Luarea deciziei publice la nivel local

Suport de curs
pentru programul „Joc de strategie: politică locală”
al Fundației Friederich Ebert România

realizat de
Centrul de Resurse pentru participare publică

București, 2014

1
Cuprins:
O poveste despre cum a apă rut Statul............................................................................................. 3
Consiliul Local............................................................................................................................................ 5
Odată aleși, ce au de fă cut consilierii locali?............................................................................. 6
Cum lucrează consiliul local?.......................................................................................................... 7
Primarul și Viceprimarul.................................................................................................................... 11
Secretarul.................................................................................................................................................. 15
Consiliul Județean.................................................................................................................................. 16
Ce are de fă cut consiliul județean?............................................................................................. 16
Cum funcționează consiliul județean?...................................................................................... 17
Președintele consiliului județean și vicepreședinții................................................................18
Despre deontologie – sau despre cunoașterea a ceea ce trebuie fă cut............................20
O sinteză a procesului decizional la nivel local.......................................................................... 22
Prefectul – instituție a administrației centrale..........................................................................26
Drepturile cetă țenilor în relația cu administrația publică locală .......................................28
Dreptul la informare........................................................................................................................ 28
Dreptul de a participa la luarea deciziilor publice..............................................................30
Dreptul de a participa la elaborarea bugetului localită ții.................................................31
Dreptul de a iniția propuneri de hotă râ ri – inițiativa cetă țenească .............................31
Dreptul la petiţionare...................................................................................................................... 32
Dreptul de a solicita audienţe...................................................................................................... 32
Metode inovative de influențare a deciziilor publice și implicarea cetă țenească .......34
Cafenea publică .................................................................................................................................. 34
Photovoice........................................................................................................................................... 36
Juriul cetă țenesc................................................................................................................................ 39
Glosar de termeni.................................................................................................................................. 42
Bibliografie:.............................................................................................................................................. 42

2
O poveste despre cum a apărut Statul...
Mai demult, oamenii și-au dat seama că este greu să te descurci pe cont propriu atunci
când ești într-o colectivitate și că este mai bine să înlocuiască legea jungle cu niște reguli
stabilite de ei. Desigur, pentru ca aceste reguli să fie respectate de toți, era nevoie de
cineva să le fie gardian – și atunci au cedat dreptul lor de a folosi forța către acest
cineva, care era Statul1. Statul avea însă nevoie nu doar să i se dea un mandat, ci și niște
resurse ca să se asigure că regulile sunt respectate iar cei care le încalcă sunt urmăriți,
prinși, judecați și că apoi își ispășec pedeapsa. Așa au apărut taxele. Ocupându-se Statul
însă deja de astfel de lucruri care îi ajutau pe toți și erau suținute de toți locuitorii săi și
care, mai ales, nu ar fi putut fi făcute doar de un singur om, atunci a apărut ideea ca
statul să se ocupe și de alte lucruri care erau folositoare dar nu ar fi fost de făcut de un
singur om (chiar și unul mai bogat). Și atunci Statul a început să se ocupe să facă și
drumuri, să organizeze piețe, să spună unde ai voie și unde nu ai voie să faci un abator,
să organizeze poșta, să facă școli și multe altele. Lucruri multe și frumoase, care
necesitau însă și mai mulți bani – pe care Statul îi aduna de la locuitorii săi, de la cei mai
săraci și de la cei mai bogați.
Vremea trecând și lucrurile dezvoltându-se așa impetuos, locuitorii și-au dat seama
după o vreme că Statul care se ocupă de școli, trotuare și porturi nu este un concept
abstract. Adică Statul înseamnă de fapt un Popescu și că, de obicei, când Popescu este
cel care colectează banii de la locuitori, și tot el este cel care decide pe ce se cheltuie, și
apoi tot el îi cheltuie și pune facturile la dosar, ba atunci când pare că se fură din visteria
țării tot el judecă și condamnă....atunci nu e bine! Pentru că se întâmplă că din
cărămizile luate pentru școală este construită și reședința de vară a lui Popescu sau
întâmplător garderoba de mătăsuri a soției, mamei și amantei se îmbogățește într-un
ritm amețitor. Atunci locuitorii au zis că nu mai trebuie ca toată puterea să stea la un
singur om, că trebuie împărțită între:
 un Popescu – care să decidă ce trebuie făcut și care sunt regulile care trebuie
respectate, dar să nu aibă și puterea nici de a le pune în aplicare, nici de a îi
judeca pe oameni când nu le respectă; aceasta ar fi autoritatea deliberativă
 un Ionescu – care să pună în aplicare ceea ce Popescu a zis, inclusiv adunând
banii de la locuitori, dar care nu are puterea de a decide singur ce este de făcut
– aceasta ar fi autoritatea executivă.
 și un Dumitrescu – care să îi judece pe Popescu, Ionescu și pe alții când nu
respectă regulile, dar să nu aibă putere asupra lor pentru că nu el stabilește
regulile, ci doar se asigură că sunt respectate – aceasta ar fi autoritatea
judiciară.
Ce rezulta este că primul avea puterea de a face legile care îi guvernau pe toți – dar nu
avea putere asupra resurselor și nici nu avea dreptul de a judeca pe baza acestor legi
(astfel ca el să nu facă legi părtinitoare, care să îl favorizeze doar pe el), al doilea avea
puterea asupra resurselor, dar trebuia să facă ce a zis primul, iar ultimul avea puterea de

1
Referire la contractul social al lui J.J.Rousseau (1762)

3
a-i judeca pe primul și al doilea, dar nu avea dreptul să stabilească regulile pe baza
cărora îi va judeca.

Fiecare trebuia să își facă treaba lui independent de ceilalți doi și, în același timp, îi
putea verifica pe celălalt2. Și așa a apărut separația puterilor în stat, și lucrurile au fost
un pic mai bine.

Iar orașul este un fel de stat...

Felul în care un oraș este condus se aseamănă destul de mult cu felul în care este
condusă o țară.
Într-un oraș, cel care zice ce trebuie să se facă este Consiliul Local. Cel care face este
Primarul. Iar cei care verifică dacă treaba este făcută legal sunt mai mulți: în principal,
instituțiile justiției și Prefectul.
În România, legea care spune cum se organizează lucrurile la nivel local, ce are de făcut
fiecare și care sunt raporturile dintre instituții (consiliu local, consiliu județean și primar)
se numește Legea Administrației Publice Locale și are nr.215 din anul 2001. Așadar, în
această lege veți găsi detaliat ce are de făcut fiecare instituție din administrație locală
(consiliu local, consiliu județean, primar, secretar). Tot a stabilește cum este ales (sau
numit) fiecare în funcție, când și cum și-o poate pierde și, mai ales, care sunt relațiile
dintre toate aceste autorități locale.

2
Referire la principiul separă rii puterilor în stat – Jonh Locke (1690) și Montesquieu (1748)

4
Consiliul Local

Consiliul local reprezintă autoritatea deliberativă de la nivelul localității (fie ea comună,

oraș sau municipiu) – adică cei care iau decizii (deliberează) pentru comunitate. De
aceea, ei sunt, conform legii, cei care ar trebui să reprezinte cel mai bine cetățenii și ar
trebui să aibă inițiativa unor proiecte care să corespundă dorințelor și nevoilor
locuitorilor.
Consilierii ajung în consiliu pe baza votului alegătorilor. Ei sunt aleși pe liste de partid (în
afară de cei care candidează ca independenţi). De aceea, votul alegătorilor este o
combinație între preferința pentru persoanele care sunt pe acea listă și preferința
pentru partid. Odată aleși, consilierii, la rândul lor, simt că sunt datori atât alegătorilor
care i-au votat, cât și partidului care i-a susținut.

Numărul de consilieri este stabilit în funcţie de

numărul de locuitori dintr-o localitate3.
Numărul locuitorilor Numărul
comunei sau ai orașului consilierilor
Până la 1.500 9
Între 1.501-3.000 11
Între 3.001-5.000 13
Între 5.001- 10.000 15
Între 10.001- 20.000 17
Între 20.001-50.000 19
Între 50.001- 100.000 21
Între 100.001- 200.000 23
Între 200.001- 400.000 27
Peste 400.000 31

Odată ales în calitate de consilier, o persoană nu mai are voie să fie în același timp:
 prefect și subprefect
 funcționar public în aparatul propriu de specialitate al administrației publice
locale
 primar
 manager sau membru în consiliile de administrație ale regiilor autonome sau
manger al societăților comerciale înființate de consiliul local
 senator, deputat, ministru, secretar și subsecretar de stat
Toate aceste interdicții (incompatibilități) sunt datorate aceluiași principiu al separării
puterilor în stat – nu poți să fi și autoritate deliberativă (consilier) și executivă (primar,
3
Sursă : art. 29 din legea 215/2001 modificată prin legea nr.286/2006 și O.U.G. nr. 20/2008.

5
funcționar public, ministru, secretar de stat). De asemenea, nu poți să ai rolul de a te
controla pe tine însuți (prefectul și suprefectul au și rolul de a verifica dacă primarul și
consiliul local respectă legile și ordinele administrației centrale). Și nici nu poți să îți aloci
singur bani (consilierii locali votează bugete pentru regiile autonome și societățile
comerciale înființate de consiliul local.

Odată aleși, ce au de făcut consilierii locali?

În primul rând au de votat – adică spun dacă se face sau nu se face un lucru în acea
comunitate. Dar ei nu decid asupra tuturor lucrurilor, totuși, ci doar asupra celor de
interes public care sunt mai importante, suficient cât să îi dea direcțiile principale
primarului.
Legea Administrației Publice Locale stabilește atribuțiile consiliilor locale și le împarte pe
diferite categorii. Consilierii:
- iau măsuri pentru dezvoltarea economică, socială şi de mediu a localității;
- decid asupra domeniului public şi privat al localităţii (vânzare, concesionare,
donație etc.);
- iau deciziile cheie privind administrarea serviciilor furnizate către cetăţeni (apă,
alimentare cu gaze, iluminat public, salubritate);
- decid asupra cooperării dintre localitatea lor și alte instituţii din afara ei (primării
din alte oraşe, oraşe înfrăţite, rețele de cooperare, asociații ale comunelor sau
orașelor, ONG-uri).
- stabilesc cum să fie organizată autoritatea executivă de la nivel local – ei votează
organizarea şi funcţionarea departamentelor din cadrul primăriei, instituţiilor şi
serviciilor publice de interes local (ex Poliţie comunitară, Protecţie şi asistenţă
socială) şi a societăţilor comerciale şi regiilor autonome de interes local (ex.:
regia de apă, de transport public etc.);

În practică, iată câteva dintre lucrurile pe care le votează consiliul local:

- bugetul localităţii (propus de primar), împrumuturile, investiţiile, accesarea de
fonduri europene – adică stabilește câți bani primește fiecare din localitate: cât
se dau pentru școală, pentru parcuri, pentru salariile din primărie, pentru
funcționarea bibliotecii etc.
- taxele şi impozitele locale;
- strategiile privind dezvoltarea economică, socială şi de mediu a localităţii (ex.
planuri locale de dezvoltare cu măsuri specifice domeniilor de activitate pe
termen mediu și lung, strategia de dezvoltare a serviciilor și utilităților publice –
transport, apă și canal, funizare agent termic, servicii de cultură și educație etc.);
- realizarea lucrărilor şi a angajamentelor luate în procesul de integrare europeană
în domeniul protecţiei mediului şi gospodăririi apelor (de ex. înființarea
serviciilor de gestionare a deșeurilor și gospodărire a apelor cu respectarea
standardelor / țintelor europene de reciclare a deșeurilor, tratare și refolosire
apă uzată etc);

6
 - cum se folosesc bunurilor proprietate publică sau privată a localităţii şi a
serviciilor publice de interes local (ex. terenuri, clădiri, alte spații cu utilitate
aflate în domeniul public sau privat care pot fi închiriate, concesionate, vândute);
- cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local (educaţia,
protecţia copilului, a persoanelor cu handicap, a persoanelor vârstnice, a familiei,
sănătatea, cultura, ordinea publică, protecţia şi refacerea mediului, dezvoltarea
urbană, podurile şi drumurile publice, alimentare cu apă, gaz natural, canalizare,
salubrizare, energie termică, iluminat public şi transport public local, locuinţele
sociale, etc.). Consiliul local poate înfiinţa şi organiza servicii publice locale,
potrivit specificului şi nevoilor locale. De asemenea, numește șI eliberează din
funcții, în condițiile legii, conducătorii serviciilor publice de interes local precum
și pe cei ai instituțiilor publice din subordinea sa.
- măsuri de conservare, restaurare și punere în valoare a monumentelor istorice și
de arhitectura, a parcurilor, grădinilor publice și rezervaţiilor naturale;
- acordarea unor sporuri şi altor facilităţi, potrivit legii, personalului sanitar şi
didactic;
- sprijin pentru activitatea cultelor religioase, activitățile culturale, sociale, sportive
din localitate;
- construirea locuinţelor sociale şi criteriile pentru repartizarea locuinţelor sociale.

