
pând plantaţiile şi stînd apoi cu braţele în cru ­
cişate. Cereau, cred, sporirea plăţilor. La p q -

119
runca tatii, H am adi s-a dus să angajeze alţii
şi, în fru n tea lor, îi goni pe răzv rătiţi cu lo­
v itu ri de sapă şi tîm ăcop.
Sem ne răm înîndu-m i m isterioase m ă pregă­
tiseră, pînă la urm ă, p e n tru sfîrşitul acestui
fel de viaţă. M area începuse să se retrag ă fără
ca nim eni să fi observat — m -aş fi m irat să
fie altfel. Şi tata m uri. U rm ară alte m orţi. De
atunci, nu te întîlneşti decît cu m orţi poten­
ţiali ce b at străzile. Lasă goluri larg căscate
în urzeala oraşului.

Priveam răscrucile inundate de lum e, pie­

ţele urbane, piaţa de alim ente, cafenelele. Un
im puls tenace, po rn it din cine ştie ce epicen­
tru, îşi propaga curenţii p rin m ulţim e. Indis­
tincte la prim a im presie, aceste linii de forţă
deveneau cît se poate de evidente îndată ce
le descopereai — le urm ăreai fără dificultate
direcţiile, prelungirile. Nu erau dirijate la
oarba întîm plare ! Inexplicabil — cel p uţin
p e n tru m ine — păreau că se orientează n u ­
m ai către noile construcţii. Dar, la u rm a u rm e ­
lor, de ce te-ai m ira ? După toate probabilită­
ţile, nici o piedică, nici o îm potrivire n u le-ar
fi p u tu t schim ba calea. Nu m -am lăsat m inat
de ele. D ar m ai ales calm ul, cu raju l m ulţim ii
era de adm irat.
în această m em orabilă zi m arcată d e o eclip­
să, pe oare nici u n calcul calendaristic nu o
sem nalase, d intre noi doi, Nafissa părea mai
p u ţin agitată. Avea o expresie nouă pentru
m ine : m ai m ult de ironie, decît de emoţie.

120
Totuşi văzusem pe străzi persoane căutînd eîte
cinci-şase deodată în paginile aceluiaşi ziar o
cit de scurtă relatare a evenim entului, dacă
nu chiar o explicaţie. B ineînţeles, nim ic de
acest fel nu figura. Oricum , n u era prea tîr-
ziu să ţii să te inform ezi ? N u ne răm în ea de-
cît să strîngem din dinţi şi să ne aşteptăm la
o altă, asem ănătoare, experienţă.
(Au trecu t de atunci două săptămâni. Eclip­
sa nu s-a repetat. D ar se va repeta. Şi tocm ai
cînd ne vom gîndi m ai puţin, pe neaşteptate.
Aşa că, zadarnic am privi în urm ă. Să im ităm
înţelepciunea apei, să-i urm ăm pilda. P înă şi
iriacele au trecu t de la sarcasm ele lor la o lină
lopătare aeriană. Şi num ai cel ce se va do­
vedi înotătorul cu inim a cea m ai rezistentă
va ajunge la liman... Dacă m area continuă să
izbească tare ca de data cealaltă, e un sem n
ce nu m ă înşală.)
Seninătatea pe oare o observ la N afissa nu
se datorează probabil decât pătru n d erii viito­
rului. O vastă epopee stă să se înfiripe în
sinea ei, aşa cum nu m -aş fi aşteptat. Mi
se-ntîm plă să m ă întreb dacă nu am dinaintea
ochilor o străină.
— De-aş avea cum să găsesc pe unde să co­
bor la oraşul de sub păm înt — îi m ă rtu ri­
seam eu acum câteva zile, fără să-m i închipui
la ce m ă expun, p e n tru că m ă trezisem vor­
bind fără să vreau — , de-aş afla o cale de tre ­
cere, pot să-ţi spun că n u aş şovăi.
în clipa aceea, se destrăm ă şi p u ţin u l ce mai
răm ăsese binecunoscut în tre noi doi şi, în tr-
adevăr, aveam în faţă cu to tul altă femeie.

121
N -a lipsit m ult să scot un strig ăt de derută.
A ceastă altă N afissa avea un zîm bet îndrăzneţ,
ce-ar fi p u tu t trece drept o expresie de cru ­
zime — d ar n u era aşa — de neconceput !
— Nu, îmi răspunse ironic străina.
N -am m ai adăugat nimic, înţelegeam cit de
in u til ar fi fost.
Prim isem ce m i se cuvenea. S trăin a m ă p ri­
vea fix. Şi susţineam această privire pe m ă­
sură ce insista, ori îmi transm itea gînduri im ­
posibil de form ulat clar. Am coborît ochii,
uitîndu-m ă la copiii care se jucau pe lîngă
noi, igmorîndu-ne, fireşte, dram a. De atunci
m i-au p ă ru t un sim plu sem n : o aluzie la o
altă existenţă a noastră.
— Să dai de aşa ceva — gîndii cu glas
tare — e deseori doar la voia întâm plării.
S trăina nu răspunse şi convorbirea se opri
aici.
—• Totuşi — adăugai, întorcând ochii în altă
parte — sîn t unii care se aventurează pînă
acolo jos, cînd ar putea foarte bine să răm înă
la ei acasă.
Trecuse ceva vrem e de cînd N afissa p ăstra
tăcerea. A şteptam să se întoarcă iarăşi ea, dar
nu revenea şi se făcuse târziu.
De cînd cu eclipsa, viaţa continuă în su r­
dină, a tît acasă cit şi în oraş, orice inim ă de
om sim te m uşcătura bănuielilor, spaim elor,
nenum ăratelor alarm e. Mic am ănunt : la un
semn, fem eile se strâng repede pe la câte o
poartă, să asculte zgomotele de-afară. Dacă le
întrebi ce se petrece, îndată se risipesc, ru şi­
noase, şi fiecare in tră repede la ea acasă. Cînd

122
 le vede aşa, Nafissa zâmbeşte, se -m ulţum eşte
să zîmbească. Izvoarele originare ale soarelui
se desenează în fugare diagram e pe păm ântul
nostru, pe care îl vor îm brăţişa strâns într-o
bună zi. A tunci, oam enilor nu le va m ai ră -
m îne decât să urce pe culm i, sau să descopere
adîncurile. P e n tru noi, adevărul, p e n tru noi
care nu trăim decât în aşteptarea lui !
Nu a tre c u t m ult şi m -am lăsat a n tre n a t de
deplasările sistem atice ale m ulţim ii, atras in ­
voluntar. S tăruia în m ine am intirea nopţii de
insom nie cînd toţi se roteau p rin casă şi
nu-m i dădeau pace cu în treb ările. Alţii, m inaţi
de acelaşi curent, au acum adevărate cratere
în locul ochilor şi gurii, iar chipurile au ajuns
un lu t ch in u it-frăm în tat. în ain tăm ca som n­
am bulii. G ata să îndurăm orice, m ergem tot
înainte, oriunde n e-ar duce aceste m arşu ri şi
oricum s-iar term ina ele. Din fericire sîntem
la lum ina zilei.
Evident, e prim ejdios să frecventezi m arile
artere şi alte locuri pe unde se strânge lum e
m ultă. Mai cu seam ă cotiturile trebuie evi­
tate, să n u fii descoperit şi expus unor funeste
influenţe. N u e deloc bine să te afli m ai ales
la anum ite colţuri de strad ă — te poţi aştepta
la orice. Sigur că m ajo ritatea ne ferim instinc­
tiv cînd trecem pe-acolo, ca de nişte capcane
prim ejdioase, am eninţîndu-te cu m oartea, aşa
cum şi sînt : dom neşte în asem enea locuri m i­
ros de m ătrăgună dar, d u p ă o vrem e, cîţi r ă ­
mân în gardă, cu ochii bine deschişi ? V iitorul

123
cetăţii noastre stă scris, fără îndoială, în zi­
durile acestor cotituri. Ce e de-m plinit să
se-m plinească !

Şi totuşi, Nafissa...? D esigur că străbate

leghi, acolo unde eu n u fac m ai m ult de un
pas. Ea cucereşte universul, îşi întăreşte p u ­
terea de influenţă asupra tu tu ro r lucrurilor,
şi-apoi, se serveşte de surâsul ei ca să-m i po­
tolească îngrijorările. D ar şi e u m ă sim t aproa­
pe fericit, în sfîrşit, în felul m eu, sânt chiar
orbit de fericire. Cred că niciodată nu voi
afla pe ce căi mă înrâureşte Nafissa.
Cu m irare am estecată cu suferinţă, îi con­
tem plam într-o zi chipul prelung, pe care tre ­
cea o undă de milă. Am schiţat gestul de a
da-napoi — şi chipul se şterse. O m are obo­
seală m ă copleşi. O stranie oboseală ce se
adâncea tot m ai m ult, o stare ca o sete greu
de înţeles. Setea de ceva indecis, dar de care
aveam atîta nevoie ca să scap de starea jal­
nică în care mă aflam.
„Şi-acum , cred că m ă vei urî — aşa e ?“
i-am spus în gînd soţiei mele.
— Cum te-aş urî ? îi auzii vocea blîndă.
Nafissa nu reapărea...
•— Cam aşa se întâmplă, în general. La asta
eşti expus.
— Oricum , nu aş alege nicicînd un asem e­
nea m om ent p e n tru a te urî.
Am aruncat o privire către in tra re — sim ­
ţeam prezenţa Nafissei chiar în spatele p e r­

124
delei, dar şi că întârzie să intre. G îndeam :
„Sînt nefericit11.
— Totul e aşa cum trebuie să fie, reauzii
glasul Nafissei.
Am întors capul : m ă privi drept în faţă.
Aveam sentim entul că m ersesem -m ersesem
ceasuri de-a rîn d u l ca să ajung aici — mi s-a
tăiat suflarea. Ea era aceea care cucerise în ­
treaga l-ume ; nu izbuteam să o văd decît în
scurte fulgerări. N afissa se întinse dinaintea
m ea şi o ran ă nevăzută porni să se deschidă,
să se adâncească pînă la pietrele negre şi roa­
se de apă ce susţin m area, m ai afund decît
oraşul subteran, m ai afund decît bazaltul ce-1
susţine, m ai afund decît poate p ătru n d e ploaia
ce udă bazaltul. Ea absorbea, din aproape-n
aproape, întreaga creaţiune.

Un cuib de cărbuni aprinşi a fost descope­

rit nu dem ult şi populaţia este îngrijorată ;
prea întins n u este el, dar focul se poate pro­
paga ram ificat pe sub păm înt. Nu riscăm m ult
un incendiu la suprafaţă, dar ne tem em să
nu se declanşeze o catastrofă în lum ea subte­
rană. Căutăm să ne înăbuşim îngrijorarea, dar
ea stăruie în ascuns. Ca m ulţi alţii, am m ers
şi eu la faţa locului. în punctul cu pricina nu
am văzut decît o m ovilă de bulgări înnegriţi,
reci pe dinafară ; aşa că, s-ar părea că nu e
prim ejdie. Am av u t totuşi im presia că în miez
continuă să m ocnească focul — nu m ai mă

125
duc în acel loc. Oam enii îl privesc posom oriţi
şi se depărtează eu team a în inim ă. O are se
înşală ? Nici eu n -aş putea ju ra cum stau lu ­
crurile... Nimic nu se m anifestă fără noimă.
Ia r acum cînd pu terile din faţă ne guver­
nează, m ecanism ele vidului şi izvoarele soa­
relui ne ating de-aproape.
NU VOI UITA NICIODATĂ NOAPTEA
aceea. D orm eam şi dem ult auzeam surd, prin
somn, paşi repezi, bătăi subterane, trân tit de
uşi şi ferestre ce se deschideau şi ia r se în­
chideau. Toată casa era tu lb u ra tă de zgomo­
tele acestea şi încă ‘d e altele : suspine, vaete,
chem ări, venind cine ştie de unde. La u n m o­
m ent dat, s-a auzit şi zornet de la n ţu ri —
poate ale ciocănelelor de la porţi, lovite parcă
în năvala unor vite scăpate, care galopau ne­
buneşte.
Deodată, cineva m ă prinse de b ra ţ şi m ă
scutură straşnic — am deschis ochii. îm i fu ­
gise som nul. Axa, m area negresă, care dom ­
nea p este în treag a servitorim e, sta aplecată
asupra m ea, privindu-m ă lung.
— Oe se petrece ? am în g în at buim ac.
— T atăl tău e pe m oarte.
Nici nu ştiu cum m -am sculat şi m -am re ­
pezit spre odaia tatii, aşa, cu piciorul beteag,
care m ă a ju ta prea puţin, nici cum am ajuns
în faţa sa.
Zăcea în p a tu l m onum ental — u n p a t s tră ­
vechi, în feronerie au rită şi ou baldachin —
şi avea faţa um flată, neagră. Cîteva slujnice
se înghesuiau la uşă, sigure acum că n u vor
fi alungate de acolo ; u n glas, cum auzi to t­
deauna în asem enea îm prejurări, întreba de-a-
fară dacă s-a gândit cineva să chem e docto­

127
rul. Şezînd, m ai bine zis, pro stern ată la că-
pătîiul m urib u n d u lu i — marna. După câteva
clipe, glasul rep etă întrebarea.
Tot Axa, care m ă trezise, răspunse violent
celui ce în tre b a fără să se ara te :
— Fireşte că ia fost chem at ! Nu ara să
aşteptăm pînă...
R estul frazei se p ierd u în zvonul de gla­
suri ce um plea casa. Răm ăsesem neclintit —
priveam intens la tata, sub ochii strălucitori
ai bătrînei Axa.
A xa se apropie, ajunse repede d rep t la m ine
şi îmi şopti la ureche :
—- Eşti singurul bărb at aici.
O groază de neînvins îmi tăie suflarea la
cuvintele ei şi tare aş fi v ru t să fug. Dar,
fără să ţină seam a dacă prim esc sau nu, Axa
m ă îm pinse cît m ai lîngă tata, silindu-m ă să-l
ating —■ n u îndrăzneam însă să-i în fru n t p ri­
virea ■— şi îi puse imîna dreaptă în m ina mea
cu arătăto ru l ridicat. U n gînd odios m ă fu l­
geră : „Acum vei trece pragul de neocolit...“.
M -am u ita t la chipul său : tră să tu rile p ăstrau
sem nele unei m ari suferinţe, gura i se strîm -
base chinuit, ochii i se bulbucaseră avid, dar
n u m ai vedeau — nu mă p u tea recunoaşte.
A tunci, m i-a fast m ilă de el... Aş fi dorit să-l
pot ajuta. Spre deznădejdea meia, n u ştiam
ce-aş fi p u tu t face. I-am strîn s dreapta în
am îndouă m îinile şi i-am săru tat-o ou buze
trem urătoare.
A xa m ă îndem nă să rep e t după ea :
— Ţie, care vei în fru n ta vecia...
— Ţie, care vei în fru n ta vecia...

128
 — ...îţi ju r că voi rămâne credincios...
— ...îţi ju r că voi răm în e credincios...
— S ufletului străb u n ilo r tăi...
— S ufletului străbunilor tăi...
— ...Jur...
P ro n u n ţam cuvânt de cuvint fără să înţeleg
nim ic ; de tre i ori la rând, A xa îm i m urm ură:
jurăm ântul şi tot ide atâtea ori l-am repetat.
Nu m ai puteam îndura, eram gata să ţip ea să
scap de greul din piept şi am leşinat. Aveam
senzaţia că viaţa m ă părăsise.
A doua zi de dim ineaţă, sc u tu ra t de febră,
am fost trezit de litaniile cuvenite drepţilor.
Lacrim ile îmi lunecau pe obraji, udând perna,
şi un singur gând îm i stră b a te a m intea... îl
lăsasem pe tata să m oară. întorcând aceeaşi
idee pe toate feţele, ascultam , am orţit, lita ­
niile.

El H adj îşi în d re p tă a rătăto ru l deasupra

fru n ţii m ele, glasul său se înălţa spre depăr­
tări, aerian :
— Este cea m ai grea încercare p e n tru om ul
drept.
Surâse.
— A cum ştii de unde vine rău l şi cum ar
trebui să stea lucrurile.
Sorbind cu auzul această voce, accentul ei
atât de binevoitor, m ă uim ea descoperirea fă ­
cută şi am îngenuncheat :
— Da ! Mi s-au deschis ochii, altfel văd
totul.

