Laborator 7

Stația meteo

FIZICĂ 1
Caractere generale

Staţia meteorologică este locul în care se

execută observaţiile meteorologice, loc ales după
criterii care să asigure reprezentativitatea
elementelor măsurate pentru regiunea
înconjurătoare.
 Denumirea staţiei este dată de cea a localităţii pe
teritoriul căreia este amplasată.

Înființată la 1 ianuarie 1979,

Stația meteorologică Alba Iulia
se află amplasată în partea
sud-vestică a municipiului și
este o stație de tip culoar.

Indicativul staţiei reprezintă amplasarea sa pe suprafaţa globului terestru, în

cadrul reţelei meteorologice mondiale.
Numărul staţiei reprezintă poziţia în cadrul reţelei meteorologice naţionale. La
noi el este format din 6 cifre ce corespund unităţilor de grad, zecilor şi unităţilor
de minut ale latitudinii, respectiv longitudinii.
Rețeaua națională de observații meteorologice
Rețeaua meteorologică națională activează în concordanță cu rețelele din alte
țări, în cadrul programului mondial de veghe meteorologică permanentă,
făcând parte din Regiunea VI – Europa, a Organizației Meteorologice
Mondiale.

Reteaua națională meteorologică din România contribuie cu 23 de stații

meteorologice esențiale în fluxul internațional RBSN (15015-Ocna Șugatag,
15020-Botoșani, 15090-Iași, 15108-Ceahlău Toaca, 15120-Cluj-Napoca,
15150-Bacău, 15170-Miercurea Ciuc, 15200-Arad, 15230-Deva, 15260-Sibiu,
15280-Vârfu Omu, 15292-Caransebeș, 15310-Galați, 15335-Tulcea, 15346-
Râmnicu Vâlcea, 15350-Buzău, 15360-Sulina, 15410-Drobeta Turnu Severin,
15420-București-Băneasa, 15450-Craiova, 15460-Calarași, 15470-Roșiorii de
Vede, 15480-Constanța).
 SERVICIUL METEOROLOGIC AL ROMÂNIEI
SCURTĂ ISTORIE

1884. La 18 / 30 iulie ia ființă Serviciului Meteorologic al României sub

conducerea lui Ștefan Hepites, devenind una dintre cele mai vechi instituții
științifice din România. La inițiativa lui Ștefan Hepites, România se înscrie
printre țările fondatoare ale Organizației Meteorologice Internaționale.

1903. Cu prilejul Expoziției Societății de Științe, Serviciului

Meteorologic al României i se decernează medalia de aur.

1938. Mircea Herovanu inițiază primul program complex de fizica atmosferei și

balneo-climatologie din Balcani.

1946. Nicolae Topor elaborează primele prognoze pe lungă

și foarte lungă durată.

http://www.meteoromania.ro/despre-noi/istoric/
 Organizarea unei stații meteorologice

O staţie meteorologică, care face parte din reţeau naţională

sau mondială se compune, de regulă, din următoarele elemente :

A. Biroul staţiei
B. Platforma meteorologică
C. Platforma nivometrică
D. Staţia meteorological automată
Observaţiile metorologice se realizează pe două căi:

a.)vizual

b.)instrumental

La staţiile meteorologice activitatea de observaţii şi măsurători se

încadrează în 2 programe principale :

1. PROGRAMUL SINOPTIC

2. PROGRAMUL CLIMATOLOGIC
 1. Observaţiile sinoptice se desfăşoară pe întreg teritoriul
României după ora oficială, la diferite intervale de timp, de regulă orare.
Aceste observaţii, transmise în flux rapid la serviciile teritoriale şi la INMH,
sunt utilizate în special în activitatea de prognoză şi protecţie meteorologică
a navigaţiei aeriene.
2. Observaţiile climatologice se efectuează după timpul
local, la principalele ore standard. Datele rezultate, după prelucrare şi
înscriere în tabele speciale, sunt utilizate în activitatea de servire
meteorologică curentă şi pentru constituirea arhivei naţionale de date
climatologice .
Asupra umătoarelor elemente meteorologice se fac observaţii la staţiile
meteorologice :
 Temperatura aerului
 Presiunea atmosferică
 Evapotranspiraţia
 Umezeala aerului
 Radiaţia
 Nebulozitatea
 Felul şi cantitatea precipitaţiilor
 Vizibilitatea
 Fenomenele atmosferice
  Temperatura aerului
Temperatura reprezintă principalul element meteorologic care exprimă din punct de
vedere fizic viteza cu care particulele de aer efectuează mișcări de tip dezordonat
provocate de starea termică a volumului de aer.
Unitatea de măsură este gradul de temperatură, corespunzător unei diviziuni de
lungime a scării lineare. Intervalul dintre cele două puncte termice (temperatura de fierbere
a apei distilate la presiune normală şi temperatura de topire a gheţii) reprezintă scara
termometrică, intervalul împărţit într-un număr variabil de părţi egale, fiecare dintre ele
reprezentând un grad de temperatură.

