Acţiunea romanului „Concert din muzică de Bach”, H.

Papadat – Bengescu

Acţiunea romanului Concert din muzică de Bach este realistă şi continuă destinul familiei Hallipa
prin descendenţii ei, fiind construit - în principal - pe destinul a trei cupluri: Lina şi profesorul
Rim; Elena şi inginerul Drăgănescu; Ada Razu şi prinţul Maxenţiu. În cadrul fiecărui cuplu
intervine un intrus, care destabilizează relaţiile familiale ale partenerilor, formând un triunghi
conjugal, în spaţii casnice diferite: între Lina şi doctorul Rim se interpune Sia, între Elena şi
inginerul Drăgănescu intervine muzicianul Marcian, iar între Ada Razu şi prinţul Maxenţiu se
amestecă Lică Trubadurul.

Faptele se petrec în Bucureşti, perspectiva spaţială reală şi deschisă argumentând caracterul

citadin şi modern al romanului. Stările conflictuale se manifestă fie în casa Elenei, fiica mai
mare a Lenorei, căsătorită cu fabricantul bogat Drăgănescu, fie în casa Linei, soţia profesorului
Rim ori în familia prinţului Maxenţiu, însurat din interes cu „făinăreasa” Ada Razu.

Cele trei căsnicii s-au realizat din interes, reliefând snobismul personajelor cu adânci rădăcini în
orgoliile personale: Elena s-a măritat cu George Drăgănescu pentru a se răzbuna pe fostul
logodnic, prinţul Maxenţiu, fiindcă acesta se lăsase cucerit de farmecele surorii ei vitrege, Mika-
Le; Doctoriţa Lina, urâtă, bondoacă, dar plină de energie, îşi dorea un statut social onorabil şi îi
oferă lui Rim, în schimbul căsătoriei, o catedră universitară; Ada Razu, fiica unui morar
îmbogăţit, zisă şi „făinăreasa”, se căsătoreşte cu prinţul Maxenţiu cu scopul ţintit de a pătrunde
în societatea înaltă a Bucureştilor, scoţându-l, în schimb, pe acesta din sărăcie şi salvându-i
moşia ipotecată.

Incipitul

Romanul începe în casa nouă a Rimilor, la care vine în vizită Mini, personaj-reflector,
purtătoarea veştilor şi ştirilor de ultimă oră de la o familie la alta. Un alt personaj-reflector este
Nory Baldovin, care are în roman aceeaşi misiune, de a transmite informaţii şi bârfe de la un
personaj la altul.

Incipitul romanului este reprezentat de o informaţie care parcă întrerupe acţiunea ce se

desfăşura deja în casa Rimilor, anunţând un musafir, pe Mini: „Se auzi soneria la uşa din faţă”.
Tânăra constată cu surprindere că, odată cu noua casă, Rimii s-au pricopsit cu o infirmieră, Sia,
care să-l îngrijească pe profesor. Fata părea inertă şi greoaie, semănând cu „un bloc
impermeabil, care slujea de adăpost unor gânduri puţine, dosnice, încăpăţânate”.

Sia se grăbeşte să iasă la poartă ca să-şi întâlnească tatăl, pe Lică Trubadurul, care o chemase
prin fluierături şi Mini află cu uimire că infirmiera este fata lui, aşadar nepoata Linei. În ipostaza
de personaj-reflector, Mini observă tot ceea ce se întâmplă în viaţa personajelor şi transmite
aceste ştiri celorlalţi. Însă ceea ce nu ştia nici Mini şi nici altcineva era faptul că relaţiile dintre
Lina şi Lică erau cu mult mai complicate şi ţinute în secret de către cei doi.
În tinereţe, Lina avusese un „incident” amoros cu vărul ei, Lică, şi o născuse pe Sia, pe care o
crescuse el, deoarece „urâta şi proasta se văitase şi bocise”, atunci când „se întâmplase
buclucul”. Creşterea fetiţei nu-i îngrădise libertatea „vagabondului inofensiv veşnic cu mâinile în
buzunar”, întrucât găsea mereu „îndrăgostite” care să-i găzduiască o vreme pe el şi pe fetiţă,
acest „trai aventuros” asigurându-i „tacâmul pus şi patul aşternut pretutindeni, fie ca oaspe, fie
ca amant”.

Sia avea acum 19 ani, făcuse ca vai de lume o şcoală de infirmiere, dar fiind proastă şi leneşă
nu reuşise să stea prea mult la un serviciu. Sătul să o tot întreţină, Lică o convinsese pe Lina să
ia fata în casa ei, sub pretextul de a-l îngriji pe Rim, care suferea de gută, boală pe care el o
amplifica dintr-o comoditate şi o lene ieşite din comun. Profesorul Rim avea un caracter urâcios
şi Mini credea că face „pe bolnavul cu dinadinsul”, complăcându-se în starea de pacient, părea
că vrea „să consume un timp inutil”. Rim, „deşirat şi spălăcit”, fiul unui vameş din Ungheni,
considera că Lina trebuia să se simtă onorată că o luase de nevastă, mai ales că „avea s-o aibă
pe cap toată viaţa”, chiar dacă el primise în schimb o catedră universitară şi, de curând, această
casă, ce fusese cumpărată pe numele amândurora, cu banii Linei.

