- Descrie mai mult ce fac personajele, nu ce simt. Tre să ai o balanță.

- E dubios ca planurile au perspective diferite. – e prea mult, setează-te pe un personaj din

planul second (Andrei) și împletește asta cu perspectivele lui A. Mi s-ar pă rea genial să aibă
același nume (Sam, Sami, ceva unisex)
- Adela/Karla și Matyas(Mal)– Casian și Petru

1 – Che Guevara
Câ nd eram în trafic era de parcă cineva voia să-mi fure bucă ți din viață . Prezentul era alert; vedeam
cum curge haotic în jurul meu prin parbrizul mașinii. Mă uitam fix la coloana din stâ nga și așteptam
să se întâmple ceva, să treacă timpul și prin mine, să vreau să tră iesc. De altfel, nu prea voiam nimic
în ulimul timp. Uitasem unde merg și cu cine eram în mașină . Dar e ok, contează doar să mergi, să
nu stai într-un loc.

- Hei, nu-ți aprinde țigara aici.

Vorbea Mat, care de vreo două luni era straight edge. Ș i mi-am amintit că sunt undeva unde nu
vreau să fiu, cu cineva cu care nu vreau să fiu și mergâ nd undeva unde nu vreau să ajung. Am
deschis geamul și am continuat să fumez, simțeam că mă sufoc și era al dracu de cald aici.
Bucureștiul în iulie e chiar frumos. Îl simți cum se topește peste tine, cum arde și capă tă un aer
haotic. Mai ales acum câ nd iar se protestează pentru ceva și stră zile sunt inundate de idioți
patriotici, o specie aparte de oaie proastă . Ă știa au și pretenția de a se considera intelectuali. Păcat
cu protestele astea, în general vara parcă sunt mai puțini proști pe stradă , majoritatea emigrează la
mare. Mă gâ ndeam cum toată prostimea se duce acolo crezâ nd că o să gă sească o fă râ mă din viața
pe care ei nu puteau să o tră iască. Era aproape trist să te gâ ndești că un loc îți poate reda libertatea
pe care o dai oricum la schimb în fiecare zi pentru a merge pe că i bă tute și ră zbă tute de alții.
Aproape trist, pentru că sunt totuși doar niște insecte și nu poți simți milă pentru niște creaturi așa
simple.

- Drace, femeie, da stinge țigara aia. Tu mă auzi câ nd vorbesc cu tine?

„Nu”. Nu te aud, Mal. Nu te mai aud de câ țiva ani.

Mă uit încă odată la el, cu pă rul lui blond vopsit negru, prins la spate și cu ochii roșii (Nesomn?
Poate plâ nsese?). Transpirase destul de mult, iar luciul pielii lui îmi amintea de niște nopți
îndepă rtate, câ nd la lumina lunii pielea lui se preschimba în scâ ntei și îmi ardea sufletul. De niște
nopți de dinainte ca el să se strice, să -și ia un job și mașină . Mal de atunci îmi era complet separat de
Mal de acum. Am mai aprins o țigară și m-am uitat din nou pe geam, la marea de oițe colorate
pestriț și am vă zut cum una dintre ele se rupe din turmă și vine înspre noi. Era ceva all-black într-o
mare de atâ ta tricolor, era imposibil să nu o vezi. S-a apropriat de geamul meu, purta o bonetă pe
cap și tricou cu Che Guevara.

- Hei, mă lă sați pâ nă la cel mai apropriat metrou? întreabă ea, foarte hotă râ tă de parcă era imposibil
să o refuză m. I-am fă cut semn să urce.
Era chiar foarte frumoasă , blondă , scundă și cu niște ochi negri, care îți cercetau curioși sufletul. Îmi
amintea de Mal, cum era el câ nd îl cunoscusem acum mult timp.

- Unde mergi? Te pot lă sa direct acolo, o anunță Mal, și el prins de farmecul ei.

- Doar lasă -mă la un metrou, oricare.

