Tudorache, L., Foloştină, R. (2017).

Rolul educaţiei speciale în

educaţia de azi. Provocările modelului calităţii în educaţia
copilului cu nevoi speciale, în Revista Educaţia Azi, nr. II / 2017,
ISSN 2457-8428, site http://educatiaazi.wgz.ro/

Asist.univ.dr. Loredana Tudorache

Universiatatea din Bucureşti
Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei
loredana_patrascoiu@hotmail.com

Lect.univ.dr. Ruxandra Foloştină

Universitatea din Bucureşti
Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei
ruxandra.folostina@fpse.unibuc.ro

ROLUL EDUCAŢIEI SPECIALE ÎN EDUCAŢIA

DE AZI. PROVOCARILE MODELULUI CALITĂŢII ÎN
EDUCAŢIA COPILULUI CU NEVOI SPECIALE

Comisia Europeană identifică cinci provocări-cheie pentru

educaţie în viitor: provocarea cunoaşterii; provocarea
descentralizării; provocarea resurselor; provocarea incluziunii
sociale; provocarea privind comparabilitatea datelor. Educaţia
specială este adeseori răspunsul şcolilor atunci când întâmpină
dificultăţi în atingerea obiectivelor. De obicei, această intervenţie
este specifică pentru elevii care nu reuşesc să aibă un progres
şcolar corespunzător cerinţelor/standardelor specifice vârstei,

1
Tudorache, L., Foloştină, R. (2017). Rolul educaţiei speciale în
educaţia de azi. Provocările modelului calităţii în educaţia
copilului cu nevoi speciale, în Revista Educaţia Azi, nr. II / 2017,
ISSN 2457-8428, site http://educatiaazi.wgz.ro/

adresându-se elevilor cu întârzieri în dezvoltare, dar şi categoriei

supradotaţilor.

Cuvinte cheie: calitatea educaţiei, invăţământ special

În ultimii 30 de ani, educaţia specială s-a confruntat cu

multiple schimbări care au provenit din translarea de la paradigma
„Acces şi servicii” la paradigma „Rezultate şi responsabilitate”
(probate), respectiv ”modelul calităţii”.
Educaţia specială este încă în stadiul acces-şi-servicii cu
orientare către drepturile civile şi implicare a stakeholderilor. Sunt
încă multe probleme de rezolvat în privinţa combaterii discriminări
şi în ciuda eforturilor depuse, dar şi a numeroaselor fine ajustari ale
legii, mai are multe de realizat conform reformei bazate pe
standarde, care sunt concepute ca motoarele de astăzi ale
schimbării în educaţie. Preocupările privind eliminarea barierelor,
de acces şi de integrare nominală au fost treptat înlocuite de
obsesia probării rezultatelor academice şi de reducere a
diferenţelor în învăţare.
Legislaţia româneascăa calităţii porneşte de la definiţia
ISO şi consideră calitatea educaţiei ca fiind ansamblul de
caracteristici ale unui program de studiu şi ale furnizorului acestuia
prin care sunt indeplinite aşteptările beneficiarilor, precum şi
standardele de calitate.

2
Tudorache, L., Foloştină, R. (2017). Rolul educaţiei speciale în
educaţia de azi. Provocările modelului calităţii în educaţia
copilului cu nevoi speciale, în Revista Educaţia Azi, nr. II / 2017,
ISSN 2457-8428, site http://educatiaazi.wgz.ro/