129
 îm i m utam privirea de la un colţ la altul,
m ă în treb am ce anum e treb u ie să fac . să ră -
m în, să plec ? încercam să-ani ream intesc nici
eu nu ştiu bine ce şi im-am aşezat din nou.
— Cit e ceasul ?
Trase din buzunarul in terio r lai bluzei un
ceas masiv, prins cu un şnur.
—- D um neata ai vreo treabă acum ?
— Nu, d ar dum neata ?
— Nu — şi ai vrea să pleci ?
— Oh, eu...
— Ora cinci.
Am sch iţat u n gest, să-l asigur că asta nu
are im portanţă. C lătină din cap, arătând că
nu este cazul să m ă form alizez.
— Scuză-m ă.
G îndind la ce-m i spusese, m ă frăm ântau
acele am intiri ce nu mă părăseau şi nu am
observat cînd s-a ridicat de pe scaun şi s-a
stre c u ra t în spatele unui fel de tabernaclu.
P u ţin după aceea un m u rm u r ca o rugăciune
ajunse până la m ine. Am p riv it ju r-îm p re ju r
şi am sim ţit în d ată nevoia im perioasă de a
m ă ridica în picioare. M -am în d rep tat spre
uşă şi am răm as acolo nem işcat cinci lungi
m inute. El Hadj term inase şi şedea iarăşi pe
tab u re tu l s ă u ; m -am întors şi m -am aşezat
faţă în faţă cu el. Acum nu-m i m ai venea să
plîng ; aflasem îm păcarea.
— Scuză-m ă, am rep e tat pe u n to n aproape
vesel.
P riv irea lui El H adj, şi m ai lim pede, mă
învăluia. O clipă, a rad ia t a tît de viu, fincît
bunu-m i prieten s-a topit în această lum ină

130
ce-m i îngăduia să văd dincolo de sim pla a p a ­
ren ţă a lucrurilor, dar în care chipul său se
reînchegă încet-încet, frem ătător, in tr-u n se­
nin halou ce m -a făcut să tresar, p e n tru că
sub trăsătu rile lui El H adj distingeam , fili­
g ran at d a r olar, tră să tu rile Nafissei.
— Vezi cum sânt, spuse el.
T rem uram . Rîzînd, i-am a ră ta t m îinile
mele, în tre m u r şi ele, şi am coborît fru n tea.
■
—• B ineînţeles.
Pe urm ă, îmi vorbi a tît de şoptit, incit cu
greu îl urm ăream . Am aru n cat o p riv ire rîv -
nitoare că tre uşă. Spirovirele treceau încet-
încet, înconjurate de m eteori. În tristat, ie p ri­
veam cu coada ochiului, dar tre p ta t-tre p ta t,
nici nu le-am m ai văzut. U rm ă un şir de fe­
mei înveşm întate în alb. îl auzeam pe El Hadj,
care relua convorbirea cu o intonaţie voioasă :
— V in de-acolo.
L-am p riv it interogativ ; ezită, îşi trecu m ina
peste faţă, îşi mângâie barba.
In sfîrşit, spuse :
— Da, m ai bine să recunosc.
Şi-atunci îmi povesti deschis de unde se-n-
torsese.
Un nour de iriace, năpădind din toate zările,
acoperi tru p u l tatălu i m eu, încă expus afară
în toată această vrem e. Ai fi zis că zburătoa­
rele furioase nu aşteptaseră decît acest prilej :
se în v erşu n ară asupra-i fă ră îndurare. Şi în
curînd am aflat de ce anum e.
Nu a tre c u t m u lt şi l-am văzut ridicîndu-se
în văzduh, p u rta t de u n no r de aripi, navă
cerească ce se arătă tu tu ro r oam enilor care,

131
în orbirea lor, n u crezuseră în prevestire. De
acum încolo nu m ai exista îndoială. Aeronava
descrise ocoluri to t m ai largi deasupra oraşu­
lui şi se pierdu din ochii noştri. D ar prevesti­
rea nu se îm plini pe deplin decît la m oar­
tea mamei, scurt tim p după aceea — ea nu
stîrni vîlvă şi fu red ată vârtejului apelor.
Peste puterile m ele să vă istorisesc ce s-a pe­
trecu t cu m ine în acele săptăm îni de ră tă ­
cire sufletească, după această îndoită nenoro­
cire. Din vrem ea aceea zidurile au început să
se clatine. Şi cîntau, fără vreo cauză vizibilă.
Cînd se opreau din cântare, alt glas o conti­
nua, străb ătîn d galeriile subterane. Cînd se
întîm pla să ies d in casă, glasul melodic mă
însoţea, creştea isub paşii mei, iar iriacele,
atrase de el, reveneau, zburau un m om ent în
ju ru l m eu, înainte de a fi apucat să m ă aru n c
cu faţa la păm înt, pe locul de unde se înălţa
glasul.
Pe urm ă, cine ştie de ce, au fugit, s-au pre­
făcut în fum . D ar zborul lor a stră b ă tu t to t­
deauna dezastrul ce m -a lovit. T atăl m eu luase
cu el tainele cărora nu le fusese stăpîn, ci
m ai degrabă paznic, g iran t de nădejde. îşi fă­
cuse din viaţa sa o iluzie, necesară desigur,
care trebuia să dăinuie a tîta vrem e cit era
el aici, întreţinîndu-şi-o... Oare se cuvine to ­
tuşi oa odată -cu m oartea sa to tu l să fie în­
g hiţit de neguri, fără întoarcere ? E xtravagant
mod de a gîndi ! Şi noi care-1 crezusem un
om de viaţă şi bine socotit. De cîte ori n u l-am
surprins cum venea în tim p u l nopţii din aripa
casei rezervate doar lui — însoţit de inefabile

132
licăriri, eco u l. sărbătorii pe oare şi-o oferea,
slujindu-se num ai p e n tru pro p ria-r plăcere de
puterile a su p ra cărora avea privilegiul să ve­
gheze. Ca şi cum ar fi fost stăpînul lor ! în -
d re p tă ţitu l lor stăpîn ! Şi cînd te gîndeşti că
toate acestea s-au sfârşit — lum inile' stinse,
casa căzută iarăşi în întunecare, tainele p ier­
dute.
Iluzia nu avea să se spulbere decît în m oarte
— oare de aceea dorise el să sfârşească atât
de m ăre ţ ? N u era om ul care să-şi deschidă
sufletul ■ —- fa ţă de nim eni. A dresase lum ii u n
m esaj în felul său, în unica form ă pe care
a socotit-o dem nă de el, cu toate că m esajul
acesta nu avea nici u n sens p e n tru vrem urile
ce aveau să vină şi în cane va fi dat uitării
foarte repede. Acum îmi explic eu toanele
tatii, fanteziile sale d e ru ta n te : presentim entul
acesta i le inspira.
Castelul nostru, care prefigurase p e n tru m ine
continuitatea — părăsit acum , dom eniul — dez­
m em brat ; castelul, în care trăisem ea h ă itu it
de cînd m ă ştiam , se dovedea a nu fi decît
o m ascaradă absurdă. Mă străduiam to tu şi să
lu p t m ai departe, dificultăţile se înm ulţeau,
cîte-o izolată zburătoare iriacă venea să mă
salute în batjocură, scuipând spre m ine şi pie­
rind repede ca vîntul. Ce ironie !
Ncifissa răm ăsese legată de castel ; asta în ­
sem na m oartea m ea. D enum irea de nafissa
— ceea ce la noi înseam nă şi casa în care
locuieşti, şi sufletul ce-şi află aci adăpostul,
şi tot rostul vieţii zilnice — mai înseam nă
şi viţa veche din care ne tragem , cu iniţierea

133
lăsată d rep t m oştenire ; şi nu ne num im so­
ţiile altfel. O revăd încă aşa cum o vedeam în
acele tim puri trecute, o văd şi aş dori să m ă
culc la um bra ei şi, p rin frunzişu-i aurit, să
urm ăresc cu ochii urm a g îndurilor mele.
A du-ţi am inte de m ine ! Nu uita să te aco­
peri cu flori de prim ăv ară ! Nu m i-aş fi în­
chipuit ce-nseam nă su fe rin ţa sm ulgerii de
lingă tine ; de cînd m i-ai fost răpită, am tră it
doar pe un păm înt al groazei fără de sfîrşit.
Şi clăditul văzduh s-a ră s tu rn a t atunci, spa­
ţiu l s-a sp u lb erat şi, blestem ul-blestem elor —■
suflarea-i stinsă.
De aceea m ult l-aş fi m u strat pe El Hadj
că nu m -a îm piedicat să in tru şi să zăbovesc
în prăvălia sa. Mă lăsa p rad ă am intirilor, mă
obliga să-m i recunosc adîncurile ! Um blam în
sus şi-n jos p rin dugheană iar sufletul ridica
rîn d pe rînd stra tu rile sedim entate -— stînci
şi ape urcau iarăşi la suprafaţă şi m ă cotro­
peau în val greu. Ispita. Iar eu care m ă abă­
tusem pe la el a tît de încrezător !
Tăcea, mă privea, nu m ă m ai în treb a nimic.
— Capul nu ţi-1 poţi schimba.
Cuvintele şi tonul m eu m -au m irat îndată,
îm i dădeam seam a cum m ă angajam p rin ase­
m enea vorbe ?
Surise cu bonomie.
— Ţi 1-ai schim ba oare ?
Am şovăit pînă să-i răspund ; apoi, d intr-o
dată, ca să scap :
— Şi de ce n u ? !
Şi-atunci — la început, u n tro sn et izolat
răsună lung în tăcerea lăsată. Apoi, alte tro s­

134
nete. Şi altele încă... In sfârşit, o adevărată
grindină s-a declanşat în su rp area ce a sfă-
rîm at totul. Şi iar începu să trosnească ; iar
cînd s-a făcut linişte, zidurile îşi schim baseră
locul şi înfăţişarea. M -am oprit în m ijlocul
dughenei. U n vuiet stă ru ito r continua în ora­
şul pustiu, trecea p rin tem eliile lui, ocolea p rin
galeriile înguste ale subsolului, urca iarăşi. Ce
să-i faci ! Acum vedeam unde duceau convor­
birile m ele cu El H adj. S leit de puteri, ne­
clintit, m ă luptam cu som nul gata să mă do­
boare. Nafissa trecu pe lîngă m ine ca o su­
flare ; o văzusem , fă ră uim ire, cum ieşea din
cel m ai întunecos un g h er al dughenei. î-am
prins m îna şi m i-am dus-o la piept : era caldă
şi uşoară ca o rază de lum ină. Am închis ochii,
nu vream să gîndesc, m ergeam . O m ulţim e de
iriace m ă asaltau cu ciudată stăru in ţă, căutau
să m i se incrusteze în cap, să p ă tru n d ă prin
craniu. D ar zadarnic se înverşunau îm potriva
mea, degeaba desfundau porţi, ca să mă atingă,
şi pustiau case, sem ănînd spaim a şi deznădej­
dea — nu m ă im presionau. Blândeţea, m işcă­
rile uşoare ale Nafissei m ă pătru n d eau ca o
flacără ; tăcea, iar eu nu m ă gîndeam decît la
ziua de m îine şi la cele ce vor urm a, pe care
le vom avea de trăit.
ZOULIKHA NE CHEAMÂ ÎN CURTE.
R ăsună în toată casa glasurile oam enilor care
vorbesc în tre ei, şi nu pricep nim ic din ce
spune vecina. Soţia m ea in tră în odaie, iar
eu o îndem n :
— M ergi de vezi.
— E în plin oraş. Nu este cu p u tin ţă !
Cum nu-m i vine să cred, îmi răspunde, cu
obrajii în flăcări :
— N -au m ai făcut-o pînă acum, D u-te de
vezi.
Ies din casă, m ulţi aleargă spre M edresse,
mă trezesc în co n ju rat de un v îrtej de Iriace,
în m ijlocul unor fluxuri, reflu x u ri, avîntări,
căderi, ciocniri, care m ă antrenează fo rţat şi
m ă orbesc. A tunci pricep despre ce este vorba :
zidurile îm ping înapoi populaţia. Pînă unde
vor m erge ? U nde să te refugiezi ? în tim p ce,
dintr-o parte, varsă m ulţim ea de oameni, de
cealaltă, îi îm presoară strîns ; pe m ăsură ce
ne resping, ridică m ai departe b a raje de ne­
răzbit. în această încurcată schim bare de
locuri, străzi întregi au dispărut, rase de pe
faţa păm întului. iar altele nu m ai duc nică­
ieri. îndesată silit, m ulţim ea oam enilor noştri
este paralizată, în fu n d ătu ra ticsită către care
a fost împinsă, redusă acum la o tris tă plăm ă­
deală inform ă, p rin care ideea de a răzbi de­

136
vine h im e ric ă ; după cum este im posibil să
vezi ceva dincolo de ea.
Sufocat, abia m ă răsucesc pe loc. D ar chiar
acum, m ulţim ea sparge zăgazul şi se năpusteşte
cu strigăte de m înie şi durere. A ltă ironie a
soartei, to ti a îu n g să fie despuiaţi : bărbaţi,
femei, copii. P recedaţi de u rletu l disperării,
gonim, nu m ergem , tot înainte, p rin tre zidu­
rile ce se clatină în iu ru l goliciunii noastre
si a zdreriţelor fluturînde. Tot chinul în d u ra t
de-atîla am ar de vrem e se revarsă, to t ce
zăcea înăbuşit în noi explodează. D ar şi această
dem onstraţie de revoltă îsi pierde valoarea
im ediată, nu duce la nim ic în fata zidurilor
ce ne îngrădesc defilarea, aliniate de-o p arte
si de alta. iudecîndu-ne d in tr-b lum e străină.
O roarea se degajează din această hume şi ne în-
frînge. Trecem cu capid plecat. D ar la capătul
căii urm ate ne lovim de alt barai ; ne în to ar­
cem deci în piaţa de unde pornisem , căutăm
ieşirea drum ului opus .Si acolo aHe ziduri ne
îm piedică în ain tarea La fel. oriîncotro ne-nm
îndrepta. Ne m ărginim să ocupăm nfata zăgă­
zuită. în v îrtin d u -n e în cerc. strigînd din toate
p uterile — răcnim , şi un suflu fierbinte, de­
sigur lansat din noile construcţii, se abate asu­
pra m ulţim ii si o pîrioleste. „Să ne sirin g ă de
tot în cleşte, să ne încleşteze odată", am dorit
în m area-m i exasperare. Tn acelaşi m om ent,
ca si cum m i-ar fi ştiu t gîndu.l. zidurile vin
în viteză spre noi. d ar ne risipesc : cit ai clipi,
fiecare în parte ne trezim aiurea, pe străzi de­
p ărtate. Mă întorc la m ine acasă, contem olînd
cerul însorit a l dim ineţii, şi ascult corul in-

137
dep ărtat al iriacelor. Tot ee întîlnesc în cale
este absurd, disproporţionat de norm al faţă
de evenim entul abia trăit. Mă gîndesc la Zou-
likha : astăzi v răjitoriile ei nu au dat greş.

Acelaşi v în t a contin uat să bată şi, în cîteva

zile, oraşul e secătuit, uscat. Pe străzi, oame­
nii, cu tre b u ri sau nu, se mişcă îngrijoraţi, se
evită în tre ei, sub vuietele de ocară ale iria ­
celor, a căror neruşinare întrece orice m ăsură.
Nu cruţă nici femei, nici copii. Şi nim eni care
să tragă asupra lor. Şi, la urm a urm elor, la
ce bun să ne răsculăm ? După jalnicul lucru
care a fost protestul nostru îm potriva m on­
struoasei p uteri a zidurilor, ce şi-au relu a t
înfăţişarea zăvorită. Mai bine nici să nu ne
m ai gîndim la asta. U scăciunea n-a întârziat,
în nici un caz, să fisureze m ulte chipuri. Să
te deprinzi a tră i fără să te clinteşti din spa­
ţiul îngust, tot m ai îngust — o gaură, abia
să sufli, să n u -ţi poţi um fla pieptul, nici să
nu faci cel m ai mic zgomot, să visezi poate,
dar nu să vrei : nim icirea ; sta re a ce ni se
rezervă în tr-u n viitor apropiat.

Noile construcţii cresc neîncetat şi se înm ul­

ţesc, îneleştîndu-ne to t m ai strîns, chiar dacă
unele sar în aer, sau se prăbuşesc de la sine
în tr-o singură zi, abia răsărite' ca din păm înt.
Totuşi, dacă vrem , sîntem încă în m ăsură să
ne apărăm , nu este prea târziu. D ar cum ? Ştim
desigur că putem să le distrugem , dar cu o

138
condiţie : sâ dinam ităm în tre g oraşul, şi pe
noi înşine... O are avem oam eni gata să plă­
tească la asem enea p re ţ ? Din nefericire, nu.
Şi-atunci, eşti nevoit să-ţi rum egi singur in ­
dignarea. In ce m ă priveşte, su sţin că, oricum,
lucrurile se vor term ina p rin tr-o distrugere
generală. Nu înseam nă m are lu cru cînd o spui,
dar...
In p riv in ţa asta, d e-aju n s să cântăreşti cum
trebuie fenom enul ev id en t în tr-o an u m ită si­
tuaţie. Populaţia d e - a i c i — niciodată n u vom
fi destul de atenţi — rămâne im pasibilă la orice
grozăvie ; orice grozăvie depăşeşte adm isibi­
lul... nu izbuteşte însă să o m ai scoată din
sărite. Noul oraş, ticăloşia acestei epoci fără
pereche, a pornit chiar de la noi înşine. Nu
avem curaju l s-o recunoaştem . Şi după o v re­
me, ce se va în tîm pla cu prietenii noştri, pe
care ii pierdem din v e d e re ,— am putea sp u ­
ne ? P referăm să nu ne m ai gîndim la asta.
Ca să scap de chinuitoarele nelinişti din
aceste zile, încerc să trasez bazele unui nou
gen de ştiinţă, căreia-i zic „teoria com portă­
rii iriacelor“. îm i notez direcţia, n um ărul lor,
ora apariţiei şi retrag erii ; evaluez am ploarea
duratei unei acţiuni, înălţim ea zborului ; p re­
cizez m om entele lor de tăcere sau gălăgie. Bi-
zuindu-nmă pe inform aţiile culese, mă av en tu ­
rez în pronosticări. Mă gîndese că aş putea
ajunge să determ in anum ite reguli, legile con­
stante cel puţin. A stfel încît sîn t sigur că
m i se vor dezvălui şi m ecanism ul ascuns al
m anevrelor acestor zburătoare, şi m obilele
ce le determ ină acţiunea. De ce nu ? Dacă

139
 stâpînesc, în general, teoria m anevrelor m ari
sau mici, aş p u tea înţelege la ce trebuie să ne
aşteptăm . P e n tru m ine, în tot ceea ce se pe­
trece la noi legat 'de strategia lor, stă înscris
viito ru l nostru, deci soarta în tregii cetăţi.
P re a departe n-am ajuns încă, m ai am de cer­
cetat : acest gen de ştiin ţă este abia în ger­
m en, deşi de cu rîn d m im şi co nfirm at încrede­
rea în ea — în unele privinţe. E xactitatea pro ­
nosticurilor m ele, aşa confirm ată, to t înseam ­
nă m u l t ! Perseverez cu încredere sporită ; s tu ­
diind cu tenacitate, îm i voi atinge ţelul. Dacă
sensul în care-m i orientez calculele n u şi-ar
avea insesizabile lacune, aş fi izb u tit în tru to­
tu l ! D ar evident, acest sens se leagă de o
lum e la care n u am acces. Noile construcţii,
sub am eninţarea cărora trăim m ereu, îm i ră ­
pesc ceea ce zadarnic caut observînd. Am re ­
m arcat că iriacele preferă com pania cealaltă
(a noilor construcţii), n u a tît pe a noastră.
R ăm în m ai cu plăcere de p artea lor, rîzînd cu
acele ziduri şi îm proşcîndu-ne cu sîm buri de
m ăsline şi b a tjo c o ri; şi-apoi to t lor le duc
inform aţiile culese. Ce pot face ? Nu fără m e­
lancolie văd toate acestea şi-m i p ierd iluziile
cercetînd iriacele. Totuşi îm i zic că, la urm a
urm elor, nu sîn t decît nişte păsări şi-m i con­
tinui observaţiile. O rice-aş face, ultim ile ob­
servaţii com portă riscuri şi nici n u va ieşi
nim ic din toate astea. Ei, şi ! Mă în tre b dacă
n u-i m ai bine aşa. C ercetările m ele m ă fac
uneori să m ă ruşinez, m ă sim t vinovat... îm i
lasă un gust am ar de la o vrem e.

