1.

Definitie

Adenom de prostată

Adenomul de prostată, cunoscut și sub denumirea de hipertrofie prostatică benignă, este una
dintre cele mai întâlnite afecțiuni în rândul bărbaților. Aceasta apare în special după vârsta de
40-50 de ani și împiedică buna funcționare a sistemului urinar. În unele cazuri poate provoca
probleme ale vezicii, tractului urinar și rinichilor.

Află în cele ce urmează care sunt cauzele care duc la apariția adenomului de prostată, cum se
manifestă și cum poate evolua în timp, dar și cum poate fi tratat.

2.Etiologie

Ce înseamnă adenom de prostată

Prostata este un organ glandular și fibromuscular care face parte din sistemul reproducător al
bărbaților. Aceasta are aspectul unei castane și poate cântări până la 28 de grame. Prostata
înconjoară uretra și are rolul de a produce cea mai mare parte a lichidului din materialul
seminal. Totuși, în cele mai multe cazuri, prostata se mărește și poate provoca disconfort la
urinare, iar dacă nu este tratată la timp, poate provoca alte complicații.

E important de menționat că prostata trece prin două cicluri de creștere. Prima etapă de
creștere are loc în perioada pubertății, când prostata își dublează mărimea. A doua etapă de
creștere are loc după vârsta de 25 de ani și continuă pe toată durata vieții. De cele mai multe
ori, adenomul de prostată apare în cea de-a doua etapă de creștere.

Adenomul de prostată apare atunci când celulele prostatei încep să se multiplice, fapt care
duce apoi la inflamarea prostatei și la modificarea actului micțional, prin blocarea fluxului
urinar. Pe măsură ce prostata crește, va pune presiune pe pereții uretrei, iar vezica urinară își
pierde capacitatea de a se goli complet.

Îngustarea uretrei, retenția de urină și golirea incompletă a vezicii sunt câteva dintre
problemele asociate cu adenomul de prostată.

2
Adenomul de prostată vs. cancerul de prostată
Chiar dacă adenomul de prostată și cancerul de prostată pot avea simptome similare, aceste
două afecțiuni sunt diferite. Adenomul de prostată este benign și, în același timp, nu crește
riscul de apariție a cancerului de prostată.

Cancerul de prostată este o boală mult mai serioasă care necesită tratament specializat. În
cazul adenomului de prostată, simptomele se pot ameliora fără tratament și prin menținerea
unui stil de viață sănătos.

Cauzele apariției adenomului de prostată: factori de risc, complicații

Cauzele care duc la apariția adenomului de prostată nu sunt încă stabilite cu exactitate.
Adesea, această afecțiune este asociată cu înaintarea în vârstă și cu modificările nivelului de
hormoni.

Organismul bărbaților produce o cantitate ridicată de testosteron, hormonul masculin, dar și o

cantitate mai mică de estrogen, hormonul feminin. Pe măsură ce înaintează în vârstă,
cantitatea de testosteron din sânge scade, ceea ce face ca nivelul de estrogen să fie ridicat.
Acest factor poate contribui la multiplicarea celulelor prostatei.

O altă cauză este legată de creșterea nivelului de dihidrotestosteron, hormon masculin care are
un rol important în dezvoltarea prostatei. Atunci când nivelul de testosteron din sânge începe
să scadă, nivelul de dihidrotestosteron crește și se acumulează în prostată. Acest factor poate
accelera multiplicarea celulelor prostatei.

De regulă, bărbații care au trecut printr-o intervenție de îndepărtare a testiculelor

(orhiectomie) la o vârstă fragedă nu vor dezvolta mai târziu adenomul de prostată.

3
Factori de risc
Factorii care pot crește riscul de apariție a adenomului de prostată pot fi:

 Vârsta - această afecțiune nu se manifestă în rândul bărbaților cu vârsta mai mică de

40 de ani;
 Ereditatea - adenomul de prostată poate fi transmis pe cale ereditară dacă, de exemplu,
tatăl sau fratele are probleme cu prostata;
 Stilul de viață - lipsa mișcării și obezitatea favorizează apariția adenomului de
prostată;
 Bolile cardiovasculare și diabet - administarea de beta-blocante este asociată cu
probleme ale prostatei.