Astfel decelăm o dimensiune obiectivă realizată prin îndeplinirea

standardelor şi o dimensiune subiectivă legată de îndeplinirea,
chiar depăşirea aşteptărilor beneficiarilor. In această accepţiune
clientul defineşte calitatea, iar şcoala este cea care o asigură.
Nu există o abordare specifică a calitatii în educaţia specială. Dar
în contextul acesteia este dificil de definit sintagma ”îndeplinirea
aşteptărilor beneficiarilor” mai ales atunci când sunt afectate
funcţiile mentale şi comunicarea beneficiarilor. Pentru a avea o
imagine mai clară, apelam la ISO8402–1995 privind definiţia
calităţii (definiţie ce se află la originea definiţiei româneşti a
calităţii în educaţie) ca ”ansamblu de proprietăţi şi caracteristici ale
unui produs sau serviciu care îi conferă acestuia aptitudinea de a
satisfice necesităţile exprimate sau implicite ale clientului”,şi
deducem de aici nevoia de adaptare a definiţiei privind copilul cu
nevoi speciale . Deducem rolul şi responsabilizarea
stakeholderilor – a profesorilor care aici sunt şi cei care îşi
gândesc, planifică, implementează, monitorizează şi evaluează
demersurile educational-terapeutice, a familiei ce reprezintă
interesele beneficiarilor şi nu în ultimul rând a beneficiarilor
(pentru majoritatea beneficiarilor progresul/succesul educaţional
trebuie definit individual, trebuie găsite acele metode prin care să
identificăm nivelul implicării beneficiarului direct). Calitatea
trebuie definită la nivel organizaţional, ea trebuie asumată şi

3
Tudorache, L., Foloştină, R. (2017). Rolul educaţiei speciale în
educaţia de azi. Provocările modelului calităţii în educaţia
copilului cu nevoi speciale, în Revista Educaţia Azi, nr. II / 2017,
ISSN 2457-8428, site http://educatiaazi.wgz.ro/

susţinută de către toate grupurile strategice de interes implicate

(răspunderea instituţională şi personală).

Primele demersuri privind calitatea educatiei apar in 2006 în

Romania când a fost adoptată Legea asigurării calităţii educaţiei
Nr. 87 (pornind de la Ordonanţa de Urgenţă Nr. 75/12 iulie 2005).
Legea:

-defineşte principalele concepte legate de calitatea educaţiei,

-statuează o metodologie privind asigurarea internă şi externă a

calităţii,

-stabileşte responsabilităţile în asigurarea calităţii prin înfiinţarea a

două agenţii naţionale responsabile (una pentru învăţământul
superior ARACIS şi cealaltă pentru învăţământul preuniversitar
ARACIP),

-stabileşte structuri responsabile cu asigurarea calităţii şi la nivelul

instituţiilor de învăţământ – Agenţia Română de Asigurare a
Calităţii în Învăţământul Preuniversitar, Comisia pentru Evaluarea
şi Asigurarea Calităţii.
ARACIP este agenţia naţională care are în sarcină asigurarea şi
evaluarea calităţii pentru învăţământul preuniversitar. Se află în
subordinea Ministerului Educaţiei, are personalitate juridică
proprie şi se autofinanţează.

4
Tudorache, L., Foloştină, R. (2017). Rolul educaţiei speciale în
educaţia de azi. Provocările modelului calităţii în educaţia
copilului cu nevoi speciale, în Revista Educaţia Azi, nr. II / 2017,
ISSN 2457-8428, site http://educatiaazi.wgz.ro/

Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul

Preuniversitar înfiinţată prin această lege îşi susţine conceptul
asumat privind calitatea prin Declaraţia de principii (adoptată
în 2005) în care propune o listă de aserţiuni fundamentale care,
în viziunea agenţiei, ar trebui să fundamenteze educaţia „de
calitate“:

- Educaţia de calitate este centrată pe clienţii şi

beneficiarii serviciilor educaţionale. Toate organizaţiile depind
de clienţii lor şi, ca atare, trebuie să le înţeleagă nevoile curente şi
de viitor, trebuie să le îndeplinească cererile şi să le depăşească
aşteptările.
- Educaţia de calitate este oferită de instituţii
responsabile. Toate instituţiile de educaţie, indiferent de statutul
lor juridic, vor fi răspunzătoare, în mod public, pentru calitatea
serviciilor educaţionale oferite, iar statul, prin instituţiile abilitate
de lege, este garantul calităţii educaţiei oferite prin sistemul
naţional de învăţământ.
- Educaţia de calitate este orientată pe rezultate.
Rezultatele, înţelese în termeni de „valoare adăugată“ şi de
„valoare creată“ sunt cele care definesc, cel mai bine, calitatea şi
excelenţa.
- Educaţia de calitate respectă autonomia individuală şi
are la bază autonomia instituţională. Educaţia, la toate nivelurile
şi prin toate formele, va urmări dezvoltarea autonomiei