140
 Da, m ă gîndesc la aceia care se expun cu
adevărat, la ce se povesteşte despre ostatici.
Noi scăpăm , m ai m u lt sau m ai puţin, de vio­
lenţele pornite din noile construcţii, totuşi
cru ţaţi nu răm înem , nim ic n u ne m ai este în ­
găduit. D ar ei : ce se întîm plă cu ei ? P înă şi
joaca iriacelor reflectă, sus pe cer, violenţa,
îm i ascund faţa în m îini oînd îmi m ărturisesc
asem enea lucruri, ajung să doresc să fiu luat
şi eu ca ostatic înitr-o zi, să scap de viaţa asta
m izerabilă.
în casă, p rin tre glasurile ce m ă asurzesc de
cum deschid uşa, se ridică, dom inîndu-le,
glasul vecinei F tem a acră şi vehem entă :
— Ai zice că l-a u m istu it foaleîe pămân­
tu lu i !
U nul d in tre fra ţii ei, ră p it de curând : toc­
m ai u n u l dintre ostatici. Fam ilia la făcut tot
posibilul să-l scape ; fără nici un rezultat. Să
ne am intim de cei care se legănau, sus-sus, în
vîrful noilor construcţii, sub ochiul ap rin s al
soarelui... N u m -a r m ira ca fratele ei să fi fost
p rin tre aceştia, sau p rin tre alţii ce le-ar fi u r ­
m at. N im eni nu poate afla. Şi ea care se oţă-
răşte îm potriva acelor construcţii, lum ii aces­
teia, oraşului ; nu m ai alegi decît un refren
rizibil. Continuă să oeărască : ce facem, ce gîn-
dim, ce spunem — lu cru ri fără rost, nu te
mai poţi încrede în nimic.
O poartă s-a închis în spatele nostru şi nu
avem nici d rep tu l ide a ne închipui ce se pe­
trece dincolo.
N afissa are grijă să nu-m i pună în treb ări
CÎnd m ă vede sosind ; ştia dinainte to tu l. La

141
ce bun să m ai vorbim de asta ? „îşi vede de
treb u ri, cu un aer absent. Nu m ai e tim p,
nu m ai e tim p, m ă gîndesc, privind-o, acum
cînd oraşul cade, cînd oraşul se învârteşte, când
oraşul nu m ai este decât vîntoasă perpetuă,
nu m ai e tim p ; n u m ai e tim p cînd oraşul
ridică deasupra apelor o m înă de naufragiat,
cînd scoate strig ăte de trezire."
La masă, ascult ce spune Nafissa şi m ă gîn­
desc : la iriacele care vor lăsa-n urm ă m orţi
vrăjiţi, la apele ce se vor um fla cu forţă cum ­
plită şi care, num ai ele, vor salva lumea... Cu
un surîs, soţia m ă priveşte d in adîncul ochi­
lor ei verzi, şi o lum ină nouă, intactă, pură,
i se iveşte pe frunte. Nim eni nu ar putea tră i
fără să creadă în ceva, chiar dacă este vorba
de ceva care nu există : aşa sim t eu faţă de
Nafissa, fără să ştiu bine în ce anum e din
duhul ei cred. C înt cit mai ta re ca să o re ­
aduc aici de pe ţărm u rile d epărtate unde o
văd zăbovind cu faţa la m ine. A tunci, Nafissa
întredeschidă ochii şi îm i surâde. D ar a tît de
scurt m om entul !
Dacă i-a r trece p rin m inte cuiva să-m i
spună : „Ea n u există", nu ştiu ce-aş face, dar
afirm aţia nu m -a r m ira. Ceea ce atrib u i altora,
îţi revine ţie pînă la urm ă... Aşa este şi cursa
în care m ă las prins. T rebuie să continui să
fii tu însuţi, din m ilă p e n tru ceilalţi.
Mă îndem n să o privesc încă o dată cu
aten ţie şi m ă copleşeşte aceeaşi singurătate,
m ă îndepărtează şi m ă alungă. Radioasă, tă­
cută, Nafissa s-a ridicat : m ă urm ăreşte cu

142
g rijă de cum in tru , cu chipul lum inos şi m îini
senine. R ăm îne o vrem e nem işcată în dreptul
in tră rii în odaie, apoi, deodată, o revăd şezînd
în faţa m ea, cu picioarele încrucişate pe o
blană de m iel. îm i vorbeşte ou răb d area ce-i
aparţine doar ei, îi văd capul înclinat, m îi­
ni le, apoi, brusc, iarăşi o descopăr stînd dreaptă
la in tra re a odăii noastre.
SÎNTEM MAI MULŢI ÎN DUGHEANA,
vorbim despre R ahm on din Abhaz, despre
Ledjiam , prinşi în noile construcţii şi aştep-
tîndu-şi ex term inarea ; m ai vorbim şi de alţi
oameni, de evadări, de recapturări, de te n ta ­
tive izolate din p a rtea alor noştri.
— E m ai m ultă lum e ascunsă sub oraş, de-
cît în oase, zice Lyedoun.
A runc o ocheadă către El Hadj. Îngrijorarea
ce zace sub ae ru l nostru vesel nu-1 atinge, din­
tre noi toţi, singur el rămâne îm păcat cu sine
însuşi.
— P e n tru m om ent, populaţia este arsenalul
de care dispunem , iar oam enii ne sîn t arm ele,
zice Zian, nîzînd.
Rîdem şi noi, iar eu le spun că m -ar m ira
ca în acele construcţii să n u se fi afliat, cu
vrem ea, secretele subsolului n o stru — să nu
ne facem iluzii. Convorbirea se în treru p e, cei­
lalţi mă privesc.
— N u le vor afla niciodată, răspunde laco­
nic El Hadj, ieşind din m utism ul său.
La aceste cuvinte, to ţi se întorc către el ;
lu at pe neaşteptate, nu ştiu ce să spun.
— Ei n u sînt sub păm întul Jor, dacă ar fi
pe teren u l lor... a lta ar fi situaţia.
— B ineînţeles, aprobă unul.

144
 Nim eni nu m ai scoate o vorbă, nim eni nu
se m ai sinchiseşte de oră, ne gîndim la a lt­
ceva.
In sfârşit :
— Oare m ai ai unde te ascunde acolo jos ?
întreabă Zian.
•—• O riunde te poţi ascunde sub păm înt.
Gîndesc : „Speranţa asta ne răm în e“.
— Este îngrozitor, m ai spune cineva.
— N -ai încotro. Dacă fiecare casă, fiecare
străduţă, fiecare cartier şi-ar avea subsolurile
proprii, crezi că, acolo, a r fi p u tu t ţine piept ?
■—• D ar a sta n u se poate !
— N u?
Înţeleg ! Nu m ai există aproape nici un
spaţiu neocupat în tre noi şi oraşul nostru, nu
mai sîntem nici în oraş şi niciunde în altă
parte, singuri noi sîntem oraşul, ori el în­
seam nă noi. Cine este cel’lalt ? N u are im ­
portanţă, n-o s-o ştim niciodată. Spaţiu, for­
mă şi lim ite — comune : ceea ce se află în
noi se regăseşte în el, şi e grozav şi num ai
fap tu l că m ai poţi afla în tine însuţi a tîte a
resurse, că poţi întinde curse, ori săpa atîte a
văgăuni, deschide atîtea coridoare.
Tocmai a sta ni se spune desluşit, lingă m ine,
de cealaltă p arte a zidului. D ugheana m iroase
a fum , respiraţia, zum zetul discuţiei se auri
mai ta re pe m ăsură ce se înm ulţesc bătăile
răzbind de sub păm înt. Ne sim ţim a tît de bine
în zăpuşeala asta cît tim p ascultăm ce se m ai
întâmplă, încît nici unul d intre noi nu se ho­
tărăşte să fie a te n t la sem nalizările p arvenin-
du-ne p rin duşum ea.

145
 —- Din fericire, nu este frig, zice Lyedoun.
— D ar e m u ltă uscăciune ! Se-ntinde, ca
p a ta de ulei, zi de zi tot m ai m ult, ne atrage
aten ţia Zelam.
— Ai de ce te tem e în p riv in ţa zidurilor,
întăreşte altul.
Sigur. C onstaţi asta p rin m ultiplificata lor
m işcare tîrîtoare. N u m i-aş fi închipuit nicio­
dată că a r fi în sta re de atîtea m işcări in tr-o
singură zi, ca atunci cînd m ulţim ea noastră a
fost încătuşată de lan ţu l lor înnodat, în tr-o
singură dim ineaţă.
— Toţi în aceeaşi oală, zice Zerrouk.
— Chiar şi tu.
—• Ca şi tine.
— Dacă asta poate să -ţi facă plăcere...
Zian precizează :
— P rizonieri nu vor fi.
— S întem gata de orice, dacă asta poate
să-ţi facă plăcere.
Şi-ncepem toţi să rîdem . P u ţin după aceea
plec, sim ţindu-m ă prea nervos. N u s-a lăsat
întunericul, dar to t m ă întorc la m ine-aeasă.
U nde-ai m ai m erge cu zidurile astea care te
pîndesc ? Z idurile care nu-şi schim bă tactica,
dîndu-ţi m ereu ocol, bătiîndu-şi joc de tin e şi
potrivindu-şi bine m asca atunci cînd le con­
vine ? Merg, prefăcîndu-m ă că hab ar n-am
de ele. Casa mă întîm pină oa un lim an de
pace. A ud sporovăială vecinilor şi glasurile lor
m ă reconfortează ; traversez fără zgomot
curtea. îm i place să nu fac zgomot. Gîndesc :
„De m -aş opri şi aş spune ceva, to ţi cei din
casă a r răm îne îm pietriţi, n -a r m ai fi glas de

146
viaţă." Ş tiu cum stau lucrurile, a ca că m ă stă-
pînesc.
în odaie, nici urm ă de Nafissa. Iarăşi ! Unde
s-a p u tu t duce ? Mă cuprinde neliniştea. A
lăsat copiii singuri — îi văd jucîndu-se ca şi
cum n -a r şti că nu e pe lingă ei. Nici nu se
uită la m ine. Cu o crudă nepăsare, o linişte
p rin care parcă/ ar lu a în rîs m area m ea des­
cum pănire, continuă să se joace. Ce-nseam nă
asta ? îi întreb. N u ştiu unde s-a dus m am a.
La vecini ? Nu. Ce aer de om uleţi închişi în
sinea lor, sub expresia aceea de nevinovăţie,
cînd îm i răspund. A tunci, să-şi continue joaca !
Mă aşez în tr-u n colţ. D ar repede sar în picioare.
îi chem :
— M am ia ! Diden !
îşi în tre ru p joaca. îi iau de m înă ; m ă u r ­
m ează fără să sufle o vorbă, nu protestează.
Ieşim în stradă, s-o aştep tăm pe Nafissa. E
noapte afară. îm i am intesc de unele absenţe
ale ei ce m i-au p ă ru t ciudate. N eţinînd seam a
de orele înaintate, stăm de veghe toţi trei, pe
tro tu a r ; dar oricît m i-aş fo rţa ochii larg des-
ohişi, nu zăresc nim ic altceva decît golul, în ­
tunecim ea ce ne îm presoară. Oraş p ă r ă s i t !
Deodată, aud un rîs uşor, străb ătîn d în tu n e ­
ricul. Ea să fie ? Nu se poate ! A tunci, nu m ai
şovăi. Trag după m ine copiii şi in tru repede
în casă. La fam ilia B aroudi a p aratu l de radio
e deschis — o voce pe care n-am m ai auzit-o
pînă acum .
O prezenţă blîndă îm i prinde toată a te n ţia :
e Nafissa. Pe întuneric,. îi desluşesc în tîi su-

147
rîsul, apoi — un tra n d a fir strălucitor. Il poartă
sub lobul urechii ■—■floarea scînteiază puternic.
— Ai u ita t cît e ceasul, a tîta -i spun.
----- Nu.
— Dacă n-ai u ita t cit e ceasul, atunci...
Nu o în treb unde a fost. N u sîn t su părat
pe ea.
— N u mă pot întoarce decît în unele m o­
m ente.
Vorbeşte pe un ton grav, dar continuă să
surîdă cu duioşie. Aş înţelege, aş înţelege
chiar dacă nu n e-ar pîndi a tîte a prim ejdii.
Voi înţelege, desigur : am nevoie de tim p pen­
tru asta. Frum oasă şi ispititoare, itrecînd prin
m etam orfozele ei, viaţă şi etern itate, Nafissa
se conturează în ochii mei, prezentă p rin glas,
privire şi razele tran dafirului, cu tot delirul,
tenebrele m ele.
Pînă la mimă, îi surîd şi eu şi îm i zic : im ­
becilule !
Chiar atunci, la radio se eîntă :

Lunecă-n tim p ca o apă

Şi-acoperă-m i ochii,
Şi cînd te urm ez, şi cînd m ă-ndepărtez,

Prin acel nu-ştiu-ce

Ce preschim bă orice-n
Lum ină nestinsă.

A cum a aproape-aproape
A cum a departe-departe
Lunecă-n tim p ca o apă.

H§
 A juns în odaie, aprind lum ina şi privesc la
N afissa — e îm bujorată, plină de însufleţire,
şi rîde. O copilă ! Copiii se rotesc nebuneşte
în ju ru l ei. Dincolo, acelaşi cîntec se rep etă
la radio, m ereu, m ereu. Gîndesc : „Acum a risc
să răm în in tr-a d e v ă r singur. In ce voi fi a n ­
gajat ?“
— Şi ei ? îi spun, a ră tîn d u -i m icuţii, oare
sar şi aleargă p rin odaie.
Apoi, privind-o adine :
— Şi eu ?
— P e n tru ei să n u te tem i. Nici p e n tru tine.
V iaţa voastră va continua neschim bată.
Surîde şi întoarce încet capul cu gestu-i
obişnuit. Se duce şi-şi vede de lucru în fu n ­
dul odăii. U rm ăresc cu atenţie cum se m işcă
de ici-colo şi, iarăşi, îm i regăsesc liniştea su ­
fletească, tihna.
încă plină de însufleţire, veselă, ne pregă­
teşte cina. O tachinez :
— D ata viitoare te întovărăşesc.
— Atâta ar m ai lipsi !
Şi izbucneşte in tr-u n rîs cristalin. O în tre b :
— De ce nu ?
— Mai uşor este p e n tru o fem eie decît pen­
tru un bărbat.
îm i spune asta ca să m ă cruţe. Iarăşi încep
să m ă sim t singur, d a r îmi ascund indispoziţia.
P e n tru ea, cu ochii închişi sau deschişi, viaţa
este o stare de veghe. Mă ocroteşte, preia m e­
sajul din m îini necunoscute. Nu va şovăi nici­
odată, nu va ren u n ţa niciodată, n u va uita
niciodată.

149
 N oaptea trece în linişte. Ziua urm ătoare,
atm osfera este la fel de pură ca şi zilele tr e ­
cute. D estul ca întreg oraşul să prindă încre­
dere, să reînvie speranţa. Totuşi noile construc­
ţii cresc, se ridică, huruie, b a t şi şuieră, ca
m ai-nainte. N u are im portanţă. Nu au m ai
ap ăru t nici iriacele. Să fi plecat, m igratoa­
rele ?
O rice-ar urm a, nu m ai aşteptăm ştiri. Nu
m ai alergăm după inform aţii din propriul nos­
tru im puls : nu m ai sim ţim nevoia. Setea de
a afla, im perioasă pînă nu dem ult, a făcut loc
celei mai profunde indiferenţe. G ata cu rep e ­
zitul la ziarele de p rin chioşcuri, adunările în
faţa aparatului de radio, colportările şuşotite
şi avida curiozitate. Îm i am intesc cum băteam
drum urile ca să aflu cea m ai mică, nouă în­
tâm plare ; sărm anul de m ine ! Am pierdut,
ne-am p ierd u t orice dem nitate cu această
goană după zvonuri.
Acum — odihnă desăvîrşită. Sub soarele de
toam nă, oraşul, care totdeauna n u a fost a lt­
ceva decît un enorm furnicar, banal şi diz­
graţios, se îm podobeşte p en tru p rim a oară cu
o frum useţe aparte : farm ecul urbelor părăsite,
al cetăţilor m oarte, dar care dăinuiesc prin
vrem i, intangibile. H oinăresc de-a lungul s tră ­
zilor şi acelaşi sentim ent se rep etă peste tot.
Lucrurile au aura eternităţii, fiece clipă este
o excepţie, ca şi cum ar fi detaşată de tim p,
ca şi cum a r fi ultim a de trăit. Şi tem erile
n u trite p e n tru Nafissa, chinuitoarea nelinişte
pe care ea însăşi m i-o trezea, şi ele sîn t a lt­

150
fel acum ; dar m ai m u lt decît m ine, lum ea este
altfel. Să m ai fie unii care nu-şi dau seam a de
asta ? Mă îndoiesc. N afissei n u-i mai pun în ­
trebări : în m om entele cînd vine acasă ori iese
în oraş. privesc aiurea. îmi în d rep t ochii aten ţi
către altceva. O victorie asupra m ea însum i,
pe care nu fără g reu tate am cîştigat-o.
Zilele trec şi nim ic notabil nu se petrece în
existenta noastră cotidiană. De cîite ori rea-
nare, Nafissa îmi aruncă aceeaşi priv ire im ­
penetrabilă şi blîndă. ascultă cu nespusă b u ­
curie ce povestesc copiii. în d a tă sîn t iarăşi li­
niştit şi voios.
Iri acele ap ăru ră din nou aseară, prim a oară
după o lungă absentă ; aşa că mi-a'm relu a t
ocupaţia de observator. D ar analizînd prim ele
însem nări, am descoperit îndată un d e ru ta n t
ultim atum : se cerea capitularea oraşului, fără
condiţii. Si nu num ai că era un mesa] d eru­
ta n t în sine. dar nici nu se adresa nim ănui,
înţeleg p rin asta — nici autorităţilor, nici po­
norului. care nu aveau cum să-l capteze şi
descifreze. Deci, nici m ăcar num ai mie, care
doar ce-m i om oram tim pul cu asem enea ocu­
paţie. Ce le-a determ inat să lanseze o som aţie
sortită să răm înă literă m oartă ? Să fie vorba
de u n exces de capriciozitate din p a rte a lor,
sau de un total disp reţ ? Aş înclina spre a
doua ipoteză. N u am fost deprinşi cu proce­
dee m ai civilizate din p artea iriacelor. Ce tre*-1.
buia să fac ? Să-i înştiinţez pe ai noştri, pe
vecini ? Şi dacă cineva s-ar gîndi să m ă în ­
trebe de unde, din ce su rsă anum e deţin eu

151
inform aţia, ce le-aş răspunde ? N -ar însem na
num ai să risc m u lt şi, totodată, să alarm ez
oraşul —: presupunînd că spusele mele a r fi
lu ate în serios — , să dezvălui secretul practicii
m ele nu s -a r p u tea foarte uşor întoarce con­
tra m ea ? De fapt, cine m -a autorizat să mă
ocup cu asem enea cercetări ? Nim eni ! Am în ­
trep rin s to tu l num ai de capul meu, fără ştirea
nim ănui. Şi-apoi, ce să fac atâta caz de asta,
anu n ţîn d u -le tocm ai aşa ceva ?
Aceste în treb ări şi altele încă m -au frăm în-
ta t toată noaptea, m -au chinuit în tr-a tîta , in ­
cit uneori m ă tem eam să nu-m i pierd m in ­
ţile.
A zi-dim ineaţă am ajuns la hotărîrea ferm ă
să-mi pun lacăt la gură :
1. P e n tru că nim eni nu este la curent cu
tainicile m ele investigaţii şi că nu m ă leagă
nici un angajam ent.
2. P e n tru că un asem enea m esaj e făcut să
răm înă erm etic, sau m ai bine-zis p e n tru că
nici n u a fost adresat oraşului, acesta nefiind
în stare, nicidecum p reg ă tit să-l prim ească în
asem enea form ă, şi, oricum , neaşteptîndu-se
deloc la som aţia iriacelor.
3. P e n tru că soarta oraşului nostru, dacă nu
chiar şi a tu tu ro r oam enilor noştri, sra hotă-
r îit; aşa că, la ce bun să se afle de u n u lti­
m atum , care s-a r putea să anticipeze tre c e ­
rea la faptă, dar nu înseam nă salvare ? N a­
tu ra face risipă de asem enea avertism ente im ­
perative şi inutile — inutile cel p u ţin faţă de
p u terea noastră de înţelegere, adm it.