Cum lucrează consiliul local?

Primul pas în viața de consilier este să depui jurmântul în cadrul unei ședințe de consiliu.
Apoi urmează să intri într-una din comisiile de lucru ale consiliului.

Comisiile
Pentru a-și face treaba, consiliul local îşi formează comisii de specialitate (ex. Comisia
juridică, administrație publică, urbanism; comisia de învățământ, sănătate, cultură,
activități sportive etc.) în funcţie de principalele domenii de activitate.
Din fiecare comisie de specialitate fac parte consilieri locali, în funcţie de experienţa şi
cunoştinţele lor. Comisiile își aleg câte un președinte și un secretar.
Aceste comisii primesc de la aparatul tehnic al primăriei proiectele de hotărâri înainte
de a ajunge în plen să fie votate.
Consilierii le dezbat în cadrul comisiei – pot solicita informații suplimentare sau invita
funcționari din primărie pentru a se clarifica cu privire la proiectele de hotărâre, pot
avea invitați dacă apreciază că este necesar. La sfârșit, dau un aviz prin care spun că sunt
favorabili sau nefavorabili proiectului sau că propun amânarea votului pentru proiectul
respectiv.
Opinia exprimată de membrii comisiei este importantă pentru că, de multe ori,
influențează votul. Colegii de partid care nu sunt experți în domeniul comisiei (de pildă

7
educație, sau turism) se pot baza pe recomendarea celor care au participat la
dezbaterea din comisie.

Cetățenii și comisiile
Un cetățean/ grup de cetățeni / organizație poate solicita să participle la
lucrările unei comisii pentru a susține un punct de vedere. Ședințele
comisiilor sunt publice, dacă nu decid altminteri chiar consilierii, și este
momentul potrivit pentru a avea o discuție argumentată (ceea ce în
plenul consiliului este mai greu să faci chiar în ziua votului).

Ședințele consiliului
Ședința consiliului este momentul cheie – atunci se ia decizia finală asupra proiectelor
de hotărâre.
Consiliul local se întruneşte în şedinţe ordinare (adică obișnuite), lunar, la convocarea
primarului. Pot fi organizate şi şedinţe extraordinare – convocate fie de primar, fie de o
treime dintre consilierii locali. Sau în ședințe de îndată, în caz de forță majoră4. De
multe ori, consiliile locale își formează oo rutină – de pildă se întrunesc în ultima joi din
lună.
Convocarea consiliului local se face în scris cu cel puțin 5 zile înaintea ședinței ordinare
sau cu cel puțin 3 zile înaintea ședinței extraordinare.
Lista proiectelor care urmează să fie discutate în ședință se numește „ordine de zi” și
este stabilită de cel care convoacă şedinţa (în majoritatea cazurilor de primar). Ordinea
de zi conţine proiecte de hotărâri, care deja au fost discutate de către departamentele
tehnice din cadrul Primăriei (care realizează rapoarte) și de către comisiile de
specialitate ale consiliului local.

Ședințele consiliului local sunt publice. În general, deciziile se iau cu majoritate simplă
(50%+1 din cei prezenți), inclusiv în cazul aprobării bugetului local sau stabilirii de taxe și
impozite. Există însă cazuri când deciziile sunt luate cu votul a cel puțin două treimi din
numărul consilierilor în funcție, pentru că sunt decizii care au impact pe termen lung
asupra localității: contractarea de împrumuturi, administrarea domeniul public și privat,
participarea la programe de dezvoltare regională, zonală sau de cooperarea
transfrontalieră, amenjarea teritoriului, organizarea și dezvoltarea urbanistică a
localității, asocierea sau cooperarea cu alte autorități publice sau organizatii, eliberarea
din funcție sau sancționarea sectretarului consiliului local. Alte situații pot fi prevazute în
regulamentul de organizare și funcționare.
În cadrul ședințelor, votul este deschis, “la vedere”, excepția realizându-se în cazul
acelor hotărâri cu carecter individual, care privesc anumite persoane.
În măsura în care un consilier are vreun interes patrimonial, fie personal, fie prin soț,
soție, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, consilierul în cauză nu poate lua
4
În caz de forţă majoră şi de maximă urgenţă pentru rezolvarea intereselor locuitorilor comunei, oraşului sau
municipiului sau în alte situaţii stabilite de regulamentul de organizare şi funcţionare a consiliului local,
convocarea consiliului local se poate face de îndată . . Art. 39(4), legea 215/2001 republicată

8
parte la deliberare și la adoptarea hotărârilor. În condițiile în care această reglementare
este încălcată, hotărârile sunt nule de drept, putând fi atacate în contencios
administrativ de orice persoană interesată.
Dezbaterile din cadrul ședințelor, argumentele pro și contra, precum și modul în care a
votat fiecare consilier se consemnează în procesul verbal al ședinței, semnat de
consilierul care conduce ședința și secretarul consiliului local, aceste două persoane fiind
cele care prin semnătura lor răspund asupra veridicității celor consemnate.
Hotărârile sunt semnate de către consilierul care conduce ședința și contrasemnate de
secretar.
Ulterior, acestea sunt comunicate Prefectului în termen de 3 zile de la data adoptării
pentru verificarea legalității.

Cetățenii și ședința consiliului:

 Anunțul prin care se convoacă ședința (spunând data, ora și locul) și se
arată ce se află pe ordinea de zi trebuie făcut public și pentru locuitorii
din localitate, pentru că ședințele sunt publice și oricine poate participa,
fără să fie nevoie să aibă un motiv anume. De aceea, trebuie măcar pus
la avizierul primăriei sau pe site. Dar puteți obține informații și dând un
telefon la secretariat.
Participarea nu îți dă dreptul să iei cuvântul și nu trebuie să deranjezi
dezbaterile (acesta fiind un motiv să fi dat afară din sală), dar poți purta
un tricou cu un mesaj de susținere sau poți avea un afiș cu un mesaj
pentru consilieri.
 Un cetățean poate să ia cuvântul în cadrul ședinței de consiliu, urmând o
minimă procedură – de obicei depunând o cerere scrisă la registratură
înainte de ședință. Consilierii au dreptul să voteze să nu asculte cetățenii,
dar se întâmplă mai rar.
 Puteți să vorbiți înainte de ședință cu un consilier pentru a pune o
întrebare primarului sau pentru a formula o propunere pe un subiect care
nu se află pe ordinea de zi. Consilierul își poate folosi dreptul de
interpelare și să aducă astfel subiectul în dezbatere – de obicei,
interpelările sunt la sfârșitul ședinței.

Alte aspecte din viața de consilier

În afară de activitatea în comisii și de participarea la ședințele consiliului, consilierul
local mai are și alte obligații.
- Să acorde regulat audiențe cetățenilor – programul trebuie să fie public și este o
bună ocazie să propuneți consilierilor diferite proiecte importante pentru
comunitate. Mulți consilieri spun că nu sunt căutați niciodată de cetățeni!
- Să organizeze întâlniri cu cetățenii
- Să depună anual un raport de activitate ce va fi făcut public.
- Să depună o declaraţie de avere şi una de interese, în termen de 30 de zile de la
data alegerii în funcție; aceste declarații sunt actualizate anual, data limită fiind
15 iunie ale fiecărui an.
9
Plata consilierilor
Consilierii nu primesc salariu pentru că sunt consilieri. Ei primesc niște sume
(indemnizații) pentru fiecare participare la ședințele de comisie sau de consiliu. De
aceea, în practică, majoritatea consilierilor au un serviciu (sunt profesori, ingineri,
medici, patroni etc.) și, în timpul liber, supllimentar față de ceeea ce fac deja, sunt și
consilieri.

Regulamentul consiliului
Fiecare consiliu își votează propriul regulament de organizare și funcționare. Este un
document public în care puteți găsi informații utile: stabilește care sunt domeniile de
care se ocupă fiecare comisie, cum se desfășoară lucrările comisiei (și astfel puteți afla
cum puteți să participați la una din ședințele ei), cum se desfășoară lucrările ședințelor
de plen (și poate fi descrisă și procedura prin care cetățenii iau cuvântul) și multe altele
Acest document trebuie și el să respecte legea – așadar, nu poate stabili, de pidă, că
ședințele consiliului local nu sunt publice!

Dizolvarea consiliului local

Consiliul local poate fi schimbat și înainte de alegeri! El se dizolvă “din oficiu” (de drept)
dacă nu se întrunește timp de două luni consecutiv, dacă nu adoptă în trei ședințe
ordinare consecutive nici o hotărâre sau dacă numărul de consilieri a scăzut sub
jumătate plus unu și nu există supleanți pe liste. Oricare dintre aceste situații sunt semn
că respectivul consiliu nu funcționează bine (este dezinteresat de mersul localității și nu
participă la ședințe sau nu reușește să voteze nimic din variate motive). Ori atunci,
spune legea, trebuie înlocuit!
Orice persoană interesată poate să sesizeze această situație către secțiunea de
contencios administrativ a tribunalului din zonă, care ia cunoștință, cercetează și poate
lua decizia de dizolvare a consiliului.
Consiliul local mai poate fi dizolvat și prin referendum, atunci când o mare parte dintre
locuitori sunt nemulțumiți. În acest caz, 25% din cetățenii cu drept de vot din localitate
înaintează o cerere către prefect, iar acesta dispune organizarea unui referendum local
ale cărui rezultate stabilesc dacă rămâne sau nu în funcție consiliul respectiv.

10
 Fișă de lucru
Consiliul local al orașului X/ comunei organizeză o întâlnire publică pentru prezentarea și
discutarea raportului de activitate al Consiliului. –
Sarcină: Planificați o astfel de întâlnire după modelul:

Ce facem? Ce pentru Cine face? Cine responsabile?

acțiuni întreprinde sunt persoanele Când facem? Care
CL organizarea sunt termenele
întâlnirii?
Ce presupune
fiecare acțiune?
Cum facem? Ce
metode folosim?
de realizare?
Nu uitați:
să stabiliți scopul și agenda întâlnirii
să folosiți metode de mediatizare a întâlnirii și de informare a cetățenilor cu
privire la eveniment
să alegeți un moderator al întâlnirii, preferabil o persoană din afara instituției

Primarul și Viceprimarul

Primarul este cel care pune în practică deciziile pe care le ia consiliul local. El este,
așadar, autoritatea executivă.
Și primarul este ales, o dată la 4 ani, prin votul direct al cetățenilor. Așadar, și el este
reprezentantul cetățenilor.
În plus, deși nu el stabilește ce proiecte se vor face (consiliul local este cel care votează),
are dreptul de a avea inițiative și el (adică să propună și el proiecte de hotărâri). În
practică, majoritatea proiectelor de hotărâri apar la inițiativa primarului (pentru că el
lucrează toată ziua în primărie, are acces la informații – inclusiv tehnice, asigurate prin
specialiștii primăriei, primește propuneri din partea departamentelor din primărie și din
partea cetățenilor/ organizațiilor/ firmelor din localitate care îl caută adesea pe el, nu pe
consilierii locali). De aceea, chiar dacă votul și decizia finală aparține consiliului local,
mare parte din ceea ce se face într-o localitate pornește la inițiativa primarului.
Primarul este conducătorul aparatului de specialitate al administrației publice locale.
Altfel spus, primarul este șeful personalului care lucrează într-o primărie.