5
Tudorache, L., Foloştină, R. (2017). Rolul educaţiei speciale în
educaţia de azi. Provocările modelului calităţii în educaţia
copilului cu nevoi speciale, în Revista Educaţia Azi, nr. II / 2017,
ISSN 2457-8428, site http://educatiaazi.wgz.ro/

individuale, a capacităţii de a lua decizii pertinente. Instituţiile de

educaţie se vor bucura de o autonomie sporită în elaborarea unei
oferte educaţionale adecvate nevoilor individuale şi comunitare,
autonomie corespunzătoare creşterii răspunderii acestor instituţii
pentru calitatea ofertei educaţionale.
- Educaţia de calitate este promovată de lideri
educaţionali. Liderii sunt cei care asigură unitatea şi continuitatea
scopurilor şi a direcţiilor de dezvoltare aorganizaţiei, ei creând şi
menţinând mediul propice pentru participarea la luarea deciziilor a
tuturor celor interesaţi şi pentru realizarea obiectivelor
organizaţionale.
- Educaţia de calitate asigură participarea actorilor
educaţionali şi valorizarea resursei umane. Oamenii sunt esenţa
oricărei organizaţii. De implicarea lor şi de dezvoltarea lor
profesională depinde modul în care îşi folosesc competenţele în
beneficiul organizaţiei.
- Educaţia de calitate se realizează în dialog şi prin
parteneriat cu instituţii, organizaţii, cu beneficiarii direcţi şi
indirecţi de educaţie. Sistemul de asigurare acalităţii nu este doar
apanajul şcolii, întreaga comunitate educaţională fiind implicată în
acest proces. Ca urmare, dialogul cu toţi actorii educaţionali va
fundamenta dezvoltarea educaţiei la nivel naţional şi local.
- Educaţia de calitate se bazează pe inovaţie şi pe
diversificare. În interiorul cadrului legal existent, vor fi stimulate

6
Tudorache, L., Foloştină, R. (2017). Rolul educaţiei speciale în
educaţia de azi. Provocările modelului calităţii în educaţia
copilului cu nevoi speciale, în Revista Educaţia Azi, nr. II / 2017,
ISSN 2457-8428, site http://educatiaazi.wgz.ro/

abordările educaţionale inovative, originale şi creative, aplicarea

celor mai noi rezultate ale cercetării în educaţie şi a noilor metode
şi tehnici de educaţie şi formare, introducerea noilor tehnologii de
informare şi comunicare etc.
- Educaţia de calitate abordează procesul educaţional
unitar, în mod sistemic. Un rezultat dorit nu poate fi atins decât
dacă activităţile şi resursele necesare sunt abordate în mod unitar,
iar procesele derulate sunt gândite şi manageriate în mod sistemic.
Totodată, decizia educaţională de calitate are la bază un sistem
pertinent, credibil şi transparent de indicatori.
- Educaţia de calitate are ca obiectiv îmbunătăţirea
continuă a performanţelor. Având în vedere ritmul schimbărilor
sociale, învăţarea permanentă, inovarea şi dezvoltarea continuă
devin principii fundamentale ale funcţionării şi dezvoltării
instituţiilor şcolare.
- Educaţia de calitate mizează pe interdependenţa între
furnizorii şi beneficiarii implicaţi în oferta de educaţie. O
organizaţie şi furnizorii ei sunt interdependenţi, iar avantajul
reciproc întăreşte capacitatea instituţională de a crea valoare.