152
 A cestea îmi sîn t argum entele şi-m i par
plauzibile toate. în ce mă priveşte, bin eîn ţe­
les că n u m ă pot com porta ca şi cum nu aş
şti nimic. P e n tru propria experienţă, trag con­
cluzia că evenim entele se vor precipita peste
aşteptările mele. A sta reiese clar din m esaj,
clacă adm item că este u n m esaj propriu-zis.
NOILE CONSTRUCŢII, FIIN D MAI BINE
inform ate deoît noi, ne-au adresat, prim ele,
avertism entul, şi dacă l-am fi p u tu t înţelege...
U nele d intre ele, p rin tre cele m ai înalte şi m a­
sive, s-au p răbuşit ori au sărit în aer — exact
nu ştiu — chiar în ziua urm ătoare, şi-atunci
s-a po rn it să sufle u n infernal v în t fosfores­
cent. Explozii subterane, contorsionările zidu­
rilor şi spirovire pe sus, la care n u au întâr­
ziat să se adauge paşii apăsaţi ai cîrtiţei şi o
adevărată grindină de bătăi în zidăria de sub
picioarele noastre : oraşul e ra zgîlţîit de sus
şi pînă jos. Fără porozitatea sa, ce-i face po­
sibilă absorbţia oricărui şoc, n -a r m ai fi la
ora actuală decît u n m orm an de p raf şi pulbe­
re. P uţinele şi rarele deschideri spre m are se
închiseră în ju ru l nostru, izolîndu-ne cu to­
tu l de ea. In plus : p e n tru prim a dată zidu­
rile se îm preunară deasupra capetelor noastre ;
eram brusc aruncaţi în tr-u n întuneric de m i­
nă. Cel puţin, dacă în acel m om ent oraşul
nostru s-ar fi scufundat în adîncul păm întu-
lui, unindu-se cu cetatea su b teran ă şi a r fi
făcut una cu ea, am fi p u tu t gindi : to t răul
spre bine. D ar nu, am fost supuşi unui adevă­
ra t dezm ăţ de m etam orfoze —- orice obiect îşi
schim ba form a cu insolenţă şi ne asalta şi din
faţă, şi din spate, şi din coastă, în tim p ce
spaţiul, cu o ipocrizie nu săracă în in tenţii

154
rele, se preschim ba m ereu sub ochii noştri.
O riunde s-a r fi refu g iat un locuitor, se afla
de îndată şi altunde, şi încă la loc descoperit.
Ce sim ţeam că e m ai cum plit, m ai crud în
această lu p tă era fap tu l că tsebuia să în fru n ­
tăm inam ici care fiecare în p arte constituia
o arm ată ; aşa ne istoveam în m arşuri, contra-
m arşuri, goană, asaltu ri rata te , retrag eri,
schim bări bruşte de poziţii. Iată în ce fel con­
cepeau lu p ta ! Contau să doboare astfel grosul
populaţiei noastre, fără să atace ; şi, de fapt,
au şi izb u tit în bună parte. M are a fost n u ­
m ărul celor căzuţi, dispăruţi. La noi acasă, se
repetă binecunoscutul fenom en. Toţi vecinii,
de la mic Ia m are, începură să se agite în
odăile lor, să treacă grabnic dintr-o încăpere
într-alta, vorbind cu glas g â tu it; apoi inva­
dară curtea şi porniră să-i dea ocol, în v îrtin -
du-se orbeşte, în m are tăcere. Unii, pe care
v ră jito ria nu-i imbeoilizase încă, recurseră la
forţă şi, n eţinînd seam a de b ru ta litate a ciocni­
rilor im inente, ori trezirii b ru şte a celor pose­
daţi, încercară să-i oprească m ăcar p e ai lor.
U rm ară încăierări de coşm ar în tre statu ile de
piatră şi sem enii încă vii, dar — p u ţin spus —
pe ju m ătate năuci, bătăi nem iloase şi ocări. în
sfirşit, ultim ii, p rin tre care şi eu, au fost pie­
trificaţi în căm ările lor, înainte de a le fi p u ­
tu t părăsi, cu toate să nu li se întunecase cu
totul m intea. Nu a tre c u t m u lt şi, inconştienţi
de gestul lor, cîţiva d intre cei care se ro teau
rigid p rin cu rte se apropiară de poartă, parcă
dorind să o ia la goană. A r fi fost o adevă­

155
rată calam itate p e n tru întregul oraş ! Din fe­
ricire, nu ştiu cine avu încă destulă prezenţă
de sp irit şi trîn ti poarta.
Dar, vai, u n u l apucase să fugă, după cum
am aflat m ai tîrziu. Ism ael, Ism ael era acela.
S trada îl atrăsese în abis. Tocmai el care nu
se m ai av en tu ra dem ult în oraş, el, a tît de fe­
ricit că term inase cu lum ea ! P ierd u t, aşa, fără
tru p şi fără suflet, p ierd u t tru p şi suflet. Ce
soartă.! Nu va m ai răm îne nim ic din el, nici
o um bră. De cum s-a săvlrşit această neno­
rocire, v răjitoria încetă. A vertism entul fusese
dat. Z idurile se desfăcură deasupra capetelor
noastre, se făcu ziuă, era lum ină. Soţia lui
Ism ael se aşeză în m ijlocul curţii şi, fără să
se m ai aştepte la nici o veste de la bărb atu l
ei, îşi smulse p ăru l din cap, se zgîrie sălbatic,
cu toată in terv en ţia vecinilor, care o m u strau
ca s-o potolească. D upă puţin, fiin ţa ei n u mai
era decît un val de sînge — stră b ă tu casa,
ajunse la in trare, trecu pe sub poarta lăcă-
tu ită şi, m ai m ult ca sigur, din clipa aceea
porni să alerge pe străzile oraşului, pe urm ele
lui Ism ael. De atunci acest p îrîu continuă să
curgă fără oprire ; de cîte ori in tri ori ieşi
din casă, eşti nevoit să sari peste el. -
Acum ne-am deprins : ba ch iar vin şi m ulţi
alţi oameni, m ai ales fem ei şi copii — îşi
moaie în el vîrfu l degetelor şi-şi fac sem nul
sîngeriu în frunte. A traşi, sosesc m ereu, din
cele m ai dep ărtate cartiere, form înd un cor­
tegiu neîn treru p t. Iată cum figura lui Ism ael
— dezm inţind ceea ce gîndisem în prim a zi —

156
stăruie în tr-a d e v ă r ca u n diuh al cetăţii, odată
ce fluviul de un roşu aprins stră b a te neostoit
străzile, se ram ifică la infinit, se readună după
m ultele ocoluri, revenind la izvor, cu o p ro ­
digioasă fo rţă ce-1 m ină şi-l va m ina fără p re ­
get înainte, îl va duce p retutindeni. Cine a spus
ori a gîndit că Ism ael era u n om pierdut, un
om care nu va m ai com unica niciodată cu
nim eni, astăzi nu m ai poate susţine acelaşi
lucru. Iată-ne oraşul cuprins în tr-o re ţe a de
sînge, o reţe a a tît de bine îm pletită, încît nu-1
va m ai lăsa pe nici u n u l dintre noi să scape
în afara ei. Cînd îm i am intesc de persoana
neînsem nată a lui Ism ael, aşa cum era viu,
aproape că nu-m i revin din uim ire.
Nafissa lipsea de acasă cînd s-au petrecu t
toate acestea, nu a sosit decît m ai tîrziiu şi,
aflînd vestea, nu se pierdu cu firea. Dacă am
înţeles bine, p e n tru ea, fusese o întîm plare
necesară. A devărul este că sîntem acum p reg ă ­
tiţi cu toţii, îm plinirea u n u i asem enea destin
nu ne va lua pe neaşteptate, iar d e -a r fi să
fie aşa, înseam nă că nu sîntem consecvenţi cu
noi înşine.
Fem eia Sethi, din ca rtie ru l nostru, ne-a în ­
ştiin ţa t lin iştită — după cîteva zile — că fiul
ei cel m ai m are a p ro fita t de învălm ăşeală şi
s-a dus la cetatea din subsol. Cum d e-a aflat
ea, cînd, după cîte ştim , nici o legătură cu cei
de acolo n u este posibilă ? A izbutit el totuşi
să-i tran sm ită ştirea ? Ea, Sethi, se ţinea tare,
îl aproba şi, ceea ce-i de m are m irare, nu se
ferea s-o spună. în g rijo ră to r ! P e n tru că, deşi

157
m ulţi au făcut acelaşi lucru, pînă acum n i­
m eni nu a cutezat să trâm biţeze faptul. P u ră
inconştienţă ! D ar dacă nim ic de acest fel nu
s-a petrecut cu băiatul, ei a fost doar capturat,
iar m aică-sa încearcă să ne am ăgească ?... îţi
dă de g în d it : trăim orele prim ejdioase ale
unei stă ri de urgenţă. Ele ne cer să fim gata
oricînd.
AJU NS LA ADOLESCENŢA, M I-AM PR O -
pus de pe atunci să nu las să-m i scape sin­
gura şansă posibilă. N u-m i răm ăsese decît
m icul com erţ de ţesă tu ri salvat de la clezas-
stru, şi consta num ai în tr-u n a din acele p ră ­
vălioare celulare din strad a B onetăriei. O
tejghea pitică, două băncuţe prăpădite, ra f­
tu ri descleiate, pe care m ai vedeai cîte u n sul
de doc ori stam bă bej, şi, spînzurînd în cu­
iele din perete, cîteva şaluri şi tre i-p a tru tr i­
couri. P este m are pleaşcă am dat cînd am
deschis p e n tru prim a dată uşa prăvăliei ! P ra f
berechet, bineînţeles ! Şi pînze de păianjen
cîte vrei p rin colţuri ! De aici treb u ia să-m i
croiesc viitorul. P e n tru început, n-aveam să
fac decît curăţenie generală. Am an gajat o
fem eie de corvoadă. S cutură, spălă, m ătură,
şterse prafu l cu cîrpa de rep etate ori. Cum
oare — m ă întrebam , în tim p ce ea m uncea,
vărsînd pe jos căldare după căldare de apă
— cum s-o fi îm păcat ta ta cu asem enea p ră ­
vălie ? De fapt, nu-1 stingherise deloc ; n i­
m eni nu l-a văzut vreodată deschizînd-o, nici
nu sîn t prea sigur că fusese trecu tă p rin tre
b unurile sale. Uşa făcută din două tăblii su­
prapuse n-am vopsit-o proaspăt, doar a fre ­
cat-o bine fem eia, ca şi restu l lem năriei. Am
observat că se neglijase m ontarea unui drug
de siguranţă în exterior. L-am pus din prim a

159
zi, la ceasul închiderii. Nu puteam tolera acel
lasă-m ă să te las de altădată ; odată ce îmi
asum am sarcina de negustor, se im puneau şi
m ăsuri de precauţie : strada era un furn icar
de lum e de tot felul, veneau grăm adă oameni
d inafară şi, ceea ce era m ai îngrijorător, dă­
deau tîrcoale nişte indivizi ce răsăreau deo­
dată, singur D um nezeu ştie de unde.
Deşi nu aveam cine ştie ce de vînzare —-
m ai exact, nim ic ce s-ar fi p u tu t vinde —-
m i-am deschis prăvălia. Doream să se ţină
cont de m ine, să fiu cunoscut şi recunoscut
de toţi. M i-am propus să in tru în bune re ­
laţii cu vecinii, dar nim eni nu a întîm p in at
cu entuziasm avansurile m ele, nici, e-ade-
vărat, n u le-a respins ; p ăstrau destulă re ­
zervă. „Dacă nu m ă prim esc în m ijlocul lor,
înseam nă că vor să ştie m ai întîi cu cine au
de-a face, îmi ziceam eu. O să vină ei la
m ine. Mai ales cînd negoţul m eu se va ex tin ­
de cum nici nu se aşteaptă !“ D ealtfel, nu-i
nici un zor. Apoi, nu aparţineam aceleiaşi ca­
tegorii sociale. M intea m ea prea absorbită de
ceea ce u rm a să întrep rin d , ca să se complacă
în asem enea anticipări, iar dacă, în tre tim p,
ei m ă bîrfeau, ori încercau să-m i pună beţe-n
roate, p u ţin îmi păsa. Casa şi m asa îmi erau
asigurate de m ătuşa A m arilla, fie-i num ele de
bună-pom enire ; m ă prim ise ca pe u n u l din­
tre copiii ei, după ce-m i pierdusem părinţii.
C ercetam cu aten ţie Q uaicaria noastră, în
plină Q uaicaria, această strad ă a tît de dife­
rită de oricare alta, încercam să aflu ce re ­
surse şi debuşeuri poate oferi. În tîi şi-ntîi, cu-

160
 riozitatea m i-a fost stîrn ită de acel du-te-vino
al oam enilor veniţi dinafară, vizitatori, s tră ­
ini. Ţepeni în m ers, înaintau, oprindu-se de
la o prăvălie la alta, cu un aer tem ător, şi —
după o secundă — aruncînd priv iri teribile,
apoi din nou cu u n aer de team ă ori d istan t
şi-ndată, ia r grozăvindu-se, cu o ţin u tă con­
trafăcută... N -aş m ai sfîrşi descriindu-le ciu­
data atitudine. N egustorii p rin faţa cărora se
perindau nu pierdeau prileju l să facă haz pe
seam a lor, dar a tît cît să nu se vadă. Cred
că în rea lita te străin ii n u prea erau siguri că
totul e în ordine. Mai p u ţin afectate, m ai p u ­
ţin prefăcute, fem eile n u se lăsau duse cu po­
veşti şi-şi vedeau liniştite de drum sub ochii
binevoitori ai localnicilor, care nu le priveau
însă cu cine ştie ce curiozitate. P u rtîn d u -şi
lungile tunici — şi în n u a n ţe a tît de şterse de
le-ai fi crezut ieşite la soare — parcă pluteau,
m ergînd. Cînd v reun obiect le atrăgea atenţia,
bărbaţi şi fem ei nu se jenau să zăbovească şi
cîte-o ju m ătate de oră înfipţi în pragul unei
prăvălii, privind în ău n tru pe îndelete şi stîr-
nind astfel speranţele negustorilor, de nu şi
îng rijo rarea uneori. Dacă de obicei negustorii
se bucurau degeaba, în grijorarea se dovedea
neîntem eiată.
R eflectam la viitorul m eu în tim p ce p ri­
veam cu aten ţie la acei oam eni din altă lume.
Mai m ult decît interesul, m ă îm boldea do­
rin ţa de a vedea posibila conturare a viito­
ru lu i m eu. P lin de prom isiuni : aşa îmi pă­
rea ; num ai că m ai întîi treb u ia să-m i gătesc
frum os raftu rile. Am cău tat să găsesc pe ci-

161
 neva care să-m i acorde un îm prum ut. N im eni
nu m i-a respins ideea — nici p e n tru întreaga
sum ă, nici p e n tru p a rte din ea — şi totuşi
nim eni nu s-a h azardat să-m i satisfacă do­
rin ţa. Pe de altă parte, angrosiştii nu erau
dispuşi să-m i livreze m arfă pe credit : nu
aveam un garant. R ezultatul a fost că, după
ce m i-am făcut lună prăvălioara şi am adus-o
în bună stare, nu am m ai realizat nim ic din
ce-m i propusesem , trebuind să am in lansarea
m ea în negoţ.
Tocmai treceam p rin aceste necazuri, cînd
veni la m ine un anum e personaj, şi încă ce.
personaj ! De cum l-am văzut la faţă p en tru
prim a oară, am avut im presia că îl m ai cu­
noscusem , că îl zărisem vorbind cu tata, apoi
nu am m ai fost sigur nici m ăcar de atît. Oare
unde-1 m ai văzusem ? O ricît m -aş fi silit, nu
puteam să-m i am intesc. La începutul cunoş­
tin ţei noastre, se ară ta şovăitor, ezita să des­
chidă el conversaţia, iar cînd ajungeam să
discutăm , p ăstra m ultă rezervă ori vorbea ca
p e n tru sine. Totuşi, în curînd falsa jenă ce-1
făcea să fie a tît de re ţin u t se topi. In vizitele
ce u rm ară îm i vorbi liber şi călduros ; eram
surprins.
O dată, după ce venise de m ulte ori, m i-a
declarat :
— Da, treci p rin grele fră m în tări din ziua
cînd ai lu a t în m înă negoţul ce ţi-a revenit.
Cum de-am aflat ? Mă aşteptam să m ă în ­
trebi chiar dum neata. Da, treci p rin tr-u n m o­
m ent foarte critic. Iar ţelu rile u rm ă rite îţi
complică situaţia. îm i place ca fiecare să fie

