TEHNOLOGII AGRICOLE

VEGETALE ȘI ANIMALE
 PRODUCEREA FÂNULUI
(COSIRE, CONDIŢIONARE)
 Generalităţi

• Fânul se obţine prin recoltarea ierburilor de pe fâneţele

naturale sau a plantelor furajere cultivate special pentru
acest scop (lucernă, trifoi, borceag, iarbă de sudan,
rogozuri, sparcetă), urmată de prelucrarea (condiţionarea)
materialului cosit în vederea reducerii umidităţii, ceea ce
are drept consecinţă reducerea intensităţii sau oprirea unor
reacţii fizico – chimice sau biologice care duc la
deteriorarea proprietăţilor produsului.
• Calităţile nutritive şi gustative, toleranţa digestivă a
animalelor faţă de el, precum şi costul moderat faţă de alte
furaje prelucrate, fac ca fânul să fie unul dintre cele mai
răspândite şi apreciate furaje.
 Principalele operaţii care se execută în vederea
producerii fânului sunt:
• cosirea (tăierea plantelor), efectuată cu ajutorul maşinilor
de cosit (cositori);
• uscarea materialului cosit, care se face (parţial sau total)
pe cale naturală, prin expunere la radiaţiile solare;
• condiţionare (strivire şi greblare) efectuate cu ajutorul
maşinilor de strivit şi ale greblelor.

Cosirea plantelor furajere

• Cosirea este operaţia de tăiere a plantelor furajere,

urmată de lăsarea lor pe mirişte, în brazdă continuă.
• Maşinile care realizează această operaţie se numesc
maşini de cosit sau cositori şi se pot clasifica după mai
multe criterii, conform tabelului următor:
 Criteriul de clasificare
Sursa energetică de
acţionare
Modul de prindere pe tractor
Complexitatea procesului de
cosire
Tipul aparatului de tăiere
Tipul maşinii
cu tracţiune animală;
cu tracţiune mecanică.
purtată;
semipurtată;
tractată;
autopropulsată.
cositori propriuzise;
cositori vindrovere.
cositori cu aparate de tăiere
cu mişcare rectilinie
alternativă;
cositori cu aparate de tăiere
cu mişcare rectilinie continuă;
cositori cu aparate de tăiere
cu mişcare rotativă.
Părţile componente principale ale cositorilor sunt:
• cadrul maşinii;
• aparatul (aparatele) de tăiere;
• mecanismele de acţionare, reglare şi ridicare în poziţie de
transport.
Aparatul de tăiere cu mişcare rectilinie alternativă
Cositorile cu aparate de tăiere cu mişcare rectilinie alternativă
a cuţitelor realizează tăierea plantelor prin forfecare, prin
prinderea lor între cuţit şi contracuţit sau între cele două cuţite
ce au mişcare de sens opus.
Transmiterea mişcării către aparatul de tăiere se efectuează,
de cele mai multe ori, printr-un mecanism bielă – manivelă
plan sau spaţial, care transformă mişcarea de rotaţie a
butonului de manivelă în mişcare rectilinie alternativă a culisei
(bara pe care sunt montate lamelele tăietoare)
 1- manivelă
2-bielă
3-culisă
4-bară port-cuțite

Legătura între elementele mecanismului se face prin cuple

de rotație. Prin intermediul bielei 2, mișcarea de rotație a
manivelei 1 este transformată în mișcarea rectilinie
alternativă a cuțitelor 4. Cursa cuțitului este determinată de
dezaxarea H.
 10

1-cadrul de susţinere
2-degete (cu placă contracuțit)
3-suportul mecanismului de ridicare
4-patina interioară
5-patina exterioară
6-limitatorul de brazdă
7-transmisia cu curele
8-cuplajul de siguranţă
9-transmisia cardanică
10-cuțite (lamele tăietoare)
 Degetele separă fâşii din lanul de plante, pe care le
ghidează spre cupla de tăiere (între cuţit şi contracuţit).
Mişcarea relativă între aceste două elemente produce
tăierea prin forfecare, la ambele curse simple ale cuţitului.
Cuţitul are formă trapezoidală, muchiile tăietoare
formând cu direcţia de înaintare un unghi a cărui valoare e
cuprinsă între 30…500 şi fiind ascuţite la un unghi de
16…200.
Patinele 4 și 5 asigură copierea profilului solului și
permit reglarea înălțimii de tăiere.
Limitatorul de brazdă 6 stabilește lățimea brazdei.
Avantaje: asigură o tăiere bună a plantelor, are consum
specific de energie relativ mic şi prezintă un grad ridicat de
universalitate, putând fi utilizate la recoltarea unei game variate
de plante furajere.
Dezavantaje: cuprind elemente care se uzează rapid, nece-
sită îngrijiri şi reglări repetate, realizează viteze de lucru re-
lativ mici şi se înfundă uşor în condiţii de umiditate ridicată.
 Cositori cu aparate de tăiere rotative

1-tractor
2-mecanism de punere în poziție de transport / lucru
3-secții de tăiere rotative
4-limitator de brazdă
5- transmisie
 Aparat de tăiere cu mişcare circulară 1-paletele pentru
dirijarea tulpinilor
tăiate
2-arborele secției
3-arborele principal
4-angrenajul conic
5-traversa (grinda)
6-tamburul de
protecţie
7-discul
8-lamele de cuţit
9-patină (scutul)