11
 Curiozitate: în Legea Administrației Publice Locale nu se vorbește despre
primărie – care nu există ca instituție în sine! Există doar primar și
aparatul de specialitate al primarului!
Așadar, primarul este cel care:
 asigură îndeplinirea hotărârilor consiliului local;
 conduce serviciile publice locale – salubrizare, alimentare cu apă, iluminat public,
alimentarea cu energie electrică, etc;
 asigură, la nivelul comunităţii locale, respectarea drepturilor şi libertăţilor
fundamentale ale cetăţenilor, a prevederilor Constituţiei, punerea în aplicare a
legilor, a decretelor Preşedintelui României, a hotărârilor şi ordonanţelor
Guvernului, precum şi a hotărârilor consiliului judeţean.
Pentru a-şi îndeplini atribuţiile, primarul propune consiliului local proiecte de hotărâri.
Pe anumite domenii, mai restrânse, și primarul ia propriile decizii – acestea se numesc
“dispoziții”.

Primarul poate delega o parte dintre atribuţiile sale Viceprimarului. Acesta este ales din
rândul consilierilor locali, de către consiliul local. Viceprimarul nu își pierde calitatea de
consilier, acesta participând la ședințele consiliului și exprimându-și votul ca orice alt
consilier.
Viceprimarul este subordonat primarului și este înlocuitorul de drept al acestuia, la
nevoie.

Dincolo de atribuțiile prevăzute prin lege, în spiritul reprezentativității și pentru

realizarea binelul comunitar, primarul trebuie să:

 manifeste respect față de lege și oameni

 fie integru, cu o conduită etică
 folosească resursele în mod eficient, economic și în interesul comunității
 manifeste responsabilitate electorală
 fie un bun organizator al resurselor comunității
 aibă capacitatatea de aduce fonduri în comunitate
 fie un bun manager, cu abilități, cunoștințe și competențe de organizator și
coordonator de echipă
 aibă abilități de comunicarea atât în ceea ce privește relația cu alegătorii cât și cu
funcționarii aflați în subordinea sa

12
 Spre știință…

Primul primar al capitalei a fost Barbu Vlă doianu (primul mandat: august 1864 - octombrie
1865, al doilea mandate decembrie 1872 – mai 1873) în mandatul că ruia s-au realizat: prima
linie de tramvai cu cai, primul oficiu de stare civilă , primul sistem de canalizare al
Dâ mboviței, pietruirea cu gresie și granit a Podului Mogoșoaia (actuala Calea Victoriei).

S-a implicat activ în viața urbei și a fost extreme de apreciat de bucureșteni. La una din
inundațiile produse de Râ ul Dâmbovița s-a implicat personal în campania de salvarea a
oamenilor inundați și a coordonat o campanie de strâ ngere de fonduri pentru cei aflați în
nevoie.

Demiterea primarului
Și primarul poate fi demis înainte de încheierea mandatului, ca urmare a unei cereri
susținute de 25% din locuitorii cu drept de vot din localitate. Pe baza cererii, prefectul
dispune organizarea referendumului care stabilește dacă primarul rămâne sau nu în
funcție (este nevoie să participe la vot 50% plus unu din locuitorii comunității).

Fișă de lucru

Primăria Orașului X dorește să consulte cetățenii, instituțiile locale (școala, poliția,

centrul cultural, ONG-urile etc.) și alți factori de interes privitor la amenajarea unui
spațiu de activități recreative, distractive pentru copii și tineri în orașul X.
Sarcină: realizați matricea factorilor interesați după modelul:
Factori interesați Rolul în decizia publică Impactul Influența lor asupra
(stakeholders) deciziei deciziei
asupra lor

Matricea factorilor interesați este un excelent instrument de identificare a persoanelor,

instituțiilor, grupurilor, organizațiilor, comunităților care pot influența pozitiv sau negativ
o anumită problemă din comunitate, în speță o decizie publică. Instrumentul ne permite
să analizăm care va fi rolul fiecărui “personaj” în decizie, cum interacționăm cu acesta,
cum putem transforma rivalii în aliați, cu cine colaborăm, pe cine ne bazăm în etapa
finală de influențare a deciziei și de rezolvare a problemei.

13
Matricea factorilor de interes poate fi folosită la începutul unui proces de implicare a
publicului, dar și cu prilejul organizării unui eveniment, de exemplu o audiere sau o
dezbatere publică. Lucrând după un asemenea model, ne va fi mult mai ușor să realizăm
lista de invitați și să stabilim agenda evenimentului.

Factori interesați= orice persoană sau instituție afectate, interesate, preocupate de o

anumită decizie publică.

Rolul în implementare= pot avea un rol în implementarea propriu-zisă deciziei, în luarea

deciziei, în finanțarea acesteia, pot oferi sprijin sau se pot opune impementării deciziei.

Impactul deciziei = poate fi mai mic sau mai mare asupra fiecărui factor interesat,
această discuție ajutându-ne să ne dăm seama în ce măsură vom ține cont de ei, în ce
etape ale procesului îi vom implica.

Influența asupra deciziei= discuția se va purta pe marginea puterii lor (fie că vorbim de
capacitatea lor de a influența decizia, fie că vorbim despre prevederile și limitele legale
în influențarea deciziei.

Câteva indicații
- pentru ultimele două secțiuni din coloane puteți atribui calificative de felul: mic, mare,
potrivit sau note de la 1-5.
- gândiți-vă la orașul/ comuna voastră. Veți putea să identificați cât mai mulți factori
interesați!
- vă puteți stabili din grupul vostru 2-3 observatorii care vor avea rolul să observe felul în
care ați lucrat în echipă, ce a fost bine și ce nu a funcționat în lucru în echipă, cine a fost
liderul discuției și cum a interacționat cu ceilalți membri etc.
- după ce ați identificat toți factorii de interes, puteți transforma acest exercițiu într-un
joc de rol în care fiecare să-și asume un rol. Este simularea perfecta a unei dezbateri
publice!

14
Secretarul
(al comunei, orașului, municipiului, județului – al unității administrativ-teritoriale)

Întrucât funcționarea consiliului local și a primăriei este destul de complicată și trebuie

să respecte multe prevederi legale, în localitate, alături de primar și consilieri locali
există și un secretar.
Secretarul nu este un om ales prin vot, ci un funcționar public care are studii juridice sau
administrative și care veghează ca primarul și consiliul local să funcționeze respectând
legea. El cunoaște procedurile și, atunci când semnează , atestă că aceste proceduri au
fost respectate.
Tot pentru a respecta principiul separării puterilor în stat, el, practic, nu este subordonat
nici primarului nici consiliului local – el este secretarul localității (unității administrativ-
teritoriale, cum spune legea).
Pentru a nu fi părtinitor, nu are voie să fie soț, soție sau rudă de gradul întâi cu primarul
sau cu viceprimarul. Nici membru într-un partid politic.
Ca să devii secretar, participi la un concurs și la un examen (nu la alegeri), iar numirea,
eliberarea din funcție sau sancționarea disciplinară se fac de către prefectul județului
(astfel încât să nu depindă de cei pe care îi controlează).

Ce are de făcut secretarul?

 pregătește documentele necesare deliberării în ședințele pe comisii și în cele
ordinare (el asigură circuitul hârtiilor, nu redactează el însuși rapoarte pe o temă
sau alta)
 este responsabil de realizarea procedurilor de convocare a consiliului local,
întocmește procesele verbale ale ședințelor consiliului, redactează hotărârile
consiliului și le comunică prefectului
 participă la ședințele consiliului local, fără drept de vot
 organizează arhiva și păstrează evidența hotărârilor, dispozițiilor
 avizează pentru legalitate dispozițiile primarului și hotărârile consiliului local
 asigură transparența decizională, realizarea procedurilor instituției în ceea ce
privește comunicare cu publicul, accesul la informațiile de interes public,
participarea cetățenilor la procesul de luare a deciziilor
Adică se ocupă ca toți pașii pe care legea îi stabilește și toate termenele să fie respectate
întocmai. Dar nu își exprimă opinia cu privire la conținutul acestor documente!

Cum există un secretar la nivelul localității, există unul și pentru județ, care are aceleași
lucruri de făcut, dar pentru consiliul județean. El este numit de Ministerul Administrației
Publice, la propunerea președintelui consiliului județean. Numirea se face pe bază de
concurs sau examen. Eliberarea din funcție, sancționarea disciplinară se face de
autoritatea care l-a numit numai la propunerea consiliului, aprobată cu votul a cel puțin
două treimi din numărul consilierilor în funcție.

15
Consiliul Județean

Consiliul județean se aseamănă cu consiliul local, doar că el se ocupă de județ, nu de o

localitate.
Precum consilierii locali, și cei județeni sunt aleși prin vot, o dată la patru ani, de pe
listele unui partid.

Numărul locuitorilor Numărul

județului consilierilor
Până la 350.000 31
Între 350.001- 500.000 33
Între 500.001-650.000 35
Peste 650.000 37
Sursă: Art. 102 legea 215.

Ce are de făcut consiliul județean?

 adoptă strategii, programele de dezvoltare județeană, master-planurile de
dezvoltare socio-economică
 coordonează activitatea consiliilor locale în vederea realizării serviciilor de
interes județean
 aprobă bugetul propriu al județului, modul de utilizare a bugetului, contractarea
de împrumuturi și credite
 stabilește taxele și impozitele la nivel județean
 stabilește cum este folosit domeniul public și privat al județului (hotărăște
concesionarea, administrare și închirierea bunurilor proprietate publică și
privată a județului – clădiri, terenuri etc.)
 hotărăște înființarea de instituții publice și servicii publice, în funcție de nevoi și
în condițiile legii
 stabilește, pe bază consultării consiliilor locale, proiecte de organizare și
amenjare a teritoriului, precum și de dezvoltare urbanistică a județului
 aprobă construirea, întreținerea și modernizarea drumurilor județene,
podurilor, și căilor de acces de interes județean
 aprobă regulamentul de organizare și funcționare, organigrama, statul de
funcții, regulamentele și procedurile interne de funcționare ale aparatului
tehnic/ administrativ, regulamentele de organizare și funcționare a serviciilor
publice și al regiilor de interes județean

16
Iată câteva exemple de hotărâri ale unui consiliul județean:
 moderinzarea/ administrarea drumurilor județene, inclusiv curățarea
drumurilor județene, deszăpezirea prin subcontractarea unor servicii
destinate acestui sector
 eliberarea licențelor de traseu pentru transportul public județean inclusive
aprobarea taxelor pentru un asemenea serviciu;
 sprijin financiar pentru unitățile de cult din județ;
 sprijin financiar pentru activitatea de educație a copiilor la nivelul județului
(de ex. Proiectul Primul ghiozdan) ;
 sprijin financiar pentru realizarea unor activități culturale la nivelul județului
(ex. Zilele Județului, Ziua recoltei în județ, activități realizate de instituții
județene culturale- Teatru, Bibliotecă, Muzeu etc.);
 aprobarea regulamentului de organizare și funcționare a serviciilor publice
sau instituțiilor publice aflate în subordinate, inclusiv aprobarea
organigramelor și a statului de funcții (regia de apă și canal, regia de
gestionare a deșeurilor, Direcția Județeană pentru Evidența Persoanelor,
Direcția Județeană pentru Asistență Socială și Protecția Copilului, spitale, alte
unități de asistență Medico- socială, centre culturale județene, muzeul
județean, școli populare de artă și meserii, biblioteca județeană, teatre etc.).

Cum funcționează consiliul județean?

Foarte asemănător cu un consiliu local!