162
 lăsat în pace în tre b u rile ce-1 privesc perso­
nal, şi, la rîndu-i, să le respecte pe ale celor­
lalţi, dar m ajo ritatea oam enilor ignorează
această regulă, o încalcă. Da, ai de ce să fii
foarte supărat...
V orbind aşa, fără în treru p ere, gesticula, se
legăna la dreap ta şi la stingă.
— P e n tru cine te-a observat odinioară,
viaţa dum itale se ara tă cu u n destin in tr-a ­
devăr aparte. A bordezi cu n a tu ra le ţe oam e­
nii, in dependent de ce-ai dori, crezi că te
bucuri de favoarea situaţiilor, de sim patie...
şi totuşi eşti sever cu tin e însuţi. Ai presim ­
ţit că aici e izbăvirea ? C înd ţi-ai deschis p ră ­
vălia, unii au răsp în d it pronosticul că o s-o
laşi baltă în tr-o săptăm înă. Ceea ce nu s-a în-
tîm plat : da, am de ce să pot spera în perse­
v eren ţă şi hărnicie din p a rte a dum itale. P u ­
ţin ţi-a păsat de zvonurile rele, te felicit. Ş tiu
prea bine ce efort treb u ie să faci ca să te
m enţii în stare de p lu tire pînă ce in tri în tr-o
situaţie norm ală, şi eşti gata să-ţi dovedeşti
stăru in ţa, am pe ce m ă bizui. A tunci, de ce
— m ă vei în treb a — a tîta neîncredere din
partea altora ? Nici o pagubă — p ăreri ero­
nate !
A scultam cum vorbeşte despre m ine şi tre ­
burile m ele, şi stăm pe gînduri. O brazdă
adîncă îi tăia în două fru n te a — pornea de
la ochiul d rep t în sus, închipuindu-i astfel
două capete siameze. V orbea neostenit ore în
şir. Eu u n u l niciodată nu am strălu cit în con­
versaţie ; nici nu-m i trecea p rin m inte ce
i-aş răspunde. Mă m ulţum eam să-l ascult

163
a te n t şi să-i cercetez din ochi capul dedu­
blat. D ealtfel, aveam tim p berechet, iar p ă­
rerile sale, oricît de ex trav ag an te m i-ar fi
părut, nu m ă contrariau dacă-m i lăsa tim pul
să le cîntăresc.
In altă zi, îm i spuse confidenţial :
— Ai observat ? Aici, pe păm în tu l nostru,
om ul vrea ca toate faptele lui să afle sprijin
în p ărerea m artorilor. De orice a r fi vorba,
iată-1 că şi invocă aprobarea unuia sau altuia
— cauţiuni, buna apreciere a cutărei a u to ri­
tăţi. D ar dacă, la un m om ent dat, i-a r lipsi
orice m artor, pe Cine se va m ai bizui ? A r
dori ca inim a lui să fie ca o carte deschisă.
D ar p e n tru Cine ? A r spune to t ce a făcut şi
a gîndit. D ar Cui ? P e n tru că n u treb u ie să
ne înşelăm : chiar şi atunci va continua să in ­
voce, fără să-şi dea seam a. Nu poţi conta că
s-ar apleca asupra propriului său suflet, nu
este în stare. N u aştepta din p artea lui ceva
de acest fel...
O prindu-se aici, începu să-m i exam ineze
prăvălioara, ca şi cum o vedea p e n tru prim a
oară, sau s-ar fi ostenit s-o evalueze, cu toată
rîn d u iala ei, la ju sta valoare.
— N u ştiu de ce lucrurile stau aşa, reluă
el îndată.
Se b ă tu uşor cu palm a-n piept, rep etă ges­
tu l şi îi scăpă un rîs scurt, în d ată înăbuşit.
Am sim ţit cum se lasă o m înă pe inim a mea,
fără să m ă apese. Nu înţelegeam ce se petrece,
nu m ai recunoşteam p e rs o n a ju l; mă fixa în
chip ciudat cu cele două perechi de ochi, în-

164
tr-u n fel ce n u -i in tra în obicei. Fiecare ochi
avea o expresie ap arte : u n u l — dojenitoare,
celălalt — de surîzătoare b u n ătate, al tre i­
lea — glum eaţă, al p a tru lea ■ —■ de celestă
bucurie.
Un om ce-ţi vorbeşte astfel ! Ce să crezi
despre el ? Cum să-l consideri ? Spusele lui
mă urm ăreau, deşi nu sim ţeam nevoia să stă ­
ru i asupra lor ; ba chiar m ă trezeau violent
noaptea, acom paniate de u n lă tra t furios. Să
încerc să-i p ă tru n d in te n ţiile ar fi însem nat
să arunc zarurile la întîm p lare şi fără nici o
şansă, renunţasem , pierdusem din prim a zi.
Aşa că stăm să-l ascult şi vrem ea trecea. Cîncl
term ina, se ridica şi pleca distrat, fără cu­
venitul cuvînt de despărţire.
De m ai m ulte ori aş fi v ru t să-i spun o
vorbă m ăcar în legătură cu situ aţia m ea, dar
îmi ziceam — n u vede chiar cu ochii lui ?
Şi, vai, cvadrupla sa privire, planînd de cîte
ori îm i ghicea intenţia, îm i ară ta de-ajuns cît
de greu aş ajunge la asem enea inim ă ! R en u n ­
ţam aproape speriat. Deşi decentă, lipsa m ea
de b u n u ri era v izib ilă ,' asta şi voiam : ca să­
răcia m ea să se vadă şi, oricum , să nu inspire
m ilă. Aşa, singur eu aveam de h o tărît dacă e
nevoie sau nu să fiu ajutat.
V izitele sale se răriră, după ce, fără exage­
rare, m ă hărţu ise luni de-a rîndul. Mai trecea
pe la m ine doar din cînd în cînd şi, în sfîrşit,
după două-trei scurte apariţii...
R eluîndu-m i treb u rile m -am sp eriat con-
statîn d cît de iute trecuse a tîta tim p irosit !
Nimic din tot ce-m i propusesem nu realiza­

1C 5
 sem. La ce-m i fusese capul ? Totuşi m ă gîn-
deam cu reg re t la pierd u ta com panie. Oare
de ce nu m ai venea deloc, de ce nu m ai aveam
nici o veste de la el ? Să-şi fi pus cine ştie
ce nădejdi în m ine şi să fi fost dezam ăgit în
aşteptările sale ? Tot atîtea în tre b ări la care
nici azi nu pot răspunde.
D ar m ultă vrem e îm i voi aduce am inte de
ce m i-a spus u ltim a oară :
— Vezi oam enii aceştia de pe alte m elea­
guri, îi vezi cum trec p rin d rep tu l n o stru ? Ei
bine, tot tim pul ne supraveghează ! N -au aerul
s-o facă, nim eni n u in tră la bănuială. A tunci,
de ce ne-am m ira că ne fuge som nul în p u ­
terea nopţii !
N -aveam cum şti că auzeam acea voce fără
tim b ru p e n tru u ltim a oară. Avu cîteva gesturi
bruşte, m ă privi lung şi în tăcere ; nu ştiam
de ce aceste cuvinte cădeau în adîncul m eu
ca um bra unei securi. Înainte de a dispare,
m i le lăsa ca pe u n fel de gaj, sau m ai curînd
ca pe un avertism ent asupra căruia voi avea
tim pul şi răgazul să m editez.
Plecase ; nu l-am m ai revăzut nicicînd. Era
o încheiere.
 CREŞTEREA, ÎNM ULŢIREA, ÎNTĂRIREA
noilor construcţii continua, alim entînd groaza
— şi num ai zgomotul de dilatare a uneia din­
tre ele este m ai înn eb u n ito r decît o m ie de
turboreactoare declanşate sim ultan. în ain tîn d ,
doboară cartiere întregi, parcă le-a r înghiţi
u nul după altul, iar dacă se re tra g uneori, aşa
cum se m ai întîm plă, în locul lor se întind
sub soare arii goale, asfaltate num ai cu un
bitum de u n roşu crud : to t ce-a răm as din
case şi cei care tră iau în ele. Cu îndărătnicie
absente, apele m ării n u au îm b răţişat încă
aceste noi m aluri, nu au stins focul ce le de­
voră. R arii localnici care trec p rin aceste
p ărţi abia dacă aruncă o p riv ire şi se depăr­
tează, ca să nu m ai rev in ă vreodată. N oap­
tea... Nu, n-am să m ai povestesc, e prea, prea
groaznic.
N afissa lipseşte deseori ; ceasurile de aştep ­
tare sînt to t atîtea ceasuri de agonie. P rin vio­
lenţa ei, u şu rarea sim ţită la întoarcerea Na-
fissei trezeşte în m ine o şi m ai vie suferinţă.
De nerecunoscut cum se înfăţişează — p ru ­
dentă. Nu era acasă cînd una d intre noile
construcţii a să rit în aer, azi-dim ineaţă, şi
nu s-a întors decît după o oră. M ulţum it că a
revenit, nem aidorind nim ic altceva — eu
care-m i ziceam : ;,Nu va sosi decît m îîne, ori
peste două zile“ — nu am în trebat-o nim ic.

167
 Oare orice rem arcă din partea m ea nu ar ii
fost deplasată ? Şi-a relu a t treb u rile gospodă­
riei, care m ergea la voia în tîm p lă rii; viaţa
continuă.
Vă p u teţi închipui m irarea m ea cînd, după
cîteva m om ente, vrîn d să-i spun ceva, h u am
m ai văzut-o ! Iarăşi m ă în h aţă neliniştea, deşi
m -am deprins cu asem enea saltu ri de situaţii.
Ca să conjur nălucile ce m ă îm presoară şi să
răsp u n d la chem area de o inefabilă speranţă
ce ajunge pînă la m ine din oraş, încredinţez
vecinilor copiii şi pornesc şi eu. A fară, ace­
eaşi chem are sfidează dura im pasibilitate a
zidurilor. A ltceva nu-m i răm îne de făcut : să
m erg d rep t către locul de unde-m i pare că
se înalţă. O iau pe o cale, apoi pe alta... caut
să m ă orientez. T rebuie să ajung înainte ca
vocea să tacă. A tre c u t ceva tim p de cînd în a­
intez p rin tre ziduri, urm ez fiece m eandră, une­
ori fac cale-ntoarsă, fără să am totuşi im p re­
sia că m -am apropiat de ţin tă. în unele locuri,
zidurile se depărtează ca-n vis, iarăşi m ă prind
la cîte-o cotitură, se-ncîlcesc. Ne persecută
cu aceeaşi viclenie, încâlcind orice lege — fără
noimă, fără om enie, şi n-ai cum p ro testa con­
tra lor. Chem area, la fel de puternică, lunecă
îndelung p rin lab irin t. Poate însăşi Nafissa
îmi adresează via chem are, cîntecul auzit. La
gîndul acesta, sim t că-m i sare inim a : nu se
poate, m ă înşel desigur. Totuşi grăbesc m ai
departe. Alerg, cotesc p rin ganguri. Z iua s-a
depărtat, s-a refugiat în grote. O are m îine o
vom m ai regăsi ? Gonesc d in tr-u n coridor în-
tr-a ltu l, ceasuri întregi s-au scurs, cîte •— nu

168
 ştiu. Eu sau ele, care aleargă m ai iu te ? Sînt
cu zece, o sută, o m ie de ani m ai tîrziu ? Mai
devrem e ? Şi aceste ziduri complice în tre ele,
duşm ane toate. Vor să m ă lase să cred că
m -a r ocroti. F ireşte ! P e ele ne-am b izuit si­
guranţa, bunăstarea zilnică, fericirea ! Ele o
ştiu şi-şi cer biru l de cîte ori poftesc. Acum
le sîn t prada. T u rtit sau a ru n c a t în toate p ăr­
ţile de cîte ori se contractă, nu m ă m ai întreb
care va fi m ai tare. U n singur instin ct in faili­
bil m i-a răm as : să m erg înainte, şi iute, tot
m ai iu te ; alt gînd nu am, nici nu v reau să
m ă gîndesc la altceva. D ar u n in stin ct echi­
valent pare să le ţin ă treze : te învăluie pe
neaşteptate, se tot îndoaie, ca să te prindă
pe la spate în cutele lor com plicate, fac şi
ce n-ai gîndi, doar-doar ai să te rătăceşti. Mi-e
team ă să nu-m i u it pînă şi ţelul, m -au şi
a b ă tu t din calea m ea. A u o pricepere drăceas­
că : jocul ăsta de-a v-aţi-ascunselea depăşeşte
p uterile u n u i om. P retu tin d en i, m um ii am bus-
cate cad cu faţa la păm înt chiar în clipa cînd
trec şi scap ca p rin tr-o m inune de rep etatele
lor prăbuşiri. Răm ase în urm a m ea, v reau să
u it de ele şi alerg nebuneşte. Nici n -aş m ai
putea să m ă întorc în a p o i; drum ul de în to ar­
cere e tă ia t ; şi de un singur lucru m ă tem :
să nu ajung şi eu ca m um iile astea, după zile
întregi de goană. C hem area auzită de la ele
venea, tocm ai cu această intenţie, pot ju ra. Şi
în scu rt tim p, cine-şi va m ai am inti de m ine ?
Sînt furios că m -am lăsat a n tre n a t de prim ul
impuls. M ereu cad m um ii — încă una şi încă
una : aerul are un iz cadaveric, de p iatră în

169
 descom punere, u n m iros ce p ă tru n d e în orice
m ă înconjoară. Nu văd cum aş scăpa de această
nouă prim ejdie ce m ă am eninţă şi pe care nu
o prevăzusem , ca să o pot evita la tim p. Sînt
sufocat de v alurile de m înie ce cresc în m ine
îm potriva acestor in tru se ce-au fost postate
în oraş sub p rete x tu l m enţinerii ordinei publi­
ce. Să alerg iute, iute... Cît tim p voi m ai re ­
zista ? Va veni şi clipa, când pu terile m i se
vor stinge şi voi u rla ca o fiară răn ită de
m oarte. Toţi oam enii se ascund, n u m ai ies
în stradă ; stau în vizuinele lor. Se aşteaptă
să m ă vadă căzînd şi sigur că m ă urm ăresc
cu ochii p rin găuri din zid, se u ită la m ine
care în d u r grea pedeapsă că am crezut în tr-o
chem are.
— Am fost tra s pe sfoară ? le strig. Toţi
sîntem traşi pe sfoară, sîntem blocaţi.
M i-a ieşit sufletul, e ca şi sigur că u rm ă­
toarea m um ie m ă va zdrobi în căderea ei. La
u rm a urm elor, m ai bine să m ă sfîrşesc im e­
diat. Chipul Nafissei se înalţă în faţa m ea :
unde o fi ea acum ? în afară de chipul ei,
tre p ta t-tre p ta t, totul încetează să m ai existe.
U ltim ul zid pe care abia-1 disting vine cu o
m onstruoasă viteză către m ine. M ă reped în a­
inte, d rep t în el, cu disperare — şi-l despic.
P rin deschidere, zăresc m area. M area lum i­
nată, strălucitoare, adorm ită, m u rm u rîn d însă
o notă m uzicală unică, în care recunosc che­
m area. O contem plu în legănarea şi som nul
ei. D e-atîta vrem e a d ispărut din ochii noştri,
că i-am rătăcit în adîncul nostru im aginea, aşa
cum m i se ara tă dinaintea ochilor acum. Scîn-

170
teierea ei sporeşte şi m ă scaldă u n glas pe care
aproape că îl uitasem . R etragerea m ării nu a
fost decît u n joc — se prefăcea, sim t asta aici,
în faţa ei. Ce a făcut-o să ni se ascundă ? De
ce s-a retras ? D egeaba ne-am întreba, n i­
m eni n u are nici un d re p t asupră-i. Privesc
m area. în tă rit de această certitudine, privesc
în u rm ă : toate m um iile şi-au relu a t locul.
Plec m ai departe ocrotit de acelaşi cîntec.
M um iile închid ochii, să nu m ă vadă, şi o
lum ină necunoscută inundă oraşul. Am viul
sentim ent că reînnoirea, începutul ei se apro­
pie şi că, aşteptînd-o, viaţa m erge m ai departe
la su n etu l m îngîietorului glas. Cei m ai vino­
vaţi sîn t aceia care n u cred în m are, p refe­
rin d să se zăvorască acasă la ei. Cea care îşi
risipeşte d arurile nu silită, ori ca să apară
exem plară, e darnică din p ropriul im puls,
d intr-o nevoie a sa, în care nu încape nici
un calcul. M ergînd şi cugetînd astfel, o văd
pe Nafissa, o recunosc în m ersu-i zorit, chiar
dacă vălul o ascunde privirilor. Mă grăbesc
spre ea, p u rtîn d în b ra ţe două figurine de
piatră pe care le-am cules p u ţin în ain te în
calea mea. Trece iu te-iu te, fără să se u ite în
urm ă ; o urm ez cu greu, aşa îm povărat cum
sînt. D eodată se opreşte şi se întoarce cu faţa
către m ine. Deşi surîsu l ei p lu tito r străbate
p rin văl, încep să trem ur.
— Şi acestea ? şoptesc, apropiindu-m ă cu
resp iraţia tăiată.
Ocolindu-i privirea, îi ofer cu braţele în ­
tinse cele două figurine. întredeschide vălul
cu im gest spontan, m ă lasă să-i văd chipul.