Tăierea plantelor se efectuează prin inerție, la

secționarea lor de către lamelele tăietoare.
Mișcarea de rotație este transmisă de la priza de putere
a tractorului la arborele principal 3 și de aici, prin intermediul
angrenajelor conice 4 către arborii secțiilor 2.
 Paletele 1 dirijează plantele, scoțându-le din raza de
acțiune a cuțitelor iar reglarea înălțimii de tăiere și urmărirea
neregularităților solului se face din patinele (scuturile) 9.
• Principalele avantaje care le fac atât de căutate sunt: pot funcţiona
în condiţii grele de lucru fără să se înfunde, realizează înălţimi de
tăiere mici (3...4 cm), lucrează în condiţii bune la viteze relativ mari
(8...15 km/h) şi cuprind puţine elemente de lucru ce trebuie
reascuţite.
• Dintre dezavantaje se pot enumera: preţ mai ridicat decât al
celorlalte tipuri de cositori, consum specific de energie relativ ridicat,
sensibilitate la denivelările terenului (datorită construcţiei lor rigide).

Parametrii procesului de tăiere

• Principalii parametri ai procesului de cosire sunt: înălţimea

de tăiere, sarcina pe tăiş, regimul cinematic al segmentului de
cuţit şi puterea necesară acţionării cositorii.
 Înălţimea de tăiere
• Înălţimea de tăiere optimă trebuie să asigure o cantitate
maximă de fân şi o calitate corespunzătoare, asigurând, în
acelaşi timp, condiţii optime pentru dezvoltarea viitoarelor
generaţii de plante.
• Valoarea optimă pentru înălţimea de tăiere a furajelor
ierboase este 3...5 cm. Tăierea la înălţimi mai mari a
plantelor duce la reducerea cantităţii de fân şi la înrăutăţirea
calităţii acestuia iar tăierea la înălţimi mai mici duce la
distrugerea mugurilor plantelor de cultură.
• Înălţimea de tăiere a plantelor nu este egală cu înălţimea de
dispunere a aparatului de tăiere, datorită înclinării plantelor.
Sarcina pe tăiş
• Sarcina pe tăiş se măsoară prin numărul de tulpini tăiate la
o cursă a cuţitului.
N  A K
în care N este numărul de tulpini tăiate la o cursă a tăişului (sarcina
pe tăiş);
A - suprafaţa de alimentare [m2];
K - numărul de tulpini pe metru pătrat (densitate de plante).
A  sh
în care s este cursa simplă a cuţitului [m];
h - alimentarea maşinii [m/cursă simplă].

Puterea necesară antrenării cuţitelor

• Puterea necesară acţionării cuţitului reprezintă produsul
dintre forţa totală (Ft) şi viteza cuţitului (vc):
P  Ft  vc
Maşini de cosit
 Condiţionarea materialului furajer
• Condiţionarea furajelor ierboase se face îndeosebi prin
procesul de greblare, în vederea uscării totale sau parţiale,
în regim natural.
• Greblele sunt maşini agricole destinate operaţiei de
strângere în brazde a plantelor furajere ierboase, precum şi
operaţiilor de întoarcere, afânare şi răvăşire a acestora, în
vederea accelerării procesului de uscare a plantelor.

Pentru a efectua un proces tehnologic corect, greblele

trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
• brazdele să fie continue şi să aibă o lăţime de 0,6...1,3 m,
pentru a asigura funcţionarea corespunzătoare a maşinilor
destinate operaţiilor ulterioare;
• viteza de lucru să nu depăşească 6...8 km/h (strângere în
brazde) sau 8...12 km/h (întoarcere, afânare, răvăşire);
• pierderile de material să nu depăşească 2% (strângere în
brazde) sau 5...8% (două operaţii succesive);
• în poziţie de transport, lăţimea maşinii să poată fi adusă la
2,5 m, iar distanţa până la sol să depăşească 0,25 m.

Clasificarea greblelor

Criteriul de Tipul maşinii de greblat

clasificare
Poziţia transversale, cu organe active dispuse
organelor active perpendicular faţă de direcţia de înaintare;
faţă de direcţia axiale, cu organele active dispuse cu axa
de înaintare principală după direcţia de înaintare,
oblice, cu organele active dispuse sub un
unghi oarecare faţă de direcţia de înaintare
a maşinii.
Forma cu dinţi, la care organele active sunt nişte
constructivă a dinţi de oţel curbaţi, care au o mişcare de
organelor active translaţie faţă de sol, odată cu maşina;
cu tobe cu dinţi, la care organele active
sunt nişte dinţi drepţi de oţel, care în timpul
deplasării maşinii au o mişcare de rotaţie
forţată, direcţia lor rămânând constantă în
timpul rotirii;
greble cu discuri cu dinţi, acestea având ca
organe active dinţi montaţi la periferia unor
discuri care în timpul lucrului se rotesc liber
pe axele lor, sub acţiunea forţei de frecare
cu solul;
cu bandă cu dinţi.
Procesul de lucru cu acţiune continuă, la care
prelucrarea se face continuu,
în timpul deplasării maşinii;
cu acţiune discontinuă, la
care operaţia de strângere
este însoţită de descărcarea
periodică a brazdelor.
Modul de tracţiune animală;
mecanică
Repartizarea greutăţii tractate;
semipurtate;
purtate.
Numărul de operaţii unifuncţionale (execută o
singură operaţie)
multifuncţionale (pot executa,
pe rând, mai multe operaţii).
Modul de acţionare al prin priza de putere;
organelor active de la roata activă.
SFÂRŞITUL CURSULUI 3