Alexe Alexandru

Alexe Eduard
Bobei Teodor
Dănciuc Florin
Grupa I-Stiinte Politice

LUCRARE DE SEMINAR POLITICA COMPARATA

Anul 1989 a marcat sfârșitul regimului comunist in Romania si in restul Europei, si cel
puțin in aparenta, revenirea la sistemul democratic de guvernare. Implicit, acest lucru a
însemnat reapariția partidelor istorice pe scena politica românească si înființarea de noi partide
de diferite orientări politice.
In lucrarea de fata, am dorit sa analizam influenta pe care sistemul de partide, precum
si fragmentarea politica a opoziției, au avut-o asupra echilibrului de putere, precum si asupra
tranziției spre democrație, comparând aceasta perioada de tranziție cu cea a Poloniei, un alt stat
ieșit de sub regimul comunist.
Am ales comparația cu Polonia deoarece, spre deosebire de Romania, Polonia s-a aflat
in fruntea statisticilor in ceea ce privește gradul de democratizare, evoluția economica si
stabilitatea politica pe tot parcursul tranziției, in ciuda faptului ca tranziția a avut același
„moment zero” ca in Romania.
Înainte de a începe aceasta comparație, ar fi de preferat sa stabilim principalele motive
care au determinat fragmentarea politica a opoziției din Romania după 1989 si astfel sa
explicam dezechilibrele dintre opoziție si putere.
Exista mai multe cauze pentru care gradul de fragmentare politica era atât de ridicat in
Romania, in special in perioada 1990-1996.Acest lucru poate fi explicat printr-o delimitare de
tip clivajistic ale acestor partide, mai exact determinarea configurației sistemului de partide si
vastitatea numărului de organizații politice in funcție de obiectivele si doctrina adoptata de
fiecare dintre acestea.
In primul rând, problemele socio-economice caracterizează un anumit clivaj, mai exact
clivajul economic.In cadrul clivajului economic întâlnim doi poli opuși de partide, si anume
„minimaliștii” si „maximaliștii”. Prima categorie presupune o implicare mai mica a statului in
economie iar a doua, o implicare mai mare. Primul partid minimalist apărut după 1989 era
format din „Partidul Social Democrat Roman” si „Partidul Romania Mare”. Aceasta
formațiune, precum si viziune politica a acesteia, nu era indicate într-o perioada de tranziție,
fiind caracterizata de populism si deținând un program slab de tranziție. (OLIMID 2009)
De partea opusa, „Convenția Democratica Romana” (CDR) reprezenta partea
maximalista, ale cărei politici de dezvoltare si de accelerare economica sunt benefice într-o
perioada de tranziție. (OLIMID 2009)
Cel de-al doilea clivaj este cel „autoritar-democrat”. O însemnata parte a populației
votante menținea o atitudine aprobatoare fata de discursurile extremiste, fapt care a făcut
posibila performanta electorala a lui Corneliu Vadim Tudor din anul 2000, acesta obținând un
număr mare de voturi. Acest lucru îngrijora Europa de Vest si partizanii democrației din
Romania. Partea democrata era considerata a fi formata din pro-europeni si adepți ai principiilor
Alexe Alexandru
Alexe Eduard
Bobei Teodor
Dănciuc Florin
Grupa I-Stiinte Politice
democratice promovate de Uniunea Europeana (OLIMID, Political cleavages in Romania.A
THEORETICAL OVERVIEW OF THE POSTCOMMUNIST 2009)
Al treilea clivaj se refera la comuniști si anti-comuniști, iar in ciuda proaspetei
reinstaurări a democrației, electoratul arata in continuare o predilecție pentru foștii
nomenclaturiști din perioada comunista, mai nou numiți Frontul Salvării Naționale, in frunte cu
Ion Iliescu. Partea anti comunista era reprezentata de partidele istorice proaspăt înființate si de
ulterioarele coaliții . (OLIMID, Political cleavages in Romania.A THEORETICAL
OVERVIEW OF THE POSTCOMMUNIST 2009)
Pe lângă aceste clivaje , o alta explicație pentru gradul mare de fragmentare este
redobândirea drepturilor minorităților, inclusiv cel de a participa la viată politica printr-un
partid de minorități. Astfel, la alegerile parlamentare in 1990, UDMR(Uniunea Democrata
Maghiara din Romania) a obținut 7,5% din voturi, numărul fiind același cu procentul de
populație maghiara existenta la acea vreme in Romania. In graficul de mai jos se poate observa
predilecția pentru vot pro-maghiar in Covasna, Harghita, Mureș si in multe parți din
Transilvania. (Karl 2007)