171
 în ju ru l m eu dom neşte acum num ai străluci­
rea arzătoare a ochilor ei. îi depun la picioare
cele două statuete, pe care, orbit, nu le mai
pot duce.
— De ce nu le-ai lua cu tine ? am avut
încă fo rţa să articulez.
— Ce-aş face cu ele ?
A re aerul că ar vrea să plece. O privesc
lung, im o b iliz a t; o am arnică triste ţe m ă co­
pleşeşte. Cobor ochii cu am ărăciune spre cele
două figurine şi p e n tru prim a oară m ă uit
a te n t la ele.
Acum le văd bine şi chinul m eu creşte, cu
greu îmi stăpînesc lacrim ile gata să ţîşnească :
cele două efigii ne reprezintă pe noi doi.
— Bine, întoarce-te acasă, zice ea. Te
urm ez.
îi arunc priv iri de om aflat la grea cum ­
pănă. îm i înăbuş rem uşcările şi o ascult. Oa­
m enii au şi început să fie a te n ţi la noi. Ea s-a
închis iarăşi în văl, eu pornesc înainte, p ă ră ­
sind acolo figurinele, pe care nu m i-am îngă­
duit să le iau. Mă în d rep t spre casă. Repede
trece înaintea m ea — eu de-abia-m i trag
picioarele. O găsesc frem ătătoare, aşteptîndu-
m ă în odaia noastră.
•— N u ştiai de ce duceam cu m ine figu­
rinele ? o în tre b cu um ilinţă.
— D ar tu, ştiai ?
Nu pare supărată, p rivirea ei exprim ă doar
îngrijorare. în tre b a re a îm i deşteaptă speranţa.
— Doreai să le redau viaţă şi să le încăl­
zesc la sînu] m eu, cu suflarea m ea. Ştiai asta
cel p u ţin ?

r
 Da, sigur, asta era, recunosc. Nu ştiu ce
să-i răspund. Nu m i-am perm is niciodată ase­
m enea lib e rta te faţă de ea.
Mă strînge de b ra ţ şi în treab ă :
— A şadar nu ştiai ?
îm i feresc p rivirile ; m ă lasă şi se duce să
vadă de copiii care începuseră să o strige in ­
sistent. Cînd, după cîteva clipe, m erg şi eu la
ei, îi găsesc jucîndu-se singuri. Nafissa plecase
din nou ! A bsorbiţi de joaca lor, M am ia şi
Diden parcă nici n u m -a r vedea.
D upă u n ceas.
S-a întors Nafissa. In tre tim p, una d intre
noile construcţii a explodat.

Am vegheat m ult tim p în noaptea aceea,

dincolo de orice raţiu n e — de orice aducere
am inte. Lum ina stinsă, odaia nu era însufle­
ţită decît de ritm ica altern ativ ă a respiraţiei
lui D iden şi a M amiei. N afissa îm i şoptea m e­
reu, dar nu ştiam de unde. Deschideam larg
ochii în întuneric, pînă la durere, dorind să
văd reînchegîndu-se ovalul subţire al chipului
ei, ochii-i m igdalaţi. încă m ă însoţeau cuvin­
tele ei, cînd deodată tăcu : chipul i se contura
în linii de foc. Am sim ţit că m ă clatin şi mă
scufund, fugea păm întul de sub m ine, m ă le­
gănam ca în tr-o barcă îngustă. Ştiam că m area
se strecurase în grota noastră. Poate că glasul
Nafissei se risipise ca aburul, dar Nafissa,
strălucitoare, ea în extrem a noapte, se înălţa
în faţa mea. Apoi, începu să dea uşor de tot
'napoi, aproape pe nesim ţite. Mi s-a m ai p ă ru t

173
că avansez în barca-nacelă, dus de ceva m ai
negru decît noaptea, m ai suplu, de o dulce
m oliciune felină şi gravă totodată.
— A jută-m ă, altfel cad ! am im plorat-o.
N afissa întinse m ina către m ine, o prinse
pe a m ea şi o ţin u în tr-a sa. T răgîndu-m ă, nu
scotea u n cuvînt, îşi ţin ea suflarea, cînta abia
auzit. P luteam , îm b răţişat de cîntecul acesta
şi, vulnerabil, am deschis ochii, spre oraşul
care şi el veghea, şi m ai vulnerabil decît m ine,
deşi de data aceasta valurile m ării îl ocro­
teau.

M ijeau zorile.
— VEI VEDEA, NU SE VA ÎNTÎM PLA
nim ic rău.
N e-am privit, şi m -a cuprins spaim a : ci­
team pe chipul ei ce soartă ne aşteaptă. A du­
cea cafeaua : răm ase neclintită, cu tav a pe
palm e. V ream să-m i im prim tră să tu rile ei în
m em orie. „Aşa cum le văd în clipa aceasta,
aşa îmi vor apare m ereu în vecii vecilor. “
D ar repede m i-am dat seam a cît de vană îmi
era strădania, cît de im posibil de îm plinit :
chipul devenea tot m ai vag pe m ăsură ce-1
priveam intens, se topea în tr-u n surîs.
R epetă :
— Nu se va întîm pla nim ic rău.
Aşa cum ai încerca să linişteşti u n copil !
D ar zarurile fuseseră aruncate, şi inim a m ea
tot grea era. Aşeză tava în tre noi — vedeam
pe tavă şi u n tra n d a fir roşu în tr-u n pahar,
îm i întinse tra n d a firu l şi pah aru l cu cafea
neagră. Am început să-m i beau cafeaua, păs-
trîn d în m înă floarea. Calmă, rezervată, sor­
bea tăcu tă din p ah aru l ei. Încet-încet, ceva
p ătrunse uşor în aerul din ju ru l nostru, un
adevărat balsam p e n tru m ine. îi eram recu­
noscător din to t sufletul. P riv ea fără tu lb u ­
rare m area ce ne înconjura cu scurte legănări :
n u eram singuri. D ar îm i era nespus de m ilă
de biata noastră cetate.

175
 Insesizabilă, Nafissa dispăru p u ţin după
aceea : era inevitabil. D im ineaţa a fost zgo­
m otoasă, cu soare p rin galeriile de-a lungul
cărora treceau, clipă de clipă, siluete de fe­
m ei. M area juca în um bra lor.
Am ieşit şi eu în oraş. D im ineaţa p u rta un
văl de um ezeală m arină. Nu m ă înşelasem :
m area alungase arid itatea din zilele preceden­
te, urcase din adîncuri (unde alte în d eletn i­
ciri o reţineau). Şi dacă tocm ai ea pregăteşte
venirea unei lum i noi ? In atitudinea ei dis­
tan tă avea ceva din detaşarea superioară a
fem eii care aşteaptă să nască. „Dacă această
lum e se va naşte în tr-o bună zi, va avea alt aer
decît noi, îmi ziceam ; nici nu n e -a r lua în
seam ă.“ P lan tele se poleiau în tr-o sum bră
ardoare sub razele rev ărsate dinspre noile edi­
ficii, locuite, şi de la înaltele furnale. La Me-
dresse, lum ea se înghesuia ca totdeauna, în
tim p ce m um iile, parcă înrădăcinate, priveau
neclintite în gol, cu ochii lor de zm alţ, barînd
trecerile şi silind oam enii să facă m ari oco­
luri. Aveai im presia că toate stă te au în tr-u n
echilibru instabil, am eninţînd să se p răb u ­
şească d in tr-u n m om ent în tr-a ltu l. Să um bli
p rin oraş p rin tre ele devenea o av en tu ră pe­
riculoasă. Deodată rn-am sim ţit nespus de
ostenit şi p u ţin dezgustat. Privisem prea de
aproape ciudatele paznice. T reziseră în m ine
u n nor de am intiri supărătoare (răsărite din
altă epocă ?). M -am întors spre casă şi, tre p -
ta t-tre p ta t, această penibilă stare de sp irit
m i-a trecut.

176
 Aici, m ă aştep tau strînse la un loc toate,
toate vecinele, chiar în pragul odăii m ele
—■ îm i făceau acelaşi sem n să m ă opresc, cînd
am dat să in tru . în b raţele uneia d in tre ele
m i-am văzut cei doi copilaşi. B ăiatul m uşca
d intr-o bucată de ghips. O, nu m i-a tre b u it
m u lt să înţeleg, de cum le-am zărit. De m ai
m ulte săptăm îni aşteptam lovitura. Acum, cînd
o prim isem , nu m ai sim ţeam aproape nimic.
D oar năuceala ; poate ; asta era tot. A tît cău­
tam să ghicesc — cum sau p rin cine au fost
înştiinţate.
Fem eia Fatom a în ain tă către m ine şi spuse :
— Iată...
Voia să spună m ai m ult, dar o înecă un
plîns cu sughiţuri. Ca în faţa unei cum plite
am eninţări, se retrase cîţiva paşi, clătinîn-
du-se, dar nu ajunse decît pînă în prag şi se
aşeză acolo. P refăcută în p iatră. Două lacrim i
îi lunecară pe obraji, răm înînd îndată ca două
nestem ate cenuşii şi dure. La fel se întîm plă
şi celorlalte femei. Eu, singurul viu, înconju­
ra t de adunarea îm pietrită. A tunci îm i a ju n ­
seră la ureche slabe bătăi ritm ice, distincte
şi insistente ; m i-am ascuţit auzul : regulate,
m onotone, veneau de dincolo de zidurile su b ­
terane, nici o îndoială. Am sta t să le ascult
a te n t şi am ' descifrat acelaşi, unic m esaj,
transm is din toate direcţiile :
„Nafissa n u se va m ai întoarce. N afissa nu
se va m ai întoarce. Nafissa nu se va m ai în-
toarce...“

177
 S prijinul oricărei îndoieli, dacă m ai aveam
vreuna, îmi era luat. A tunci am înţeles de ce
m i-a d at ea tra n d a firu l azi-dim ineaţă : Ştia
de atunci.
M area veni d rep t la casa noastră ; pătrunse
în curte, îm i înconjură picioarele, fără obiş-
n u ita -i reţinere. De cîteva clipe aten ţia ei se
oprise la m ine.
N u-m i m ai am intesc cum s-a term in at
această zi, dar îm i aduc am inte foarte bine
noaptea ce a u rm at. Zăcînd întins pe spate,
cu braţele în lătu ri, u n a cu păm întul, cu coap­
sele sfîşiate şi un soi de bu rete im ens ce ve­
nea vălătug pe to t tru p u l m eu. De fapt, nu
m ai sim ţeam nimic, m ă cufundasem în in er­
ţia pietrei şi o chem am pe Nafissa, rostindu-i
toate num ele ştiu te de m ine. Nim ic nu m ai
sim ţeam . Piatră uşoară, vie şi insensibilă.
P ia tră uşoară şi vie ? A doua zi nu mai
eram decît o cochilie goală : toată substanţa
palp itan tă fusese sorbită în tim pul nopţii. Mă
tem eam să nu-m i revină v iaţa tru p u lu i în
noaptea u rm ăto are ; dar nu s-a întîm plat. Oare
am p u tu t fi golit aşa, d intr-o dată ? D im ineaţa
am gravat în zid acest deznodăm înt, cu spe­
ra n ţa că va fi — de ce nu ? — com unicat
Nafissei în tr-o bună zi. D e-atunci, inscripţia se
adînceşte tot m ai m ult în piatră. N u m ă m iră ;
şi cum a şi răzb it de p artea cealaltă a zidu­
lui, m ulţi necunoscuţi au v en it în ascuns să-şi
lipească pe ea palm ele. A sta şi dorisem . Tot
din acea zi, vecinii au început iarăşi să bată
peste tot, în ziduri, cu pietre de apă.

178
 Cum se aud aceste bătăi, toată lum ea îşi
ţine resp iraţia şi cade în tăcere. Fiecare lo­
calnic se aşteaptă să prim ească şi el u n m e­
saj, o veste, n u num aidecît la fel cu aceea
transm isă mie, dar în orice caz, ceva încă n e ­
cunoscut. N um ai că oam enii se înşală cînd
cred că vestea le va veni pe această cale. M a­
rea o va aduce ; dar n u -m i m ărturisesc nim ă­
nui gîndul.
Astfel, azi-dim ineaţă toţi cei din casă în ţe ­
peniseră în aşteptare, dar nu s-a p etrecu t n i­
m ic deosebit. Oam enii au început să circule
iarăşi p rin galerii. N u-m i răm înea decît să-m i
reîncep şi eu căutările, să rătăcesc dibuind
p rin oraşul m ucegăit, m ăcinat. M area bătea
domol în zidul de centură. Am m ers o vrem e
în direcţia ei, fericit, lin iştit, deşi nu-m i va
m ai aduce nim ic mie. Deschis la vedere, ora­
şul m ai dorm ita încă în răcoarea ce m ă zgri­
bulea. A pele aveau glasuri m atinale, şovăiel­
nice, în tre ru p te, iar eu, neclintit, ascultam .
U neori îm i p ărea că înţeleg ce spun : atunci,
repede, neîncrezătoare parcă, treceau la a lt­
ceva, ca să revină apoi, încet-încet, pe nesim ­
ţite la acelaşi subiect, m ereu acelaşi, iar eu
prindeam , ici-colo, cîte u n cuvînt. Ziua începu
să se foiască în cenuşile ei ; atunci, apele se
retrase ră cît ai clipi, ca şi cum s-ar fi s tr e ­
cu rat sub păm înt. M i-am continuat calea, aler-
gînd pe urm ele lor, speram să le ajung — za­
darnică speranţă. N em aiştiind încotro s-o apuc,
am m ers d rep t înainte, nu vream să m ă în ­
torc pe unde venisem : to t înaintînd, am n i­

179
 m erit într-o su b teran ă ; cum m i-am dat sea­
m a, m i-am zis : „Fie ce-o fi, de-acum încolo,
tot îmi este ind iferen t oraşul cu soarta lu i“.
D ar la acest gînd, parcă s-a ru p t ceva în mine...
M ergînd m ai departe, căutam să nu cuget la
nimic. Înaintam în tr-u n sem iobscur şi, con­
tra r presupunerilor, aveam im presia că urc
uşor, apoi mă învălui un în tu n eric absolut.
N -am zăbovit prea m ult în beznă — destul
de repede am in tra t în biroul lui O sm an Sa-
med, pe care l-am găsit aplecat la m asa de
lucru, cercetînd u n catastif gros, deschis în
faţa sa. Poate că u rm ărea un calcul. Răm ase
absorbit de ceea ce-1 preocupa, ca şi cînd pre­
zenţa m ea n -a r fi însem nat nimic. Deşi afară
ziua era în toiul ei, lucrurile n u se distingeau
prea clar acolo în ău n tru . Lui O sm an Sam ed
p ărea să-i placă această lum ină slabă, creînd
o atm osfei'ă de intim itate. Vazîndu-1 cum lu ­
crează, m ă întrebam dacă îm i va acorda to­
tuşi atenţia. Deodată, închise catastiful şi, fără
să-şi schim be poziţia, aruncă o priv ire spre
m ine. Ridică m îna lăsată pe catastif şi îndată
p luti în ju r o lum ină diafană. „Ah, aşa face
el lum ină !“ Am în ain ta t spre m asa de lucru.
M -am sp rijin it cu am îndouă m îinile şi am în ­
ceput să vorbesc. Ca totdeauna, nu cuvintele
dorite m i-au v en it pe buze ! Cu to tu l altele
îm i scăpară. De unde le scoteam, de ce fra ­
zele astea pline de subînţelesuri, cărora cu
greu le putea sesiza altul ad ev ăratu l sens, de
ce şoapta, explicaţiile, justificările înşirate
fără nici o noim ă, de ce dovezile invocate în

180
sp rijin u l u nor afirm aţii şi a tîte a paranteze
deschise, ce deseori m ă făceau să pierd firu l ?
îm i dădeam seam a de stîngăcia m ea şi asta
mă durea.
Osm an Sam ed îşi lăsă iarăşi m ina pe ca­
tastif: încăperea se întunecă. Am tăcut. Clă­
tin a , din cap şi nu m ă m ai privea. A titudinea
lui ară ta destul de clar că sîn t concediat. R e­
începu să citească, ori se prefăcea că citeşte
diverse h îrtii, corespondenţă...
Am stră b ă tu t în sens invers tunelul, vizita
m ea fusese inutilă. Ieşind de acolo, lum ina de
am iază m ă copleşi — m ă sim ţeam şi m ai p ier­
d u t ca m ai-nainte. Nu pricepuse nim ic din
tot ce putea să-l intereseze la m ine, sîn t si­
gur, touşi nu re n u n ţ la gîndul să-l vizitez ia­
răşi în tr-o zi ; dar m ai în tîi să cîntăresc bine
ce am de spus. D oar aşa pot fi în stare să-i
vorbesc cum trebuie... şi nu pot ocoli ideea
că noi taine îmi vor fi dezvăluite.
De cîte ori ies în oraş, de cînd l-am vizitat,
am senzaţia că zidurile tin d să se îm bine în
urm a m ea, ca şi cum m i-ar ghici in ten ţiile şi
vor să m ă ţin ă în şah, să facă în aşa fel încît
întoarcerea m ea acolo să devină definitiv im ­
posibilă. Dacă întorc repede capul, constat că
sînt la locul lor şi le bănuiesc degeaba. To­
tuşi nu e nevoie să fii m are în ţelep t ca să le
în trezăreşti m anevrele.
Cînd te gîndeşti bine, înţelegi de ce sîn t ei
neliniştiţi, deşi continuă să jubileze în spa­
tele nosti'u. N e-au prins în m reaja lor, ne-au
acaparat existenţa. De pildă, eu aşa cum mă

181
 ştiţi, trebuie sâ aierg ici şi colo, aproape cer­
şind ocrotirea ce m i se datorează, să fac ade­
v ărate m inuni de in v en tiv itate ca să pot su­
pravieţui. O ex p erien ţă ce-m i lipsea — am
a fla t m obilul acţiunilor lor. P riv iţi-i bine
-—■iată-i cum circulă p rin oraş, orbi şi surzi la
to t ce trece pe lingă ei. Şi sînt iarăşi propriile
noastre ziduri.
 ÎNCERC SA-M I c r o i e s c o c a l e , d a r n u
se deschide nici una în faţa m ea. Poate p en ­
tru că nu caut acolo unde treb u ie şi îm i lip ­
seşte... nu aş şti să spun ce anum e. Cu cit
mă încăpăţînez m ai m ult, cu a tît izbutesc m ai
p u ţin ; parcă toate se întorc îm potriva mea.
Singură m area ne garantează aspiraţiile ; aşa
că m -am h o tă rît să-i încredinţez ei soarta m ea,
chiar de m -ar prididi p iatra. Dacă are v reu n
sens cuvîntul m ilă, sigur că în p rivirea ei o
descoperi. Mă m iră că am p u tu t u ita asta
uneori. Să-m i fie ie rta t ! O raşul, noile con­
stru cţii — cît de derizorie îm i pare acum p u ­
terea lor şi cît de him erică siguranţa celor
care m ai cred încă şi azi că pot afla adăpost
şi căldură pe aceste locuri. T im pul cîştigat nu
a fost decît tim p pierdut.
M area se complace încă în jocurile ei, ne
face patu l cînd vine noaptea. In tr-o seară,
M amia m i-a arătat-o.
— N -ai să plîngi ? am zis.
— Eu ? Ia uite.
Şi şi-a tre c u t cu degetul pe genele uscate,
şi a adorm it cu ochii deschişi. A tunci m -am
gîndit la N afissa : şi-n clipa aceea m area s-a
retras fără u n foşnet. De aceea, nu încep să
trăiesc decît noaptea. Fiece noapte se p relu n ­
geşte în tr-o noapte identică ; ziua nu există