Posibile complicații
Adenomul de prostată poate duce la apariția următoarelor complicații:

 Incapacitatea de a urina (retenție de urină);

 Infecții urinare;
 Calculi renali (pietre la rinichi);
 Deteriorarea vezicii urinare;
 Infecții la nivelul rinichilor;
 Urinarea cu sânge (hematurie).

Aceste complicații nu sunt frecvente în rândul bărbaților care suferă de adenomul de prostată,
dar pot pune în pericol sănătatea dacă nu este urmat un tratament care să amelioreze
simptomele.

3.Simptomatologie

Care sunt simptomele adenomului de prostată

La început, simptomele asociate cu prostata mărita sunt destul de ușoare, dar se pot agrava
dacă nu sunt ameliorate la timp. Cele mai frecvente simptome ale adenomului de prostată
sunt:

 Început ezitant al urinării;

 Jet urinar cu presiune slabă;
4
  Jet urinar intermitent;
 Picurare la finalul urinării;
 Senzația de golire incompletă a vezicii;
 Urinare prelungită.

Acestea sunt considerate simptome obstructive, în timp ce simptomele iritative includ:

 Nevoia urgentă sau frecventă de a urina;

 Urinare frecventă în timpul nopții;
 Pseudoincontinență (scurgerea unor picături de urină înainte de a ajunge la baie).

Nevoia frecventă de a urina este una dintre cele mai comune manifestări ale adenomului de
prostată și poate să apară la interval de una sau două ore, în special pe timpul nopții. Totuși,
dimensiunea prostatei nu determină neapărat severitatea simptomelor. Chiar dacă prostata s-a
mărit foarte mult, simptomele pot fi minore, în timp ce bărbați cu prostata ușor mărita pot
avea simptome severe. În unele cazuri, simptomele se pot ameliora cu trecerea timpului.

Simptomele mai puțin comune pot include infecții urinare, incapacitatea de a urina sau urinare
cu sânge. Incapacitatea de a urina reprezintă urgență medicală și necesită control medical
imediat.

4.Investigarea

Diagnosticarea adenomului de prostată

Diagnosticarea adenomului de prostată presupune o anamneză (istoric medical) și examinara

fizică a pacientului. Trebuie avut în vedere că este necesar un control medical de urgență dacă
există sânge în urină, durere sau senzație de arsură la urinare ori incapacitate de a urina.

Examinarea fizică presupune un examen rectal digital. Pacientul va sta aplecat sau întins pe o
parte, cu picioarele la piept, în timp ce medicul va introduce un deget în rect pentru a verifica
forma și dimensiunea prostatei.

De asemenea, sunt necesare o serie de analize:

 Probă de urină - pentru a determina dacă există o infecție a tractului urinar;

5
  Analize de sânge - pentru a vedea dacă există probleme ale rinichilor;
 Determinarea PSA (antigen specific prostatic) - aceasta este o substanță produsă doar
de prostată. Atunci când nivelul de PSA este crescut, înseamnă că prostata este mărită.

De regulă, determinarea PSA se face înainte de examenul rectal digital și este indicat ca
pacientul să nu ejaculeze cu două zile înainte de a face analizele de sânge. Ejacularea poate
crește nivelul PSA pentru 24 sau 48 de ore.

Trebuie avut în vedere că un nivel crescut de PSA poate indica atât o prostată mărită, cât și
inflamarea prostatei (prostatită).

În funcție de fiecare caz în parte, medicul poate recomanda următoarele investigații:

 Cistoscopie - presupune introducerea unui cistoscop în uretră pentru a analiza uretra și

vezica. Se va administra un anestezic local înainte de această procedură.
 Analiza reziduului de urină - testul ajută la determinarea cantității de urină care
rămâne în vezică după urinare.
 Test urodinamic (analiza fluxului de urină) - prin umplerea vezicii cu un lichid cu
ajutorul unui cateter, astfel încât să poată fi măsurată presiunea jetului în timpul
urinării. Acest test este efectuat, de regulă, în rândul bărbaților care au urmat un
tratament pentru prostată și încă au simptome.
 Ecografie transrectală - o sondă este introdusă în rect pentru a măsura și evalua
prostata.
 Biopsie de prostată - presupune recoltarea unei bucăți de țesut din prostată și
examinarea acesteia pentru a vedea dacă este vorba de cancer de prostată.