Consilierii județeni depun, după validare, un jurământ.
Și ei își formează propriile comisii de lucru – fiecare fiind parte din una sau mai multe
comisii.
Și ei se întrunesc în ședințe ordinare, convocate cu cinci zile înainte de președintele
consiliului județean. Sau în ședințe extraordinare, la solicitarea președintelui, a cel puțin
unei treimi din numărul membrilor consiliului ori la cererea prefectului în cazuri
excepționale care necesită luarea de decizii urgente.
Ca și în cazul consilierilor locali, consilierii județeni sunt obligați să participe la ședințele
ordinare sau extraordinare, aceștia putând fi sancționați dacă lipsesc nemotivat de două
ori consecutiv. Atât sancțiunile cât și cazurile în care absențele sunt motivate sunt
prevăzute în regulamentul de organizare și funcționare.
Ca și în cazul consiliului local, consiliul județean poate fi dizolvat prin referendum
organizat în condițiile legii. Referendumul se organizează ca urmare a cererii adresate
prefectului de cel puțin 20% din numărul de cetățeni cu drept de vot înscriși pe listele
electorale ale unității administrativ-teritoriale. Referendumul este validat dacă s-au
prezentat la urne cel puțin jumătate plus unu din numărul total al locuitorilor cu drept
de vot.

17
Președintele consiliului județean și vicepreședinții

La nivel de județ, echivalentul primarului este președintele consiliului județean (care

face parte din consiliul județean, spre deosebire de primar, care nu face parte din
consiliul local). El este cel care pune în practică deciziile consiliului județean – face parte
din puterea executivă. Iar atribuțiile sale sunt în mare măsură asemănătoare cu ale unui
primar, doar că aria de responsabilitate este județul, nu localitatea.

Președintele reprezintă județul în relație cu celelalte autorități publice, persoane fizice și

juridice, române și străine precum și în fața instanțelor judecătorești. Este responsabil
de buna funcționare a administrației publice județene precum și de funcționarea
aparatului de specialitate. Președintele CJ are drept de vot și conduce ședințele
consiliului județean.

Iată o parte din atribuțiile Președintelui Consiliului Județean

 asigură respectarea prevederilor Constituției, precum și aplicarea legilor, a
decretelor Președintelui, a hotărârilor și ordonanțelor Guvernului, a hotărârilor
consiliului județean
 convoacă și întocmește ordinea de zi a ședințelor, conduce ședințele
 coordonează și controlează activitatea instituțiilor și serviciilor publice de interes
județean (Direcția de Evidență a Persoanelor, Biblioteca Județeană, Muzeul
Județean, Centre Culturale de interes județean5)
 întocmește proiectul de buget
 coordonează, controlează și răspunde de activitatea privind serviciul de protecție
socială și drepturile copilului6
 prezintă consiliului județean anual sau la cererea acestuia rapoarte de activitate

Deciziile luate de președintele consiliului județean se numesc “dispoziții”, la fel ca la

primar, și ele sunt puse în practică numai după ce au fost aduse la cunoștința publicului
sau după ce au fost comunicate persoanelor interesate.
Președintele poate delega o parte din atribuțiile ce îi revin vicepreședinților.

Dacă ești președinte sau vicepreședinte de consiliu județean, atunci:

5
în ceea ce privește instituțiile de cultură acestea se subordonează autorită ților publice locale, județene sau
instituțiilor centrale, după caz ( de ex. Că minul cultural sau Biblioteca comunală Consiliului Local, Biblioteca
Județeană sau Teatrul județean Consiliului Județean, Opera Națională Ministerului Culturii), insă din punct de
vedere metodologic acestea sunt coordonate și îndrumate de Ministerul Culturii. OG 118/ 2006 și legea 292/
2003 privind organizarea și funcționarea așezămintelor culturale
6
La nivelul fiecă rui județ, consiliul județean coordonează activitatea Direcțiilor de Asistență Socială și Protecția
Copilului aflate în subordinea sa. Acest serviciu județean are ca responsabilită ți: elaborarea de strategii de
asistență socială pentru combaterea marginaliză rii, coordonarea activită ții de asistență socială și protecția
copilului la nivel județean, propunerea de mă suri de protecție a copilului, inclusiv plasamentul, identificarea și
evaluarea familiilor sau persoanelor care pot lua în plasament, monitorizarea plasamentele, asigurarea
acordă rii și plata drepturilor cuvenite, potrivit, legii persoanelor cu handicap etc.

18
  nu ai voie să fi și primar, prefect sau subprefect, funcționar public, manager în
consiliile de administrație ale societăților, regiilor înființate de consiliul județean,
senator, deputat, ministru, secretar de stat, subsecretar de stat și cele asimilate
acestora
 nu poți deține alte funcții publice, cu excepția funcțiilor didactice și a funcțiilor
din cadrul unor fundații ori organizații
 nu poți deține funcție de conducere din cadrul societăților comerciale la care
statul sau o unitate administrativ teritorială este acționar majoritar.
Toate aceste interdicții (incompatibilități) sunt generate de același principiu al separării
puterilor în stat!

Fișă de lucru
Buletinul informativ este un instrument de comunicare din ce în ce mai folosit de
administrațiile publice din România. Pentru a nu ajuge însă la coșul de gunoi înainte de a
fi răsfoit, aceasta trebuie să fie cât mai bine gândit și scris în așa fel încât beneficiarii să
găsească informațiile de care au nevoie într-o fomă cât mai atractivă și ușor de asimilat.

Sarcină: Redactați cuprinsul unui Buletin Informativ realizat de Consiliul județean ce va fi

distribuit publicului prin intermediul primăriilor din județ.
Câteva sfaturi:
- conținutul, textele trebuie să fi cât mai ușor de parcurs
- secțiunile trebuie să se adreseze unui număr cât mai mare cititori, fiecare să își poată
găsi un subiect de interes
- designul trebuie să fie clar, dinamic și să stimuleze cititorul
- buletinul poate fi folosit nu numai ca instrument de informare ci și de consultare a
publicului pe anumite teme
- titlurile și subtitlurile sunt foarte importante pentru captarea cititorului, la fel și
imaginile
- cele mai citite pagini sunt prima și ultima
- buletinul informativ nu este un mijloc de campanie electorală și nici un album de
fotografii cu consilieri, ci o metodă prin care dorim să tinem la curent populația cu
privire la proiectele consiliului, hotărârile luate, evimentele organizate, o metodă prin
care dorim să știm problemele cu care se confruntă locuitorii, nemulțumirile acestora
legate de activitatea instituției.

Altă variantă: puteți gândi conținutul unui buletin informativ chiar în instituția de
învățământ din care faceți parte și care să fie distribuit atât elevilor cât și părinților.

19
Despre deontologie – sau despre cunoașterea a ceea ce
trebuie făcut

Fie că vorbim de primari sau consilieri locali, fie că vorbim de membrii consiliului
județean, aceștia, “în calitate de reprezentanți ai colectivității locale, au îndatorirea de a
participa, pe durata mandatului, la exercitarea funcțiilor autorităților administrației
publice locale din care fac parte sau pe care le reprezintă, cu bună credință și fidelitate
față de țară și de colectivitatea care i-a ales.
Consilierii locali și consilierii județeni sunt obligați să respecte Constituția și legile tării,
precum și regulamentul de funcționare al consiliului, să se supună regulilor de curtoazie
și disciplină și să nu folosească în cuvântul lor sau în relațiile cu cetățenii expresii
injurioase, ofensatoare ori calomnioase.
Aleșii locali sunt obligați la probitate și discreție profesională. Aleșii locali sunt obligați să
dea dovadă de cinste și corectitudine…(…)…este interzis alesului local să ceară, pentru
sine sau pentru altul, bani, foloase material sau alte avantaje”.
(Legea nr. 393/ 2004 art. 45-49 privind statutul aleșilor locali)

Și în cazul funcționarilor publici aflați în cadrul aparatului de specialitate al Primăriei și

Consiliului Județean cadrul legislativ enunță principii de conduită în relația cu beneficiarii
instituțiilor. Iată cele mai importante principii care guvernează conduita funcționarilor
publici enunțate de legea nr.7/2004 privind codul de conduită a funcționarilor publici:

 prioritatea interesului public care obligă funcționarii de a pune mai presus de

interesul personal, interesul public în exercitarea funcției publice
 supremația Constituției și a legii
 egalitatea de tratament a cetățenilor în fața autorităților și instituțiilor publice
 responsabilitate, profesionalism, corectitudine,
 imparțialitate și independență politică, religioasă sau de altă natură
 integritate morală
 deschidere și tranparență, principiu conform căruia activitățile desfășurate de
funcționarii publici sunt publice și pot fi supuse monitorizării cetățenilor

20
 

Spre știință…

Agenția Națională de Integritate (ANI) este instituția căreia îi revine rolul de a evalua posibile
situații de incompatibilitate și conflicte de interes. “Agenția organizează în mod unitar și
instituționalizat activitatea de evaluare a situației averii existente pe durata exercitării demnităților
și funcțiilor publice, a conflictelor de interese și a incompatibilității persoanelor care fac obiectul
legii 176/2010 (persoane care dețin funcții și demnități publice).”

Art. 7 din Regulamentul de organizare și funcționare ANI

Agenția poate fi sesizată de orice persoană interesată cu privire la situația de incompatibilitate și/
sau conflict de interes a aleșilor locali, a persoanelor care îndeplinesc o funcție publică și a
demnitarilor. ANI se poate sesiza și din oficiu pe baza unui raport de sesizare întocmit de
președintele ANI sau pe baza notelor întocmite de inspectorii de integritate.

Art. 12 din legea 176/ 2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice.

21
O sinteză a procesului decizional la nivel local
Procesul luării deciziei publice la nivel local este reglementat de Legea 215/2001 privind administraţia publică locală. În textul legii se precizează că actele
administratiei publice locale sunt dispoziţiile (emise de către primar) şi hotărârile (emise de către consiliul local sau judeţean). Având în vedere că dispoziţiile nu
sunt supuse unei proceduri care necesită implicarea publicului în elaborarea şi adoptarea lor, ne vom referi mai jos la elaborarea şi adoptarea hotărârilor
consiliilor locale sau judeţene.

ETAPA OBSERVAŢII Posibilitatea intervenţiilor de tip

advocacy

Iniţierea unui proiect Art 45 (6) precizează că „proiectele de hotărâri pot fi propuse de consilieri locali, de primar, viceprimar sau
de hotărâre la nivel de cetăţeni. Redactarea proiectelor se face de cei care le propun, cu sprijinul secretarului unităţii Cetăţenii şi organizaţiile
local administrativ-teritoriale şi al serviciilor din cadrul aparatului de specialitate al primarului”. neguvernamentale pot veni cu
propunerile lor de proiecte de hotărâri.
Art. 45 din Legea În conformitate cu Legea 52/2003 a transparenţei decizionale, în vederea elaborării unui proiect de Pentru a uşura procesul de adoptare al
215/2001 privind hotărâre, administraţia anunţă o perioadă de cel puţin 10 zile pentru a primi propuneri, sugestii sau acestora, dacă iniţiatorii sunt
administraţia publică opinii cu privire la proiectul de act normativ. Aşadar, dacă primăria doreşte să iniţieze un proiect de organizaţii neguvernamentale sau
locală hotărâre, ea este obligată să îl facă public şi să accepte propuneri pe marginea lui cu cel puţin 10 zile cetăţeni, aceştia ar putea propune unui
înainte de a-l trimite consiliului local. Aceste propuneri pot fi preluate de către administraţie pentru consilier local să preia proiectul şi să-l
îmbunătăţirea proiectului de act normativ (parţial sau în totalitate). prezinte sub forma unei propuneri
Iniţiativa cetăţenească proprii.
Art. 109 şi 110 din De asemenea, conform aceleiaşi legi, anunţul referitor la elaborarea unui act normativ (deci şi al unui
Legea 215/2001 privind proiect de hotărâre) se face public cu cel puţin 30 de zile înainte de supunerea spre analiză, avizare şi De asemenea, în faza de iniţiere a unui
administraţia publică adoptare de către Consiliul Local. act normativ, consultarea este
locală obligatorie. Este momentul în care cei
interesaţi de un proiect de hotărâre
Art. 109 (1) Cetăţenii pot propune consiliilor locale şi consiliilor judeţene pe a căror rază domiciliază, spre pot trimite sugestii autorităţii sau, în
dezbatere şi adoptare, proiecte de hotărâri. (2) Promovarea unui proiect de hotărâre poate fi iniţiată de cazul unor organizaţii
unul sau de mai mulţi cetăţeni cu drept de vot, dacă acesta este susţinut prin semnături de cel puţin 5% neguvernamentale, pot cere
din populaţia cu drept de vot a unităţii administrativ-teritoriale respective. Art. 110 (1) Iniţiatorii depun la organizarea unei dezbateri publice.

