CALCULATORUL

mediu si canal de comunicare

Titular curs
Conf.univ.ing.dr. Andrei GĂITĂNARU
“Spune-mi şi voi uita,
predă-mi şi îmi voi aminti,
implică-mă şi voi învăţa.”
proverb chinez
 TERMINOLOGIE

Comunicarea este schimbul de intelesuri intre indivizi printr-un

sistem comun de simboluri. 
Intr-o definitie ramasa celebra, cercetatorul in stiinte politice Harold
Lasswell spune despre comunicare ca ea consta in cinci intrebari
fundamentale: 
“Cine ce spune prin ce canal catre cine cu ce efect?”
Adica comunicarea este procesul prin care "un
emitator (cine?) livreaza un mesaj (ce?) care este codificat,
transmis prin intermediul unui mediu (ce canal?) catre un
receptor (cui?) care decodifica mesajul si ofera un feedback (cu ce
efect?) intr-un context care implica existenta unui zgomot".
 TERMINOLOGIE

Binecunoscuta formula prin care Marshall McLuhan a caracterizat societatea umana contemporana -

cea a ”satului global” - ascunde in spatele acestor doua cuvinte un proces gigantic de transferuri de
informatie: televiziune, radio, mijloace scrise, baze de date si de informatii, telefonie fixa si mobila,
sateliti de comunicatii, retele computerizate mergand de la cele locale pana la uriasul
paienjenis al Internetului etc.

Perceptiile asupra comunicarii au fost puternic influentate in anii '60 de catre canadianul Marshall
McLuhan, care a abordat acest proces dintr-un nou unghi de vedere: nu numai continutul propriu-zis al
mesajului exercita influenta asupra comportamentului uman, ci si mijlocul (canalul) prin care este
transmis acest mesaj[2]; faimoasa sa expresie 'canalul reprezinta mesajul' ('the medium is the
message'[3]) a stimulat pe multi producatori de film, fotografi, pictori si alti comunicatori vizuali
sa adopte conceptul potrivit caruia societatea contemporana s-a deplasat dinspre o cultura "tiparita' spre
una "vizuala'. 
 TERMINOLOGIE

MASS-MÉDIA s. f. Termen care desemnează ansamblul mijloacelor și modalităților tehnice moderne

de informare și influențare a opiniei publice, cuprinzând radioul, televiziunea, presa, Internetul etc.;
mijloace de comunicare în masă.

· functia de informare, ce satisface o incontestabila trebuinta umana

· functia de interpretare, ce se manifesta atat de explicit prin productii jurnalistice de genul
editorialului sau al comentariului.
· functia instructiv-culturalizatoare, care se refera atat la furnizarea explicita de cunostinte cultural-
stiintifice, ca in cazul unor filme documentare sau pagini de popularizare a stiintei din publicatiile
periodice, cat si la promovarea, intr-o „forma mai putin evidenta, dar cu atat mai persuasiva, a valorilor,
normelor, modelelor de comportament ce tin de paradigma culturala a societatii, la a carei stabilitate
contribuie astfel, intr-o masura deloc neglijabila.”
· functia de liant, care deriva din precedentele, caci indivizii care poseda un bagaj de informatii
asemanator, sunt preocupati de aceleasi probleme ale actualitatii si impartasesc valori morale si
culturale comune se vor simti mai apropiati unul de celalalt si se vor solidariza, la nevoie, dincolo de
frontierele nationale, religioase, politice sau rasiale, mobilizandu-se in favoarea unor cauze nobile,
percepute drept ale intregii umanitati.
· functia de divertisment, care raspunde dorintei de relaxare a omului stresat de solicitarile
profesionale, dar si setei de evadare intr-un univers imaginar a neadaptatului. Nu numai ca, procentual,
emisiunile sau paginile dedicate amuzamentului sunt in continua crestere, dar, mai mult, se constata o
orientare tot mai marcanta catre tratarea in termeni de spectacol a tuturor subiectelor abordate de
mijloacele de comunicare in masa.
 TERMINOLOGIE

Comunicarea se realizeaza pe trei niveluri:

1. Verbal
2. Paraverbal (tonalitatea vocii)
3. Nonverbal (gesturi)

Tipuri de comunicare:
Ø     Comunicarea intrapersonala . Este comunicarea in si catre sine.
Ø     Comunicarea interpersonala. Este comunicarea intre oameni.
Ø     Comunicarea de grup.  Este comunicarea intre membrii
grupurilor si comunicarea dintre oamenii din grupuri cu alti oamenii.
Ø     Comunicarea de masa.  Este comunicarea primita de sau
folosita de un numar mare de oameni.
 TERMINOLOGIE
Primul mesaj între două calculatoare a fost trimis pe 29 octombrie
1969 la 22.30 (ora Californiei) prin intermediul ARPANET,
predecesorul Internetului. Un computer de la UCLA a „vorbit” pentru
prima oară cu un altul, aflat la un institut de cercetare.