Alegeri legislative 1990 – Senat, SURSA: Own work; Arnold Platon

Toți acești factori ideologici si etnici au determinat o fragmentare a opoziției si o

incapacitate de se coaliza împotriva puterii, neexistând o alternanta la putere tocmai din aceasta
cauza. Exista de asemenea o diversitate a electoratului in funcție de regiune. S-a observat de
exemplu, ca in Transilvania, procentajul de voturi acordate Frontului Salvării Naționale era din
Alexe Alexandru
Alexe Eduard
Bobei Teodor
Dănciuc Florin
Grupa I-Stiinte Politice
ce in ce mai mic comparativ cu Moldova sau Muntenia. Acest lucru poate fi totuși explicat de
faptul ca populația minoritara in Transilvania era mai mare iar votul s-a îndreptat, după cum
era si firesc, către UDMR. Însă, este posibil ca populația din Transilvania sa fi deținut o educație
democratica mai buna si sa dețină cunoștințe mai multe in ceea ce privește urmările unui vot
pentru Frontul Salvării Naționale.
Date fiind aceste diferențe ideologice si etnice, putem înțelege de ce gradul de
fragmentare politic al opoziției era atât de mare. Putem chiar afirma ca din cauza incapacității
opoziției de a se mobiliza, s-a ajuns la o monopolizare a puterii si a electoratului de către FSN
pana in anul 1996. Una dintre problemele cu care se confrunta opoziția in opinia mea, era gradul
de dispersare al votului prea mare din cauza unei opoziții prea divizate. Daca opoziția ar fi fost
mai concentrata, si șansele de reușita in alegerile electorale ar fi fost mai mari.
Revenind la comparația dintre Romania si Polonia, in ceea ce privește perioada de
tranziție, avea in vedere stagiile de tranziție ale lui Dankwart Rustow, observând diferențele
cronologice in manifestarea acestor etape.
Dankwart Rustow stabilește condițiile care fac democrația posibila si etapele pe care o
tranziție către democrație le are. Prima etapa a tranziției in viziunea lui Rustow, este cea a
înfăptuirii unității naționale si conștientizarea la nivelul maselor ca acestea reprezintă o entitate
politica, astfel încât sa nu existe mișcări separatiste. A doua etapa este reprezentata de o
perioada de lupta politica prelungita si continua intre doua tabere, având ca in cea de-a treia
faza, faza decizionala, cele doua tabere sa ajungă la un compromis, adoptând reguli
democratice. De menționat este faptul ca, in cazul in care una dintre cele doua tabere câștiga
lupta, se poate ajunge la o închidere a cailor spre democrație, urmând sa se revină la situația
inițiala. Cea de-a patra si ultima etapa din cadrul tranziției este cea a adaptării si a adoptării
regulilor si principiilor democratice. (Rustow 1970)
Cu toate ca am precizat faptul ca „momentul zero” al tranziției a fost același atât pentru
Romania cat si pentru Polonia, anumite evenimente precedente revoluției poloneze ar fi putut
avea un impact benefic in ceea ce privește procesul de tranziție.
In Romania, transferul de putere a fost efectuat printr-o revoluție violenta, in urma căreia
puterea a revenit tot foștilor comuniști, deghizați in „salvatori democrați”. In Polonia pe de alta
parte, puterea in 1989 a fost obținuta de către Lech Walesa, un cunoscut lider anti-comunist si
un membru marcant al solidarității din acea vreme. (Preda 2009)
Consider ca o anterioritate a confruntărilor dintre disidenta si comuniști in Polonia, a
avut o influenta majora in ceea ce privește viată politica post-comunista si asupra procesului de