Sunt cunoscute mai multe scări de temperatură:

•scara Celsius (Cº) care este cel mai frecvent utilizată pe plan mondial (scara universală),
aceasta având două valori importante: t1=0ºC (punctul de îngheţ al apei la o atmosferă) şi
t2=100ºC(punctul de fierbere al apei la o atmosferă);
•scara Kelvin (K) sau scara temperaturii absolute la care 0K = -273,15ºC (zero absolut);
temperatura în grade Kelvin poate fi calculată prin adăugarea cifrei 273,15 temperaturii în
grade Celsius;
 Determinarea temperaturii aerului

La staţiile meteorologice din România, în scopul măsurării

temperaturii la anumite ore, climatologice (01,07,13,19) sau sinoptice (din oră
în oră), se folosesc instrumente cu citire directă (termometre meteorologice
ordinare, termometre de extreme-maxima și minima), iar pentru înregistrarea
variaţiilor continue ale temperaturii aerului într-o perioadă mai lungă (o zi sau o
săptămână) se utilizează termografe.

Unitatea de masură pentru temperatură folosită în România este

gradul Celsius.
 Temperatura aerului reprezintă un parametru meteorologic extrem de important
deoarece aceasta influenţează sau determină o serie de procese fizice, chimice şi biologice
la nivelul scoarţei terestre.

Termometrele se instalează in
interiorul adaposturilor meteorologice, pe
linia 2 a platformei meteorologice.
 Clasificarea termometrelor:

a. După scop şi destinaţie:

- meteorologice (normale, de minimă, maximă, de minimă şi
maximă);
- medicale;
- industriale;
- pentru întrebuinţări casnice etc.
b. După natura elementului sensibil:
- cu lichid (mercur, alcool etilic, toluen);
- metalice;
- manometrice;
- electrice (cu termoelemente, rezistenţă electrică, termistori).
 Termometre cu citire directă
1.Termometrul meteorologic normal/ordinar

Termometrul ordinar se instalează pe un stativ special în primul adăpost

meteorologic, fiind folosit la determinarea temperaturii și umezelii aerului.
Este alcătuit dintr-un rezervor cu mercur, cu formă diferită (ovală, sferică,
cilindrică), în prelungirea căruia se află tubul capilar, din sticlă, cu diametrul de
0,2 – 0,3 mm. Scala gradată este confecţionată de obicei din porţelan alb şi este
gradată în cincimi de grad (fiecare grad este împărţit în 5). În mod curent,
termometrul redă temperaturile de la - 40°C la + 55°C sau chiar + 60°C. Tubul
capilar şi scala gradată sunt protejate de un tub de sticlă, aceasta din urmă fiind
sprijinită de o garnitură de sticlă la partea inferioară şi de o garnitură de ebonită la
partea superioară. La partea superioară a tubului de sticlă există o garnitură
metalică, folosită la prinderea termometrului de suport.
 2.Termometrul de maximă

Termometrul de maximă se folosește pentru măsurarea celei mai ridicate

temperaturi a aerului dintr-un interval de timp, fiind un termometru ce are ca lichid
mercurul.
Scala este gradată din 0,5° în 0,5° limitele fiind între - 30°C şi + 60/70°C.
Termometrul de maximă se instalează în primul adăpost meteorologic , pe
stativul de termometre, usor înclinat spre rezervor, pentru a se evita scurgerea
mercurului din tubul capilar către cavitatea lărgită de la capătul acestuia.
Citirile se fac la orele 1,7 ,13 şi 19, fără a fi luat de pe suport.
 3.Termometrul de minimă