5.Tratament

Tratamentul adenomului de prostată

Tratamentul pentru adenomul de prostată variază în funcție de mărimea prostatei, vârsta

pacientului și starea generală de sănătate. Există numeroase metode de tratament care pot
ajuta la ameliorarea simptomelor, iar acestea pot include administrarea de medicamente,
proceduri minim invazive sau intervenții chirurgicale. În unele cazuri, simptomele se pot
ameliora fără administrarea unui tratament.

6
Tratament medicamentos
Medicul poate recomanda administrarea următoarelor medicamente:

 Blocante alfa - pentru relaxarea mușchilor prostatei și vezicii.

 Medicamente pentru reducerea hormonilor - împiedică schimbările hormonale care
duc la mărirea prostatei. Efectul poate fi resimțit după cel puțin șase luni, însă pot avea
efecte secundare, precum impotență sau ejaculare retrogradă.
 Antibiotice - sunt indicate în cazul în care prostata se inflamează din cauza prostatitei
bacteriene.

Intervenții chirurgicale
Atât intervențiile chirurgicale, cât și procedurile minim invazive sunt recomandate în cazul în
care simptomele sunt moderate către severe, tratamentul medicamentos nu a ajutat la
ameliorarea simptomelor sau au apărut și alte complicații.

Procedurile minim invazive presupun introducerea unui dispozitiv în uretră și prostată și pot
include:

 Ablație transuretrală cu ace - se folosesc unde radio care încălzesc și distrug țesutul
prostatei pentru a o micșora;
 Termoterapie transuretrală cu microunde - este introdus un electrod special care
distruge porțiunea internă a prostatei mărite pentru a facilita fluxul urinei;
 Termoterapie indusă cu apă - se folosește apă încălzită pentru a distruge țesutul în
exces al prostatei.

Operația de prostată este indicată pacienților cu insuficiență renală, pietre la rinichi, infecții
urinare recurente, incontinență urinară, golirea incompletă a vezicii și episoade recurente de
urinare cu sânge.

 Rezecția transuretrală a prostatei - un endoscop este introdus în uretră pentru a

îndepărta prostata bucată cu bucată;
 Prostatectomie simplă - presupune efectuarea unei incizii la nivelul abdomenului sau
perineului pentru a îndepărta partea interioară a prostatei. Această intervenție
presupune internarea pacientului pentru cel mult 10 zile.

7
  Incizia transuretrală a prostatei - procedura este similară cu rezecția transuretrală a
prostatei, cu excepția faptului că prostata nu este îndepărtată. Presupune efectuarea
unei mici incizii în prostată pentru a permite lărgirea vezicii și uretrei și pentru a
îmbunătăți fluxul urinar.

Pe lângă administrarea unui tratament pentru adenomul de prostată, este recomandat ca

pacienții să aibă un stil de viață sănătos și să țină cont de câteva aspecte care pot ameliora
simptomele:

 Mergi la baie să urinezi imediat ce simți nevoia;

 Urinează chiar dacă nu simți nevoia în acel moment;
 Evită administrarea de decongestionante sau medicamente antihistaminice (pentru
alergii) deoarece pot îngreuna golirea vezicii;
 Nu consuma alcool sau cafea, în special seara;
 Încearcă să reduci nivelul de stres deoarece poate spori nevoia de a urina;
 Practică sport în mod regulat (lipsa mișcării poate agrava simptomele);
 Practică exercițiile Kegel pentru a întări mușchii pelvieni.

Adenomul de prostată nu necesită întotdeauna tratament medical. De cele mai multe ori,
medicul va recomanda monitorizarea atentă a simptomelor și controale regulate pentru a
verifica mărimea prostatei.

Primele măsuri pe care le poți lua pentru ameliorarea simptomelor sunt menținerea unui stil
de viață sănătos, precum practicarea sportului, un consum ridicat de legume și fructe
proaspete și menținerea unei greutăți optime. În funcție de fiecare caz în parte, medicul poate
recomanda administrarea unui tratament medicamentos sau o intervenție chirurgicală.