tranziție.
Ceea ce doresc sa subliniez cu aceasta afirmație este ca, prima faza a tranziției lui
Rustow a avut loc mai devreme in Polonia, chiar cu mult înainte de începerea tranziției.
Regimul comunist polonez, a fost măcinat in timp de către disidenta si solidaritatea anti-
comunista. Prin confruntările cu grupurile anti-comuniste, Polonia a ajuns mult mai repede in
perioada conștientizării, existenta unor mișcări separatiste fiind aproape imposibila.
Alexe Alexandru
Alexe Eduard
Bobei Teodor
Dănciuc Florin
Grupa I-Stiinte Politice
Romania, comparativ cu Polonia, nu a avut de la început ca scop apropierea de Uniunea
Europeana si ceea ce promovează aceasta. Premierul României, Petre Roman, a avut oarecare
tendințe de europenizare si de apropiere de occident, însă a fost înlăturat punând se presiuni
asupra sa ca urmare a mineriadei din 1991, Frontul Salvării Naționale in frunte cu Ion Iliescu,
folosind aceleași tactici de mușamalizare cunoscute din perioada comunista.
Stabilirea cat mai rapida a relațiilor cu Uniunea Europeana, a fost unul dintre
principalele obiective ale Poloniei, iar acest fapt a dus la o accelerare a procesului de dezvoltare
economica si a maturizării politice. Pe lângă avantajele economice pe care Uniunea Europeana
le-a oferit Poloniei, exista si avantaje de ordin instituțional si democratic. Preaderarea la
Uniunea Europeana a fost un factor pozitiv in ceea ce privește consolidarea democrației,
stabilitatea politica si garantarea statului de drept si a drepturilor si libertăților cetățenești.
(Ekiert, Kubik și Vachudova 2007)
Tocmai aceste constrângeri ale Uniunii, dar si ajutoarele oferite de aceasta, au accelerat
procesul de conversie de la economia centralizata la economia de piața, economia de piața
reprezentând pilonul central si indispensabil pentru instituirea si continuitatea unui regim
democratic. (Lipset 1981)
Politica interna si atitudinea politica per ansamblu, a fost modelata in Polonia de
principiile promovate de Uniunea Europeana. Pe de alta parte, in Romania, avem parte de regres
economic, instabilitate politica si lupte de putere care continua chiar si după 1996. Primele
alegeri libere in Romania au avut loc in 1992, fiind câștigate de fosta nomenclatura unita sub
numele de Frontul Salvării Nationale.Acest fapt a cântărit mult in procesul de democratizare si
dezvoltare, întârziind cea de-a doua faza a tranziției la democrație, mai exact negocierea păcii
dintre cele doua tabere si adoptarea principiilor democratice.
Procesul tranziției a fost tergiversat de incapacitatea clasei politice romanești de a se uni
sub un singur obiectiv, existând crize politice cauzate pe de-o parte de mineriadele din 1990-
1991 si 1999 si de cealaltă parte, de conflictul de interese dintre partide. Astfel de crize politice
nu au mai existat in Polonia după 1989, deoarece comunismul si orice forma de rezistenta a
acestuia fuseseră in prealabil anihilate din societate si din mentalul colectiv.
Urmărind graficul de mai jos, vom observa ca Romania se afla printre statele cel mai
puțin dezvoltate dintre cele fost comuniste in ceea ce privește implementarea reformelor
economice si respectarea drepturilor si libertăților civile. Romania reușește sa surclaseze doar
statele din fosta Uniune Sovietica.
Alexe Alexandru
Alexe Eduard
Bobei Teodor
Dănciuc Florin
Grupa I-Stiinte Politice

