Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
în picioare (ortostatism):
– capul drept înainte;
– spatele drept;
– braţele, pe lângă corp;
– şoldurile, gambele drepte;
– piciorul în unghi de 90 de grade cu gamba;
şezând:
– capul drept;
– spatele drept, rezemat;
– braţele sprijinite;
– coapsele orizontale;
– gambele verticale;
– piciorul în unghi de 90 de grade cu gamba, sprijinit pe podea;
culcat (clinostatism):
– decubit dorsal (pe spate);
– decubit lateral, stâng sau drept (într-o parte);
– decubit ventral (pe abdomen).
Mişcări adecvate
Tipuri de mişcări:
– abducţie – mişcări de îndepărtare faţă de axul median al corpului;
– adducţie– mişcări de apropiere faţă de axul median al corpului;
– flexie/extensie – mişcări de apropiere sau îndepărtare a două segmente apropiate (braţ, antebraţ, gambă-coapsă);
– rotaţie – mişcare realizată în jurul axului care trece prin lungul segmentului care se deplasează;
– pronaţie/supinaţie – pronaţia este mişcarea de rotaţie a mâinii, prin care palma priveşte în jos, iar supinaţia este mişcarea
inversă; la picior, palma priveşte lateral, cu marginea externă ridicată – pronaţie, invers fiind supinaţia;
– circumducţie – mişcare complexă, care totalizează flexia, extensia, abducţia şi le asociază cu rotaţia.
Exerciţii fizice
Sunt activităţi fizice efectuate cu scopul de a îmbunătăţi randamentul muscular şi circulaţiei:
– active – executate de către individ;
– pasive – mişcări ale articulaţiilor, executate de către o altă persoană;
– izometrice – contracţii musculare în care lungimea muşchiului rămâne neschimbată, crescând numai tensiunea sa
(exemplu: contracţia muşchilor pentru menţinerea poziţiei corpului);
– de rezistenţă: exerciţii fizice în care creşte tonusul muscular.
A. caracteristicile exerciţiilor: coordonate, armonioase, complete
B. execuţie: – a se scula, a merge, a alerga, a se apleca, a se aşeza pe vine, a îngenunchea, a ridica greutăţi, a apuca obiecte.
Tensiune arterială – se modifică în raport cu intensitatea efortului depus.
Puls – creşte frecvenţa şi amplitudinea lui, în funcţie de intensitatea efortului.
Intervenţiile asistentei medicale pentru menţinerea independenţei mişcării
– stabileşte împreună cu pacientul nevoile de exerciţiu fizic
– planifică un program de exerciţii moderate, adaptat capacităţii fizice ale pacientului
– învaţă pacientul să folosească tehnici de destindere şi relaxare
– educă pacientul să evite tabagismul, mesele copioase, surplusul de greutate.
Dependență în satisfacerea nevoii
Probleme de dependenţă
1. Imobilitate
2. Hiperactivitate
3. Necoordonarea mişcărilor
4. Postură inadecvată
5. Circulaţie inadecvată
1. Imobilitatea/ dificultatea de a se misca
Aceasta reprezintă o diminuare sau o restricţie a mişcării, fiind recomandată, adesea, ca metodă terapeutică sau poate fi
cauzată de traumatisme şi boli organice sau funcţionale.
Sursele de dificultate
Surse de ordin fizic
– dezechilibre endocrine;
– reacţii medicamentoase,
– alcoolism.
Surse de ordin psihologic
– senilitate;
– tulburări de gândire;
– separaţie, criză, pierdere.
Manifestări de dependenţă
Vorbire caracteristică – vorbeşte mult, precipitat;
Pacientul reacţionează la toţi stimulii – stimuli luminoşi, auditivi, din mediul extern, cât şi stimuli interni; ei determină
reacţii din partea bolnavului;
Mişcări caracteristice – mişcări rapide, frecvente;
Spasme – contracţie involuntară a unuia sau mai multor muşchi;
Ticuri – mişcări convulsive, involuntare ale ochilor, ale gurii, ale unui braţ sau ale unui picior;
Manie – psihoză caracterizată printr-o stare de excitaţie, în special, în sfera afectivităţii cunoaşterii şi activităţii; bolnavul
este neliniştit, tulburent; datorită ritmului rapid de desfăşurare a activităţii sale, nu duce nimic la îndeplinire din ceea ce
plănuieşte;
Euforie – bună dispoziţie, de obicei, nemotivată.
Intervenţiile asistentei medicale – pacient cu hiperactivitate
Obiective – Intervenţii autonome şi delegate
Sursele de dificultate
Surse de ordin fizic
– deficit senzorial, leziuni ale sistemului nervos central, boala Parkinson;
– dezechilibru hidroelectrolitic;
– efect secundar al unor medicamente, droguri.
Surse de ordin psihologic
– tulburările de gândire ;
– anxietate, stres.
Surse de ordin sociologic
– mediu necunoscut.