Termometrul meteorologic de minimă se foloseşte la determinarea

celei mai scăzute temperaturi și se instalează în primul adapost meteorologic,
pe furca inferioară a stativului de termometre, în poziție orizontală, cu piesa
receptoarte orientată spre stânga, față de cel care efectuează determinarea.
Este un termometru cu alcool, deoarece acesta îngheaţă la - 114°C, pe când
mercurul îngheaţă la aproximativ - 39°C. Termometrul de minimă se
instalează sub cel de maximă, cu rezervorul spre stânga cititorului, în adăpostul
meteo și este aşezat în poziţie perfect orizontală, iar citirile se fac la orele
1,7,13 şi 19.
4.Termometrul de minimă și maximă Six-
Bellani

Este un termometru de constructie

specială, care se folosește în scopul
determinării rapide a temperaturilor maxime
și minime, cu ajutorul acestuia fiind posibilă
și înregistrarea temperaturii ordinară.
Termometrul Six-Bellani este alcătuit
dintr-un
tub capilar de forma literei U ,dotat la ambele
capete cu câte un rezervor cilindric.
Termometrul Six-Bellani funcționează
normal doar dacă este așezat în poziție
perfect orizontală.
 Pentru obținerea unor date exacte, conforme cu realitatea, determinările
de temperatură ce se efectuează la stațiile meteorologice trebuie să respecte
anumite aspecte ce vizează:
-în primul rând se citește valoarea termometrului uscat ,apoi pe cea a
termometrului umed (în momentul în care coloana de mercur încetează să mai
coboare, devenind staționară); în continuare se citește termometrul de minimă și,
la sfârșit, cel de maximă;
-citirea termometrelor începe cu zecimile de grad și, apoi cu gradele
întregi;
-precizia măsurătorilor trebuie să fie de 0,1 grade C, chiar dacă gradarea
termometrelor este facută din 0,2 grade în 0,2 grade C;
-trebuie evitat pe cât posibil luminarea termometrelor cu surse de lumină
care produc căldură la observațiile care se fac în timpul nopții;
-în timpul sezonului rece când temperatura aerului coboară sub -25 grade
C este obligatoriu să se citească atât temperatura indicată de termometrul
psihrometric uscat cât și cea dată de meniscul coloanei de alcool de la termometrul
de minimă;
-la temperaturi mai coborâte de -36 grade C citirile se fac numai la
termometrul de minimă sau la alt termometru cu alcool, instalat special pentru
această situație;
-pentru a se evita depunerile solide (chiciura) din timpul iernii,
termometrele se badijonează cu glicerină în dreptul tubului de protecție.
Termometre înregistratoare (Termografe)

Termografele se instalează în cel de-al doilea adăpost meteorologic de

pe platformă (împreună cu higrografele), având piesa receptoare la 2 m deasupra
suprafeței active, iar poziția lui trebuie sa fie perfect orizontală. Ele înregistrează
în continuu variația temperaturii fiind utilizate în paralel cu termometrele cu citire
directă.

Indiferent de tipul lor sunt alcătuite din 3 părți principale:

-partea receptoare care percepe variațiile de temperatură;
-partea transmițătoare ce transmite și amplifică deformarea piesei receptoare;
-partea înregistratoare ce cuprinde un tambur cilindric în interiorul căruia se
găsește un mecanism cu ceasornic; pe acet tambur se prinde o termogramă, care
se schimbă zilnic sau săptămânal, în funcție de etalonarea mecanismului cu
ceasornic.
Termograf
 Determinarea temperaturii solului

Temperatura solului reprezintă elementul de care depinde încălzirea

aerului din imediata apropiere a solului, ea influenţând procesele de evaporare,
de transformare a materiei organice din sol, de dizolvare sau precipitare a unor
săruri solubile. De căldura din sol depinde viaţa microorganismelor şi dezvoltarea
plantelor.
La stațiile meteorologice se determină temperatura suprafeței solului
lipsit de vegetație și temperatura suprafeței stratului de zăpadă (cu ajutorul
termometrului ordinar și al termometrelor de extremă) precum și temperatura
solului lipsit de vegetație la adâncimile de 5,10,15 și 20 de cm (cu ajutorul
termometrelor de sol tip Savinov).
 1. Determinarea temperaturii suprafeței solului sau zăpezii pe parcela
lipsită de vegetație