183
 p e n tru m ine decît în stare de am intire. Ce
im un te face asem enea lucru în tr-u n oraş m e­
reu în tensiune şi totuşi m ort ! Mă gîndesc
la ce-am spune despre asta Nafissa şi cu mine,
şi încep să rîd. De cîteva nopţi, m i-am făcut
u n obicei din a m erge pînă la porţile urbei,
şi în tim p ce m area joacă în faţa mea, aler-
gînd în toate părţile, pîndesc o flacără ce
aşteaptă la su p rafaţa valurilor. Astfel, absor­
b it în contem plarea ei, nu m ă pot înşela că
strălucirea creşte de la o zi la alta, dar să fie
steaua setoasă de sînge, sau tra n d a firu l scli­
pitor din m îinile Nafissei ?
Apoi, cît este de ciudat să vezi cum viaţa
zilnică m erge înainte. Străzile gem de lume,
m ultă gălăgie, prăvăliile, oam enii fără ocu­
paţie de p rin cafenele, cei ce-şi scot sufletul
alergînd cu tre b u ri ce n u se m ai term ină.
V iaţa pe care noile construcţii n u au izbutit să
o distrugă. P rivesc fără să m ai pricep nim ic
din tot ce se petrece, m ă duc pe unde te mai
poţi duce o vrem e. De fapt, nu-m i răm îne
decît să-m i pregătesc o altă în trev ed ere cu
Osm an Sam ed. Nu pot am îna pînă cînd zidu­
rile viclene m ă vor închide definitiv. S peranţa
acestei noi în tîln iri m ă m ai susţine. îm i fac
to t felul de planuri, adun elem entele unei noi
explicaţii hotărîtoare, îmi precizez ultim ele a r­
gum ente. La asta, nu p u ţin m ă a ju tă nopţile.
Mă influenţează, îm i ara tă pe ce cale trebuie
să pornesc. N oaptea, m area. Identice în su b ­
stan ţa lor. D ar înainte de a m ă duce la Osm an
Samed, trebuie să -aştept să-m i apară tra n ­

184
dafirul, sau steaua : condiţie absolut necesară.
Şi văd în m inte cum se vor petrece lucrurile
de data aceasta ; m ai în tîi va fi a tît de plăcut
im presionat, încît m ă va dojeni că am ză­
bovit aşa de m ult, iar eu m ă voi sim ţi m işcat
pînă la lacrim i. Apoi îmi va spune că îmi stă
la dispoziţie... P rezen ţa sa la porţile oraşului
este p e n tru m ine sursa unei încrederi n e m ă r­
ginite.
Chiar azi, cînd m -am întors acasă către
prînz, după cîteva curse în oraş, am văzut două
autom obile verzi în faţa porţii. P ăreau a fi
goale, m -am apropiat. M ulţi curioşi se înghe­
suiseră în ju ru l lor, altfel prezenţa m ea nu
ar fi răm as neobservată. A utom obile goale.
A sta însem na că ocupanţii lor se aflau acum
în casă. Am răm as pe loc, absent faţă de ceea
ce vedeam cu ochii şi m ai ales dorind să nu
fiu zărit. D ar şi m ai ră u a r fi fost să fac în­
dată cale întoarsă. Nu a tre c u t m u lt şi s-au
ivit m ai m ulte fem ei înveşm întate. Nu le-am
distins feţele, iar ele s-au u rca t în autom o­
bile, m otoarele au po rn it şi m aşinile verzi s-au
dus. Curioşii se risipiseră, strad a îşi reluase
aspectul norm al. N u m ă clintisem din loc. R e­
capitulam am ăn u n ţit scena rapidă ce se des-
făşurase sub ochii m ei. Să in tru în casă mi
se p ărea tot a tît de im posibil ca, m ai-nainte,
gîndul de a fugi. îm i închipuiam că fem eile
acelea o aduseseră pe Nafissa, aşa cum altele
m i-au adus-o în ziua n u n ţii noastre, cu o t r ă ­
sură la fel de p u ţin obişnuită. „De s-ar te r ­

185
 m ina totul, să m ă aflu m îine ori peste o săp-
tăm înă", am gîndit cu glas tare.
U n m ăgar începu să ragă undeva p rin ve­
cini. T recură autom obile, biciclete — strad a
se dezm orţise. Am în ain ta t către casă ; am in ­
tra t. Zoulikha, se grăbi să m ă întîm pine de
cum am pus piciorul în curte. Mă înştiin ţă
rîzînd că trecuseră nişte persoane din partea
lui O sm an Sam ed, m ă căutau, dar văzînd că
lipsesc, au plecat fără să se recom ande şi fără
să lase nici o vorbă. In tim p ce-m i spunea
toate acestea, iarăşi m i s-a tă ia t suflarea, mi
se opri sîngele în vine şi o sudoare rece mă
scăldă. Ia r eu care sperasem în tr-u n m iracol...
aveam p a rte de el.
Ce aş fi p u tu t să-i răsp u n d acestei fem ei ?
N -aveam idee ; am alergat iarăşi în oraş.
Toate lucrurile, chipurile, faţadele caselor,
ferestrele, pînă şi vehicolele sau v reu n vîn-
zător am bulant îm pingîndu-şi căruciorul, toate
sim ulau liniştea perfectă. Cine să m ă aju te să
regăsesc m area ? Im posibil, nu era încă noap­
te. T rebuia să răscolesc peste tot. Şi dacă ele
v in iarăşi în lipsa m ea ? M i-am zis însă că
era un gînd absurd — a doua oară nu vor
m ai trece pe la m ine. Zoream pe străzi curate
şi n e t aliniate. Ştiam dinainte că nim ic nu mă
poate orienta să le găsesc, dar nu renunţam ,
din u ră faţă de oraş ; el m ă ţin ea prizonier,
ca şi pe sute de m ii de oam eni de-ai noştri,
îngropaţi sub aceste ziduri. Am d at ocol de
m ai m ulte ori, n-am găsit nim ic şi m -am în ­
tors acasă. Casa era cufundată în aceeaşi pace.

186
D ar cum am in tra t, fără să pară că m ă vede,
rîu l de sînge începu să curgă, iar zidurile să
strige. R epede am înţeles de ce strigă aşa :
sîngele u rca de-a lung ul lor. Mă podidiră la ­
crim ile. A tunci, cei din casă se grăbiră spre
m ine. M i-am în g h iţit lacrim ile. F ără să p re ­
gete, începură to ţi să cînte, să se agaţe de
m ine, înconjurîndu-m ă, îm brăţişîndu-m ă, ca
şi în ziua căsătoriei m ele. Şi tot ce-a m ai
u r m a t ! A fost o sărb ăto rire ca de n u ntă,
toată casa a lu a t p a rte la cerem onie, s-a servit
o m asă de zile m a r i ; vecinii lăsară deoparte
obişnuita lor ţin u tă rezervată, se bucurau zgo­
motos şi dansau. P articipam la veselia generală
şi îmi ziceam : „Da, s-a sfîrşit“.
Şi iată că vine noaptea, şi m ă aflu iarăşi
singur în faţa m ării. N u vorbeşte şi stă n e ­
m işcată în această seară, d ar flacăra ce fre a ­
m ătă pe valu rile ei pare a-m i spune şi m ai
lim pede decît pînă acum : „Voi veni, voi
v en i“. O aştep t şi m ă în tre b dacă atunci lu ­
m ea va fi de ajuns de frum oasă ca să o poată
întîm pina. D ar trebuie s-o aştept aici, ori
în zidurile subterane ? Va apare oare atîta
tim p cît nu am coborît eu acolo ?
T rebuie să-l revăd pe O sm an Sam ed, a lt­
fel înseam nă că sîn t cea m ai nevolnică d in­
tre creatu ri ; starea m ea contem plativă nu
este probabil decît o m om eală : nu din cap ri­
ciu alţii au creat o cetate sub picioarele noas­
tre. în oraş, noile construcţii n u contenesc să
izbucnească zi-noapte şi să-şi îndrepte suflul
asupra noastră. A rogante, ucigaşe, înaintează

187
şi m acină totul în calea lor. Cîte cadavre nu
au fost înghiţite de tem eliile lor, cîte nu au
fost m istuite de atm osfera acelor ziduri ? Î n ­
spăim ântător de m ulţi. F ără să-i m ai num ărăm
şi pe cei expuşi pe acoperişurile acelea la r ă ­
săritu l soarelui — zilnic. Mă u it la oam eni —
m erg, lucrează, îşi dau bineţe, nu pricep de
ce sîn t încă aici, cînd există undeva sub pă-
m înt o cetate sigură. D esigur că nu ajunge să
ştii asta, trebuie să poţi in tra acolo. în acest
caz, fiecare să-şi consacre forţele, nu să le
risipească în tr-o ex isten ţă vană. De n -a r fi
decît p e n tru a scăpa de reţeau a m alignei com­
p licităţi a propriilor noastre ziduri, care se
înverşunează să ne persecute, să facă în aşa
fel ca populaţia să fie un accesoriu izolat, sub
ochiul deschis al noilor construcţii.
S-a lăsat noaptea ; ies să ajung în faţa m ă­
rii. Poate va fi u ltim a noapte. La capătul căii,
neclintită, ea îmi pîndeşte venirea. Apoi, deo­
dată, m ă cheam ă şi m ă urm ăreşte, m ă încon­
joară şi m ă derutează pe străzile încâlcite. V or­
beşte şi rîde scurt, u n rîs ce-o transform ă
neîncetat, pas de pas. Voi m erge toată noaptea
p rin acest oraş, apoi, m ai departe, în altul,
m ereu sub escorta ei.
Toată noaptea am m ers.
Toată noaptea am m ers. Ia r acum , ajuns la
porţile am belor cetăţi, o u it şi u it de ceasul
ce va bate ; iar ea, potolită, poartă în m iezul
ei un inel de foc — o lum ină ce creşte pe m ă­
su ră ce spaţiul se deschide larg în tăcerea şi
ordinea nopţii, constelaţie ce visează şi, sin ­

1 83
gură, străluceşte — cînd flacără, cînd femeie,
în aren a m ării, peste puţin, un a lt cerc se
roteşte larg, atm osfera începe să ardă, iar din
inim a flăcării se în alţă tra n d a firu l Nafissei.
S ilindu-m ă să nu cad în nesim ţire, privesc
îndelung. Cînd, în sfîrşit, som nul îmi coboară
pleoapele grele, prim ele raze stră b a t alba în-
ceţoşare a dim ineţii.
 NICI O VESTE DIN PA RTEA M ARII, DE
două săptăm îni... ca şi cum nici nu ar fi exis­
ta t vreodată. Seceta în tre ţin u tă de focul noi­
lor construcţii usucă oraşul care trosneşte.
U nii spun că m area se va întoarce. Ce ne-o
poate dovedi ? Ne răm îne doar aşteptarea... să
aştepţi, să aştepţi, cînd construcţiile fum egă,
detună, şuieră la porţile noastre, peste cape­
tele noastre, cînd devine im posibil să respiri,
cînd pînă şi îm brăcăm intea e tot m ai dură
pe trup, cînd m îinile, ochii noştri sîn t aproape
stinşi, istoviţi pe nesim ţite, să aştepţi... Focul
devoră a tît de tenace zidurile oraşului (roşii
şi galbene pe alb astru l vidului), încît nu va
m ai avea m u lt de lucru cu ele.
D ar iriacele au revenit. Zboară în form aţii
strînse, desenînd uneori pe cer m ari cercuri
perfect conturate. Nu ne m ai trim it m esaje.
Nu trebuie să ne aşteptăm din p a rte a lor de-
cît la acţiuni de pedepsire, după ce a tîta v re ­
m e le-am în d u ra t batjocora.
Coboară năprasnic asupra oraşului, lipsin-
du-ne pînă şi de aer. Cît de crude pot fi !
Nu va trece m u lt şi vor ataca doar nişte pie­
tre ; sim ţurile noastre sînt a tît de slăbite,
aproape că nu vom şti ce se petrece. „Trebuie
să term inăm odată cu toate astea“, m i-am zis
nu prea convins. Să term inăm ? S-a creat o

190
 ru p tu ră adîncă, în care to tu l se va prăbuşi
pînă la urm ă.
Acum două zile, gîndindu-m ă la altceva, am
în treb at-o pe M am ia :
Ce-i de făcut ?
—■ Să dărîm ăm tot.
Am înlem nit. Mă privea cu drăgălăşenie, dar
d rep t în ochi : vedeam clar că pînă la" urm ă
şi ea a ajuns să creadă în v irtu ţile distrugerii.
Am înţeles atunci că şi unii, şi alţii trăim
în tr-o lum e condam nată. Ce-m i p ărea m ai ciu­
dat era încrederea ei m anifestă, vorbise fără
ezitare. P riv irea ei b în tu ită de gînduri in u ­
m ane continua să mă apese.
—- C hiar şi tu ai face asta ?
— Da.
D iscuţia noastră s-a op rit aici. Adică, m -am
ferit eu să o continui.
In tre m ine şi M am ia s-a ridicat un zid.
N im eni nu m ai vorbeşte despre m are. Cum
vine noaptea, pornesc spre ea, nădăjduiesc să
mă aştepte la colţul unei străzi, dar oraşul ră-
m îne crăpat peste tot, găunos, m ort. Mă plim b
o vrem e, apoi m ă întorc iarăşi acasă, unde tă ­
cerea este m ai adîncă decît oricînd. Noaptea
in tră şi iese, străbătînd-o lunecător, ca p rin -
tr-o casă părăsită. A bia dacă răsună cîte o
voce neclară. Nu m ai pot în d u ra această sta re
letargică şi îm i reiau zadarnica hoinăreală pe
străzi. M ult în ain te de zorii zilei, iriacele în­
cep iar să urle. Doam ne, devine de n e s u f e r it!
Degeaba îm i astup urechile, u rle tu l lor mă
u rm ăreşte peste tot.

191
 De m u lt nu l-am m ai vizitat pe El Hadj şi
iată că astăzi m -am îndem nat să trec pe la
el. Am găsit u n a lt om. A re a tît de m ult aerul
N afissei înainte de a ne părăsi, incit m -a im ­
presionat profund. Fireşte, aflase de săvîrşi-
rea ei şi m i-a vorbit de ea cu m ultă delica­
teţe. Mă m iră acum a fap tu l că n u am alergat
la u n prieten în clipele de grea încercare, că
am ales u n om aproape necunoscut : pe Osm an
Sam ed. D ar sîn t lu cru ri care n u pot fi expli­
cate. De îndată ce am in tra t în dugheană, am
u ita t de orice prim ejdie. Ca totdeauna, con­
vorbirea cu El H adj m ă liniştea, îmi bucura
inim a ; de cîteva ori chiar am rîs. Se m ai
aflau acolo şi alţii, necunoscuţi m ie şi care p ă ­
reau că se sim t m ai p u ţin la largul lor decît
m ine. Şedeam în colţul m eu obişnuit, iar ei
m ai m ult ascultau, rareo ri spuneau cîte ceva.
Totuşi, din cînd în cînd, îm i treceau prin
m inte unele în tre b ări — cine erau oare ?
Ş i-atunci începeam să mă sim t stingherit.
D eodată am p ricep u t : veneau din oraşul
ascuns sub păm înt ! P u rta re a lor rezervată o
dovedea pe deplin.
Brusc, îmi apăru clar rolul lui El Hadj.
Şi eu care, în orbirea m ea, îmi pusesem toată
nădejdea în acest Osm an Sam ed, cînd aveam
la îndem înă u n loc pe care-1 frecventam de
ani de zile... P rost, prost cum nu se m ai poate,
asta am fost !
Oam enii părăsiră dugheana, El H adj îi con­
duse pînă la uşă, apoi se întoarse la m ine cu
expresia-i fam iliară, bonom ă. îm i vorbi ca
unuia d intre recenţii noştri interlocutori.