Creşterea calităţii trebuie să fie urmărită de toţi oamenii

şcolii şi în toate activităţile desfăşurate. Astfel la nivelul fiecărui
furnizor de educaţie, a fost înfiinţată, conform legii, Comisia de
Evaluare si Asigurare a Calităţii (CEAC). În cadrul CEAC este

7
Tudorache, L., Foloştină, R. (2017). Rolul educaţiei speciale în
educaţia de azi. Provocările modelului calităţii în educaţia
copilului cu nevoi speciale, în Revista Educaţia Azi, nr. II / 2017,
ISSN 2457-8428, site http://educatiaazi.wgz.ro/

asigurată reprezentarea tuturor stakeholderilor şcolii: cadrele

didactice, sindicat, părinţii, elevii, autorităţile publice locale,
minorităţile naţionale.
Managementul calităţii este responsabilul tuturor
nivelurilor de management.
Marcăm ca importante în evoluţia politicilor privind
managementul şi asigurarea calităţii în invăţământul preuniversitar:
• Elaborarea şi aprobarea, în mai multe etape, a
Standardelor naţionale de autorizare şi acreditare şi a
Metodologiei de evaluare asociate. Prima formă a fost
adoptată în aprilie 2006 şi pilotată până în septembrie, iar
forma finală a fost adoptată în ianuarie 2007. Concomitent,
au fost definitivate şi instrumentele de evaluare.
• Paralel, a fost reglementată activitatea evaluatorilor
externi şi a fost inaugurat (în ianuarie 2007) Registrul
propriu al ARACIP al experţilor în evaluare şi acreditare.
• Elaborarea (la sfârşitul lui 2006) a Strategiei ARACIP
până în 2010 (evaluată şi revizuită în septembrie 2008).
• Iniţierea procedurilor de evaluare în vederea autorizării şi
acreditării, începând cu mai 2006 – pentru învăţământul
privat –, şi ianuarie 2007 – pentru învăţământul public.
• Elaborarea, dezbaterea publică şi adoptarea
standardelor de referinţă (de calitate propriu-zise).

8
Tudorache, L., Foloştină, R. (2017). Rolul educaţiei speciale în
educaţia de azi. Provocările modelului calităţii în educaţia
copilului cu nevoi speciale, în Revista Educaţia Azi, nr. II / 2017,
ISSN 2457-8428, site http://educatiaazi.wgz.ro/

• Compatibilizarea sistemului naţional de management al

calităţii, aşa cum a fost prefigurat prin Legea calităţii
educaţiei şi dezvoltările ulterioare, pe de o parte, şi sistemul
de calitate dezvoltat pentru învăţământul profesional şi
tehnic (IPT), pe baza EQAVET şi a Ghidului european de
autoevaluare, pe de altă parte.
• Elaborarea, aprobarea şi derularea (începând cu 1
noiembrie 2008) a mai multor proiecte strategice în care
ARACIP este beneficiar sau partener, co-finanţate din FSE
prin POSDRU.
• Strategia ARACIP pentru perioada 2011-2015 priveşte
„Recâştigarea încrederii în educaţie”
• Pentru învăţământul special şi special integrat s-au
elaborat standarde specifice ce au fost publicate in 2012
fiind prima preocupare de abordare diferenţiată

Autoevaluarea este elementul nodal al asigurării calităţii în

şcoli. ARACIP recomandă parcurgerea cercului calităţii în
realizarea acestui demers (Cercul lui Deming). Comisia pentru
evaluarea şi asigurarea calităţii (CEAC) evidenţiază impactul
activităţilor de îmbunătăţire asupra nivelului calităţii
educaţiei, precum şi ariile de îmbunătăţire rezultate.
O etapă importantă atât în cadrul autoevaluării, cât şi în evaluarea externă este
acordarea calificativelor şcolii prin raportare la fiecare indicator de performanţă din