În cadrul acestor determinări se folosește termometrul ordinar,

termometrul de maximă și cel de minimă. Posibilitatea înregistrării unor
temperaturi extrem de ridicate la nivelul suprafeței solului face ca limitele
scărilor termometrice să fie mai largi (între -35 grade și +70 grade sau chiar +80
grade C.
Termometrele sunt instalate pe o parcelă cu solul afânat și nivelat,
situată în sudul platformei meteorologice, având rezervoarele pe jumatate
introduse în sol. Distanța dintre termometre trebuie sa fie de 10 cm, acestea
fiind asezate în poziție orizontală, cu excepția celui de maximă, care este puțin
înclinat spre rezervor ( 5 grade).
Observațiile se efectuează zilnic la orele 1,7,13 și 19, precizia
măsurătorilor fiind de 0,1 grade C.
2. Determinarea temperaturii solului la adâncimi
mici pe parcela lipsită de vegetație

Se realizează cu ajutorul unor termometre

cu mercur de construcție specială numite
termometre de sol sau geotermometre.
a)Termometrele de sol tip Savinov
Sunt cele mai frecvent utilizate , alcătuind
serii de câte 4 termometre destinate măsurării
temperaturii solului, la adâncimi de 5,10,15 și 20
cm.
Acestea se instalează în sol primăvara și
se scot toamna, deoarece în perioada de îngheț se
deterioarează ușor.
Termometrele Savinov se introduc în solul
parcelei dezgolite de vegetație, pe o linie orientată
est-vest începând la 20 cm est de termometrele
destinate măsurării temperaturii suprafeței solului.
Acestea se verifică o dată la 2 ani.
 b) Termometre de sol tip R.D.G.

Sunt folosite pentru determinarea temperaturii solului la adâncimi

cuprinse între 2 și 100 de cm. Se instalează pe parcela dezgolită de
vegetație în serii de câte 6 și respectiv 10 termometre. Acestea au scară
gradată de regulă din 0,2 în 0,2 grade, între limitele de -30 grade și +40
grade C.
Seria de 6, destinată măsurării temperaturii la adâncimi de
2,5,10,15,20 și 30 cm, este alcătuită din termometre cu tubul cotit în unghi
de 135 grade și cu scara pe partea exterioară a unghiului.
La seria de termometre cu tubul cotit, se adaugă pe aceeași
direcție, 4 termometre drepte, protejate de tuburi metalice. Acestea se
instalează în pozitie verticală la adâncimi de 40,60,80 și 100 cm, cel mai
adânc fiind situat în extremitatea vestică a seriei de 10 termometre.
 3. Determinarea temperaturii solului la diferite
adâncimi pe parcela inierbată

În general, pe parcela înierbată , se determină temperatura

solului la adâncimi cuprinse între 20 și 320 cm. Acest lucru se
realizează cu ajutorul termometrelor de sol cu tragere verticală
(extractive) care stau permanent în sol, de unde sunt scoase numai
când se fac observațiile asupra temperaturii.
Termometrul de sol extractiv se deosebește de cel ordinar
prin faptul că are rezervorul mult mai mare, ceea ce face să nu fie
influențat de fluctuațiile momentane ale temperaturii din timpul
extragerii pentru efectuarea observației. Acesta este protejat de un tub
metalic sau de material plastic, care prezintă o deschidere
longitudinală cu scopul de a face vizibilă scara. Aceasta este gradată
din 0,2 în 0,2 grade, între limitele de -15 grade și +40 grade C.
Termometrele de sol extractive formează serii de câte 5,
instalate la adâncimi de 20,40,80,160 și 320 cm, sau de câte 8,
instalate la adâncimile de 20,40,60,80,120, 160,240 și 320 cm. Acestea
se instalează pe parcela înierbată, urmărind o linie orientată pe direcția
est-vest, distanța dintre ele fiind de 50 cm.
 4. Determinarea expeditivă a temperaturii solului arabil