Sursa: Grzegorz Ekiert, Jan Kubik and Milada Anna Vachudova- Democracy in the Post-Communist World: An Unending Quest?, East
European Politics and Societies, 2007, pagina 9

In partea opusa a graficului, Polonia se găsește in fruntea clasamentului, alături de tari precum
Ungaria, Slovenia sau Cehia.
Polonia a aderat la N.A.T.O. in 1999 si la Uniunea Europeana in anul 2004, in timp ce Romania
a aderat la N.A.T.O. in 2004 si la Uniunea Europeana in 2007.Acest fapt dovedește ca Polonia
a îndeplinit mult mai repede condițiile economice, politice si juridice impuse de Uniunea
Europeana si N.A.T.O.
Revenind la alegerile parlamentare din 1992, in urma acestora, niciunul dintre partidele din
Romania nu a reușit sa obțină majoritate in parlament. Aceeași problema este întâlnita si in
Polonia in urma alegerilor. Primele alegeri libere din Polonia au avut loc in 1990, când a fost
ales președinte Lech Walesa, iar in anul 1991, au avut loc alegerile parlamentare in urma cărora
nici un partid nu a obținut majoritate. (Avram 2015)
Daca in Romania, in anul 1992 se instaura un guvern „improvizat”, fără o ținta clara sau un
plan macroeconomic bine conturat, in Polonia, guvernele Olszewski si Suchova din perioada
1991-1992, au avut planuri ambițioase de relansare economica si adaptare la principiile
democratice. Aceste perioade au fost caracterizate de prosperitate si stabilitate politica, in timp
ce in Romania se întâmpla exact opusul. (Avram 2015)
Luptele de putere din interiorul „Frontului Democrat al Salvării Naționale”(fostul FSN), dar si
conflictele cu opoziția, au marcat ciclul electoral 1992-1996. Trebui menționat faptul ca in urma
Alexe Alexandru
Alexe Eduard
Bobei Teodor
Dănciuc Florin
Grupa I-Stiinte Politice
alegrelor parlamentare din 1992, FDSN, nu a obținut majoritate parlamentara, trebuind sa
formeze o coaliție de guvernare împreuna cu nationalisti-antipopulisti precum „Partidul
Romania Mare”, „Partidul Socialist Muncitoresc” si „ Partidul Unității Naționale din Romania”.
Coaliția de guvernare era măcinata de conflictele interioare dintre aceste partide. (Abraham
2006)
In tot acest timp, in Polonia guvernele de după 1989, s-au axat pe strategii de relansare
economica si pe democratizare. Polonia a înregistrat o creștere mare a Produsului Intern Brut,
comparabila cu cea a altor state din Vestul Europei dina cea perioada. Acest progres economic
s-a menținut pe toata perioada tranziției.
In Romania, perioada 1992-1997 a reprezentat cea mai grea perioada din punct de vedere
economic si politic din timpul tranziției. Singurele performante notabile ale guvernării Văcăroiu
fiind scoaterea României din izolare si semnarea Acordului de Asociere cu Uniunea Europeana,
intrat in vigoare pe 1 februarie 1995. De menționat este faptul ca Romania, dintre toate statele
din Europa Centrala, a fost ultima care a devenit membra a Consiliului Europei, după ce
organele de control ale Uniunii Europene au monitorizat atent tara. Cu alte cuvinte, pașii pe
care Romania ii făcea in aceasta perioada, fuseseră deja parcurși de Polonia. (Abraham,
Romania de la Comunism la Capitalism 2006)
Eșecurile coaliției de la guvernare , au făcut ca electoratul sa vadă in sfârșit o alternativa in
opoziție. Astfel, in 1996, reprezentantul „Coaliției Democrate Romane” , Emil Constantinescu,
a câștigat alegerile prezidențiale, aceeași coaliție reușind ulterior sa câștige alegerile
parlamentare si sa formeze un guvern. Coaliția de guvernare a fost constituita împreuna cu
UDMR si „Uniunea Social Democrata”(USD).Guvernul rezultat a fost condus de Victor
Ciorbea pana in anul 1998, fiind de fapt primul guvern anti-comunist si reformist de la revoluție
pana in acel moment. Polonia reușise aceasta performanta încă din anul 1990, fazele tranziției
lui Rustow fiind parcurse oarecum comprimat, ocupând o perioada mult mai scurta de timp.
In Romania, ultimul stagiu al tranziției postulat de Rustow a început in anii 1996-1997, procesul
de democratizare si adaptare la democrație fiind accelerat. Cu toate ca se făceau pași către
democrație, iar atitudinea guvernării era pozitiva in acest sens, perioada 1996-1998 a fost
umbrita de crize politice cauzate de radicalismul de dreapta. In aceasta perioada, guvernarea s-
a făcut mai mult prin ordonanțe de urgenta, evitandu-se dezbaterile in parlament, pentru a nu
avea loc incidente. Încă o dara, si acest guvern se arata nepregătit pentru a conduce tara.
(Abraham, Romania de la Comunism la Capitalism 2006)
Guvernul condus de Radu Vasile începând cu anul 1998 a parcurs o perioada la fel de grea si
de tensionata ca precedentul guvern, dezamăgind Comisia Europeana si ajungând chiar aproape