- Sigur. Mergi la proteste?

- De fapt, da. Dar lasă -mă la metrou.

Mal a întrebat-o de proteste, de Che Guevara și de politică . Nu am înțeles niciodată de ce i-se pă rea
că tăcerea este așa incomodă. Mie îmi plă cea tăcerea, mă mulțumeam să o privesc pe blondă în
oglinda retrovizoare. Nu era făcută să fie auzită , ci vă zută . Unele lucruri și personae trebuie doar
admirate de la distanță , de ce să spargi acest zid care le protejează de ghearele turmei? În momente
ca ă sta îmi dă deam seama că nu semă nă m deloc și că pră pastia dintre noi era aproape prea adâ ncă
ca să o mai traversă m.

Am ajuns și la Eroilor, cel mai apropriat merou și m-a cuprins un fior. Mă gâ ndeam câ t de mult mi-
aș fi dorit să plec cu ea, oriunde, și să -l las pe Mal la metrou, să fac un schimb între ei. Câ nd am vă zut
cum iese din mașină , am simțit o disperare profundă . Simțeam că ea era piesa lipsă și că dacă o să o
las să plece acum, mă voi pierde pe mine.

Am ieșit după ea, am coborâ t scă rile și am încercat să regă sesc fața lui Che Guevara. Nu please
niciun metrou încă și simțeam că încă este aici, dar era oră de vâ rf și turma venea din toate pă rțile,
o ascundeau. Era de parcă toți coborâ seră într-un suflet, să mă împiedice pe mine din a o gă si. Am
alergat de-a lungul peronului, dar totul era în zadar acum, pentru că în momentul în care a staționat
metroul am știut că era prea tâ rziu. Ea dispă ruse sau poate mintea mea îmi juca feste. Poate tipa
blondă nici nu exista, era doar fă râma aia de speranță de care mă agă țam ca să scap de gâ ndurile
mele.

A plecat primul metrou și mi-am mai aprins o țigară . Nu mă mai calmau deja de mult, dar erau
cumva o comoditate. Mal spunea că încerc să umplu un gol cu fumul ă sta de țigară și că am nevoie
să -mi limpezesc gâ ndurile, dar Mal era un prost și nu-mi irosesc gâ ndurile pe el. Golul eram eu.
Vidul. Simțeam uneori că plutesc, iar totul în jurul meu era un fundal trist care se reppetă la infinit.
Dacă închideam ochii în mmentele alea, vedeam uneori valuri, oceane și animale ciudate. Acum
vedeam doar mizeria de pe metroul care tră sese în stație. Era cenușiu, în contrast cu toți oamenii
îmbrăcați în haine de vară . Am privit cum pleacă, așteptâ nd să se întâmple ceva, din nou. Se simțea
în aer ceva important și aveam nevoie disperată de o experiență fundamentală , care să mă cuprindă
și apoi să mă arunce.

*** (vezi cu naratiunea aia cat i-am dat variante)

- Hai, mă , Cas. Nu te cred, n-aveai tu cum să vorbești cu Lu. E Lu, ea nu vorbește cu muritori ca noi.
- Jur, coaie, jur că așa a fost. Mi-ai promis că dacă e vorba de Lu nu ne certă m ca ultimii boschetari
pe ea. Ziceai că ea e ceva așa, mai presus de gelozie și treburi lumești și că ar trebui să ne bucură m
unul pentru celă lalt, că suntem frați și că caturi…

- Eram fumat, știi doar că așa fac câ nd fumez iarbă . Da oricum, ce zici tu n-are sens. Lu nu merge,
mă, la petreceri la care mergi tu. Ea iese destul de rar și nu prea ai șanse să o vezi prin câ rciumile
tale.

- Ea era, mă. Ș tii tu, cu pă rul ă la lung al ei și… negru și… vai ce frumoasă e, coaie.