22
 secretarul unităţii administrativ-teritoriale forma propusă pentru proiectul de hotărâre.

Avizarea proiectului de O dată înregistrat proiectul de hotărâre, primăria urmează să elaboreze un raport. Aceste este efectuat în ONG-urile şi cetăţenii pot solicita
hotărâre compartimentul de resort din cadrul aparatului de specialitate al primarului, în termen de 30 de zile de la membrilor comisiilor de specialitate să
(în cadrul primăriei şi înregistrarea proiectului. fie consultaţi cu privire la un anumit
comisiei/comisiilor de proiect de hotărâre, pot solicita să
specialitate din Ulterior, comisia de specialitate a consiliului elaborează la rândul ei propriul raport. „Comisiile de participe şi să îşi susţină punctul de
Consiliul Local) specialitate analizează şi avizează proiectele de hotărâre din domeniul lor de activitate”. vedere în cadrul şedinţei comisiei de
specialitate, pot trimite scrisori
Art. 54 (4) din Legea Dacă rapoartele nu sunt întocmite în termen de 30 de zile de la înregistrarea proiectului, acestea se membrilor comisiei sau pot folosi alte
215/2001 privind consideră „implicit favorabile”. tactici de advocacy prin care să
administraţia publică convingă membrii comisiei de
locală Dacă iniţiatorul proiectului de hotărâre este primăria, atunci proiectul care este trimis Consiliului Local în specialitate.
comisia de specialitate trebuie însoţit de raportul compartimentului de resort şi de propunerile primite de
la cetăţeni (dacă acestea nu au fost integrate în textul proiectului de hotărâre). În această fază administraţia nu este
obligată să organizeze consultări.
În mod normal, în absenţa acestor rapoarte, proiectul nu poate fi dezbătut în şedinţa consiliului local.

Ordinea de zi a a O dată ce un proiect de hotărâre dispune de toate avizele necesare, el poate fi înscris pe ordinea de zi a Organizaţiile interesate pot urmări
şedinţei consiliului următoarei şedinţe a consiliului local. dacă ordinea de zi a şedinţei consiliului
local Ordinea de zi a şedinţelor se aprobă de consiliul local, la propunerea celui care a cerut întrunirea local s-a comunicat în termenele
consiliului (de cele mai multe ori, a primarului). prevăzute de lege.
Art. 43 din Legea
215/2001 privind Ordinea de zi a şedinţei consiliului local se aduce la cunoştinţă locuitorilor comunei sau ai oraşului prin În cazul în care responsabilii evită
administraţia publică mass-media sau prin orice alt mijloc de publicitate. Aceasta este comunicată cu 5 zile înainte de şedinţa punerea pe ordinea de zi a unui proiect
locală consiliului local, conform Legii 52/2003, legea transparenţei decizionale, sub incidenţa căreia intră şi de hotărâre, organizaţia interesată
instituţia consiliului local. poate să facă presiune în acest sens.

Dezbaterea şi votarea Consiliul local se întruneşte în şedinţe ordinare, lunar, la convocarea primarului. Convocarea consiliului Cetăţenii şi ONG-urile pot participa la
proiectului de hotărâre local se face în scris, prin intermediul secretarului unităţii administrativ-teritoriale, cu cel puţin 5 zile şedinţele consiliului local. De obicei,
în plenul Consiliului înaintea şedinţelor ordinare. Odată cu notificarea convocării, sunt puse la dispoziţia consilierilor locali procedura luării cuvântului în şedinţa

23
 Local
Art. 39, Art. 42 (1) din
Legea 215/2001 privind
administraţia publică
locală „cetăţenilor şi a asociaţiilor legal constituite care au prezentat sugestii şi propuneri în scris [...]; anunţul
va conţine data, ora şi locul de desfăşurare a şedinţei publice, precum şi ordinea de zi.” (art. 7 (1) b) şi c)
materialele înscrise pe ordinea de zi. consiliului local este reglementată în
Regulamentul de organizare şi
funcţionare al consiliului. Dacă cineva
Şedinţele consiliului local sunt publice. Anunţul privind şedinţa publică trebuie comunicat în special din organizaţie sau un cetăţean doreşte
să ia cuvântul în cadrul şedinţei, e bine
să consulte întâi acest regulament
din Legea 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică). pentru a vedea dacă nu este necesară
formularea unei cereri scrise înaintea
întrunirii consiliului. Cererea se
analizează de obicei la începutul
şedinţei, când se supune la vot
aprobarea ordinii de zi. Este
recomandat să se insiste pe luarea
cuvântului exact înainte de dezbaterea
punctului care vă interesează, şi nu la
sfârşit. Dacă acest lucru nu se poate,
încercaţi să luaţi cuvântul înainte de
discuţiile punctelor de pe ordinea de zi,
adică cereţi să vorbiţi la începutul
şedinţei!

Procesul verbal al Dezbaterile din şedinţele consiliului local, precum şi modul în care şi-a exercitat votul fiecare consilier Organizaţiile şi cetăţenii interesaţi pot
şedinţei local se consemnează într-un proces-verbal. monitoriza primăria pentru a urmări
Art. 42 (3), (6), (7) din respectarea prevederilor legale cu
Legea 215/2001 privind Procesul-verbal şi documentele care au fost dezbătute în şedinţă se depun într-un dosar special al privire la publicarea proceselor
administraţia publică şedinţei respective, după aprobarea procesului-verbal. În termen de 3 zile de la terminarea şedinţei, verbale.
locală secretarul unităţii administrativteritoriale afişează la sediul primăriei şi, după caz, pe pagina de internet a
unităţii administrativ-teritoriale o copie a procesului-verbal al şedinţei.

Comunicarea Secretarul unităţii administrativ-teritoriale va comunica hotărârile consiliului local primarului şi Cetăţenii şi organizaţiile pot urmări
hotărârilor adoptate şi prefectului de îndată, dar nu mai târziu de 10 zile lucrătoare de la data adoptării. Hotărârile cu caracter totuşi dacă aceste comunicări au fost
intrarea în vigoare normativ devin obligatorii şi produc efecte de la data aducerii lor la cunoştinţă publică, iar cele efectuate respectând termenele legale.
individuale, de la data comunicării. Aducerea la cunoştinţă publică a hotărârilor cu caracter normativ se

24
Art. 48 (2), Art. (49) din face în termen de 5 zile de la data comunicării oficiale către prefect.
Legea 215/2001 privind De asemenea, aceste hotărâri ar trebui publicate în monitorul oficial judeţean.
administraţia publică
locală

Art. 51 din Legea 215/2001

(3) Consilierii locali sunt obligaţi ca, în îndeplinirea mandatului, să organizeze periodic întâlniri cu cetăţenii şi să acorde audienţe.
(4) Fiecare consilier local, precum şi viceprimarul sunt obligaţi să prezinte un raport anual de activitate, care va fi făcut public prin grija secretarului.

25
Prefectul – instituție a administrației centrale

Instituţia Prefectului nu face parte din administraţia publică locală, ci din administrația
publică centrală. El este reprezentantul Guvernului în teritoriu și conduce serviciile
publice descentralizate ale ministerelor și a celorlalte organe centrale din unitățile
administrativ-teritoriale (vezi lista de mai jos).

Prin rolul său are un impact mare asupra administrației publice locale și reprezintă o
legătură între administrația locală și centrală.
“În calitate de reprezentant al Guvernului pe plan local, Prefectul asigură
legătura operativă dintre fiecare ministru, respectiv conducător al
organului administrației publice centrale din subordinea Guvernului și
conducătorului serviciului deconcentrat din subordinea acestuia” 7.

Principiile care stau la baza activității prefectului sunt: legalitatea, imparțialitatea,

obiectivitatea, transparența, eficiența și responsabilitatea, orientarea către cetățean.

Iată o parte din atribuțiile Prefectului

 asigură realizarea intereselor naționale, aplicarea și respectarea Constituției, a
legilor țării
 acționează pentru realizarea obiectivelor din Programul de guvernare
 conduce activitatea serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor
(Inspectoratul Școlar, Inspectoratul Teritorial de Muncă, Direcția de Sănătate
Publică, Direcția pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural Național, AJOFM,
Direcția Finațelor Publice, Direcția Sanitar-Veterinară, Direcția pentru Agricultură
și Dezvoltare Rurală, Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială, Casa de
Pensii, Casa de Asigurări de Sănătate8 etc.)
 verifică legalitatea actelor administrative adoptate sau emise de autoritățile
publice (de ex. hotărârile consiliilor locale sau județene)
 stabilește numărul membrilor consiliului județean și fiecărui consiliul local în
funcție de numărul de locuitori ai județului, respectiv comunei, orașului,
municipiului raportat de Institutul Național de Statistică
 acționează pentru păstrarea unui climat de “pace socială“ și pentru prevenirea
tensiunilor sociale
 dipune, în calitate de Președinte al Comitetului județean pentru situații de
urgență, măsuri pentru prevenirea și gestionarea acestora
 dispune măsuri corespunzătoare pentru prevenirea infracțiunilor și apărarea
drepturilor și siguranței cetățenilor

7
art 1. Hotă râ rea nr. 460/2006 pentru aplicarea unor prevederi ale legii 340/2004 privind prefectul și instituția
prefectului
8
De exemplu, Prefectura Argeș are în subordine 38 de instituții / servicii deconcentrate:
www.prefecturaarges.ro

26
  prin delegare, prefectul poate verifica modul de utilizare a fondurilor publice
alocate serviciilor publice deconcentrate

Prefectul este înalt funcționar public și poate deține această funcție publică dacă:
 are vârsta de cel puțin 30 de ani - pentru prefect și 27 – pentru subprefect
 îndeplinește condițiile pentru ocuparea funcției publice
 are studii superioare de lungă durată și o vechime de 5 ani în specialitatea
absolvită pentru prefect și 3 ani pentru subprefect
 a absolvit programe de formare și perfecționare în admnistrația publică
acreditate sau a dobândit titlu de doctor în științe juridice sau administrative ori
a exercitat cel puțin un mandat de parlamentar

Numirea și eliberarea Prefectului se fac prin hotărârea Guvernului.

Prefectul și cetățenii

Prefectul are un rol important în respectarea legislaţiei la nivel local şi este instituţia la
care cetăţenii pot apela atunci când consideră că hotărârile emise de administraţia
locală nu respectă legislaţia.

Prefectul poate ataca direct în faţa instanţei actele emise de autorităţile administraţiei
publice locale (respectiv consiliul local sau consiliul județean), dacă le consideră
nelegale. În cazul în care se confirmă nelegalitatea actelor normative, acestea vor fi
suspendate de drept. (Legea 554/2004 contenciosului administrativ, modificată prin
Legea 262/2007 și legea 215, art. 27)

De asemenea, cetăţenii se pot adresa prefectului pentru organizarea unui referendum

local pentru dizolvarea consiliului local sau judeţean sau pentru demiterea primarului, în
următoarele condiţii:
 Pentru dizolvarea consiliului local, cererea trebuie semnată de cel puţin 25% din
cetăţenii cu drept de vot ai localităţii;
 Pentru dizolvarea consiliului judeţean, cererea trebuie semnată de cel puţin 20%
din cetăţenii cu drept de vot ai judeţului;
 Pentru demiterea primarului, cererea trebuie semnată de către cel puţin 25%
dintre locuitorii cu drept de vot, cu respectarea procentului pentru fiecare
localitate componentă a comunei.

Prefectul este ajutat de un subprefect. Numirea și eliberarea subprefectului se face prin

decizia prim-ministrului, la propunerea prefectului și Ministerului Administrației Publice.

Prefectul și subprefectul nu pot fi deputați sau senatori, primar, consilieri locali sau
județeni.

27
Pentru exercitarea atribuțiilor ce îi revine, prefectul are un aparat propriu de
specialitate, ale cărui atribuții și structură se stabilesc prin hotărârea Guvernului.

Drepturile cetățenilor în relația cu administrația publică

locală

Dreptul la informare

Legislaţia României – prin Legea 544/2001 privind accesul la informaţii de interes public
(şi nu numai) asigură cetăţenilor dreptul de a primi informaţii despre activitatea
administraţiei.