Plecând de la Sia, Lică o cunoaşte pe Ada Razu, ce se plimba cu trăsura împreună cu soţul ei,
prinţul Maxenţiu, care mâna caii şi era gata să-l lovească. Lică prinsese, cu o mână sigură,
zăbala cailor şi izbutise să-i supună cu gestul curajos al unui om ce se pricepe la cai, fapt ce o
impresionase pe Ada. Prinţul Maxenţiu era fiul unei cântăreţe de varieteu, Zaza şi al unui „prinţ
bătrân şi decavat” (care a pierdut toţi banii la jocuri de noroc, ruinat). Deşi cei doi nu erau
căsătoriţi, copilul fusese recunoscut şi moştenise titlul nobiliar, care constituise şi argumentul
pentru care Ada îl luase de bărbat. Bruneta Ada Razu moştenise o avere importantă la moartea
tatălui său, fost morar, care se îmbogăţise „din faină” şi de aceea ei i se mai spunea şi
„făinăreasa”.

Maxenţiu, bolnăvicios de mic, lipsit de energie şi sărăcit, îi oferise Adei titlul nobiliar în schimbul
traiului îmbelşugat, dar prinţul se îmbolnăvise de ftizie. Ada, fire vioaie, viguroasă, iubind
sportul, „îl târa” după ea în diverse vizite, pe terenurile de sport, pentru ca lumea să se deprindă
cu noul statut de prinţesă. Toate aceste activităţi obositoare îi agravează boala lui Maxenţiu,
care şi-ar dori să zacă acasă şi să-şi studieze simptomele maladiei. De altfel, introspecţia
psihologică pe care vocea auctorială o exercită asupra funcţiilor fiziologice are profunzimi
nebănuite, urmărindu-se cu meticulozitate reacţiile organismului bolnav şi ale personajului.

Ada Razu îl angajează pe Lică Trubadurul profesor de echitaţie la grajdurile sale, făcându-şi-l
amant. Ea urmăreşte să-l introducă pe Lică în lumea mondenă, profitând de faptul că acesta era
unchiul Elenei Drăgănescu, dar familia îl respingea ca pe „o ruşine”. Ocazia de a pătrunde în
cercul restrâns al Elenei se ivise în persoana muzicianului de talie europeană, Marcian, văr cu
Maxenţiu, pe care Ada îl convinge să cânte la concertul din muzică de Bach, organizat de Elena
Drăgănescu în saloanele sale, eveniment monden, pentru care toată protipendada Capitalei ar
fi făcut orice ca să primească o invitaţie. Tinerele Mini şi Nory sunt în relaţii de amiciţie cu
familiile din „societatea înaltă” a Capitalei, comentează toate evenimentele ce au loc în lumea
bună, duc ştirile pe care le adună de la unii ca să le spună celorlalţi, ambele întruchipând
personajul-reflector.

În alt plan psihologic, cei doi gemeni Hallipa, fraţi cu Elena Drăgănescu, sunt tipuri de detracaţi
(dereglaţi, dezechilibraţi) cu inteligenţe complementare şi gesturi automate, deprinşi să-l
secondeze pe Rim, ca nişte ucenici groteşti pe maestrul lor, care i-a luat ca asistenţi la
facultate. Deşi nu reuşiseră să termine liceul, gemenii veniseră din Germania cu o diplomă de
farmacişti, căpătată nu se ştie cum. Ei sunt excesiv de amabili cu oricine, dacă au un interes
sau un câştig. Ca orice fiinţe inferioare, iubesc umezeala şi întunericul, făcându-şi un laborator
insalubru la subsolul Facultăţii de Medicină, unde se simţeau foarte bine şi unde făceau afaceri
cu studenţii care voiau să promoveze examenele fără prea multă învăţătură.

Relaţiile amoroase

Relaţiile amoroase ale personajelor amplifică valenţa psihologică a romanului, în fiecare familie
se cristalizează triunghiurile conjugale. Elena devine amanta lui Marcian, relaţie care-i satisface
orgoliul de snoabă, deoarece acesta era un muzician celebru şi, totodată, vărul lui Maxenţiu.
Ada Razu, poreclită „făinăreasa”, îl cumpără pe prinţ pentru titlul aristocratic, pentru poziţia sa
socială şi-i salvează, în schimb, moşia ipotecată, asigurându-i un trai îmbelşugat. Adei i-ar fi
făcut mare plăcere să-şi afişeze relaţia amoroasă cu seducătorul Lică Trubadurul, mai ales că
boala soţului ar fi fost o scuză acceptabilă, dar convenienţele sociale îi impuneau prudenţă,
deoarece „reputaţia ei era prea proaspătă”.

Doctorul Rim o seduce pe Sia, aceasta rămâne gravidă şi este dată afară din casă de Lina.
Profesorul o duce în mansarda asistenţilor săi, gemenii Hallipa, fraţii degeneraţi, care încearcă,
în demenţa lor, să-i facă o întrerupere de sarcină, după ce profită şi ei de biata fată. Jignită de
comportarea soţului, Lina îi mărturiseşte lui Rim că Sia este fiica ei, dar el rămâne impasibil la
această destăinuire şi o roagă s-o salveze, întrucât fata făcuse infecţie. Lina refuză cu
încăpăţânare să intervină şi Sia moare.