Mesajul a fost trimis de studentul programator Charley Kline sub supravegherea profesorului
Leonard Kleinrock şi a călătorit 643 de kilometri, până la Institutul de Cercetare Standford.
Kleinrock era convins că maşinăriile cât un dulap, calculatoarele performante ale vremii,
sunt menite să „vorbească” între ele şi că reţeaua în care se conectează ar trebui să fie la fel
de simplu de folosit ca telefoanele. Aceasta a fost prima comunicare electronică, ce a deshis
calea pentru Internet, Facebook sau Twitter. Cuvântul cu care a debutat internetul a fost,
simplu, „lo”. Iniţial, mesajul fusese „login”, doar primele două litere au fost trimise cu
succes înainte ca sistemul să pice.
Primul email a fost trimis trei ani după acest eveniment, în 1971. Expeditorul, Ray
Tomlinson, a trimis mesajul între două calculatoare aşezate unul lângă altul. Conţinutul a
fost uitat, însă: "mesajul a fost complet nesemnificativ şi, din acest motiv, l-am uitat", a spus
acesta. Cel mai probabil, mesajul din primul email transmis vreodată a fost
"QWERTYUIOP" sau unul similar, a explicat Tomlinson. 
 TERMINOLOGIE

CURIOZITATI
Simbolul @ este omniprezent în mesajele electronice şi cu toate acestea el nu a fost
chiar atât de popular până la utilizarea sa în adresele de e-mail.
Acesta a fost şi unul dintre motivele pentru care a fost ales să fie utilizat în adresele
mesajelor electronice.

Prima formă cunoscută a simbolului @ apare în anul 1345

într-o traducere în limba bulgară a „Cronicii lui Constantin
Manasses”, o scriere bizantină din secolul 12 care prezenta
istoria lumii până la sfârşitul secolului al 11-lea. Aici, semnul
era folosit ca simbol pentru cuvântul „Amin”.

Următoarea apariţie a simbolului @ are loc abia peste

100 de ani, sub o formă uşor diferită, proto-@. În acest
caz este vorba despre un registru spaniol din anul 1448,
Taula de Ariza, care face referire la un transport naval
de grâne din Castilla în Aragon.
 TERMINOLOGIE

CURIOZITATI
Prima apariţie a simbolului @ în forma sa actuală a fost
descoperită în anul 2000 într-o scrisoare scrisă de către un
negustor florentin, Francesco Lapi, în data de 4 mai 1536. În
această scrisoare Lapi foloseşte simbolul @ pentru a indica o
unitate de măsură – o amforă (vas de lut) de vin, care era
echivalentă cu aproximativ a 13-a parte dintr-un butoi.
Dr. Stabile crede că negustorii italieni au contribuit la răspândirea
simbolului, acesta fiind prezent în facturile şi chitanţele care
circulau în Europa.
Simbolul @ a devenit ulterior prescurtarea comercială pentru „la preţul de” (exemplu: 26 de saci de
făină@1 dolar)
Inainte de descoperirea celor două documente din 1345 și 1536 se credea că semnul era folosit de călugării
medievali pentru a prescurta prepoziţia latină „ad”, prin combinarea literei a şi a vechii forme a literei „d” –
∂.
După Evul Mediu, timp de câteva secole, simbolul @ a fost folosit
aproape exclusiv în scop comercial până într-o zi a anului 1971.
Inginerul Ray Tomlinson a realizat propria sa versiune a unui mic
program denumit SNDMSG. Acest program rula pe sistemul de
operare Tenex și a fost, în esență, unul din primele programe de
poştă electronică cu ajutorul căruia se puteau trimite mesaje
electronice de la un utilizator la altul pe acelaşi calculator.
 TERMINOLOGIE
Computerele actuale nu sunt doar maşini
de prelucrat informaţii, ci şi dispozitive
care facilitează comunicarea între doi sau
mai mulţi utilizatori.

CMC
COM COM
mesaj
Internet
Emitator Receptor
(om+calculator) (om+calculator)