Da, Lu era într-adevă r frumoasă . O prințesă goth, cu pă r foarte lung, care purta negru, foarte mult
negru și pă strse ceva din farmecul inocent al Lolitei. Pe Lu nu o gă seai niciunde, doar dacă voia ea
să fie gă sită . Andrei și Casian o vă zuseră amâ ndoi în Vamă , într-o noapte pe plajă, și de atunci se
îndră gostiseră de ea. Casian o gă sise pe facebook și și-au dat seama că e din București, dar nu le
ră spundea la mesaje și nici nu o mai întâlniseră de atunci.

- Lu? Ludmila? Bă i, bă ieți, Ludmila nu umblă cu din ă știa ca voi. De fapt, nu prea umblă cu
nimeni zilele astea, le spune un domn așezat pe scaunul de lâ ngă ei.
- Ei, da ce treabă ai, nenea, cu Lu? De unde știi tu de Lu?
- E fiică-mea. Deci da, o știu pe Lu.
Cas înlemnește. Își aruncă priviri cu Andrei, spre amuzamentul omului care se pretindea
rudă cu zeița lor.
- Oricum bă ieți. Vă dau un pont. Lu e vră jitoare, iese numai în nopțile cu lună plină și
dansează în pă dure, zâmbește el. Voi oricum nu sunteți genul ei. Îi plac bă rbații pe jumă tate
țap, spune el și coboară la prima stație.
- Draceee!! În ce pă dure? În ce pă dure, nene? Tre să o gă sim, Andrei, jur, eu mor fă ră ea.
Andrei n-ar fi murit fă ră ea, dar ar fi murit fă ră Cas și i-a promis că-l ajută să o caute. Și el o
dorea mult, fie și numai pentru că îl excita foarte tare ideea de a iubi aceiași femeie pe care o
iubește și prietenul lui cel mai bun. (that’s sexy)
Au coborâ t și ei la Izvor și s-au dus spre Cișmigiu, dar nu înainte de a opri pentru o bere.
Bucureștiul era sufocant la ora asta, dar promisiunea revederii lui Lu era atâ t de puternică
încâ t dispă rea orice indispoziție. O tipă dră guțică le-a cerut o țigară și ei i-au dat două.
Andrei s-a uitat puțin după ea, purta un tricou cu Che Guevara și asta i-se pă rea cumva sexy,
cumva anacronic. Totul la ea îi dă dea impresia unui trecut romanțat, în care oamenii
credeau în schimbare. A mai luat o gură de bere și l-a ascultat pe B, care vorbea despre o
carte de-a lui Huxley. Erau vremuri bune, zile lungi și parcă începuse să simtă o revoluție în
aer. (weird flex but ok)
 II -

