Fenobarbital versus terapia bazată pe benzodiazepine în

tratamentul sindromului de sevraj la etanol

Autor: Mănescu Elena Andreea, student masterand
Coordonator: Prof. Dr. Aurel Nireștean, medic primar psihiatru

Background:

Sindromul de sevraj la etanol este o afecțiune medicală care poate pune în pericol viața
pacientului. Mecanismul fiziopatologic care stă la baza dezvoltării sindromului de sevraj, este
un dezechilibru între neurotransmițătorul inhibitor GABA și neurotransmițătorul excitator
glutamat (1,2). Acestă afecțiune dezvoltată la sistarea consumului de etanol la pacienții
dependenți, a fost și este tratată după un protocol standardizat folosind benzodiazepine,
monitorizarea funcțiilor vitale și reevaluare continuă folosind una din scalele disponibile, cum
ar fi CIWA-Ar, CAGE sau AUDIT (3). În ultimii ani, cu un număr în creștere de pacienți,
anumite limitări ale acestei abordari au devenit vizibile (4). Protocolul standard bazat pe
administrarea de benzodiazepine, necesită reevaluare și monitorizare constantă, dincolo de
monitorizarea clinică tradițională. Mai mult decât atât, pacienților cărora li se administrează
doze mari de benzodiazepine sunt la risc pentru dezvoltarea depresiei respiratorii sau a
delirului (5). Fenobarbitalul este un agent terapeutic promițător în cazul acestor pacienți,
datorită acțiunii sale pe receptorii GABA pe care îi potențează având în același timp efect
inhibitor pe receptorii NMDA (6,7). Fenobarbitalul are de asemenea un timp de înjumătățire
mai lung și cu efecte secundare considerabil mai bine tolerate (8). Este folosit în practica
clinică în cazuri refractare la tratamentul cu benzodiazepine și în alte situații clinice în care nu
se pot administra benzodiazepine, însă nu cu indicație de primă intenție. Timpul de
înjumătățire mai lung al fenobarbitalului, ajută și la reducerea graduală a dozelor. Studii
anterioare care au folosit fenobarbitalul pentru tratarea sindromului de sevraj, au folosit un
protocol bazat pe dozare pe kilogram corp (10mg/kg). Un protocol simplu și practic, bazat pe
fenobarbital în tratamentul sindromului de sevraj la etanol este încă de dorit a se stabili.
Studiul propus, ar putea aduce informații în această direcție.

Utilitatea geneticii:

În urma unui studiu complex de analiză a genomului uman, echipa de cercetători de la Yale
University și Arhus University din Danemarca susțin că anumite variante ale genei SORCS2
ar putea fi buni predictori pentru severitatea sindromului de sevraj apărut la întreruperea
consumului de etanol. Variantele SORCS2 explică cercetătorii, ar putea fi implicate în
mecanismele de reglare a stresului la nivelul hipocampului, unde are loc și integrarea
mecanismelor adictive. Activitatea acestor gene, mai specific, poate să împiedice abilitatea
sistemului nervos central de a se adapta la oprirea bruscă a consumului de etanol. S-ar părea
că populațiile europene sunt afectate de această variantă a genei SORCS2, și că aproximativ
10% din populație este purtătoare. Un test genetic care să determine condiția de purtător ar
putea avea impact semnificativ în managementul sindromului de sevraj la etanol cât și asupra
dezvoltării farmaceutice în vederea obținerii unei terapii optime.

Referinte:
1. Schmidt KJ, Doshi MR, Holzhausen JM, et al. Treatment of severe alcohol
withdrawal. Ann Pharmacother. 2016;50(5): 389-401.
2. Awissi DK, Lebrun G, Coursin DB, et al. Alcohol withdrawal and delirium
tremens in the critically ill: a systematic review and commentary. Intensive Care
Med. 2013;39(1):16-30.
3. Sullivan JT, Sykora K, Schneiderman J, et al. Assessment of alcohol withdrawal:
the revised Clinical Institute Withdrawal Assessment for Alcohol Scale (CIWA-
Ar). Br J Addict. 1989; 84(11):1353.
4. Grant BF, Goldstein RB, Saha TD, et al. Epidemiology of DSM-5 alcohol use
disorder: results from the National Epidemiologic Survey on Alcohol and Related
Conditions III. JAMA Psychiatry. 2015;72(8):757-766.
5. Smith, A. H., Ovesen, P. L., Skeldal, S., Yeo, S., Jensen, K. P., Olsen, D., et al.
(2018). Risk locus identification ties alcohol withdrawal symptoms to
SORCS2. Alcohol. Clin. Exp. Res. 42, 2337–2348.