9
Tudorache, L., Foloştină, R. (2017). Rolul educaţiei speciale în
educaţia de azi. Provocările modelului calităţii în educaţia
copilului cu nevoi speciale, în Revista Educaţia Azi, nr. II / 2017,
ISSN 2457-8428, site http://educatiaazi.wgz.ro/

standardele de referinţă evaluate. Calificativele care pot fi obţinute sunt următoarele:

,,Nesatisfăcător”, ,,Satisfăcător”, ,,Bine”, Foarte bine, ,,Excelent”

Structură standarde
A. Capacitatea instituională, definită prin următoarele criterii: a)
structurile instituţionale, administrative si manageriale; b) baza
materială; c) resursele umane.
B. Eficacitatea educatională, concretizată prin următoarele
criterii: a) conţinutul programelor de studiu; b) rezultatele învăţării;
c) activitatea de cercetare stiinţifică sau metodică, după caz; d)
activitatea financiară a organizaţiei.
C. Managementul calitătii, care se concretizează prin următoarele
criterii: a) strategii şi proceduri pentru asigurarea calităţii; b)
proceduri privind iniţierea, monitorizarea şi revizuirea periodică a
programelor şi activităţilor desfăsurate; c) proceduri obiective şi
transparente de evaluare a rezultatelor învăţării; d) proceduri de
evaluare periodică a calităţii corpului profesoral; e) accesibilitatea
resurselor adecvate învăţării; f) baza de date actualizată sistematic,
referitoare la asigurarea internă a calităţii; g) transparenţa
informaţiilor de interes public cu privire la programele de studii si,
după caz, certificatele, diplomele si calificările oferite; h)
funcţionalitatea structurilor de asigurare a calităţii educaţiei,
conform legii.

10
Tudorache, L., Foloştină, R. (2017). Rolul educaţiei speciale în
educaţia de azi. Provocările modelului calităţii în educaţia
copilului cu nevoi speciale, în Revista Educaţia Azi, nr. II / 2017,
ISSN 2457-8428, site http://educatiaazi.wgz.ro/

Acestea sunt detaliate în 43 de indicatori ce au la rândul lor unul

sau mai mulţi descriptori.

In cadrul sistemului de management al calităţii în România

nu au fost promovate politici, strategii privind calitatea în educaţia
specială, aceste direcţii derivând din legislaţia naţională a educaţiei
speciale. Provocarea educaţiei speciale este aceea de a dezvolta
o abordare integratoare a calităţii prin care să nu fie „ruptă„
de standardele educaţiei generale şi nici de celelalte servicii
sociale ce se adresează copilului cu nevoi speciale. Precizăm
câteva dintre aspectele considerate esenţiale:
 Consultarea şi implicarea stakehoderilor ca prim pas
care trebuie realizat pentru a asigura agenda comună
(respectiv viziunea comună asupra schimbării
fundamentata pentru înţelegerea comună a problemei de
către toţi cei implicaţi).
 Corespondenţa standarde-curriculum-evaluare.
Legislaţia noastră pune accent pe curriculum adaptat ca una
din practicile importante ale educaţiei speciale. Însă
evaluarea elevilor cu nevoi speciale este neadecvată acestei
abordări atât în şcoala specială, cât şi în şcoala de masă. În
învăţământul special performanţa echivalează cu
valorificarea optimă a potenţialului copilului. Pentru a
include în evaluare şi alte perspective asupra dezvoltării