Manifestări de dependenţă
Akinezie – incapacitatea de a efectua anumite mișcări;
Ataxie – tulburare de coordonare a mişcărilor active voluntare;
Miscari coreice – se caracterizeaza prin miscari rapide (“miscari coreice”), de amplitudine variabila, pe orice grup
muscular, in repaus sau actiune, dezordonate, bruste. La nivelul fetei dau nastere la grimase. Produc mersul dansant.
Convulsii – contracţii repetate, involuntare, ale unui muşchi sau grupe de muşchi, urmate de relaxare; contracţia este
instantanee ;
Tremurături – secuse repetate, involuntare, ale unei părţi a corpului (mâini, cap sau ale întregului corp);
Contractura permanenta – punere in tensiune si scurtarea fibrei musculare in tetanos, turbare, tetanie, afectiuni cerebrale;
Fasciculatiile si fibrilatiile musculare – contractii rapide, limitate la suprafata muschilor, fiind determinate de intoxicatii
endo- sau exogene
Tulburări ale mersului
– mersul încet, obosit, cu opriri dese însoţeşte astenia, boala Addison, miastenia, convalescenţa;
– claudicaţia intermitentă – durerii musculare (crampe, taieturi, furnicaturi sau senzatia de oboseala) muschilor gambei
care apare in timpul efortului fizic si este ameliorat dupa o perioada de repaus; apare în arteriopatiile obliterante;
– mersul ebrios (titubant): nesigur, mişcări neconcordante, deplasări ale capului înainte, înapoi; apare în intoxicaţia
alcoolică sau cu barbiturice;
– mersul cerebelos: nesigur, cu bază largă de susţinere;
– mers precipitant, paşi mărunţi, corp aplecat înainte (fuge după centrul de greutate); survine în boala Parkinson;
– mersul senil cu paşi mici, târâţi, nesiguri; se înregistrează la vârstnici, aterosclerotici, sindromul pseudobulbar;
– mersul stepat, equin: pacientul atinge solul cu vârful piciorului şi apoi cu călcâiul, ca un cal de circ; se constată în
paralizia muşchilor pretibiali şi peronieri (datorată paraliziei nervului sciatic popliteu extern) în poliomelită, sciatica
paralizantă;
– mersul cosit (spastic) datorat hemiplegiei spastice: constă în aducerea piciorului înainte printr-o mişcare de circumducţie
(în arc) datorită imposibilităţii flectării membrului inferior;
– mersul dezordonat – apare in coree;
– mersul antalgic – apare din cauza aparitiei durerii(boli reumatice, sciatica);
– mersul leganat, de rata- apare in miopatiile grave.
Intervenţiile asistentei medicale – pacient cu necoordonarea mişcărilor
Obiective – Intervenţiile autonome şi delegate
Surse de dificultate
Surse de ordin fizic
Poziţiile inadecvate se pot întâlni ca urmare a:
– oboselii, slăbiciunii musculare sau durerii în cursul unor boli; pacientul imobilizat la pat nu-şi poate schimba poziţia şi
este predispus la alterări ale integrităţii pielii, la nivelul punctelor de presiune, la deformări, la complicaţii pulmonare;
– modificărilor produse de boală în organism, cum ar fi contractura musculară (tetanos);
– reacţiei, conştiente sau inconştiente, a individului (de exemplu, poziţia cocoş de puşcă, în meningită);
– măsurilor profilactice în prevenirea unor complicaţii (de exemplu, cu membrul inferior, ridicat pe o pernă în
tromboflebită);
– terapiei necesare vindecării (de exemplu, în cursul tratamentului fracturilor prin extensie continuă);
– măsurilor de prim ajutor (de exemplu, în anemiile acute posthemoragice);
– examinării endoscopice sau clinice a unor organe.
Surse de ordin psihologic
– anxietate, stres ;
– situaţie de criză, tulburări de gândire.
Surse de ordin sociologic
– condiţii de muncă inadecvate.
Manifestări de dependenţă
oboseală musculară – reducerea temporară a capacităţii funcţionale a muşchiului, consecinţă a activităţii excesive,
prelungite.
A comunica
• comunicare ineficientă şi izolare prin limitarea posibilităţilor de mişcare sau invaliditate.
A-şi menţine temperatura în limite normale
• diminuarea/ incapacitatea de deplasare şi mobilizare, determină vulnerabilitatea la factorii meteorologici şi
hipo-/hipertermie prin imobilizare.
A respira
• restrângerea activităţilor fizice recreative, deficitul motor, postura inadecvată, determină, apariţia tulburărilor funcţionale
şi a afecţiunilor respiratorii.
A mânca şi a bea
• lezarea integrităţii sistemului locomotor (fractură, amputaţie), sau afecţiunea neurologică cu deficit motor (durere
exacerbată la mobilizare) determină dezechilibrul alimentar şi hidroelectrolitic.