Legea menţionată presupune:

• Existenţa unui funcţionar (sau chiar a unui departament acolo unde primăria îşi
permite) responsabil cu informarea publicului, ale cărui date de contact trebuie
să fie publice;
• Publicarea unor informaţii de interes public din oficiu – acestea trebuie să fie
disponibile la sediul Primăriei, la avizier, pe site sau în publicaţiile primăriei (dacă
acestea există – vezi lista mai jos);
• Punerea la dispoziţia cetăţenilor a informaţiilor de interes public “la cerere”.

Prin informaţie de interes public, legea înţelege orice informaţie care se referă la sau
rezultă din activitatea administraţiei – buget, hotărâri, obiective de investiţii, rapoartele
consilierilor locali şi ale primarului, hotărârile consiliului local, procesele verbale ale
ședințelor etc.

Iată câteva dintre informaţiile care trebuie publicate din oficiu:

• atribuţiile departamentelor, programul de funcţionare şi programul de audienţe;
• sursele financiare, bugetul şi bilanţul contabil;

O altă categorie de informaţii care ar trebui să fie oferite „din oficiu” sunt:
- ordinea de zi a şedinţelor consiliului local (inclusiv data, ora şi locul de
desfăşurare a acestora);
- proiectele de hotărâri cu caracter normativ (care afectează întreaga comunitate)
– acestea trebuie publicate cu 30 de zile înainte de a fi avizate şi aprobate;
- procesele verbale ale şedinţelor consiliului local.

28
 (Legea 52/2003 – privind transparenţa decizională în administraţia publică)

Informaţii de interes public oferite “la cerere”: aproape orice informaţie gestionată de
instituţie, cu excepţia celor secrete și a unor date cu caracter personal.
- Cererile pot fi făcute şi verbal şi în scris
- Cererile nu trebuie motivate
- Orice cetăţean are dreptul să adreseze o cerere de informaţii de interes public.

Accesul la informaţiile de interes public este gratuit. Autoritatea poate să pretindă doar
costuri de copiere a documentelor cerute.
Termenul pe care primăria (sau orice altă instituţie) îl are la dispoziţie pentru a răspunde
unei cereri de informaţii de interes public este de 10 zile lucrătoare de la depunerea
cererii. Dacă informaţia solicitată este complexă şi nu poate fi oferită în termen de 10
zile, termenul se prelungeşte până la 30 de zile. În această situaţie însă, solicitantul va fi
înştiinţat despre prelungirea termenului în cel mult 10 zile.
Dacă informaţia solicitată nu este una publică, solicitantul va fi informat în cel mult 5
zile.
Dacă solicitarea de informaţii nu este de competenţa instituţiei/autorităţii publice
sesizate, aceasta nu o va restitui persoanei, ci, în termen de 5 zile de la primire, o va
trimite instituţiei/autorităţii competente şi va informa solicitantul despre aceasta.

Refuzul de a furniza aceste informaţii atrage răspunderea disciplinară a celui vinovat. În

cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale de a obţine informaţii
de interes public, poate face plângere la secţia de contencios administrativ a tribunalului
în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul
autorităţii ori al instituţiei publice. Instanţa poate obliga autoritatea sau instituţia
publică să furnizeze informaţiile de interes public solicitate şi să plătească daune morale
şi/sau patrimoniale.

Pe scurt despre contenciosul administrativ.

Contencios provine din latinescul “contendere” = a lupta.
Într-un stat întemeiat pe ordinea de drept, instituţia contenciosului administrativ
reprezintă „forma democratică de reparare a încălcărilor săvârşite de către organele şi
autorităţile administrative, de limitare a puterii arbitrare a acestora, de asigurare a
drepturilor in dividuale ale administraţiilor”, sau, mai sintetic, „forma juridică de apărare
a particularilor – persoane fizice sau juridice – împotriva abuzurilor administraţiei
publice”9.

9
Rodica Narcisa Petrescu, Drept administrativ , ediţie revă zută şi adăugită , Editura Cordial Lex, Cluj- Napoca,
2001, p.327, citată din cursul “Elemente de drept administrativ”, Conf.Dr.Dacian Dragoș, Asist. Drd. Ana Ranta,
Universitatea Babeș-Bolyai

29
Practic, reprezintă deopotrivă o instituție (este un departament al Tribunalului) și o
procedură simplificată de a apela la justiție atunci când consideri că nu sunt respectate
regulile statului. Procedura este una simplificată, mai rapidă, și gratuită (în sensul în
care nu plătești taxa de timbru).

Dreptul de a participa la luarea deciziilor publice

Un alt drept care este asigurat de legislaţia României este acela de a participa la luarea
deciziilor care privesc viaţa comunităţii – Legea 52/2003 privind transparenţa
decizională în administraţia publică şi Legea 215/2001 cu modificările ulterioare privind
administraţia publică locală.

Conform acestor legi:

 Consilierii locali sunt obligaţi să organizeze periodic întâlniri cu cetăţenii şi să
ofere audienţe. Orice cetăţean are dreptul să participe la aceste întâlniri. De
asemenea, aşa cum am mai arătat, consilierii locali sunt obligaţi să prezinte
anual un raport de activitate. Orice cetăţean poate să primească acest raport.
 Orice cetăţean are dreptul să facă propuneri scrise pe marginea unor proiecte de
hotărâre cu caracter normativ. Primăria trebuie să anunţe cu 30 de zile înainte
de a adopta orice proiect de hotărâre cu caracter normativ. În cazul proiectelor
de hotărâri care afectează sectorul de afaceri, persoanele interesate trebuie să
fie informate direct cu privire la respectivul proiect de hotărâre. Primăria şi
consiliul local trebuie să analizeze toate recomandările făcute de cetăţeni.
 Orice organizaţie legal constituită are dreptul de a solicita administraţiei
organizarea unei dezbateri publice pe tema unui proiect de hotărâre cu
caracter normativ. Oricine poate participa la această dezbatere şi face
recomandări pe marginea respectivului proiect. Aceste dezbateri trebuie
anunţate cu 10 zile înainte.
 Orice cetăţean are dreptul de a participa la şedinţele consiliului local. Primăria
trebuie să anunţe cu cel puţin 3 zile înainte când şi unde are loc şedinţa
consiliului local. Tot atunci trebuie anunţată şi ordinea de zi a şedinţei.

30
Dreptul de a participa la elaborarea bugetului localității

În cazul proiectului de buget elaborat de fiecare primărie în parte, cetățenii au dreptul

de a se pronunța pe marginea bugetului și de a face propuneri ca în cazul oricărui
proiect de act normativ.
Procesul bugetar este deschis și transparent potrivit legii nr.273/ 2006 privind finanțele
publice. Această manieră de construire și aprobare a bugetului local obligă instituțiile
publice să :
 publice / afișeze proiectul de buget
 dezbată public proiectul de buget
Astfel, cetățenii se pot exprima pe marginea bugetului cu ocazia afișării în termen de 15
zile și, ulterior, în cadrul ședinței de consiliu local la momentul deliberării.
De asemenea, cetățenii pot solicita oricând pentru consultare bugetul localității lor în
baza legii 544/ 2001 privind liberul acces la informațiile de interes public.

Dreptul de a iniția propuneri de hotărâri – inițiativa cetățenească

Cetăţenii pot propune proiecte de hotărâre pentru dezbatere şi adoptare în consiliul

local sau în consiliul judeţean. Proiectul poate fi propus de către unul sau mai mulţi
cetăţeni cu drept de vot şi trebuie susţinut cu semnături de către cel puţin 5% dintre
locuitorii cu drept de vot ai localităţii.

Cetăţenii care iniţiază proiectul de hotărâre trebuie să depună forma propusă la

secretarul comunei, oraşului, etc., care are obligaţia să afişeze propunerea pentru
informarea populaţiei.

Tot iniţiatorii sunt responsabili cu strângerea semnăturilor de susţinere, pe formulare

puse la dispoziţie de secretarul unităţii. Listele de susţinători pot fi semnate numai de
cetăţeni cu drept de vot care au domiciliul în localitatea al cărei consiliu local urmează să
dezbată propunerea.

După depunerea întregii documentaţii la secretarul unităţii, proiectul iniţiat de cetăţeni

va urma acelaşi traseu în cadrul instituţiei ca orice alt proiect de hotărâre.

(Legea 215/2001 Legea administraţiei publice locale, republicată în februarie 2007,

modificată ulterior prin OUG 20/2008, L 35/2008, OUG 66/2008, L131/2008)

31
Dreptul la petiţionare

 Orice cetăţean sau organizaţie legal constituită au dreptul să adreseze petiţii

(sesizări, reclamaţii, propuneri) autorităţilor publice, în scris sau prin e-mail. Prin
autorităţi publice se înţelege atât autorităţi locale cât şi centrale, servicii publice,
societăţi naţionale, societăţi comerciale de interes local sau judeţean şi regii
autonome. Deci, dacă constataţi o problemă care poate fi rezolvată de primărie,
sau de un minister sau de o altă instituţie, puteţi să faceţi o sesizare/petiţie
pentru rezolvarea respectivei probleme.
 Fiecare instituţie publică este obligată prin lege să-şi organizeze un
compartiment de relaţii cu publicul care este responsabil cu primirea şi
soluţionarea petiţiilor.

 Autorităţile şi instituţiile publice sesizate au obligaţia să răspundă petiţionarului

în termen de 30 de zile de la data înregistrării petiţiei, indiferent dacă soluţia
este favorabilă sau nefavorabilă. Dacă răspunsul necesită o cercetare
amănunţită, acest termen poate fi prelungit cu 15 zile.
 Petiţiile anonime nu sunt luate în considerare.

(Ordonanța nr. 27/2002 privind reglementarea activitatii de solutionare a petitiilor,

aprobată şi modificată prin Legea 233/2002)

Dreptul de a solicita audienţe

Potrivit legii, primarul şi consilierii locali îşi organizează un program de audienţe la care
se poate înscrie orice cetăţean interesat. În cadrul programului de audienţe cetăţenii pot
discuta atât probleme „individuale” (ajutor pentru refacerea gospodăriei, clarificarea
situaţiei legale a propriei proprietăţi etc.) cât şi probleme comunitare care afectează mai
mulţi cetăţeni (iluminatul public pe strada X; eficienţa serviciului de pază comunală în
cătunul X). Fireşte că, în funcţie de disponibilitatea primarului şi a consilierilor locali şi
capacitatea materială şi financiară a Primăriei, o parte din problemele discutate în
cadrul programului de audienţe se pot transforma în proiecte de hotărâri care duc la
rezolvarea propriu-zisă a problemei.

Programul de audienţe este afişat la sediul instituţiei, iar modalitatea de înscriere diferă
de la o primărie la alta. Există primării care oferă pe loc audienţe, fără să fie nevoie de o
înscriere prealabilă şi, există, de asemenea, primării care solicită completare unei cereri
pentru înscrierea la audienţă şi fixarea unei programări.
Oricare ar fi modalitatea de a vă înscrie, o audienţă reușită este cea planificată şi bine
gândită dinainte. Pentru aceasta, este important ca atunci când mergeţi în audienţă:
 Să aveţi un scop precis, o ţintă la care doriţi să ajungeţi

32
  Să nu divagaţi de la subiect, să nu vă pierdeţi în detalii mărunte care „ocupă”
timpul dumneavoastră şi/sau al Primarului sau consilierului local
 Să vă gândiţi la posibile răspunsuri negative pe care să le puteţi cotracara
 Dacă în cadrul audienţei, prezentaţi o problemă comunitară, puteţi susţine mai
bine cauza atât prin intermediul prezentării unui tabel cu semnături de la cei
afectaţi de problemă cât şi printr-un memoriu semnat de mai mulţi cetăţeni;
puteți merge o delegație de cetățeni, nu doar unul singur!
 Să manifestaţi o atitudine diplomată, nu agresivă
 Să fiţi dispuşi să negociaţi soluţia. Decât nimic, mai bine ceva!
 Să nu uitaţi să spuneţi mulţumesc în ambele cazuri, iar, atunci când răspunsul
oficialului este nefavorabil, este bine să încheiaţi discuţia cu „o să mai revin,
doamna/domnule X......”.