În scopul determinarii rapide a temperaturii solului arabil la adancimi de

pana la 20 cm se folosesc termometrele sonda.Dintre acestea cel mai adecvat
este termometrul sonda tip Sohin.
Termometrul sondă tip Sohin
Foloseste ca lichid termometric toluenul si are scara gradata din 0,5 in 0,5 grade
C.
Corpul sau este protejat de un tub metalic foarte rezistent , a carui parte
superioara are diametrul mai mare si prezinta o deschidere longitudinala prin care
se citeste temperatura indicata pe scara.
 5.Determinarea adâncimii de îngheț a solului

În timpul sezonului rece la stațiile cu program agrometeorologic se

determină și adâncimea până la care îngheață solul,obtinându-se o serie de date
utile pentru domeniul agriculturii,construcțiilor sau urbanisticii.
Adâncimea de îngheț a solului se determină cu geoglaciometrul
Danilin, ce are ca bază de funcționare proprietatea apei distilate de a îngheța la
temperatura de 0 grade C. Acesta se instalează în sol către sfârșitul toamnei,
concomitent cu eventuală producere a temperaturilor negative și se ridică în a
doua decadă a primăverii, după dezghețul total al solului. Locul său este pe
parcela înierbată, lângă termometrele extractive.
Geoglaciometrul Danilin este alcătuit dintr-un tub de cauciuc umplut cu
apă distilată, cu o lungime de 100-120 cm și cu un diametru de 3-10 mm, divizat
la exterior în centimetri .
Determinările asupra adâncimii de îngheț a solului se efectuează în zile
de de 5,10,15,20,25 și ultima zi din fiecare lună, între orele 8 și 9.În acest scop se
scoate la suprafață tubul de cauciuc și se stabilește prin pipăire, adâncimea la
care se află capatul inferior al coloanei de gheață din interiorul acestuia. Precizia
determinării este de 1 cm.
 6. Determinarea stării suprafeței solului

La stațiile meteorologice din România în afara observațiilor

instrumentale asupra temperaturii solului, se efectuează și observații zilnice
privind starea suprafeței solului. Acestea sunt vizuale și se fac pe parcela
lipsită de vegetație pana la depunerea stratului de zapada si, in vecinatatea
platformei meteorologice, pe platforma nivometrica , dupa depunerea
stratului de zapada sau gheata.
Aprecierile asupra starii suprafetei solului se efectueaza zilnic in
timpul rondului preliminar de la orele 7 si 19.Acestea se noteaza prin cifre si
text, conform “Codului sinoptic international”.
 Reguli de întreținere și exploatare a aparatelor de pe platforma meteorologică

Pentru obținerea unor rezultate foarte bune în efectuarea măsurătorilor,

observatorii meteorologici trebuie să respecte anumite reguli:
- Accesul observatorilor pe platformă se face pe o portiță, decupată pe latura
stației dinspre nord, iar deplasarea acestora pentru efectuarea observațiilor are loc pe
poteci dinainte trasate; lățimea lor este de 40 cm și au profilul convex pentru a ușura
scurgerea rapidă a apei;
-Accesul la instrumente se face: dinspre nord la adăposturile meteorologice și
la termometrele de sol; dinspre sud la heliograf; pe cel mai scurt drum la celelalte
instrumente și aparate.
-Între orele de observații, adăposturile trebuie încuiate, pentru a nu disparea
aparatele; ele sunt orientate cu ușa spre nord pentru a evita razele solare și căderea
umbrei observatorului pe ele în timpul observației.
-Aparatele din adăposturi trebuie întreținute în bună stare de funcționare,
șterse de praf cu grijă pentru a nu se deregla; la psihrometru se foloseste o pompă cu
apă distilată;
-Aparatele se etalonează din 4 în 4 ani la INMH;
-Platforma trebuie să dispună de instalație de iluminat electric pentru
observațiile din timpul nopții; în cazuri extreme, când iluminatul electric nu este posibil
se va folosi o lanternă puternică;
-Adăposturile meteorologice și suporturile celorlalte aparate vor fi vopsite în
alb pentru a respinge radiațiile solare și supraîncălzirea lor;
 -În cazul deteriorarii unui aparat trebuie luate măsuri de urgență pentru
înlocuirea lui și repararea celui stricat și păstrat de rezervă.
Observațiile metorologice se realizează pe două căi: vizual și instrumental
BIBLIOGRAFIE
• Adrian Amadeus Tişcovschi, Daniel Constantin Diaconu/
Meteorologie şi Hidrologie/ 2004 / Editura Universitară
• http://www.scribd.com