Îmi amintesc cum într-o noapte, după ceva bă utură , am visat că îmi pă ră sesc corpul pentru
un an și mă gâ ndeam dacă atunci câ nd îl voi regă si o să mai simt că sunt eu. Nu mai eram tot
eu, eram o ființă care semă na vag cu mine. Dacă corpul meu ar fi decis să se că să torească ? Să
facă copii? Dacă corpul meu dormise prin paturi stră ine, bă use și mâ ncase lucruri stră ine,
mai putea să -mi fie familiar, așa cum e acum? Nu, un corp fă ră mintea mea, fă ră mine, nu
mai este al meu. Cum nici bă rbatul de lâ ngă mine nu mai este al meu de mult. Nu… vocea lui,
hainele lui și mirosul lui sunt diferite. Poate că și Mal și-a parasite corpul și asta explică de
ce totul îmi e așa de necunoscut la el. Nu mai fumează , nu mai bea, nu mai face sex la
întâ mplare și îmi spune că și-ar dori să mă maturizez. Ar trebuii să ne despă rțim, știam asta
de ceva timp, dar că utam încă cu naivitatea unui copil bucata aia care mă completează . Piesa
lipsă. O voiam pe ea, pe tipa de la metrou. Și îl voiam pe Mal, pentru că îl iubeam de mult
timp și îl iubeam foarte mult.
Am ieșit pe balcon să fumez o țigară și Mal – sau cel ce pretindea să fie Mal – a venit după
mine. Nu am mai aprins-o, parcă nu era un moment bun. Am preferat doar să-l privesc pe el,
pentru că noaptea îl simțeam mai aproape. Mă bucur că nu vorbea în momentul ă sta.
Începuse să vorbească prea mult și să simtă prea puțin în ultima vreme.
Am încercat să-mi amintesc de prima noastră întâ lnire. Câ nd mersesem la un party ciudat
dat de niște oameni pe care nu prea îi cunoșteam. Am fost prea mulți și a fost și el acolo, dar
nu mi-l amintesc prea bine, era mult fum de țigară și mult alcool în sâ ngele meu. Am urcat la
ultimul etaj și am vrut să vă d dacă pot să zbor, cum mai zburasem odată , demult. Mal a urcat
după mine și credea că vrea să mă sinucid. Nu înțelegea că eu am aripi pe bune și că am
putea zbura împreună , credea doar că băusem prea mult. Am vorbit mult pe balconul ă la,
atunci… Mi-a spus despre pă rinții lui și despre Budapesta, iar eu i-am spus despre cum
lipsește o parte din mine. M-a să rutat și mi-am dat seama că nu înțelesese absolut nimic.
(păstreaz-o pentru mai târziu – e prea gold să fie așa la început. De fapt dacă tot faci
asta cu introspecția scrie mai multe flashbackuri și le legi după)
De atunci, eram împreună . De vreo șapte ani. Și acum eram într-un punct în care aveam să
ne despă rțim, probabil pentru totdeauna, și nu era corect, pentru că mă mințise. Îmi
promisese ceea ce știam că-mi lipsește, dar garanția expirase și acum aveam doar o umbră
din ceea ce voiam.
Mal se uita la mine, parcă simțea și el finalul. Mi-a luat mâ na într-a lui, iar asta mi s-a pă rut
mai adevă rat decâ t orice promisiune. Era clar atunci că omul de lâ ngă mine era Mal al meu,
în aceași mă sură în care nu mai era. Da, exact ca superpoziția cuantică .
Nu eram pregă tită să renunț acum la el. Poate că nu era el piesa lipsă, dar fă ră el pierd mai
mult din cine sunt. M-am uitat în ochii lui și pentru o secundă i-am regă sit exact ca acum
șase ani câ nd mă îndră gostisem de el. I-am atins fața și după toți anii ă știa încă simțeam
același fior. Nu, nu era încă momentul să ne despă rțim. Noaptea aveam mai multe lucruri în
comun și mai puține reproșuri. ( I liked it, they are cute buuuuuut it needs more)

***
În noaptea aia, Andrei și B s-au dus în Cișmigiu în că utarea prințesei gotice ce îi chinuia, cu un bax
de bere și vreo două pachete de țigă ri. B era plin de speranță și simțea că ă sta era momentul care îi
va defini viața. În mintea lui, Lu era deja aici și îl iubea deja, aveau să se gă sească în parc și nu se vor
mai despă rți niciodată . De fapt, multe lucruri se întâmplau în mintea lui în ultimul timp. Nu putea să
doarmă , îl chinuia un monstru cu tentacule și ochi care îl priveau din toate colțurile camerei lui.
Visase odată că omorâ se un om, iar din sâ ngele lui crescuseră șerpi care i-se prinseseră de piept
pâ nă câ nd din el nu mai ramâ nsese nimic. Nu-I spusese nimic lui Andrei și nu pentru că ar fi râ s de
el, doar nu simțise să -I spună . Uneori îi era frică că Andrei l-ar judeca pentru ceea ce gâ ndește. (Îmi
plac mult ă știa doi, problema e că eu aș alege un focus dintre ei. Și acel focus ar fi neapă rat Andrei că
B e mai intrigant și poate te-ai gâ ndit)