Aceleași prevederi se aplică pentru președintele și consilierii județeni.

La fel şi în cazul Prefectului, există un program de audienţe afişat şi la care orice

cetăţean din judeţul respectiv are acces. De obicei, programări la audienţele oferite de
prefect sunt stabilite prin intermediul Biroului de Relaţii cu Publicul sau registratură.

Prin atribuţiile pe care le are, Prefectul asigură, la nivelul judeţului, respectarea

Constituţiei, a legilor, ordonaţelor şi hotărârilor Guvernului şi a celorlalte acte
normative. Ca urmare, audienţele la Prefect pot fi stabilite şi în cazul în care v-au fost
încâlcate drepturile reglementate prin anumite legi (dreptul la reconstituirea
proprietăţii; dreptul la ajutor social, dreptul la infomare sau alte beneficii stabilite prin
lege etc.)

(Legea 215/2001 Legea administraţiei publice locale; Legea 340/2004 privind insituţia
prefectului; H.G. 460/2006 pentru aplicarea unor prevederi ale legii 340/2004 privind
prefectul şi instituţia prefectului).

33
Metode inovative de influențare a deciziilor publice și
implicarea cetățenească

Cafenea publică

Este una din cele mai active, creative și productive metode de consultare a publicului pe
o anumită temă. Datorită formatului, această metodă poate produce idei inovatoare,
multiple, poate analiza aspecte ale problemei aflate în dezbatere la care administrația
nu s-a gândit din cvarii motive (lipsă de timp, lipsă de resurse etc.).

Așa cum sugerează și denumirea, dezbaterea se organizează într-un spațiu cât mai
asemănator unei cafenele, sau chiar într-o cafenea. Atmosfera relaxantă a unei cafenele
stimulează gândirea liberă şi creatoare, implicarea în dialog a tuturor participanţilor,
chiar şi a celor mai timizi. Oportunitatea de a-i cunoaşte pe cei care au un cuvânt de
spus pe un anumit subiect, posibilitatea de a interacţiona cu toţi aceştia şi generarea de
idei noi sunt avantaje evidente ale folosirii acestei metode.

Numarul celor invitați la eveniment poate să fie oricât de mare, dar nu mai mic de 12.
Participanţii la cafenea sunt aşezaţi la mese de câte 4-5 persoane, la fiecare masă
dezbătându-se un aspect al problemei în discuţie şi, evident, servindu-se cafea şi
răcoritoare. Subiectele de discuţie de la fiecare masă rămân aceleaşi pe toată durata
cafenelei.

La fiecare masă unul dintre participanţi este “gazda” mesei. Gaza poate fi aleasă din
rândul organizatorilor sau chiar al participanților în măsura în care știm despre aceștia că
își pot asuma un asemenea rol. Dupa o primă rundă de 20-30 de minute, participanţii se
mută la alte mese, unde vor dezbate subiectele meselor respective, în timp ce gazdele
rămân la mesele iniţiale pe toată durata cafenelei. Gazda introduce noii veniţi în
conversaţie şi are menirea de a facilita dialogul între participanți într-un mod cât mai
logic şi constructiv.
Numărul de runde depinde de mărimea grupului, însă procesul nu trebuie să dureze mai
mult de 4 ore. În final se poate organiza o sesiune de dezbatere cu întregul grup pentru
a împărtăşi concluziile, pentru adăugiri sau clarificări sau pentru a ajunge la un plan de
acţiune comun.

34
Înainte de a organiza un asemenea proces, organizatorii trebuie să-și stabilească scopul
și obiectievele la care vor să ajungă realizând un asemenea eveniment. Scopul
evenimentului trebuie să fie formulat clar, pe înțelesul participanților: identificarea celor
mai bune soluții pentru colectarea și reciclarea deșeurilor; îmbunătățirea legislației în
domeniul liberului acces la informațiile publice.

În funcție de acestea, vor fi stabilite subiectele de discuție pentru fiecare masă.

Subiectele pot fi formulate fie sub forma unor teme ce se desprind din scopul
evenimentului, fie sub forma unor întrebări de tipul: ce metode de colectare putem
folosi?; cum putem recicla gunoiul?; ce acțiuni ar trebui întreprinse pentru educația
cetățenilor în protejarea mediului?; ce tarifele aplicăm și cui?; ce facilități pot fi oferite
cetățenilor?; etc.

Fie că sunt formulate ca teme, fie că sunt formulate ca întrebări, subiectele meselor
trebuie să stimuleze creativitatea, să provoace la dialog, să invite la dezbatere și analiză.

La realizarea listei de invitați, organizatorii vor lua în calcul: persoane cunoscătoarea a

subiectelor aflate în discuției, persoane cu experiență, instituții cu responsabilități în
domeniu, persoane care vor fi afectate de problema discutată, alte persoane resursă,
cadre didcatice, cetățeni interesați, decidenți locali (consilieri locali, funcționari)

Gazda cafenelei
- se asigură că spațiul destinat evenimentului se încadrează în
tiparele formatului de cafenea: mese aranjate cu câte 4-5 scaune,
atmosferă plăcută, relaxantă (poate fi folosit și un fundal muzical,
protocol etc.), câte o gazdă pentru fiecare masă
- întâmpină participanții și explică formatul dezbaterii
- face o scurtă introducere în subiect, prezintă temele pentru
fiecare masă, prezintă gazdele
- explică ce se va întampla cu rezultatele discuției
- conduce discuția finală
- redactează raportul evenimentului și îl transmite decidenților

Gazdele meselor
- încurajează dialogul între participanții
- păstrează discuția “la subiect”, fiind totuși flexibile
- notează ideile (acestea pot fi notate chiar pe fețele de masă dacă
acestea sunt de hârtie, dacă nu, pot folosi hârtia de flipchart)
- la fiecare nouă rundă, introduce participanții, prezintă subiectul
mesei, sumarizează discuția anterioară

35
Photovoice
Uneori îţi este greu să povesteşti, să vorbeşti despre ce (sau cine)
îţi place sau să explici ce te supără. Când cuvintele nu îţi sunt la
îndemână, poţi arăta ce crezi tu prin imagini. Photovoice-ul este o
cale de a povesti prin fotografie.

Photovoice este o metoda de influenţare şi sensibilizare a decidenţilor prin prezentarea

de „fotografii vii” realizate de membrii acelor grupuri devaforizate, marginalizate care
nu au deprinderea de a determina introducerea pe agenda publică a problemelor lor şi
nici capacitatea de a se mobiliza pentru urmărirea unui interes comun.
„Photo” înseamnă în engleză „fotografie”, iar „voice” înseamnă voce. Prin PhotoVoice
fotografii spun ce cred, simt şi ce ar trebui făcut în comunitatea lor. Şi pentru a fi sigur că
fiecare fotografie este înţeleasă aşa cum doreşte fotograful, lângă fotografie apare
povestea, vocea fotografului care povesteşte istoria imaginii surprinse.

Prin photovoice oferi o cameră foto oamenilor care au cea mai redusă influenţă asupra
deciziilor care le afectează viaţa. Practic, prin photovoice, oferi unui grup de persoane
aparate de fotografiat cu ajutorul cărora să imortalizeze imagini pe care le consideră
relevante pentru tema abordată. Fotografiile realizate sunt prezentate în grupuri mici,
împreună cu povestea care le însoţeşte. Pe baza lor, grupul împărtăşeşte informaţii şi
păreri şi dezvoltă un mesaj care să fie transmis către decidenţii publici şi care să arate ce
anume ar trebui schimbat în comunitate. Rezultatele photovoice-ului sunt adesea
prezentate publicului larg prin intermediul unor expoziţii sau evenimente mediatice care
înfăţişează fotografiile şi semnificaţiile lor.
Metoda photovoice este foarte flexibilă şi poate fi adaptată pentru diverse situaţii
(evaluare nevoilor comunităţii, realizarea unei hărţi a problemelor, evaluarea unor
programe publice etc.), diverse grupuri şi diverse domenii (mediu, sănătate, educaţie
etc.).
Obiectivele photovoice:
- să le permită oamenilor să identifice şi să reflecte asupra punctelor tari ale
comunităţii lor şi asupra grijilor lor;
- să promoveze schimbul de informaţii şi un dialog critic pe teme care vizează viaţa
personală sau comunitatea în general prin intermediul discuţiilor de grup
- să ajungă la cei care iau deciziile publice (administraţie publică, aleşi, experţi
etc.)
Ca în orice proces de participare publică, photovoice presupune folosirea unor tehnici
de management care contribuie la administrarea corectă a întregului proces.
Parcurgerea celor 8 etapele ce vor fi descrise mai jos sunt esenţiale pentru realizarea

36
obiectivelor procesului şi succesul a ceea ce ne-am propus să atingem prin această
metodă:
1. Stabilirea problemei şi definirea obiectivelor procesului
Este indicat ca problema pe care se va concentra procesului de photovoice să fie
analizată şi identificată cu beneficiarii. Organizatorul de photovoice îşi poate imagina
iniţial problema ce va face obiectul photovoice, este însă important pentru succesul
procesului şi atingerea impactului dorit ca această problemă să fie cercetată cu
beneficiarii (fotografii).
2. Identificarea grupului ţintă (beneficiarii, cei care vor realiza fotografiile şi îşi vor
formula propriul punct de vedere asupra problemei). Este important ca această metodă
să fie folosită pentru cei care au cel mai puţin curaj şi pricepere de a se impune şi de a
solicita „revendicări” publice. În aceste condiţii, fotografii pot fi: romii, grupuri etnice
minoritare, refugiaţii, copiii străzii, oameni cu dizabilităţi fizice, psihice şi motorii,
femeile abuzate, prostituatele, copiii exploataţi, tineri şi adulţi sinistraţi, oameni afectaţi
personal sau prin mijlocire de virusul HIV Sida, tineri ieşiţi din centrele de plasament,
oamenii de vârsta a treia cu nevoi speciale, oamenii aflaţi în zone de conflict militar etc.
3. Identificarea persoanelor şi instituţiilor publice care vor fi vizate de proces
(cărora li se vor prezenta rezultatele pentru a influenţa o decizie publică: primarul,
consilieri judeţeni, direcţia de sănătate publică, parlamentul, autoritatea naţională
împotriva discriminării, agenţia de ocupare a forţei de muncă, structuri guveramentale,
descentralizate şi/sau locale etc. - adica acele persoane și institutii care au o legătură cu
problema surprinsă prin photovoice.
4. Instruirea beneficiarilor care urmează să facă fotografii. Înainte de a începe
sesiunile de fotografiere, organizatorul de photovoice va realiza un training pentru
fotografi cu scopul de a familiariza participanţii cu ceea ce urmează să se întâmple (cu
metodologia întregului proces). Organizatorul se va asigura că obiectivul său (anume de
a influenţa decizia publică pe problema aleasă) este înţeles şi acceptat de participanti şi
nu în ultimul rând este motivant pentru participanţi.
Instruirea trebuie să explice procesul, să clarifice, eventual să reformuleze, tema pentru
photovoice, să lămurească aspecte care ţin de etica fotografiei și de folosirea aparatului,
să explice cum se vor derula atelierele de discuţii, facilitarea discuţiilor pe marginea
fotografiilor
5. Realizarea fotografiilor.
Beneficiarii pot să lucreze individual sau în grupuri mici.
Nu există o durată universal valabilă a procesului. În funcţie de temă, de mărimea
grupului de beneficiari, de resursele organizatorilor, un proces photovoice poate dura o
săptămână sau trei luni.
Pentru eficienţa întregului proces, fotografierea propriu-zisa ar trebui sa se întindă pe o
perioada de 2-4 luni. Fotografii trebuie să aibă suficient de mult timp la dispoziţie pentru
realizarea fotografiilor, pe de o parte, iar pe de alta parte, organizatorii de photovoice
trebuie să-şi aloce timpul necesar developării, înregistării şi pregătirii atelierelor de