11
Tudorache, L., Foloştină, R. (2017). Rolul educaţiei speciale în
educaţia de azi. Provocările modelului calităţii în educaţia
copilului cu nevoi speciale, în Revista Educaţia Azi, nr. II / 2017,
ISSN 2457-8428, site http://educatiaazi.wgz.ro/

individuale a fiecărui copil (de exemplu, perspectiva

holistică), specialiştii apelează din ce în ce mai mult la
acele abordări care nu se mai bazează exclusiv pe teste şi
raportare la standarde. S-a pus problema dacă, prin
definiţie, acest tip de abordare, prin comparaţie cu
performanţe standard, nu conduce de fapt la etichetarea
copiilor care nu îndeplinesc cerinţele ca fiind copii cu
deficienţe sau anomalii şi dacă nu cumva această practică
este chiar cea care induce stereotipurile culturale ale
dizabilităţii şi etichetării. Evaluarea aşa cum arată
cercetările nu chiar noi din educaţia specială trebuie să
marcheze trecerea de la modelele deficitariste de
investigare şi descriere a persoanei cu handicap (ableism) la
cele competenţiale, care pun accentul pe potenţialul şi
aspectele pozitive ale copilului. Pentru majoritatea
beneficiarilor progresul/succesul educaţional trebuie definit
individual. Derivă de aici dificultatea de aliniere la
standardele naţionale. Adeseori este benefică varianta unui
contract educaţional în care rezultatele sunt postulate.
 Deşi în ultimii ani calitatea educaţiei pare să fie tot mai
mult probată cantitativ, UNICEF consideră că orice cadru
de dezvoltare a calităţii trebuie să ia în calcul 5 dimensiuni:
beneficiari (cei care învaţă), mediile de învăţare,
conţinuturile, procesele şi rezultatele. Toate acestea se

12
Tudorache, L., Foloştină, R. (2017). Rolul educaţiei speciale în
educaţia de azi. Provocările modelului calităţii în educaţia
copilului cu nevoi speciale, în Revista Educaţia Azi, nr. II / 2017,
ISSN 2457-8428, site http://educatiaazi.wgz.ro/

conjugă cu definiţia educaţiei ca fiind cea care permite

fiecărui copil valorificarea întregului său potenţial cognitiv,
emoţional şi creativ. Rezultă de aici importanţa
practicilor procesului educaţional-terapeutic şi rolul
definitoriu al cadrului didactic. Se conturează nevoia de
a aduce în prim plan bunele practici privind
managementul şi asigurarea calităţii la nivelul clasei.
 Empowermentul şi responsabilizarea profesorului ce
ocupă un rol nou în dezvoltarea organizaţiei şcolare
prin schimbarea viziunii managementului (mai ales în
organizaţiile de tip ierarhie), profesorul fiind implicat în
procesul decizional şi de dezvoltare a şcolii.
 Angajamentul financiar al statului prin ministerul de
resort ca dovada de reala susţinere, fie chiar şi prin
includerea obligatorie printre priorităţile consiliilor locale
a îmbunătăţirii calităţii educaţiei elevilor cu CES.
Considerăm ca progresele ARACIP au fost realizate lent
tocmai din aceste motive, ele fiind marcate de ritmul
finanţărilor obţinute preponderent din diversele fonduri
ale Uniunii Europene.

13
Tudorache, L., Foloştină, R. (2017). Rolul educaţiei speciale în
educaţia de azi. Provocările modelului calităţii în educaţia
copilului cu nevoi speciale, în Revista Educaţia Azi, nr. II / 2017,
ISSN 2457-8428, site http://educatiaazi.wgz.ro/

Bibliografie:
Creţu, V. (2006). Incluziunea socială şi şcolară
persoanelor cu handicap. Strategii şi metode de cercetare,
Bucureşti, Editura Printech
Education for All - The Quality Imperative, UNESCO
report 2005
Iosifescu, C.Ş. (2012). Manualul de evaluare internă a
calităţii educaţiei, Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în
Învăţământul Preuniversitar, Bucureşti
Kania, J., Kramer, M. (2013). Embracing Emergence: How
Collective Impact Addresses Complexity, Stanford Social
Innovation Review
Kania, J., Kramer, M. (2011). Collective Impact, Stanford
Social Innovation Review
Kellaghan, Th., Greaney, V. (2001). Using assesment to
improve the quality of education, UNESCO

14