192
 — Este o chestiune m u lt m ai serioasă de-
cît s-ar crede. O am enii nu vor să înţeleagă
acest lucru ; to tul nu se va opri aici, în treg u l
oraş va fi făcut u n a cu păm întul.
C uvintele lui îm i dovedeau că ştie acum
că sîn t la cu re n t cu situaţia. Eram răvăşit.
El, care nu-m i dezvăluise niciodată nim ic, m i
se adresa ca şi cum m i-ar fi îm p ărtăşit se­
cretul de m ult de tot. T rem uram de bucurie
şi de spaim ă. Mă gîndeam cu recunoştinţă la
Nafissa.
In ce uim itoare discuţie ne angajasem , cînd
iată că ap ăru u n flăcău în pragul prăvăliei !
Să tot fi av u t douăzeci de ani, desculţ. R ăsă­
rise neauzit, iar acum sta şi aştepta. El Hadj
se ridică îndată şi surise : am avut im presia
că ceva im p o rtan t se petrece. Cum priveam
la ei din colţul m eu, b ă trîn u l m ă pofti să mă
apropii de uşă — l-am ascultat fără şovăială.
P riveam a te n t la trecători, la flăcău, nu m ă
gîndeam la nim ic precis. T în ăru l plecă repede
şi dispăru la colţul unei străd u ţe. M -am întors
n edum erit către El H adj, iar el, cît se poate
de firesc, nu-m i dădu tim p nici cît să deschid
gura :
— T rebuie să te grăbeşti.
— Să mă grăbesc, cum...?
— Să-l urm ezi.
— Cum adică ?
— Se întoarce num aidecît.
A scultam ce spune, cînd deodată m -a fu l­
gerat uim irea : tran d afiru l Nafissei era în
m ina m ea ! îi sorbeam strălucirea şi un ine­

193
fabil sentim ent de siguranţă m ă stăpîni ; El
H adj continua să surîdă.
Două noi construcţii explodară aproape în
aceeaşi clipă. Aşa au început lucrurile, sau
m ai exact, aşa s-au term inat. S trad a era obiş­
n u itu l fu rn icar de oam eni — m ulţim ea v ă ­
lu ri o clipă, apoi izbucniră ţipete pînă la va­
carm de la un colţ la altul al pieţei — se dez-
lănţuise panica. Spirovirele şi începuseră să
despice atm osfera : o fem eie îşi în tin d ea vă­
lul pe braţele deschise şi striga :
— Aşa m erită aceşti...
N u term ină fraza şi se prăbuşi cu faţa la
păm înt. Deşi ora firească era departe, soarele
începu să cadă în asfinţit. Ai fi zis că a tin ­
geam d in tr-u n salt m om ente viitoare. Păstrez
via im presie lăsată de brusca schim bare sub­
lin iată de cuvintele lui El H adj, care spuse :
— Ce se petrece astăzi nu contează a tît de
m ult.
— A tunci, ce contează ?
Mă privi p ă tru n z ăto r :
— V iaţa cîntă p rin secole.
Pe urm ă am tăcut, ascultînd. A lte două
explozii zguduiră strada, repede u rm ate de o
a treia ; apoi, se dezlănţui un v u iet de parcă
venise sfîrşitu l lum ii. M area ! în a in ta v e rti­
ginos, rîdea clocotitor. Z idurile se întunecară,
lunecînd în m are viteză, se cabrară şi se re ­
u n iră deasupra oraşului cu noaptea lor înăl­
ţa tă în cealaltă noapte lum inată de furtuna
spirovirelor. Iar ele făcură loc repede unor
stele ce se dezintegrau îndată, rîn d pe rîn d —
în tu n ericu l se um plu cu boabe de grindină

194
aprinsă, v îjîind de-a lungul galeriilor ; m ari
bucăţi de zidărie se sfărîm au ca sticla, altele
se topeau, căzînd lent. Stelele se apropiau şi-n
u rm a lor lăsau o im ensă izbucnire de flăcări
şi b u b u itu ri. Senin, El H adj se culcă în m ij­
locul prăvăliei — parcă îndeplinea o sim plă
în d ato rire. Am dat să-l im it, dar m ă opri cu
un sem n : treb u ia să răm în lîngă uşă, cu tra n ­
d a firu l Nafissei în m înă. L-am ascultat, am
rev e n it la locul indicat de el. Trecu un tim p,
m u lt tim p ; m ă sim ţeam lin iştit. A lt bu b u it
s u rd se rostogolea în adîncuri, departe. Deo­
dată, o izbitură violentă clătină dugheana. îi
venise rîn d u l să fie distrusă, doborîtă de ex­
plozii. A tunci, Ei H adj îmi strigă să stau cu
capul întors, orice s-a r întîm pla. A bia a p u ­
case să-m i atragă astfel atenţia, cînd o stea
strălu ci cît* o m ie de sori chiar în spatele m eu.
M i-a tre c u t frigul p rin oase. Steaua cînta.
P o rn i u n val de sînge, trecu p rin tre picioa­
re le m ele şi ieşi repede în stradă. O p u te r­
nică lovitură în şold m ă trîn ti pe pragul uşii:
explozia stelei nu fusese zgomotoasă, sunase
doar ca u n sughiţ. Izvorul de sînge secă, dar
cîntecul tot nu se oprea. în lem n it pe locul
uşii, ascultam — cîntecul îm i spunea că din
El Hadj nu m ai răm ăsese nim ic, că în spa­
tele m eu n u m ai era nim ic decît un gol abso­
lut, opac. Nici n u am încercat să mă ridic şi
să privesc într-acolo. Mă fascina o sp ă rtu ră
m ov în zid, d rep t în faţa m ea — în form ă de
sabie scurtă şi lată. Şi nu am văzut — nici nu
am auzit — cînd a sosit flăcăul desculţ.

195
 — R idicaţi-vă, vă rog.
— Iartă-m ă.
Am sărit în picioare cu uşurinţă.
— D aţi-m i tran d afiru l.
Şi cum ezitam :
•— V eţi înţelege m ai tîrziu, spuse el.
în d ată ce i-am pus în m înă floarea, m i s-au
închis ochii.
Apoi am sim ţit că m erg. în ain tam în urm a
tînărwlui, pe care iarăşi nu-1 vedeam şi nu-1
auzeam — înaintam repede, parcă plutind, pe
străzi ciudat de liniştite, pustii, veghetoare.
Mă înconjura blînd o atm osferă neagră, în
care se aprindeau şi se stingeau lum ini de pro ­
iectoare.
Ochii mi s-au redeschis. Am început să rîd.
A TREBUIT SA STUDIEZ ÎNDEAPROAPE
stru c tu ra oraşului subteran, altfel nu m -aş fi
p u tu t adapta cum treb u ie la noile condiţii de
viaţă pe care le aveam . Că bazele acestui al
doilea mod de existenţă acolo sînt im prim ate,
îm i apare astăzi evident. La prim a vedere,
stru c tu ra aceasta nu este decît replica oraşu­
lui de la suprafaţă, im aginea lui răstu rn a tă,
aş zice, şi ascunsă în afunde s tra tu ri de pă~
m int. D ar începe să se im pună m area dife­
ren ţă cînd descoperi că oraşul din subsol nu
are lim ite, că ultim ele-i puncte retrase în
adînc nu ar p u tea fi găsite de orişicine, nici
m ăcar de locuitorii lui, sau p rin tr-o investi­
gaţie m inuţioasă, oricît de superior ar fi mo­
dul de cercetare ; iar dom eniul lui se întinde
şi m ult m ai departe. Pe scurt, după m ine, ora­
şul acesta nu se ram ifică num ai în subsolul nos­
tru , în strictu l înţeles al cuvîntului, ci, gene-
ralizînd, în lum ea largă, cu care, pe o in fin i­
tate de căi, de antene întinse, poate com u­
nica, aşa cum oraşul de la suprafaţă n u a r fi
niciodată capabil să o facă. A ceastă organi­
zare i-a perm is să-şi creeze num eroase reţele
vitale şi m ai ales — m ai ales ! — o rezervă
de asem enea com plexuri la adăpost de orice
atac, fie şi p rin surprindere, pe orice infiltrare,
fie şi p rin tr-u n „cal tro ia n “. Ceea ce nici în în ­

197
chipuire nu ai vedea realizabil la su p rafaţă.
A cest sistem de rezerve intangibile constituie
aici cel m ai rem arcabil m ijloc de ap ărare din
cîte se pot concepe : oferă zone de refugiu
inexpugnabile, după cum realizează şi acu­
m ulări de energie care, la nevoie, se conver­
tesc de la sine în succes ! Indiscutabil, ele tre ­
buie considerate p a rte a cu adevărat vie a ora­
şului nostru subteran.
Releveul cartierelo r ce-1 com pun, aşa cum
m ă şi aşteptam , n u p u tea fi cîtuşi de p u ţin
sim plu de realizat în ingenios com plicata orga­
nizare. A bordînd această operaţie, ştiam că
am de în tîm p in at dificultăţi la o scară e x tra ­
ordinară, de o n a tu ră de n e b ă n u it ; fiecare
com plex în p a rte răm îne doar o fracţiune din
ansam blul sistem atizării, dar se bucură de au ­
tonomie, fără restricţii, şi m ai m u lt decît a tîi,
oglindeşte în sine configuraţia în treg u lu i oraş.
D e-ajuns să circuli doar p rin tr-u n a d in tre ele
şi constaţi că e greu să-i dai ocol, ori să o
stră b a ţi de la u n capăt la altul. (A tunci — se
pune în treb area —• cum izbuteşti să le ex­
plorezi şi pe celelalte ? îm i îngădui să cred
că poţi ajunge şi la acest 'stad iu , cu m u ltă,
m ultă răbdare.) Dar, vai, adevărata com pli­
caţie este alta — te loveşti de ea în relaţia
a p arte cu to talitatea : to talitatea oraşului şi a
fiecărui cartier în p a rte — prezentă şi id en ­
tică p retutindeni. De pildă, te afli în cen­
tru l u n u i com plex —• to ta litate a celorlalte, ca
şi a în tregului oraş su b teran se reconstituie

198
în ceie m ai mici am ănunte. A tunci se ridică
problem a id en tităţii, care se opune unei con­
cluzii ferm e că există şi celelalte sistem ati­
zări identice -—■ doar ca o ipoteză im posibil
de verificat. P rin tre altele, nu treb u ie să
om iţi, ca descrierea să fie com pletă, n a tu ra
rap o rtu rilo r acestui sistem de organizare cu
zona de la suprafaţă. Deşi pare că se deta-
şază deasupra păm întului, în ălţîn d u -se în spa­
ţiu l aerian unde ochiul nu în tîln eşte obsta­
cole, oraşul se sp rijin ă pe aceste fundam ente
vii şi active. Este neîndoielnic supus in flu ­
enţei lor. T rebuie i\eap ărat să stabileşti cum
se exercită asupra lui această influ en ţă şi
cum îl guvernează.
Supraom eneasca sarcină pe care o va re ­
prezenta necesitatea de a în trep rin d e explora­
rea cetăţii subterane şi releveurile ! Îm potriva
aparenţelor, nu o cred totuşi im posibilă.

P lan u l mi se sim plifică ! In toată ultim a-i

parte. Redau, fără să schim b un cuvînt, ceea
ce m i-au re la ta t laconic anum ite persoane îm ­
pu tern icite pe atunci să ţină leg ătu ra cu s tră ­
vechiul m eu oraş :
„Explodînd u n a după alta, noile construc­
ţii au să rit în aer pînă la ultim a, şi-ndată zi­
durile s-au dizlocat, şi s-au p răbuşit : urbea
m urise ; locuitorii au răm as în picioare, ca
nişte arbori uscaţi, în m ijlocul ru in elo r — în
atitu d in ile în care îi prinsese cataclism ul —

199
pînă ce a venit m area, al cărei tu m u lt de m ult
se auzea : repede, ea îi înveli şi-i legănă la
nesfîrşit în v alurile sale.“

încă m ai aud uneori cum se sparg valurile

la ţărm , u n cîntec surd, şi m ă gîndesc, visez,
îm i aduc am inte m area.
 PO STFA ŢA

LA ÎNTREBAREA CE MI S-A PU S — ŞI PE
care oricare cititor a r fi în d re p tăţit să şi-o
pună : de ce oare, în acest nou rom an, dram a
algeriană m i-a su gerat asem enea ton, de ce
am red a t acei însem naţi şi nefericiţi ani în-
tr-u n cadru neverosim il şi de legendă — iată
că n u aş şti cum să răspund m ai bine. De ce
Picasso a pictat Guernica aşa cum a făcut-o
şi n u ca pe o reconstituire istorică ? A devă­
ru l este că e greu să explici un anum it gen
de a scrie, cînd acesta n u constituie a tît p u ­
n e re a în aplicare a unei teorii prestabilite, cit
rez u lta tu l in tu iţiei şi im boldului ce nu p rin ­
seseră încă un contur precis, nu aveau form ă
şi num e înainte de a-ţi începe cartea. F ap tu l
că m i-am dat deodată seam a, în acel m om ent,
de caracterul de nem ărginire a ceea ce este
oroarea şi, totodată, de uzura ei extrem de
rapidă, stă neîndoielnic la originea acestei
scrieri născute din p resim ţiri şi viziuni. Oroa­
rea inim aginabilă din acele clipe, d ar care
nu va fi decît o banală în tîm plare peste p u ­
ţină vrem e, odată ce a lu at sfîrşit ; care abia
dacă-i va m ai afecta pe m artorii, victim ile şi
in iţiatorii ei. P u ţin ă v ărsare de sînge, puţină
m ăcinare în carne vie, pu ţin ă sudoare rece :
nu ştiu să existe spectacol m ai exasperant şi
m ai tern . Oroarea ignoră aprofundarea ; nu
ştie decît de repetare.

201
 Să începi să descrii m anifestările ei con­
crete, cînd n u ai de întocm it un proces v e r­
bal, înseam nă să te expui rizibilului, pe care
lo t ea caută să-l instaleze oriunde scoate
capul. N u îţi va lăsa decît jalnica-i m izerie
şi aşa vei cădea în capcana întinsă : uzura.
De cînd secolul n o stru to rtu ra t, m artirizat,
u rlă de durere şi de disperare, uzura s-a în ­
tins necontenit. Aşa că tot ceea ce avea să
se întîm ple în A lgeria era so rtit să se şteargă
fără urm e, să fie rad iat ; exterm in ările clin
lagărele de concentrare, grozăvia bom bei ato­
m ice nu au în cetat să bîntuie nopţile som nul
oam enilor. Cum ai m ai vorbi despre A lgeria
după A uschw itz, ghetoul din Varşovia, şi H i-
roşim a ? Cum ai face să m ai găsească au­
dienţă . ceea ce răm îne totuşi de spus, în aşa
fel incit să nu fie absorbit de im ensul n o u r
dem iniac, ce planează de ani de zile asupra
întregei lum i, aşa incit să nu se topească în
in fernul b an alităţii cu care oroarea a ştiu t să
se înconjoare şi să ne înconjoare ?
Am înţeles atunci că n u poţi su rp rin d e for­
ţa răului în faptele-i obişnuite, ci altu n d ev a,
pe adevăratul lui teren : om ul — cu visele şi
delirul pe care i le alim entează în orbirea sa,
şi cărora am cău tat să le dau o form ă. Soco­
tesc adm isibil că nu se poate realiza aşa ceva
p rin m odul c u ren t de a scrie. Să revenim la
G u e rn ica : nici un elem ent realist în acest
tablou — nici sînge, nici cadavre — şi totuşi
nim ic altceva nu exprim ă m ai pu tern ic oroa­
rea. Picasso nu a făcut decît să fixeze şi să
ordoneze coşm are în acea pînză ; desigur că

202
nu a însem nat p e n tru el o sim plă m etodă
com poziţională, com parabilă cu oricare alta-
In tîi de toate, i-a fost prezen t ceea ce ştia şi
in tu ia el ; erau coşm are ce-1 obsedau, ca şi pe
ceilalţi oameni, d ar a fost singurul care s-a
p ricep u t să le dea o înfăţişare, pe care, de
acum înainte, o recunoaştem cu toţii. Şi dacă
nu a născocit această p erifrază p e n tru a num i
ceea ce nu are propriu-zis un num e — această
Guernica, ce aparţine astăzi unei treze sensi­
b ilită ţi colective, ap arţin ea totuşi, m ai-n ain te
de a fi ieşit de sub penelul său, insondabilului
subconştient colectiv. A cesta este cel m ai im ­
p o rta n t aspect al ten tativ ei : să naşti visuri ;
restul trece pe al doilea plan.
Cine îşi aduce am inte marea este o te n ta ­
tivă de acest fel : deci nu a fost p en tru m ine
un sim plu divertism ent litera r, ci o ex p erien ­
ţă profund trăită, o în fru n ta re totală. Nu o
puteam în tre p rin d e p rin rom anescul în d ăti­
n a t — acel mod de a scrie care, fireşte, îşi
păstrează toate v irtu ţile şi de care nu ne p u ­
tem lipsi cînd este vorba de red area epopeică
a unei cum plite, crude tragedii — m ărtu rii,
docum ente preţioase p e n tru istorie... V ersan­
tu l celălalt, pe care am ţin u t eu să-l explorez,
seam ănă m ai m ult cu o logodnă în tre p aradis
şi infern, şi nu poţi exprim a ceea ce seam ănă
cînd cu paradisul, cînd cu infernul, iar u neori
cu am îndouă laolaltă, clecît p rin im agini. îm i
par unicele proiectoare ce pot arunca oarecare
lum ină în asem enea abisuri. Dealtfel, n u vă va
m ira cînd veţi afla în această carte şi un ton
ce-ţi am inteşte cîteodată de rom anele ştiin ţifi­

203
co-fantastice. Oare în cele m ai bune dintre ele,
ca şi în lim bajul sibilin al visurilor, nu vezi
obsesii bîntuitoare, dorinţe secrete, groază, m i­
tu ri străvechi şi m oderne în plină acţiune, p re­
cum şi aspiraţiile cele m ai adînci ale su fletu ­
lui omenesc, ieşind la suprafaţă şi arătîn -
du-ni-se vii ca în litera tu ra denum ită „rea­
listă" ? Şi poate că n u este cu totul lipsit de
interes să notez că asem enea coincidenţă a fost
cu totul întâm plătoare, în tru c ît niciodată îna­
in te de a scrie astfel nu citisem cărţi ştiin ţifi­
co— fantastice.
 în colecţia
„GLOBUS“

A U A P Ă R U T:

A. B E EK M A N
D e s p ă rţiri

L. S C IA S C IA
M a re a d e c u lo a re a v in u lu i. T o d o M o d o

G. SW A RTH O U T
B i n e c u v î n t a ţ i a n im a le le şi c o p iii

A. TA BU CCH I
P ia ţa Ita lie i

I. T R IF O N O V
U n lu n g b u n ră m a s
 VO R APĂREA:

G. DELEDDA
M a r i a n a S i r c a . U l i i şi p o r u m b e i i

J . F R A N IC E V IC -P L O C A R
B a ta lio n u l z b u ră to r

P . H Ă R T L IN G
H u b e r t s a u în to a r c e r e a la C a s a b la n c a

E. JU N G E R
P ra ş tia

D. M ACHADO
C e s p u n e M o le ro
 L e c to r : M IH A E L A C IU N C A N
T e h n o r e d a c to r : V IC T O R M A Ş E K

Bun d e tip a r 7. I I I . 1981. C o li tip a r 6,5.

T i p a r u l e x e c u ta t s u b c o m a n d a
n r. 1540 la
î n t r e p r i n d e r e a p o lig r a f ic ă
„13 D e c e m b r ie 1918“ ,
s t r . G r ig o r e A le x a n d r e s c u n r.8 9 —97
B u c u r e ş ti
R e p u b lic a S o c ia lis tă R o m â n ia
 NSohammed Dib

Preţuitul scriitor algerlan Mohammed Dlb

este autorul a numeroase nuvele, povestiri,
poeme ţi romane, din care cităm La GRANDE
MAISON, distins cu premiul „Feneon“ în 1953,
L’INCENDIE (1964), LE METIER Â T IS S E R (1957),
LA DANSE DU ROI (1968), LE M A ÎT R E DE
CHASSE (1973), HABEL (1977), Caracterul ex­
presionist al operelor sale modernizează s tr ă ­
vechi tradiţii organic stratificate, iar Ideile
se situează pe multe faţete ale eternului uman
Si ale frăm întărllor omului de astăzi. CINE ÎŞ I
ADUCE AMINTE MAREA (QUI S E SO UVIENT DE
LA MER), alternînd oniric paradlsiaculcu infer­
nalul, ca în tr-o ţesătură cu simboluri frapante
fn distribuirea lor echilibrată, transpune mo­
mentul luptei pentru libertatea Algerului In
spaţiul tn care domneşte ocrotitor splendoarea
unei mări personificate.