de incapacitate de plata, cu mențiunea ca in Polonia nu s-a pus nici măcar o data in istoria
tranziției problema de a se intra in incapacitate de plata. (Abraham 2006, 265-277)
Una dintre marile probleme ale României era eșecul procesului de privatizare, proces care ar fi
grăbit trecerea la economia de piața si la încurajarea concurentei, o condiție impusa de UE
pentru aderare. Situația proasta a României s-a agravat odată cu mineriada din ianuarie-
februarie 1999, urmând ca Radu Vasile sa fie si el înlăturat ca urmare a acestui eveniment.
(Abraham 2006, 277-286)
Alexe Alexandru
Alexe Eduard
Bobei Teodor
Dănciuc Florin
Grupa I-Stiinte Politice
Mugur Isărescu a avut ultimul mandat de prim-ministru din perioada 1996-2000, însă probabil
cel mai productiv dintre toate. In aceasta perioada s-a continuat reforma de democratizare si
stabilizare economica si politica, in vederea aderării la UE. Acest cabinet a reușit stoparea
declinului economic, scăderea inflației cu pana la 40 de procente si relansarea industriei.
„Strategia de dezvoltare economica pe termen mediu pentru perioada 2000-2006”, a fost cel
mai important document redactat de cabinetul Isărescu, in colaborare cu FMI, Comisia
Europeana si Banca Mondiala, reușind sa angreneze toate partidele. (Abraham 2006, 277-286)
In anul 2000, alegerile prezidențiale cat si cele parlamentare, au fost marcate de ascensiunea
naționalismului si a populismului. Corneliu Vadim Tudor, reprezentantul PRM si de asemenea
reprezentant al naționalismului extremist, l-a înfruntat in ultimul tur pe Ion Iliescu, cel din urma
având sa devina pentru a treia oara președinte al României. Ceea ce cred eu, a facilitat succesul
lui Ion Iliescu in acel an, este teama electoratului de urmările alegerii unui extremist in funcția
de președinte. Eventuala alegere a lui Vadim Tudor in funcția de președinte, ar fi avut urmări
imprevizibile, poate chiar ar fi dus la regresul tranziției si la revenirea la situația inițiala.
(Abarham 2006, 290-302)
Tot in același an, alegerile parlamentare au fost câștigate de PDSR, obținând 45 la suta din
locurile din Parlament, reușind sa formeze o majoritate si sa îl numească in funcția de premier
pe Adrian Năstase. In timpul lui Adrian Năstase, Romania a avut stabilitate politica, creștere si
dezvoltare economica, iar obiectivele aderării la NATO si UE erau din ce in ce mai aproape.
Principala problema a PDSR-ului era corupția din interior. Reforma justiției a fost oarecum
mimata in aceasta perioada, ceea ce ridica anumite semne de întrebare in ceea ce privește
dorința de limitare a corupției din partea guvernării. Guvernarea Năstase a avut multe avantaje,
printre care amintim aderarea la NATO in 2004 si finalizarea negocierilor de aderare la UE.
Printre dezavantaje se numără in primul rând corupția, tergiversarea reformei justiției si
tendințele autoritare fata de opoziție. (Abraham 2006, 290-302)
Lupta anti-corupție a fost subiectul pe care candidatul alianței „Dreptate si Adevăr”(DA),
Traian Băsescu, a mizat in anul 2004, reușind sa câștige alegerile prezidențiale in fata lui Adrian
Năstase. Acesta a fost reales si in anul 2009, fiind pasiv de suspendare de doua ori, in 2009 si
respectiv 2012.Aceste doua tentative de suspendare au constituit doua mari crize politice in
perioada 2009-2012. (Avram 2015, 48)
Începând cu 2004 pana in anul 2008, funcția de prim-ministru al României a fost Calin Popescu
Tăriceanu, reprezentantul „Partidului National Liberal”. Perioada guvernului Tăriceanu a fost
caracterizata de creștere economica, cea mai importanta realizare fiind aderarea la Uniunea
Europeana in anul 2007. Acest moment reprezintă punctul de maxima importanta al tranziției,
modelarea sociala, economica si politica a României după standardele Standardele Uniunii
Europene, fiind posibila.
Cu toata creșterea economica pe care Romania a cunoscut-o si realizările pe plan internațional,
criza economica izbucnita in anul 2008, a dus la regres economic, fiind necesare masuri de
austeritate .
Comparativ cu Romania, chiar si in perioada crizei, Polonia a fost singura tara membra a
Uniunii Europene cu creștere economica. In tabelul de mai jos se poate observa cum dintre toate
Alexe Alexandru
Alexe Eduard
Bobei Teodor
Dănciuc Florin
Grupa I-Stiinte Politice
tarile devenite recent membre ale UE, Polonia înregistrează cel mai mare Produs Intern Brut pe
cap de locuitor, fiind la o diferența de 65 de puncte procentuale fata de Romania. Diferența
dintre Polonia si următoarele doua clasate, Estonia si Slovenia, este de asemenea foarte mare,
demonstrând cat de dezvoltata era Polonia ca stat in anul 2011.