A elimina
• mobilizarea deficitară determină deplasare dificilă la toaletă, iar imobilizarea prelungită la pat este cauza apariţiei
tulburărilor reno-vezicale (incontinenţa de urină – materii fecale, litiază urinară, infecţie urinară cronică).
A dormi şi a se odihni
• diminuarea/incapacitatea de mobilizare afectează odihna şi somnul prin lipsa de activi¬tate, efort fizic .
A fi curat, îngrijit si a-si proteja tegumentele
• problemele de dependenta determină tulburări trofice cutanate.
A se îmbrăca şi dezbrăca
• disconfortul cauzat de durere la mobilizare, precum şi afecţiunile articulare, limitează capacitatea de autoservire, pentru
îmbrăcat şi dezbrăcat, iar imobilitatea determină imposibilitatea de a se imbrâca şi dezbrăca.
A evita pericolele
•risc potenţial major de rănire prin cădere, cauzat de imposibilitatea menţinerii echili¬brului, ortostatismului şi a
tulburărilor de mers.
A trăi conform propriilor concepţii spirituale
• afectarea participării la servicii religioase, reuniuni culturale, prin diminuarea / incapaci-tatea de deplasare (pacient
incapabil să comunice la nivel senzorial, motor, afectiv).
A se realiza
• restrângerea preocupărilor sociale şi imposibilitatea participării active pe plan profe-sional datorită afecţiunilor
locomotorii şi invalidităţii.
A se recrea
• afectarea mobilităţii diminuează capacitatea de participare la activităţi recreative.
A învăţa
• diminuarea/ incapacitatea de mobilizare determină restrângerea sau renunţarea la activităţi şcolare şi a preocupărilor
intelectuale, precum şi neacceptarea handicapului.
Proces de îngrijire/ nursing
Culegere de date
– vezi date/informaţii referitoare la pacientul îngrijit.
Analiza si interpretarea datelor
Identificarea problemelor
Probleme de dependenţă posibile: imobilitate, hiperactivitate, necoordonarea mişcărilor, postură inadecvată, circulaţie
inadecvată.
Manifestări de dependenţă: dificultatea de a se mobiliza, diminuarea sau absenţa mişcărilor, anchiloze, atrofie musculară,
spasme, ticuri, mânie, euforie, mişcări rapide si frecvente (mers si gestica), ataxie, convulsii, rigiditate musculară,
deformări, dificultatea de a rămâne in poziţie adecvată, cifoză, lordoză, scolioză etc.
Surse de dificultate: traumatisme alterarea centrilor nervoşi si a sistemului locomotor, tulburări de gândire, anxietate,
deficit senzorial, drogurile, durerea, excesul de stimuli din mediu sau privare de stimuli, alcoolismul, condiţii de munca
inadecvate, lipsa de cunoştinţe etc.
Diagnostic de îngrijiri probabile = P.E.S.
Planificarea îngrijirilor
Obiective potenţiale pentru pacient:
• să-şi menţină o bună poziţie, să se deplaseze fără dificultate;
• să-şi prevină tulburările prin imobilizare;
• să respecte planul de mobilizare activă şi pasivă;
• să-şi amelioreze poziţia prin exerciţii fizice;
• să înveţe să se mobilizeze/deplaseze cu cârje, cadru, baston;
• să-şi cunoască toleranţa la efort, va şti să-şi dozeze efortul;
• să ştie cum să prevină anchiloza, atrofia musculară;
• să se deplasaseze cu sau fără ajutor;
• să ştie cum să combată staza venoasă, să favorizeze circulaţia venoasă.
Aplicarea îngrijirilor
Intervenţii generale:
• îngrijirea pacientului imobilizat parţial sau total la pat;
• schimbarea lenjeriei de pat cu pacient imobilizat;
• schimbarea poziţiilor în pat, mobilizarea pacientului, metode;
• prevenirea escarelor de decubit, a tulburărilor circulatorii periferice, a anchilozelor, contracturilor, metode de recuperare a
mobilităţii;
• efectuarea de mişcări active, pasive, efectuarea de exerciţii fizice permise;
• ingrijirea pacientului cu atele, aparat gipsat, aparate ortopedice;
• utilizarea metodelor de recuperare = utilizarea de cârje, cadru sau baston;
• asigurarea transportului pacientului,
• depistarea tulburărilor de statică;
• efectuarea exerciţiilor de corectare poziţiilor vicioase;
• determinarea şi înregistrarea valorilor de pulsului , respiratiei, tensiunii arteriale în repaus şi efort.
Evaluarea îngrijirilor
Se va referi la:
• postură corectă, reluarea activităţii fizice, menţinerea activităţii fizice;
• postură corectă, reluarea activităţii fizice, menţinerea activităţii fizice limitele mişcării, mobilităţii, valorile funcţiilor
vitale, înregistrarea lor;
• durere, prezenţa tulburărilor circulatorii periferice, prevenirea tulburărilor de decubit;
• gradul de mobilizare, toleranţa la efort, starea psihică, nivelul de cunoştinţe, alte semne asociate.