Orientările macroeconomice

• În țările capitaliste, macroeconomiștii au

gravitat în jurul întrebării:
Poate și trebuie guvernul să intervină în
economie pentru a-i îmbunătății rezultatele?
→ principalele orientări:
- Orientarea liberală
- Orientarea intervenționistă
- Orientarea neoclasică
 Orientarea liberală
- susține că piețele funcționează cel mai
bine atunci când sunt lăsate libere

- susține că piața alocă cel mai bine

resursele pentru satisfacerea nevoilor
 Orientarea liberală
- Adepții diferitelor variante de neoliberalism,
monetarism sau ai teoriei economiei ofertei atribuie
dezechilibrele manifestate în economiile țărilor
dezvoltate intervenției statului în domeniul veniturilor,
prețurilor, creditului, economisirii etc
→ Rolul dominant în procesul economic revine banilor,
iar stabilitatea monetară ar fi premisa esențială a
stabilității economice.
→ Statul înregistrează o tendință de diminuare
(Milton Friedman)
 Orientarea intervenționistă

- consideră că intervenția guvernului poate

îmbunătății în mod semnificativ
funcționarea economiei, a pieței naționale
(care este rigidă și netransparentă)
 Orientarea intervenționistă
(James Tobin)
-Se pronunță pt. o apreciere nuanțată a ponderii
cheltuielilor statului în produsul național brut, în
funcție de nevoile și prioritățile țării, de condițiile
existente etc
-Propune distincția între rolul macroeconomic și cel
microeconomic al statului
- Se pronunță pentru un rol activ al statului prin
intermediul băncii centrale de stat și, pentru cazuri
justificate – prin intermediul politicii fiscale
 Orientarea neoclasică
- împărtășește atât idei liberaliste cât și
intervenționiste, prin fundamentarea unei
politici liberale în care statul intervine atât cât
este necesar unei creșteri economice
echilibrate
- reprezintă o conciliere între intervenționalism
și liberalism, considerând că intervenția
statului este necesară pentru asigurarea unei
creșteri economice echilibrate
 Orientări macroeconomice
• În țările socialiste – un mod specific de
organizare, în care problemele
economice se rezolvau prin planificarea
centralizată și prin controlul administrativ
→ planificarea guvernamentală stabilea
țelurile societății și apoi trasa directivele
pentru atingerea acestor scopuri