Sursa: Indicator BRDE al tranziției

Nu se poate spune ca Romania a acut cele mai slabe performante economice pe timpul crizei
economice, însă diferența de comportament politic si de reforme economice, au făcut diferența
intre o tara dezvoltata precum Polonia si o tara in curs de dezvoltare, cum era Romania.
In Polonia, întreaga clasa politica a susținut așa-zisa „ terapie de soc”, promovata de Lezek
Balcerowicz, in timp ce Romania a fost mereu măcinata de lupte de putere si scandaluri de
corupție.
In concluzie, factori precum fragmentarea politica, inexistenta unui program clar de guvernare
in primii ani ai tranziției si luptele de putere, au făcut ca Romania sa piardă startul in cursa către
modernizare si democratizare.
In timp ce Polonia implementa programul de redresare economica si funcționa deja pe principii
democratice, Romania se chinuia sa înțeleagă conceptul de democrație, neștiind ce sa facă cu
libertatea obținuta.
Este adevărat ca exista diferențe intre regimul comunist din Polonia si cel din Romania, când
vine vorba de apropierea fata de U.R.S.S., dar cu toate acestea, alegerea in funcția de lider al
statului a unui membru al solidarității anti-comuniste in Romania, imediat după revoluție, ar fi
putut schimba fata tranziției.
Alternanta la putere intre partide competitive in perioada de tranziție a Poloniei, a fost unul
dintre factorii cheie in parcurgerea cu succes a procesului. Foștii nomenclaturiști din Polonia
au renunțat la putere si la pretențiile de a mai guverna după 1989, tocmai datorita faptului ca a
Alexe Alexandru
Alexe Eduard
Bobei Teodor
Dănciuc Florin
Grupa I-Stiinte Politice
existat o elita anticomunista care s-a opus acestora, in timp ce in Romania, consider eu, revoluția
a fost rezultatul unui efect de turma al unei populații fără obiective bine definite, fără noțiunea
democrației, ci doar cu nemulțumiri personale.
Alexe Alexandru
Alexe Eduard
Bobei Teodor
Dănciuc Florin
Grupa I-Stiinte Politice

Bibliografie
Abarham, Florin. Romania de la Comunism la Capitalism. Triton, 2006.

Avram, George Marian. „ANALIZĂ COMPARATĂ A TRANZIȚIEI DIN ROMÂNIA ȘI POLONIA.” 2015.

Ekiert, Grzegorz, Jan Kubik, și Milada Anna Vachudova. „Democracy in the Post-Communist World:
An Unending Quest?” East European Politics and Societies, 2007: 11-12.

Karl, Josef. A POLITICAL AND HISTORICAL ANALYSIS OF POST-COMMUNIST ROMANIA. ISPRI Romanian
Academy, 2007, 95.

Lipset, Seymond. Political Man.The social bases of politics. John Hopkins Univeristy Press, 1981.

OLIMID, ANCA PARMENA. „Political cleavages in Romania. A theoretical overview of the post-
communist parties and party systems.” Analele Universităţii din Craiova. Seria Istorie No.
Anul XIV, Nr. 1(15)/2009 (Munich Personal RePEc), 2009:.

OLIMID, ANCA PARMENA. „Political cleavages in Romania.A THEORETICAL OVERVIEW OF THE

POSTCOMMUNIST.” Munich Personal RePEc Archive, 2009: .

Preda, Cristian. Eseuri Politice. Nemira, 2009.

Rustow, Dankwart. Transitions to Democracy: Towards a Dynamic Model. Vol. II, în Comparative
Politics, de Dankwart Rustow. JSTOR.org, 1970.