37
discuţii. În contextul în care fotografierea s-ar întinde pe 2-4 luni, ideal ar fi să existe
minim 8-10 sesiuni de fotografiere. În aceste condiţii, fotografii vor înregistra progrese
semnificative atât în ceea ce priveşte calitatea fotografiilor cât şi surprinderea temelor
stabilite iniţial.
6. Procesarea fotografiilor, discuţiile facilitate:
Această etapă presupune:
 Selectarea fotografiilor pentru discuţie.
 Prezentarea contextului şi poveştii fiecărei fotografii.
 Sintetizarea discuţiilor: transformarea poveştilor în teme, teorii, probleme,
mesaje, solicitări ce pot fi înaintate decidenţilor publici.
Organizatorii trebuie să se asigure că povestea ce va însoţi fotografia este reală, sinceră,
personală şi cu indicii relevante. Idiciile relevante sunt legate de timp, de numele
persoanelor prezentate, de loc, de sentimentul trăit de fotograf în momentul
surprinderii unei imagini.
Nu trebuie uitat niciun moment că photovoice înseamna imaginea unei poveşti reale
(aşadar imagine şi text) care produc un efect maxim numai dacă sunt expuse împreună.
Unele imagini sunt şocante, iar textul vine să amplifice un efect deja creat, dar există şi
imagini aparent banale dar, care, prin povestea ce le însoţeşte, pot crea un efect mai
puternic chiar decât o imagine şocantă. Fotografia spune o poveste, iar povestea trebuie
să influenţeze, să sensibilizeze. Acest lucru se întâmplă numai dacă povestea este
intimă, este personală şi este a fotografului. Prin photovoice, fotograful își spune şi îşi
asumă povestea!
7. Prezentarea rezultatelor către decidenţii
Prezentarea se poate face în cadrul unei expoziţii de fotografie, a unui eveniment public,
prin intermediul unor cărţi poştale tipărite, albume, calendare, prin includerea într-o
pagina web etc.
Evaluarea rezultatelor. Ca orice evaluare de proces, această etapă presupune să ne
stabilim de la început nişte standarde şi indicatori pe care să îi atingem. Este firesc ca
evaluarea să includă şi percepţiile şi opiniile beneficiarilor procesului de photovoice,
pentru ca data viitoare să putem să facem lucrurile şi mai bine.

38
Juriul cetățenesc

„Democraţia se bazează pe faptul că aleşii noştri, împreună cu Guvernul pun în

aplicare voinţa poporului. Dar de cele mai multe ori cei care fac politicile publice
nu ştiu de fapt cum ar dori poporul să fie rezolvată o anumită problemă (...) Juriul
cetăţenesc este o metodă prin care decidenţii au posibilitatea să audă vocea
poporului.”
The Jefferson Center, Citizens Jury Handbook
Juriul cetăţenesc este o metodă deliberativă de participare pe care administraţia publică
o poate folosi atunci când doreşte să afle opinia cetăţenilor despre o problemă de
decizie publică. Juriul cetăţenesc seamănă cu procesele cu juraţi, doar că tema luată în
discuţie este reprezentată de o problemă locală, de interes pentru o comunitate, cum ar
fi, de exemplu, modalitatea de colectare selectivă a deşeurilor sau stabilirea priorităților
bugetare anuale ale localităţii.
Un grup reprezentativ de juraţi de 15-25 de persoane este ales aleatoriu din comunitate.
Pentru a asigura reprezentativitatea acestuia, membrii juriului sunt aleşi pe criterii
stricte de vârstă, sex, etnie, domiciliu, educaţie şi alte criterii relevante pentru tema
aleasă.
Pe parcursul a 3-5 zile, juraţii audiază martori care sunt persoane sau instituţii care au
un interes în problema respectivă, care pot afecta rezolvarea ei sau care sunt afectate
de ea. Informaţiile oferite de aceştia îi ajută pe juraţi să înţeleagă toate aspectele
problemei şi să genereze posibile soluţii. Pe parcursul procesului, juriul poate să ceară
implicarea şi altor factori interesaţi sau poate să-i recheme pe unii martori pentru noi
întrebări.
După ce audierile se încheie, membrii juriului deliberează până când, în funcţie de
depoziţiile şi mărturiile audiate, ajung la un „verdict” – o concluzie agreată de juraţi.
Verdictul poate consta în propunerea unei soluţii sau o serie de recomandări adresate
administraţiei sau altor părţi interesate.
Metoda a fost iniţial dezvoltată şi promovată în Statele Unite de către Jefferson Center
(www.jefferson-center.org), o organizaţie neguvernamentală şi non-profit fondată în
1974. Ulterior metoda a fost preluată şi folosită şi în Europa, în special în Marea Britanie
şi Germania.
Juriul cetăţenesc, ca metodă de consultare a cetăţenilor pentru informarea deciziei
publice, se organizează având în vedere următoarele principii de lucru:
1. Reprezentativitatea - juraţii sunt selectaţi pentru a reflecta componenţa
economico- socială a întregii comunităţi. În afară de criterii statistice (vârstă, sex,
educaţie etc.), sunt adăugate şi criterii relevante pentru temă (de pildă
atitudinea pro sau contra subiectului) pentru a asigura o reprezentare
echilibrată.

39
 2. Informarea – spre deosebire de alte metode, juraţii îşi formează o opinie doar în
urma unui proces amplu de documentare asupra temei. Martorii furnizează
informaţie juraţiilor cu privire la aspectele cheie ale subiectului. Ei intră în dialog
cu juraţii pentru a se asigura că toate întrebările acestora primesc un răspuns.
3. Imparţialitatea – martorii sunt selectaţi pentru a prezenta o gamă variată de
perspective şi opinii. Se asigură astfel că problema este analizată din mai multe
perspective.
4. Deliberarea - toate opiniile sunt luate în considerare şi supuse deliberării. În
urma deliberărilor, juriul produce un document care reprezintă verdictul cu
privire la chestiunea pusă în discuţie. (după Jefferson Center, 2004, pg 3-4)

Din punctul de vedere al unei autorităţi, printr-un juriu cetăţenesc poate fi obţinută
numitorul comun într-o problemă complexă. În subiectele care, pentru a fi rezolvate, au
nevoie de cooperarea actorilor din comunitate şi în care nu există soluţii evidente,
tehnice, juraţii pot să găsească acea cale care va obţine suportul întregii comunităţi.
Autorităţile publice vor găsi în această metodă calea de a filtra opiniile experţilor prin
perspectiva priorităţilor cetăţenilor. În plus, opiniile cetăţenilor pot legitima acţiuni de
mobilizare mai amplă a comunităţii. Şi, mai ales, pot sugera ce astfel de acţiuni ar fi mai
potrivite.
Alături de aceste avantaje, juriul cetăţenesc este o metodă care demonstrează că
cetăţenii pot formula recomandări de calitate, inovatoare, echilibrate asupra unor
probleme complexe, atâta timp cât primesc informaţiile necesare şi li se asigură timpul
şi un cadru de dialog şi dezbatere potrivit.
Spre deosebire de alte metode de consultare, juriul cetăţenesc este o metodă
costisitoare. În primul rând din punct de vedere al resurselor umane – este nevoie de
oameni pentru a aplica chestionare pe baza cărora vor fi selectaţi juraţii, de oameni care
să lucreze cu martorii, de oameni la organizare, de facilitatori, de cineva să ia notiţe, să
scrie raportul – este multă muncă, multă organizare şi mult profesionalism.
Definirea temei şi a obiectivelor pe care organizatorii doresc să le atingă este primul pas
într-un proces de consultare publică. Când este aleasă consultarea prin metoda juriului
cetăţenesc, modul în care este definit subiectul adus atenţiei publicului este esenţial.
Tema trebuie să fie foarte clară, specifică, astfel încât să fie înţeleasă de către toţi juraţii
în acelaşi mod.
Organizarea unui juriu cetăţenesc este un proces complex, care presupune un efort de
planificare substanţial. Foarte importantă în planificarea unui juriu cetăţenesc este
stabilirea unui echipe de organizare (un coordinator de eviment, moderator, care
lucrează cu jurații și martorii, responsabilul cu managemntul informației și cu redactarea
notițelor pe durata procesului), împreună cu responsabilităţile acesteia. Se vor stabili în
această etapă activităţile necesare pentru organizarea juriului cetăţenesc, sarcinile
membrilor din echipă, resursele necesare, timpul de realizare.

40
În ceea ce privește selectarea juraţilor se întâlnesc practici diferite cu privire la numărul
de juraţi, în funcţie de relevanţa temei (locală, regională, naţională) sau de fondurile
disponibile. În Statele Unite s-au organizat jurii care aveau între 12 şi 24 de persoane, iar
în Germania sunt formate din 25 de persoane. De asemenea în Germania într-un proiect
foarte mare cu privire la tehnologia digitală au fost incluse 500 de persoane.
Prin selectarea juraţilor se asigură faptul că acest grup este reprezentativ atât pentru
specificul comunității cât și pentru tema juriului.
În funcţie de tema aleasă pentru consultare sunt selectaţi martorii, persoane cu
expertiză şi interes în problema respectivă, care pot să ofere juriului informaţia necesară
pentru a lua cea mai bună decizie cu privire la chestiunea în dezbatere. Martorii pot să
fie experţi neutri care explică juraţilor informaţii de bază în domeniul respectiv sau
experţi cu interes direct în subiect care favorizează o opţiune sau alta.
De obicei, în derularea evenimentului sunt invitaţi mai întâi experţii neutri, pentru a-i
ajuta pe juraţi să înţeleagă mai bine subiectul şi să se familiarizeze cu un vocabular
specific. În continuare alţi martori sunt invitaţi pentru a prezenta diverse aspecte ale
temei puse în discuţie sau păreri contradictorii. Juraţii pot propune și ei martori
suplimentari, pe parcursul prezentărilor şi al dezbaterilor.
Finalitatea juriului cetăţenesc este de a formula recomandări de soluţionare a problemei
puse în discuţie, recomandări care să fie integrate într-o politică publică la nivel local,
regional sau naţional. La sfârşitul acestui proces se ajunge la un set unic de recomandări
care sunt susţinute de întregul grupul de juraţi. Aceste recomandări sunt cel mai bun
compromis între interesele şi punctele de vedere ale diverşilor factori interesaţi.

41
Glosar de termeni
 aleșii locali - primarii, consilierii locali, consilierii județeni
 autorități deliberative - consiliul local, consiliul județean, consiliile de sector și
consiliul general al Municipiului București
 autorități executive - primarii de comune, orașe, sectoare, președinții de consilii
județene și primarul general al capitalei
 incompatibilitate - situația în care un oficial public ocupă mai multe funcții
realizându-se un cumul de funcții ce contravine legii
 conflict de interes - situația în care o persoană care deține o funcție sau
demnitate publică are un interes personal care influențează sau poate să
influențeze atribuțiile, responsabilitățile și obligațiile sale oficiale
 autonomie locală - dreptul, libertatea și capacitatea autorităților administrației
publice locale de a acționa, soluționa și gestiona treburile publice în numele
colectivității pe care o reprezintă. Autonomia locală dă dpretul autorităților de a
folosi, administra resursele locale în interesul comunității pe care o reprezintă.
 corupția - folosirea abuzivă de către o persoană a funcției de decizie deținută
pentru a avea un avantaj economic
 funcție publică- ansamblul atribuțiilor și responsabilităților stabilite de
autoritatea sau instituția publică, în temeiul legii, în scopul realizării
competențelor sale
 decizie publică- decizia pe care o ia o administrație publică și care afectează viața
comunității
 interes patrimonial- profit personal , avantaj economic, material
 unitate administrativ teritorială- termen conferit unei delimitări spațiale locuite
de o colectivitate. Ex. comuna, oras, sector

Bibliografie:

 Decizia publică în secolul XXI- Ghid practic de implicare a cetățeanului în procesul

de luare a deciziei publice - Centrul de Resurse pentru participare publică,
București, 2009
 Citizens Jury Handbook, The Jefferson Center, 2004
 Manual – photovoice, Centrul de Resurse pentru participare publică, București,
2010
 Manual – juriul cetățenesc, Centrul de Resurse pentru participare publică,
București, 2010
 Curs “ Elemente de drept administrativ”, Conf.Dr.Dacian Dragoș, Asist. Drd. Ana
Ranta, Universitatea Babeș-Bolyai, 2008

42